Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 30/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 11958/118/2010*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.30/AS

Ședința publică din data de 28 aprilie 2015

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

Completul compus din:

Președinte - M. B.

Judecător – J. Z.

Judecător – M. S. S.

Grefier - G. I.

Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de:

- recurentul reclamant și intimat B. T. – domiciliat în municipiul C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2190 din data de 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ și a sentinței civile nr.3082 din data de 04 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ și,

- recurenta pârâtă și intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2190 din data de 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, având ca obiect – contestație decizie pensionare.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 aprilie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA

Cu privire la recursurile civile de față constată:

Prin cererea înregistrată cu nr._ pe rolul Tribunalului C. reclamantul B. T. a contestat deciziile de pensionare nr._/19.08.2010 și_/20.07.2011 și a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta CJP C. ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta la anularea celor două decizii, să fie obligată pârâta la emiterea unei noi decizii în care punctajul mediu anual să fie calculat în mod corect, să i se acorde pensia de serviciu în conformitate cu Legii nr. 223/2007, diferențele de pensie dintre pensia cuvenită și cea încasată începând cu data de 01.09.2010, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a învederat faptul că a fost pensionat începând cu data de 19.05.2008 prin decizia_ privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, prin care i s-a stabilit o pensie în cuantum de_ lei, compusă dintr-o pensie de asigurări sociale de 1804 lei și o pensie de serviciu conform Leg.223/2007 în cuantum de_ lei,motivat de faptul că a făcut parte din personalul navigant, care în conformitate cu Legea nr.19/2000 se încadrează în grupă de muncă specială. Reclamantul a apreciat că în cazul său pensia de asigurări sociale i-a fost greșit calculată în sensul că o . adeverințe emise de angajatorul său TAROM nu i-au fost luate în calcul respectiv la aplicabilitatea majorărilor de 50% și respectiv 25% astfel cum a fost introdus art. 78(2) din Leg.19/2000.

Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la acordarea pensiei de serviciu conform Leg.223/2007,pensie ce nu i-a mai fost acordată în baza HG nr. 737/2010 a solicitat soluționarea cererii sale în conformitate cu practica CEDO exemplificând prin cauzele Buchen versus Cehia (2006), cauza Gaygusus versus Austria (1996), cauza Stubbings versus Marea Britanie, cauza Akdeejeva versus Letonia (2007) și Muller versus Austria, modul prin care CEDO se referă la noțiunile de bun patrimonial și speranță legitimă. Reclamantul a precizat că timp de 30 de ani și-a desfășurat activitatea ca pilot și copilot pe aeronave de persoane asumându-și toate riscurile ce decurg din această profesie riscantă. A considerat că dispozițiile Leg. 223/2007 pot produce în continuare efecte, că deciziile pe care le contestă sunt ilegale și pe cale de consecință trebuie obligată pârâta la emiterea unei noi decizii în care să fie inclusă și pensia de serviciu și să fie recalculată corect pensia de asigurări sociale.

În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art.78 și urm din Leg. 19/2000, art.II din OUG.100/2008, Leg.218/2008 și Leg. 223/2007.

În dovedirea susținerilor sale, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri si proba cu expertiza contabila. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Astfel potrivit dispozițiilor legale, respectiv a art.2 din HG.737/2010-instituția pârâtă avea obligația de a recalcula pensiile de serviciu cuvenite sau aflate în plată prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000. Pârâta a menționat că și-a îndeplinit această obligație legală,făcând referire și la constituționalitatea LEG119/2010,soluționată prin decizia nr. 871/26.05.2010 de Curtea Constituțională.

Prin sentința civilă nr.2190 din data de 25 septembrie, pronunțată în dosarul civil nr._ , Tribunalul C. a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul B. T., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C..

A anulat deciziile nr._/19-08-2010 si nr._/20-07-2011 emise de parata.

A obligat pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei, începând cu data de 01-09-2010, cu luarea in considerare a unui punctaj mediu anual de 8._ puncte.

A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 86.502 lei, reprezentând diferențe pensie, calculate începând cu data de 01-09-2010.

Respinge ca nefondata cererea reclamantului pentru acordare pensie serviciu.

A obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată de 3.405,90 lei, reprezentând onorariu expert si onorariu avocat.

Pentru a dispune astfel, instanță de fond a reținut următoarele aspecte:

Instanța a fost învestită cu soluționarea prezentei cauze urmare a admiterii recursului formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 4594/19.09.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

Din considerentele deciziei de casare nr. 189/AS/15-03-2013 pronunțată de Curtea de Apel C., instanța a reținut că în cauză se impune refacerea raportului de expertiză contabilă cu luarea în considerare a plafonării veniturilor după aprilie 2010 la 3 salarii medii brute și ulterior la 5 salarii medii brute.

Având în vedere dispozițiile obligatorii ale instanței de control s-a dispus refacerea raportului de expertiză dispus inițial în cauză și în raport de considerentele deciziei de casare, respectiv calcularea pensiei conform art.24 din Leg.19/2000.

Din raportul de expertiză întocmit, instanța a reținut că reclamantului i s-au calculat drepturile de pensie în două variante de calcul.

În prima varianta i s-a stabilit un total puncte de 161._ și un punctaj mediu anual de 5._ pentru un stagiu complet de 30 ani și 6 luni. În varianta a doua expertul a stabilit un total puncte de-113._,un punctaj mediu anual de 5,_ pentru un stagiu de cotizare de 21 de ani. Ambele variante ale expertizei au fost criticate de părți prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, în condițiile în care și expertul parte desemnat în cauză a depus la dosar obiecțiuni și propriul calcul referitor la drepturile de pensie ale reclamantului.

Analizând raportul de expertiză întocmit în cauză, obiecțiunile formulate de părți și de expertul parte,răspunsul formulat de expertul desemnat la obiecțiunile formulate, instanța a apreciat că experta desemnată în cauză a comis erori de calcul și de interpretare la stabilirea drepturilor de pensie în sensul că sumele contributive au fost menționate în mod eronat. Astfel în anumite perioade sumele contributive sunt consemnate greșit și mai mici decât cele din adeverințele emise de angajatorul .-a interpretat în mod eronat încadrarea reclamantului în condițiile prevăzute în anexa nr.4 din Leg.19/2000 privind stagiul total de cotizare. S-a efectuat expertiza în mod eronat în sensul că în ambele variante punctajele totale diferă în sensul că fie nu s-a ținut cont de OUG. 100/2008 și totalul punctajului a fost împărțit în mod incorect la 31 ani și 8 luni în loc de 21 ani, fie nu s-a ținut cont de punctele pentru sporul de grupă ,fapt ce a diminuat punctajul total .

În condițiile în care experta desemnată în cauză și-a menținut punctul de vedere inițial, instanța a dispus în cauză o contraexpertiză având aceleași obiective.

Din contraexpertiza formulată în cauză și din răspunsul la obiecțiunile formulate instanța a reținut că reclamantului i s-a stabilit un punctaj total de 171._ și un punctaj mediu anual de 8._ .

Cu privire la calculul efectuat de expert privind drepturile de pensie ale reclamantului și pe fondul obiecțiunilor formulate de pârâtă instanța a luat act de raportul de expertiză și de răspunsul la obiecțiuni formulate în cauză, iar pe fondul cauzei a anulat deciziile contestate și a obligat pârâta CJP C. la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei care să aibă în vedere un punctaj mediu anual de 8._ începând cu data de 01.09.2010. În acest context a obligat pârâta la plata sumei de 86.502 lei, reprezentând diferențe pensie începând cu data de 1.09.2010, diferențe de pensie calculate prin expertiză. Instanța a apreciat pe fondul erorilor comise de pârâtă la calcularea drepturilor de pensie, că expertul desemnat în cauză a stabilit drepturile de pensie prin respectarea principiului contributivității și al îndrumărilor formulate în decizia de casare. S-a reținut că erorile și diferențele dintre punctajele medii anuale calculate de pârâtă comparativ cu cele calculate de expert provin din luarea în calcul de către expert a tuturor sporurilor de care a beneficiat reclamantul în perioada de activitate așa cum reies din adeverințele de la dosar, de luarea în calcul a perioadei de stagiu asimilat, a anilor lucrați în grupa –I și II-de muncă și a anilor efectuați în condiții speciale coroborate cu împărțirea totalului de puncte la 21 ani cum reiese din anexa nr.4 din Leg.19 /2000. Capătul de cerere privind acordarea în continuare a pensiei de serviciu în temeiul Leg.223/2007, a fost respins ca nefondat deoarece prin . Leg.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la art. 196 lit. i) se prevede că la . prezentei legi se abrogă -art.43-52 și 54 din Leg.223/2007 articole care prevăd acordarea pensiei de serviciu personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România.

Pe cale de consecință reclamantul nu mai poate solicita acordarea unor drepturi de pensie conferite prin dispozițiile unei legi ale cărei articole referitoare la drepturile de pensie au fost abrogate. Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Leg.263/2010 drepturile de pensie ale reclamantului au fost calculate sub imperiul Leg119/2010, care a transformat pensiile unor categorii sociale, printre care și a reclamantului din pensii de serviciu în pensii de asigurări sociale calculate conform Leg.19 /2000. Deși supusă controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea acestei legi.

De altfel, prin decizia nr. 189/AS/15-04-2013, Curtea de Apel Constanta a respins recursul reclamantului B. T. formulat sub aspectul neacordării pensiei de serviciu.

Potrivit art. 315 alin. 1 C., in caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii.

In cazul de fata, limitele casării privesc doar erorile de calcul efectuate cu ocazia întocmirii expertizelor raportat la dispozițiile art. 24 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, chestiunea pensiei de serviciu fiind tranșată prin respingerea recursului formulat de reclamantul B. T..

D. urmare, instanța a respins ca nefondata cererea reclamantului pentru acordare pensie serviciu.

În temeiul art.274 C. pr.civ, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3405,90 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu expert si onorariu avocat.

Prin sentința civilă nr. 3082/04.12.2014 a fost respinsă cererea de completare și lămurire dispozitiv, formulată de reclamant.

Instanța de fond a reținut în raport de dispozițiile art. 261 alin. 1 C. că nu exista obligația de a menționa in cuprinsul hotărârii sau a dispozitivului faptul ca hotărârea este definitivă si executorie.

In ceea ce privește perioada pentru care se acordă diferențele de pensie, instanța a constatat ca s-a pronunțat asupra acestei cereri, in sensul ca a fost obligata parata sa-i plătească reclamantului suma de 86.502 lei, reprezentând diferențe pensie, calculate începând cu data de 01-09-2010, astfel încât nu se poate interpreta ca exista o omisiune, in accepțiunea dispozițiilor art. art. 281 ind. 2 C..

Reclamantul a solicitat si lămurirea dispozițiilor referitoare la perioada pentru care se acorda diferențele de pensie, insa instanța a apreciat, raportat la dispozițiile art. 281 ind. 1 C., ca înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului sunt clare si ca acesta nu conține mențiuni contradictorii.

Împotriva celor două sentințe au declarat recurs atât reclamantul B. T. cât și pârâtă C. Județeană de Pensii C..

I. În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2190/25.09.2014, recurentul reclamant arată următoarele:

Primul motiv de recurs critică sentința de fond sub aspectul „obligării pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând diferență pensie, calculată începând cu data de 01.09.2010”.

Apreciază că este incompletă măsura dispusă prin sentința atacată, de obligare a pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând diferență pensie, calculată începând cu data de 01.09.2010, fără să mai precizeze că această sumă este calculată ca fiind datorată doar până la data de 30 iunie 2014, data finalizării expertizei. Pentru restul perioadei, până la data punerii în executare a sentinței nr.2190/25.09.2014, pârâta urmează să fie obligată să calculeze diferențele de pensie conform punctajului și să le plătească.

Cu privire la motivele de recurs referitoare la pensia de serviciu, consideră că sentința primei instanțe este nelegală sub aspectul respingerii cererii sale de obligare a pârâtei la plata pensiei de serviciu conform Legii nr.223/2007 neabrogată, pensie ce nu i-a mai fost acordată în baza H.G.nr.737/2010. Apreciază măsura eliminării pensiei de serviciu ca o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Instanța de fond face doar o referire scurtă asupra dispozițiilor Legii nr.119/2010, fără să se oprească asupra practicii CEDO invocată prin cererea de chemare în judecată.

Contextul socio-juridic este schimbat față de data judecării recursului în primă instanță. În prezent există o lege de modificare a Legii nr.223/2007 privind statutul personalului aeronautic civil în forma în care a plecat de la Camera Deputaților spre promulgare. Comisia de muncă a camerei a decis revenirea la pensiile speciale în cazul aviatorilor.

În raport de art.53 din Constituție, nu se justifică sub nicio formă anularea unui drept legal dobândit și pe de altă parte, eliminarea pensiei de serviciu este o coliziune gravă cu textul constituțional.

Deși Curtea Constituțională a tranșat problema constituționalității pensiei speciale, există o diferență fundamentală între abordarea Curții Constituționale și cea a Curții Europene. Dacă Curtea Constituțională, conform propriei jurisprudențe, verifică doar conformitatea legii cu Constituția, nepronunțându-se asupra interpretării sau aplicării concrete a legii, CEDO, în principiu, nu verifica compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunța cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt. Or, judecătorul român trebuie să determine dacă, într-un caz concret, aplicarea legii produce efecte concrete Convenției.

Instanța de fond greșește neanalizând noțiunea de proporționalitate a reducerii pensiei. În ceea ce-l privește prin decizia contestată pensia i-a fost redusă într-o proporție foarte mare.

În concluzie, apreciază că dispozițiile Legii nr.223/2007 pot produce în continuare efecte, că legislația românească trebuie armonizată cu cea europeană, că decizia pe care o contestă este nelegală și solicită obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care să fie inclusă și pensia de serviciu și să fie recalculată corect pensia de asigurări sociale conform dispozițiilor sentinței.

În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.78 și următoarele din Legea nr.19/2000, art.II din O.U.G.nr.100/2008, Legea nr.218/2008, Legea nr.223/2007 privind statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, art.43 precum și pe art.299 și următoarele Cod procedură civilă.

II. În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr.3082/04.12.2014, recurentul reclamant precizează următoarele:

Precizează că a solicitat modificarea mențiunii din dispozitiv de obligare a pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând diferență pensie, calculată începând cu data de 01.09.2010. Apreciază că este incompletă măsura dispusă prin sentința atacată, de obligare a pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând diferență pensie, calculată începând cu data de 01.09.2010, fără să mai precizeze că această sumă este calculată ca fiind datorată doar până la data de 30 iunie 2014, data finalizării expertizei. Pentru restul perioadei, până la data punerii în executare a sentinței nr.2190/25.09.2014, pârâta urmează să fie obligată să calculeze diferențele de pensie conform punctajului și să le plătească.

Instanța de fond a respins cererea de completare a dispozitivului referitor la perioada pentru care se datorează suma de_ lei, apreciind că mențiunea că este calculată începând cu data de 01.09.2010, este destul de lămuritoare.

Consideră că fără o explicare a dispozitivului sub acest aspect, este expus la abuzuri din partea pârâtei, care ar putea interpreta sentința în sensul că datorează această sumă pentru perioada 01.09.2010 – data pronunțării, sau și mai rău, pentru toată perioada până la data punerii în executare, care poate reprezenta pensie câteva luni.

III. Recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii C. a formulat următoarele critici:

Apreciază că în mod greșit, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să anuleze deciziile nr._/19.08.2010 și nr._/20.07.2011, și să emită reclamantului no decizie de recalculare a pensiei, începând cu data de 01.09.2010, cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 8._ puncte și să plătească reclamantului suma de 86.502 lei, reprezentând diferențe pensie, calculate începând cu data de 01.09.2010.

Instituția pârâtă, în determinarea punctajului mediu anual în mod corect a aplicat dispozițiile art.78 coroborat cu art.164 alin.(3) din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Prin admiterea unui punctaj de 8._, instanța de fond încalcă dispozițiile art.24 coroborat cu art.78 din Legea nr.19/2000, în sensul că, nu plafonează veniturile după aprilie 2001, la 3 salarii, ulterior 5 salarii, așa cum a fost plafonată și contribuția de asigurări sociale – în această perioadă cota de contribuție la bugetul asigurărilor de stat, a fost plafonată la 3 respectiv 5 salarii brute pe economie, aplicând principiul contributivității și punctajul realizat în această perioadă nu putea fi mai mare de 3 respectiv 5 puncte.

Prin fructificarea unor sume contributive mai mari decât cele stipulate în cuprinsul Legii nr.19/2000, se realizează o dublă prejudiciere a bugetului asigurărilor sociale de stat, prin aceea că pe de o parte se stabilește în mod eronat un punctaj mai mare decât cel cuvenit, iar pe de altă parte se stabilește numărul suplimentar de puncte pentru activitatea prestată în grupa I-a și a-II-a de muncă.

Referitor la numărul suplimentar de puncte, solicită instanței de recurs să aibă în vedere cele 2 acte normative, respectiv O.U.G.nr.100/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010, reclamantului ban T., aplicându-i-se prevederile O.U.G.209/2008, deși prin data deschiderii drepturilor nu îi sunt opozabile dispozițiile acesteia, ci cele aplicate de instituția pârâtă.

Față de cele mai sus precizate, rezultă că diferențele dintre punctajul mediu anual stabilit prin decizia administrativă, punctaj în plată și cel stabilit de instanța de fond – 8._ rezidă nerespectarea dispozițiilor legale incidente speței, respectiv Legea nr.19/2000, O.U.G.4/2005, Legea nr.119/2010, O.U.G.100/2008, art.169 din Legea nr.263/2010.

Pentru aceste motive, solicită a se constata că hotărârea pronunțată de instanța de fond este în parte netemeinică și nelegală și să se admită recursul astfel cum a fost formulat.

Analizând sentințele recurate în raport de criticile formulate, probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată:

I-II Recursurile declarate de reclamant sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 19.05.2008, beneficiind atât de pensie specială cât și de pensie de asigurări sociale. Prin decizia nr._ /19.08.2010 contestată de reclamant și emisă de pârâtă sub imperiul Leg.119/2010, prin care s-au sistat pensiile de serviciu, i s-a stabilit reclamantului un punctaj mediu anual de 3._,pentru un stagiu complet de cotizare de 31 ani și 8 luni și un număr de puncte realizate de 117._. Referitor la a doua decizie de pensionare contestată nr._/20.07.2011 instanța a luat act că a fost învestită cu soluționarea prezentei urmare a conexării dosarului nr._/118/2011 la dosarul nr._, iar critica reclamantului la cea de-a doua decizie contestată este identică cu prima decizie contestată, respectiv calculul greșit al drepturilor de pensie,sistarea pensiei de serviciu acordată conform Leg.223/2007.

În urma contestării acestor decizii, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 4594/2013 prin care a anulat deciziile contestate și a obligat pârâtă la emiterea unei noi decizii cu un punctaj de 5,_ și plata diferențelor rezultate din recalculare. De asemenea a respins cererea reclamantului de acordare a pensiei de serviciu prin sentința civilă nr. 645/2013 de completare a dispozitivului sentinței anterior menționată.

Prin decizia civilă nr. 189/15.04.2013, Curtea de Apel C. a respins recursurile declarate de reclamant și a admis recursul declarat de C. Județeană de Pensii C. împotriva acestor sentințe, casând sentința recurată cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză contabila cu luarea în considerare a plafonării veniturilor după aprilie 2001 la 3 salarii medii brute și ulterior la 5 salarii medii brute.

Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute ceea ce înseamnă că sub aspectul cererii privind menținerea pensiei de serviciu, există autoritate de lucru judecat iar criticile reclamantului nu mai pot fi analizate din nou.

Este nefondată și critica reclamantului privind întinderea obligației stabilită în sarcina pârâtei deoarece instanța de fond a prevăzut în mod expres că diferențele rezultate din recalcularea pensiei au fost stabilite „ începând cu data de 01.09.2010 ” ceea ce înseamnă că acest calcul al diferențelor se va face până la momentul în care se va pune în executare sentința cu noul punctaj și nicidecum nu poate fi interpretat în sensul arătat de reclamant că plata drepturilor se face până la momentul efectuării expertizei.

Pentru aceste considerente, recursurile declarate de reclamant vor fi respinse ca nefondate.

III. Este întemeiat recursul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii C. sub următoarele aspecte:

- Cu referire la prima critică formulată de pârâtă în legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 24 coroborat cu art. 78 din Legea nr. 19/2000 care prevăd plafonarea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale și faptul că instanța a stabilit un punctaj mai mare decât contribuția reclamantului, Curtea constată că această critică este nefondată.

Atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 263/2010, stabilesc ca principiu de bază al sistemului public de pensii principiul contributivității care impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate sporurile/veniturile pentru care s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plății contribuției individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverință emisă de angajator.

În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

Este de menționat în acest sens și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A. M. F. s.a. impotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și cauza C. Abaluță s.a. împotriva României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese în mod clar că în unele perioade sumele reținute reclamantului nu au fost plafonate la 3 respectiv 5 salarii medii brute începând cu aprilie 2011 astfel că respectând principiul contributivității mai sus enunțat rezultă că nici punctajul nu mai putea fi stabilit la 3 respectiv 5 puncte în perioadele respective ( a se vedea anexa la răspunsul la obiecțiuni fila 206-2013 dosar recurs).

- Sunt întemeiate criticile pârâtei C. Județeană de Pensii C. sub aspectul acordării punctajului suplimentar întrucât cele două acte normative respectiv OUG nr. 100/2008 și legea nr. 263/2010( art. 169) nu pot fi aplicate concomitent cu reducerea stagiului de cotizare la 21 de ani aplicată reclamantului.

În condițiile în care reclamantul a beneficiat atât de reducerea vârstei de pensionare cât și de un stagiu special de 21 de ani, acesta nu mai poate beneficia și de punctaj suplimentar astfel că sub acest aspect Curtea va modifica sentința și în conformitate cu dispozițiile art. 77 alin.3 raportat la dispozițiile art. 44 și art. 20 alin.1 litera c) din legea nr. 19/2000, va stabili punctajul mediu anual cuvenit reclamantului la 5,_ începând cu 01.09.2010, punctaj în raport de care se va stabili cuantumul pensiei cât și diferențele de pensie ce urmează a fi plătite reclamantului începând cu această dată și până la dată emiterii deciziei.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate pentru considerentele mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de recurentul reclamant și intimat B. T. – domiciliat în municipiul C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2190 din data de 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ și a sentinței civile nr.3082 din data de 04 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă și recurentă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondate.

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă și intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2190 din data de 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant și recurent B. T. – domiciliat în municipiul C., ., ., .

Modifică în parte sentința civilă nr.2190/25.09.2014 a Tribunalului C., secția I civilă, în sensul că:

Obligă pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei începând cu 01.09.2010 cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 5,_.

Obligă pârâta să plătească reclamantului diferențele de pensie rezultate în urma recalculării, începând de la 01.09.2010 până la data emiterii noii decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

M. B. J. Z. M. S. S.

Grefier,

G. I.

Jud.fond – C.S.A.

Red. dec.jud. M.B./15.05.2015

Tehnored.Gref.G.I./5 ex.

Data: 19.05.2015

← Recalculare pensie. Decizia nr. 114/2015. Curtea de Apel...		Obligaţie de a face. Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel... →

Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA