Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 180/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5917/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.180/AS
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă S. A. – domiciliată în localitatea Năvodari, ., ..C, . împotriva sentinței civile nr.2333 din data de 06 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect – contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta reclamantă S. A. – avocat M. C. T. – fără împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, apelanta reclamantă prin apărătorul său arată că nu mai are excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei pentru dezbateri.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul apelantei reclamante având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată ocazionate cu judecata fondului.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 6.08.2014 sub număr de dosar_, reclamanta S. A. a formulat în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. contestație împotriva deciziei nr._/4.06.2014.
În considerentele de fapt, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea sa de pensionare nefiindu-i luată în considerare activitatea prestată în grupa superioară de muncă pentru perioada 27.10.1979-8.08.1980, 1.03.1981-1.03.2001, conform adeverinței nr.503/2013.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă a depus note scrise (filele 21,22),, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.2333 din data de 06 octombrie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
La data de 7.05.2014, reclamanta a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă (fila 49). Prin decizia nr. R32467/4.06.2014 (fila 25), s-a respins cererea de pensionare a reclamantei, reținându-se și faptul că perioadele 27.10.1979-8.08.1980 și 1.03.1981-1.03.2001 nu s-au considerat în grupa superioară de muncă motivat de faptul că a avut calitatea de elev și respectiv meseria/funcția de primitor distribuitor și gestionare care nu se regăsesc în temeiul legal indicat.
Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei menționate, la data de 17.06.2014 (fila 24), a fost soluționată prin adresa nr. 9771/17.07.2014 (fila 23).
Potrivit adeverinței nr.503/23.09.2013 emisă de . (fila 51), reclamanta a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, în perioada 27.10._01, în funcția/meseria de elev curs calificare, lăcătuș mecanic, primitor-distribuitor și gestionar, din care perioadele 27.10.1979-8.08.1980 și 1.03.1981-1.03.2001 nu au fost luate în considerare ca fiind stagiu de cotizare realizat în această grupă de muncă.
În ceea ce privește temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, acesta este menționat ca fiind HG nr.559/1990 și pct.5 din anexa la Ordinul 969/1990.
Potrivit art. 2 din HG nr. 559/1990, în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 969/1990, personalul care este in activitate din unitățile de profil, aparținând Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice, necuprins in grupa I de munca prin reglementările in vigoare, beneficiază de încadrarea in grupa a II-a de munca in vederea pensionarii, pe întreaga perioadă lucrată după data de 18 martie 1969. Categoriile de personal care, potrivit sarcinilor si atribuțiilor de serviciu, pot beneficia de aceasta prevedere, se stabilesc de Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice, proporțional cu timpul efectiv lucrat in condiții deosebite.
În principiu, legalitatea și temeinicia adeverințelor prin care se atestă condițiile de muncă și veniturile obținute de salariați nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea datelor. Înlăturarea unor astfel de adeverințe de la aplicare în procesul de stabilire a drepturilor de pensie nu poate fi posibilă decât cel mult în cazul unor inadvertențe evidente, cum ar fi de exemplu necorelarea dintre felul muncii descris și poziția indicată dintr-una dintre anexele Ordinului nr. 969/1990.
O asemenea inadvertență nu se regăsește însă în speță, unde HG nr. 559/1990 face referire expresă la activitatea din industria chimică și petrochimică, domeniu în care reclamanta a lucrat la respectivul angajator, astfel încât nu se poate reține o incompatibilitate a grupei a II-a de muncă cu temeiul legal invocat.
În speță, desfășurarea activității în grupa de muncă pe perioada în discuție a fost probată de reclamantă așa cum prevăd dispozițiile legale sus enunțate atât cu mențiunile din carnetul de muncă (fila 66) cât și cu adeverința nr.503/23.09.2013 emisă de fostul angajator ..
În aceste înscrisuri se menționează expres încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat cu referire la prevederile HG nr.559/1990, Ordinului 969/1990 și Decizia CA nr.559/1990.
Deci, fostul angajator și-a asumat întreaga răspundere cu privire la mențiunile efectuate în carnetul de muncă și conținutul și veridicitatea adeverinței eliberate, așa încât nici instanța și nici CJP, nu are abilitatea de a cenzura aceste afirmații atâta timp cât mențiunile din carnetul de muncă precum și din adeverința eliberată nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar conținutul acesteia a fost consemnat cu respectarea mențiunilor prevăzute în HG nr.257/2011.
Din acest punct de vedere, susținerile pârâtei că reclamanta, în raport de natura funcției, nu putea fi încadrată în prevederile Ordinului nr.50/1990 nu au relevanță, ținându-se seama de mențiunile din carnetul de muncă și din adeverința eliberată de fostul angajator, care atestă desfășurarea de către fostul salariat a activității pe o anumită perioadă în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Prin urmare, pentru perioadele 27.10.1979-8.08.1980 și 1.03.1981-1.03.2001, reclamanta era îndreptățită la valorificarea grupei a II-a de muncă.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
Conform art.158 alin.1 din Legea nr.263/2010, perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare.
Având în vedere data nașterii reclamantei, respectiv 28.07.1957, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani și 10 luni, iar stagiul minim de cotizare este de 15 ani.
Luându-se în considerare și activitatea prestată în grupa a II a de muncă, pentru perioadele 27.10.1979-8.08.1980 și 1.03.1981-1.03.2001, rezultă un stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite de peste 10 de ani iar raportat la disp.art.55 alin.1 lit. a din Legea nr.263/2010, reclamanta beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 2 ani.
Operând reducerea mai sus menționată, reclamanta se putea pensiona la împlinirea vârstei de 58 de ani și 10 luni.
La data depunerii cererii de pensionare – 7.05.2014, reclamanta avea vârsta de 56 ani și 9 luni, iar stagiul minim era depășit, astfel încât aceasta nu întrunea condițiile prevăzute de lege pentru înscrierea la pensie, cu privire la vârsta de pensionare. Prin urmare, în mod corect, a fost respinsă cererea de înscriere la pensie.
Valabilitatea deciziei Casei Județene de Pensii C. contestate la Comisia Centrală de Contestații trebuia analizată de către instanță în funcție de data formulării cererii de înscriere la pensie, neavând importanță împlinirea vârstei de pensionare ori modificările legislative intervenite ulterior, în timpul soluționării contestației. Reclamanta are posibilitatea de a formula ulterior o nouă cerere de înscriere la pensie, fără ca aceasta să însemne că respingerea cererii formulate anterior împlinirii acestei vârste nu s-ar fi făcut legal.
Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal, a declarat apel reclamanta S. A., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Consideră calculul efectuat de instanța de fond ca fiind eronat.
Precizează că a beneficiat de grupa a-II-a de muncă în perioada 27.10.1979 – 08.08.1980, 01.03.1981 – 01.03.2001, pentru perioada avută deja în vedere de pârâtă – 08.08.1980 – 01.03.1981.
Astfel, activitatea prestată de apelantul reclamant în grupa superioară de muncă este de mai bine de 20 ani și nu cum reține în mod greșit instanța de fond ca fiind de 10 ani.
Fiind activitatea de minim 20 ani prestați în grupa superioară de muncă și raportându-se și la prevederile reținute de instanța de fond rezultă că beneficiază de o reducere a vârstei de pensionare de minim 4 ani și 6 luni.
Cum vârsta apelantei reclamante la data formulării cererii de pensionare este de 56 ani și 9 luni consideră că putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă începând cu 54 ani și 10 luni.
Așa cum a menționat și în primă instanță, în cadrul adeverinței sus menționată se arată în mod clar că toți salariații beneficiază de încadrare în grupa superioară de muncă conform Deciziei Consiliului de Administrație nr.559 din 02.05.1990, Contractului Colectiv de muncă, H.G.559/1990 și Ordinului M.I.Ch. nr.969/1990.
Adeverința sus menționată este emisă de unitatea angajatoare și urmează a fi avută în vedere de pârâtă.
Astfel, chiar angajatorul menționează în mod clar în cuprinsul adeverinței că nominalizarea s-a efectuat în baza Ordinului nr.559/1990, Decizia Consiliului de Administrație nr.559/1990, Ordinului M.I.Ch.nr.969/1990, prin urmare,încadrarea în grupa a-II-a de muncă este la latitudinea angajatorului și nu poate fi apreciată de către C. Județeană de Pensii atâta timp cât suntem în prezența unor adeverințe și înscrisuri doveditoare depuse și de angajator.
Consideră că trebuie avut în vedere prevederile cuprinse în Ordinul nr.50/1990 conform căruia „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
De asemenea, aceeași prevedere o găsim și în cadrul H.G.1223/1990, art.2 conform căruia „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a-II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități”.
În raport de prevederile legale sus menționate, adeverința emisă de către angajator în baza unui act propriu – Decizia Consiliului de Administrație nr.559/1992, C. Județeană de Pensii C. nu are latitudinea de a aprecia asupra adeverințelor emise.
Consideră astfel că se impune anularea deciziei sus menționată și deschiderea drepturilor sale de pensie precum și plata drepturilor de pensie de care a fost lipsită.
De asemenea, consideră că se impune actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație la momentul achitării drepturilor de pensie cuvenite.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a admis apelul ca fondat pentru următoarele considerente:
La data de 07.05.2014 reclamanta S. A. a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.
Prin decizia nr.R32467/04.06.2014 emisă de pârâtă s-a respins cererea de pensionare a reclamantei cu motivarea că perioadele 27.10.1979 – 08.08.1980 și 01.03.1981 – 01.03.2001 nu s-au considerat în grupa superioară de muncă motivat de faptul că a avut calitatea de elev și respectiv meseria/funcția de primitor-distribuitor și gestionare care nu se regăsesc în temeiul legal invocat.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă prin adresa nr.9771/17.07.2014.
Din adeverința nr.503/23.09.2013 emisă de S.C. „Rompetrol Rafinare” S.A. rezultă că reclamanta a desfășurat activitate în grupa a-II-a de muncă în perioada 27.10.1979 – 31.03.2001, în funcția/meseria de elev curs calificare, lăcătuș mecanic, primitor-distribuitor și gestionar în procent de 100%.
Temeiul juridic al încadrării în grupa a-II-a de muncă îl reprezintă H.G.559/1990 și Ordinul nr.969/1990 anexa 2, punctul 5 și Anexa nr.11 din Contractul colectiv de muncă al S.C. „Petromidia” S.A. punctul 12.
Susținerea pârâtei că activitatea desfășurată de reclamantă nu se încadrează în grupa a-II-a de muncă nu pot fi reținute având în vedere conținutul adeverinței menționate mai sus, eliberată de angajator care atestă că activitatea desfășurată de reclamantă pe o anumită perioadă de timp se încadrează în grupa a-II-a de muncă.
Mențiunile din adeverință se coroborează și cu mențiunile din carnetul de muncă al reclamantei din care rezultă că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 27.10.1979 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a-II-a de muncă.
Legalitatea și temeinicia adeverințelor prin care se atestă condițiile de muncă nu pot fi cenzurate de casele de pensii, angajatorul purtând întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Conform art.52 din Legea nr.263/2010 pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc cumulativ la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
Prin art.158 al.1 din același act normativ se prevede că: „perioadele de vechime realizate în grupele I și a-II-a de muncă până la data de 01 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite în vederea reducerii vârstelor de pensionare…”.
Având în vedere data nașterii reclamantei respective 28.07.1957 conform anexei 5 din Legea nr.263/2010, vârsta standard de pensionare este de 60 ani și 6 luni, iar stagiul minim de cotizare este de 15 ani.
Luându-se în considerare activitatea prestată în grupa a-II-a de muncă pentru peruoadele 27.10.1979 – 08.08.1980 și 01.03.1981 – 01.03.2001, rezultă un stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite de peste 20 de ani, iar raportat la dispozițiile art.55 al.1 lit.a) din Legea nr.263/2010, reclamanta beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 4 ani și 6 luni.
La data depunerii cererii de pensionare – 07.05.2014, reclamanta avea vârsta de 56 ani și 9 luni.
Operând reducerea vârstei standard de pensionare cu 4 ani și 6 luni, reclamanta se putea pensiona la vârsta de 56 ani și 6 luni.
În consecință, reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru pensionarea pentru limită de vârstă.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.480 al.2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul formulat și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul admiterii cererii, anulării deciziei nr._/04.06.2014 și obligării pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă începând cu 07.05.2014 potrivit art.104 al.2 din Legea nr.263/2010.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamantei prin respingerea nelegală a cererii de pensionare, Curtea a obligat pârâta la plata drepturilor de pensie actualizate cu indicele de inflație la momentul plății.
Potrivit art.453 al.1 Cod procedură civilă Curtea a obligat intimata pârâtă la 300 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă S. A. – domiciliată în localitatea Năvodari, ., . împotriva sentinței civile nr.2333 din data de 06 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite cererea.
Dispune anularea deciziei nr._/04.06.2014 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă începând cu 7 mai 2014.
Obligă pârâta la plata drepturilor de pensie cuvenite actualizate cu indicele de inflație la momentul plății.
Obligă intimata pârâtă la 300 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – F.M.I.
Red.dec.Jud.J.Z./06.07.2015
Tehnored.Gref.G.I./5 ex.
Data: 07.07.2015
Emis 2 comunicări/08.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 95/2015. Curtea... → |
|---|
