Recalculare pensie. Decizia nr. 89/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 975/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 89/AS
Ședința publică din 07 aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, .>Babadag nr. 118, împotriva sentinței civile nr. 1585 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect recalculare pensie, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. P., domiciliat în Tulcea, ., ., . domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., la sediul Cabinetului Individual Avocat V. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul reclamant T. P., avocat S. V., în baza împuternicirii avocațiale nr. 04 din 29 ianuarie 2015 depuse la dosar, lipsind apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii Tulcea.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apărătorul intimatului reclamant T. P. arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația apărătorului intimatului reclamant T. P., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul intimatului reclamant T. P., având cuvântul solicită respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii Tulcea, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /07.05.2014, reclamantul T. P., a solicitat obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Tulcea, să-i recalculeze drepturile de pensie luând în calcul veniturile brute care cuprind munca în acord și munca suplimentară conform adeverinței eliberate de STX OSV Tulcea nr. 4200/2400/789 din 08.02.2013, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosarul cauzei în data de 02.06.2014, reclamantul a precizat că solicită recalcularea pensiei și plata drepturilor de pensie cuvenit pe ultimii 3 ani anterior datei solicitării recalculării pensiei.
Prin sentința civilă nr. 1585 din 15 septembrie 2014 Tribunalul Tulcea a admis acțiunea promovată de reclamantul T. P., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, în parte.
A obligat pe pârâta C. Judeteana de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum și a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”), conform adeverinței nr. 4000/2400/789/08.02.2013 emisă de S.C. „STX OSV” TULCEA S.A., cu excepția indemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamantul în lunile ianuarie 1994, aprilie 1994, iunie 1994, februarie 1995, mai 1995, septembrie 1996 și a compensării conform H.G. nr. 542/05.07.1996 obținută în lunile iulie 1996, august 1996, septembrie 1996, octombrie 1996, noiembrie 1996, decembrie 1996 și ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/4985/02.09.2014 emisă de S.C. „VARD” TULCEA S.A., cu acordarea drepturilor începând cu data de 07.03.2013.
A respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor de pensie pentru perioada 07 mai 2011 - 06 martie 2013, ca nefondat.
A obligat pârâta la plata sumei de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte: Prin decizia nr._/04.04.2013 reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă fără a se valorifica veniturile din adeverința nr. 4000/_ emisă de S.C. STX OSV S.A. Tulcea, cu motivarea că nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Pârâta i-a mai emis reclamantului decizia nr._/28.05.2013, contestată de acesta prin cererea înregistrată la C. Județeană de Pensii Tulcea sub nr._/06.06.2013, fiind înaintată ulterior la Comisia Centrală de Contestații din cadrul C.N.P.P. care a pronunțat hotărârea nr. 7308/31.03.2014.
Potrivit adeverinței nr. 4000/2400/789/08.02.2013 emisă de S.C. STX OSV Tulcea S.A. rezultă că în perioada septembrie 1983 – martie 2001 reclamantul a realizat o . venituri brute din salarii, venituri în cadrul cărora, în anumite perioade de timp, s-au adăugat și veniturile realizate prin efectuarea de ore suplimentare, precum și cele realizate prin munca în acord global.
Din aceeași adeverință rezultă că în perioada 1983 – 1989 venitul reclamantului pentru orele suplimentare a fost inclus în venitul pentru munca în acord, iar în perioada 1983 – 2001 compania a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă.
La solicitarea instanței, adeverința sus menționată a fost completată cu adresa nr. 4000/4985/02.09.2014 emisă de același angajator, denumit în prezent S.C. VARD Tulcea S.A., înscris potrivit căruia reiese că în perioada ianuarie 1994 și ianuarie 1997 reclamantul a beneficiat de o . venituri (indemnizație de concediu medical și respectiv compensări conform H.G. nr. 542/05.07.1996) pentru care nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale conform legislației în vigoare.
Inițial, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora „Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având la bază principii cum ar fi cel al contributivității.
Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
La data de 10 decembrie 2012 Î.C.C.J. a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
În concluzie, instanța a reținut că, ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri, ci faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
Întrucât reclamantul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art. 153 lit. f și g coroborat cu art. 156 din Legea nr. 263/2010, a admis acțiunea în parte și a obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum și a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”), conform adeverinței nr. 4000/2400/789/08.02.2013 emisă de S.C. STX OSV Tulcea S.A., cu excepția îndemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamantul în lunile ianuarie, aprilie, iunie 1994, februarie, mai 1995 și septembrie 1996 și a compensării conform H.G. nr. 542/1996 obținută în lunile iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 1996 și ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/4985/02.09.2014, emisă de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 07.03.2013.
A respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor de pensie pentru perioada 07.05.2011 – 06.03.2013, ca nefondat, având în vedere că reclamantul are calitatea de pensionar ca urmare a emiterii deciziei_/04.04.2013, decizie prin care drepturile de pensie au fost stabilite începând cu data de 07.03.2013, și prin care nu a fost valorificată adeverința nr. 4200/2400/789/08.02.2013 eliberată de S.C. STX OSV Tulcea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Județeană de Pensii Tulcea care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Față de dispozițiile legale în vigoare, apelanta solicită să se constate că, nu pot fi valorificate următoarele venituri:
Veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001;
Sumele cu titlu de „acord global” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
În ce privește obligarea Casei Județene de Pensii Tulcea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei solicită ca în conformitate cu art. 451 din codul de procedură civilă să fie diminuate întrucât acestea sunt vădit disproporționat în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.
Solicită a se avea în vedere și faptul că datorită practicii primei instanțe cât și a celei de apel, soluțiile erau predictibile.
Invocă aceleași probatorii aflate la dosarul cauzei.
Pentru motivele prezentate solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea pretențiilor intimatului ca nefondate.
Apelul este întemeiat pentru următoarele aspecte:
Prin decizia nr._/04.04.2013 reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă ocazie cu care, așa cum recunoaște chiar pârâta, nu au fost valorificate veniturile din adeverința nr. 4000/2400/789/08.02.2013 emisă de S.C. STX OSV S.A. Tulcea.
Ulterior, această decizie a fost revizuită prin decizia nr._/28.05.2013, împotriva căreia reclamantul a depus contestație, conform art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 respinsă de Comisia Centrală de Contestații prin Hotărârea nr. 7308/31.03.2014.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că principiul contributivității este unul dintre principiile de bază ale sistemului de pensii și a obligat pârâta la valorificarea veniturilor obținute de reclamant în regim de „acord global” având în vedere că și pentru aceste venituri s-au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale.
Apelanta invocă în susținerea apelului Anexa 15 pct. VI din H.G. nr. 257/2011 potrivit cu care „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau pe baza de tarife ori cote procentuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001”.
Or, în adeverința emisă de angajator se menționează în mod expres că veniturile pentru care s-a eliberat adeverință, au fost supuse impozitării și au fost virate contribuțiile de asigurări sociale iar această contribuție impune luarea lor în calcul cu respectarea principiului contributivității prevăzut de art. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de Pensii, lege sub imperiul căreia s-a pensionat și reclamantul.
În ceea ce privește critica referitoare la veniturile brute menționate în adeverința nr. 4000/2400/789/08.02.2013 emisă de S.C. STX OSV S.A. Tulcea, Curtea constată de asemenea că aceasta este nefondată întrucât dispozițiile invocate în susținerea acestei critici, respectiv art. 165 din Legea nr. 263/2010 care dispun asupra perioadei în care se valorifică salariile brute sau nete din carnetul de muncă, nu exclud varianta valorificării salariilor brute în perioada 01.07._91 atâta vreme cât asiguratul prezintă documente care atestă astfel de venituri.
Regula instituită de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, este că punctajul lunar se calculează prin împărțirea salariului brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la valoarea câștigului salarial mediu brut din luna respectivă.
Capitolul IX din Legea nr. 263/2010, cuprinde dispoziții tranzitorii în care este cuprins și art. 165 în care se stabilește că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 se folosesc salariile nete.
Însă, prevederile art. 165, ca norme tranzitorii, urmăresc facilitarea colectării datelor, pornind de la realitatea că în perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 în carnetul de muncă se menționa venitul net, pentru a evita realizarea de către casele de pensie a unui calcul invers în scopul determinării venitului brut astfel încât să se respecte formula de calcul prevăzută de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, punctajul calculându-se direct raportat la venitul net.
Aceasta nu exclude totuși posibilitatea ca, în situația în care există date suficiente, punctajul să se calculeze potrivit regulii instituite de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, prin folosirea venitului brut realizat raportat la salariul brut din acea perioadă, acest mod de calcul nefiind de natură a denatura rezultatul calculului cu atât mai mult cu cât, împărțirea salariului net care are o valoare inferioară celui brut, la valoarea câștigului salarial mediu brut din luna respectivă ar prejudicia asiguratul, raportarea făcându-se între sume determinate diferit.
Tocmai de aceea, în Anexa nr.7 la Legea nr. 263/2010 s-a stabilit pentru perioada 1938 – 1990 atât valoarea salariului anual brut cât și a celui net, astfel încât pentru eventualitatea în care în calcul se are în vedere venitul net al asiguratului, raportarea să se facă la salariul net din perioada aceea, astfel încât asiguratul să nu fie prejudiciat prin scăderea nejustificată a punctajului mediu anual și să nu fie încălcat principiul contributivității.
Cu toate acestea, Curtea are în vedere că potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. 1 și 2 constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii.
La alin. 3 al textului de lege, este prevăzută și posibilitatea stabilirii stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual pe baza altor acte doveditoare, însă numai în situațiile în care derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declarația nominală de asigurare.
Prin urmare, în cazul asiguraților care și-au desfășurat activitatea pe bază de contract de muncă, ulterior datei de 31.03.2001, angajatorului îi revenea obligația de a depune lunar declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, acest document stand la baza calculului punctajului mediu anual de către C. de pensii.
Așadar și în cazul reclamantului, C. Județeană de Pensii este obligată să ia în calculul punctajelor anuale aferente perioadei ulterioare lunii aprilie 2001, declarațiile nominale de asigurare, depuse de angajator la casa de pensii, astfel că, din această perspectivă sunt întemeiate criticile apelantei parate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va fi admis apelul și schimbată în parte sentința apelată în sensul că pârâta va fi obligată la valorificarea adeverințelor depuse de reclamant dar în limita contribuțiilor de asigurări sociale achitate, astfel cum sunt menționate în declarațiile nominale de asigurare, depuse de angajator la casa de pensii.
Sunt respinse criticile referitoare la cuantumul mare al cheltuielilor de judecată deoarece suma de 1000 lei achitată de reclamant apărătorului său, nu este „disproporționat de mare în raport cu muncă depusă de acesta”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, .>Babadag nr. 118, împotriva sentinței civile nr. 1585 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. P., domiciliat în Tulcea, ., ., . domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., la sediul Cabinetului Individual Avocat V. S..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta la valorificarea adeverințelor în limita contribuțiilor de asigurări sociale achitate.
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond D.N.G.
Tehnored.dec.jud.apel M.B./27.04.2015/6 exp.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 95/2015. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
