Obligaţie de a face. Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 9607/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.46/AS
Ședința publică din 10 februarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant R. Ș., domiciliat în C., ., ., . civile nr. 1029 din 28 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 27.01.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizia, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.02.2015, respectiv la 10.02.2015, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul R. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale obligarea pârâtei la aplicarea dispozițiilor Codului fiscal privind scutirea de la plata impozitului asupra veniturilor realizate din pensii de către persoanele cu handicap grav sau accentuat precum și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizi de pensie în care să fie cuprinse drepturile plătite în luna decembrie 2010 și drepturile bănești dobândite ulterior și la plata sumei de 4000leicorespunzător diferenței de punctaj aferente vechimii în serviciu pentru timpul lucrat în alte condiții de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1029/28.04.2014, Tribunalul C. a respins acțiunea ca nefondată reținând următoarele aspecte:
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, instanța a reținut că, potrivit art. 107 alin. 3 și 5 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 3 și 4 se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Prin urmare, recalcularea pensiei pe baza unor informații noi asupra veniturilor obținute din muncă și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege se poate face numai începând din luna următoare datei depunerii cererii de recalculare a pensiei, ceea ce în mod necesar implică cerința formulării unei asemenea cereri la casa teritorială de pensii/casa de pensii sectorială. Cererea de recalculare nu poate fi depusă direct la instanță, pe de o parte pentru că instanța nu se poate substitui autorității administrației publice competente potrivit legii să soluționeze cererea de recalculare, iar pe de altă parte întrucât s-ar încălca art. 107 alin. 5 mai sus citat.
De asemenea o eventuală cerere de revizuire trebuie depusă în prealabil la casa teritorială de pensii/casa de pensii sectorială, aspect care rezultă din interpretarea disp. art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Reclamantul nu a făcut dovada formulării unei cereri de recalculare/revizuire a pensiei pentru motivele invocate, după emiterea ultimei decizi de pensie nr._/1.10.2013și nici nu a înțeles să o conteste, astfel încât nu se poate considera că pârâta și-ar fi încălcat vreo obligație.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, revizuirile deciziilor de pensie potrivit Legii nr.164/2001, se realizau pe baza fișelor de evidență întocmite și înaintate în acest scop de către structurile militare care au păstrat memoriile originale, respectiv Centrele Militare Zonale/Județene de la domiciliul cadrului militar în rezervă. Astfel, deși adeverința nr. 3767/21.05.2008 a fost înaintată Serviciului de P. Militare la data de 12.01.2011, doar ulterior, la data de 18.06.2013, reclamantul s-a adresat Centrului M. Zonal C. care a întocmit fișa de evidență și a înaintat-o organului de pensie, fiind astfel emisă decizia nr._ din 9.07.2013 cu luarea în considerare a adeverinței în discuție. În acest context, solicitarea reclamantului privind recalcularea pensiei și plata drepturilor restante începând cu data de 1.01.2011 este nejustificată.
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 241/2013, pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.Cum anterior acestei date, cuantumul drepturilor de pensie ale reclamantului era de 2054 lei iar cel aferent lunii decembrie 2010 era de 2575 lei, în mod corect pârâta a emis decizia nr._/1.10.2013 pentru punerea în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.241/2013, stabilindu-se, începând cu data de 1.10.2013, drepturi de pensie de 2575 lei. Având în vedere că prin adăugarea stagiului de cotizare de 5 ani prin decizia nr._/9.07.2013 cuantumul pensiei este mai mic decât cel din luna decembrie 2010,cererea reclamantului privind recalcularea pensiei prin includerea drepturilor bănești plătite în luna decembrie 2010 cât și cele dobândite ulterior este neîntemeiată.
În același sens este și solicitarea privind scutirea de la plata impozitului asupra veniturilor realizate din pensii, în condițiile în care impozitul, nelegal reținut de către pârâtă, în perioada noiembrie 2010-octombrie 2013, a fost restituit reclamantului iar de la această dată nu mai există dovada reținerii acestuia de către pârâtă.
Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. Ș. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
- Hotărârea atacată este netemeinică, atâta timp cât nu s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere.
A arătat și dovedit instanței că pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a recunoscut reținerea ilegală timp de 2 ani și 10 luni a impozitului asupra drepturilor de pensie și a înțeles să achite în cea mai mare parte, acest debit.
Deși a arătat instanței de fond că acest capăt de cerere nu a rămas fără obiect, întrucât se impune în continuare obligarea pârâtei la restituirea sumei de 109 lei, reprezentând impozitul reținut abuziv în perioada iunie 2012 – septembrie 2013 asupra drepturilor de plată restante, așa cum rezultă din datele înscrise pe cupoanele de pensie, aceasta nu s-a pronunțat deloc asupra acestui aspect, drept pentru care consideră hotărârea netemeinică și nelegală.
- Sentința atacată este, greșită și sub aspectul motivului pentru care a fost respins cel de-al doilea capăt de cerere. Nu este adevărat faptul că nu a fost formulată o cerere de recalculare/revizuire prin care să se conteste ultima decizie și anume Decizia de pensie nr._/01.10.2013, instanța de fond a considerat, total eronat faptul că pârâta nu a încălcat nici o obligație, atâta timp cât această ultimă decizie nu a fost contestată de către reclamant.
Însă, atâta timp cât la dosar există depus înscrisul invocat, prin care face dovada contestării deciziei, a înțeles să solicite un alt termen de judecată tocmai pentru a evidenția, sub forma unor precizări, faptul că a contestat această decizie, că a respectat termenul legal în cuprinsul căruia putea să conteste această decizie, precum și faptul că pârâta nu și-a respectat nici măcar obligația de a-i răspunde la contestația formulată.
Deși a făcut toate demersurile necesare, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse odată cu cererea de chemare în judecată, precizările depuse ulterior și concluziile scrise, instanța de fond nu a studiat dosarul îndeajuns pentru a nu emite o sentință în contradicție cu probele/înscrisurile administrate.
- În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, solicită instanței să observe și să aprecieze că este întemeiată, dar a fost înțeleasă greșit de către instanța de fond.
Astfel, a solicitat, pe de o parte plata/restituirea sumei ce reprezintă echivalentul material al stagiului de cotizare realizat în grupa de muncă (alte condiții” solicitat Serviciului pensii militare prin cererea înaintată la 20.12.2010 în scopul recalculării vechimii în serviciu, potrivit prevederilor HG nr. 1294/2001 și corespunzător activităților desfășurate, stagiu de cotizare realizat pe timpul activității, deci înainte de a lua naștere dreptul la pensie dar neluat în calcul la stabilirea inițială a pensiei de serviciu în baza Legii nr. 164/2001, stagiu recunoscut ulterior (prin majorarea punctajului cu 0,_) de către pârâtă prin Decizia nr._ emisă la 9 iulie 2013, iar drepturile bănești aferente acestui stagiu/punctaj fiind plătite în luna august și septembrie 2013.
Pe de altă parte, a solicitat, anularea deciziei emise la 01.10.2013, în baza Legii nr. 241/2013, recunoașterea și plata în continuare (și după aplicarea legii nr. 241/2013) a acestui stagiu, calculată și actualizată anual conform legii nr. 263/2010, printr-o nouă decizie de pensie.
Față de cele solicitate în al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, în concluziile scrise depuse, a cerut instanței să se pronunțe asupra încadrării reclamantului în legislația actuală pentru a beneficia de toate drepturile de pensie ce i se cuvin, legal dobândite, precum și de prevederile art. 107 alin. 1, 3 și 5 din Legea nr. 263/2010, însă instanța de fond nu s-a pronunțat.
A mai arătat că pârâta prin funcționarii săi, se face vinovată de încălcarea în mod repetat a prevederilor OG nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002, atât în ceea ce privește obligația de a răspunde petițiilor în termenul prevăzut de art. 8 alin. 1, cât și redirecționarea și înștiințarea reclamantului dacă aceasta era greșit îndreptată, așa cum prevede art. 6/1 din OG nr. 27/2002. Nici față de acest aspect instanța de fond nu s-a pronunțat.
- Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, deși acestea au fost solicitate și s-a făcut dovada achitării prin chitanța în original reprezentând onorariu de avocat.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Este nefondată prima critică ce are ca obiect greșita soluționare a cererii referitoare la obligarea pârâtei de a restitui impozitul reținut nelegal în perioada iunie 2012-septembrie 2013, având în vedere că din buletinul de calcul la decizia nr. 3657/12.10.2010 rezultă cu claritate că pârâta a recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului pentru perioada noiembrie 2010-octombrie 2013 și a stabilit că impozitul în valoare de 6844 lei aferent acestei perioade se restituie începând cu luna noiembrie 2013 (a se vedea in acest sens buletinul de calcul depus în copie la fila 83 din dosarul de fond).
Cum în această perioadă avuta în vedere la recalculare, este inclusa și cea indicata în apelul de față (iunie 2012-sept. 2013) rezultă că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unei diferențe de 109 lei reprezentând impozit reținut nelegal cu atât mai mult cu cât s-a făcut dovada că suma a fost încasată în totalitate de către reclamant în luna noiembrie 2013.
În ceea ce privește critica referitoare la nesoluționarea cererii de revizuire a deciziei de pensie nr._/01.10.2013, cu luarea în considerare a stagiului realizat în grupa superioara de muncă, instanță constată că singurul document de care se prevalează reclamantul este adeverința nr. 8767/21.05.2008 emisă de UM nr._ S care confirmă participarea reclamantului la diverse activități din poligon dar nu certifică încadrarea unei anumite perioade ca fiind lucrată în grupe superioare de muncă ceea ce nu putea constitui într-un înscris valabil pentru recalcularea vechimii în serviciu și revizuirea pensiei.
Cât privește nepronunțarea asupra cererii de a se constata încălcarea de către angajații pârâtei a obligațiilor privind redirecționarea petiției formulată de reclamant și înștiințarea acestuia conform art. 6 din OG nr. 27/2002, se constată că prin această omisiune nu s-a produs nicio vătămare reclamantului și nepronunțarea pe o astfel de cerere nu i-a îngrădit accesul la justiție.
Jurisdicția asigurărilor sociale este strict reglementată prin art. 149-150 din Legea nr. 263/2010 iar în cazul în care instituția căreia i se adresează o petiție nu o soluționează, petiționarul are posibilitatea de a se adresa instanței după epuizarea termenului de 45 de zile de soluționare a contestației calculat de la data înregistrării acesteia.
Cererea reclamantului de încadrare a activității sale într-o anumită grupă de muncă trebuia soluționată înainte de revizuirea drepturilor de pensie neputându-se revizui aceste drepturi din 2010 în condițiile în care se contestă o decizie din 2013.
Nu se poate reține nici critica referitoare la nesoluționarea cererii privind plată cheltuielilor de judecată deoarece prin respingerea în tot a cererii, instanță s-a pronunțat și asupra acestui capăt de cerere iar pârâtă nu a căzut în pretenții față de reclamant pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1029/2014 pronunțată de Tribunalul C., va fi respins că nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant R. Ș., domiciliat în C., ., ., . civile nr. 1029 din 28 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: F.M.I.
Red.dec.jud.M.B.
03.03.2015 – 4 ex,
Emis 2 .>
| ← Nulitate act. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 180/2015. Curtea... → |
|---|
