Recalculare pensie. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 2442/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.189/AS
Ședința publică din data de 24 Iunie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S.-S.
Grefier M. G.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant M. T., domiciliat în municipiul C., ., ., etaj 6, . - împotriva sentinței civile nr.2393 din 9.10.2014, pronunțate de Tribunalul C. Secția I Civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect – recalculare pensie.
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din 9.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 17.06.2015 și, ulterior, la data de 24.06.2015, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamantul M. T., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 2393/9.10.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 28.03.2014 de reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care acesta a solicitat recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr._/12.01.2011 cu luarea în calcul a adeverințelor nr. 6326/10.08.2012 eliberată de . nr. 77/12.09.2012 eliberată de . a „punctajului mediu realizat conform stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă”, obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi de pensie pentru ultimii 3 ani, la emiterea unei noi decizii de pensie potrivit principiului contributivității și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/12.01.2011 emisa de C. Județeană de Pensii C. s-a acordat reclamantului M. T. pensie pentru munca depusa si limita de varsta, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1._, stabilindu-se un stagiu total de cotizare realizat de 47 ani 6 luni 17 zile, din care in grupa a II-a de munca – 25 ani 7 luni 21 zile. Drepturile au fost stabilite incepand cu data de 08-12-2010.
Cu nr._/27.04.2012 a fost inregistrata o cerere de recalculare formulata de reclamant, prin care acesta solicita luarea in considerare a adeverintei nr. 9874/16.02.2012. Cererea a fost solutionata prin decizia nr._/03.07.2012, stabilindu-se un punctaj de 1._.
Cu nr._/03.07.2013 a fost inregistrata cererea formulata de M. T. la C. Judeteana de Pensii Constanta, prin care a solicitat recalcularea pensiei conform veniturilor din adeverinta nr. 6326/10-08-2012 emisa de . adeverinta nr. 77/12.09.2012 emisa de .>
Prin decizia nr._/02.12.2013 emisa de C. Județeană de Pensii C. a fost respinsa cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor brute, intrucat acestea nu reprezinta sporuri cu caracter permanent prevazute de anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011. Se arata in decizie ca sporul de de santier si vechime au fost fructificate in decizia initiala din 12.01.2011.
Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestatie (fila 197 dosar), inregistrata la C. Județeană de Pensii C. cu nr. A985/08.01.2014. Cu adresa nr. 2244/18.02.2014, C. Județeană de Pensii C. a raspuns acestei contestatii, comunicandu-i-se reclamantului ca s-a procedat la reverificarea datelor si documentelor din dosarul administrativ. Se precizeaza in respectiva adresa ca termenul de formulare a contestatiei a fost depasit, iar in ceea ce priveste valorificarea sporurilor cu caracter permanent si a salariilor tarifare au fost aplicate dispozitiile legale.
Analizand actele dosarului raportat la obiectul actiunii si motivele invocate, instanta a constatat ca cererea de chemare in judecata este nefondata.
Reclamantul a investit instanta cu o cerere de recalcularea pensiei, in motivarea actiunii criticand modalitatea de calcul a punctajului mediu anual efectuata prin decizia initiala de pensionare nr._/12.01.2011.
Din actele dosarului nu rezulta ca reclamantul ar fi contestat decizia nr._/12.01.2011, prin care i s-au stabilit initial drepturile de pensie. Ulterior, pensia a fost recalculata prin decizia nr._/03.07.2012, care, de asemenea, nu a fost contestata.
Nici ultima decizie emisa parata, respectiv decizia nr._/02.12.2013, nu a fost contestata la instanta, ci s-a parcurs doar procedura administrativa, fara a se formula o cerere de chemare in judecata in acest sens.
Potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensionare pot fi contestate in termen de 30 de zile la Comisia Centrala de Contestatii. In cazul in care decizia nu este contestata, aceasta are caracter definitiv.
D. urmare, constatand ca deciziile de pensionare emise reclamantului de catre C. Județeană de Pensii C. nu au fost contestate si nu au fost supuse controlului instantei de judecata, s-a apreciat ca acestea au caracter definitiv.
Analizand cererea de recalculare a pensiei conform adeverintei nr. 6326/10.08.2012 emisa de . adeverintei nr. 77/12-09-2012 emisa de . si a stagiului de cotizare realizat in grupa a II-a, instanta a apreciat ca este neintemeiata.
Instanta a constatat ca in speta sunt aplicabile prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010. Potrivit art. 127 alin. 1 din HG nr. 257/2011 - Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
Analizand adeverinta nr. 77/12.09.2012, s-a constatat ca in cuprinsul acesteia se atesta veniturile brute realizate de reclamant in perioada 01.01.1990 – 01.08.1996, precum si faptul ca reclamantul a beneficiat de spor de vechime, ore lucrate normale si suplimentare, spor de fidelitate.
Din cuprinsul adeverintei nr. 6326/10.08.2012 emisa de . ca reclamantul a beneficiat de spor de santier in anii 1970, 1973, 1974, se indica salariile brute pentru iunie 1969 – decembrie 1970, aratantu-se si ca pentru perioada ianuarie 1973 – decembrie 1989 nu se regasesc statele de plata, urmand a lua in considerare salariul mentionat in carnetul de munca.
Instanta a apreciat ca in mod corect C. Județeană de Pensii C. nu a luat in considerare veniturile brute atestate de adeverințe, intrucat la determinarea punctajelor lunare, parata nu a facut decat sa respecte dispozitiile art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 si sa ia in considerare salariile brute sau nete, după caz, în functie de mentiunile înscrise în carnetul de muncă. Din analiza textului mentionat instanta a constatat ca veniturile luate in considerare la stabilirea punctajelor lunare sunt cele mentionate in carnetul de munca.
Legea nr. 263/2010 prevede la art. 165 alin. 2 posibilitatea ca doar pentru sporuri dovada sa poata fi facuta cu adeverinte emise de angajator, insa acestea sa fie eliberate cu respectarea dispozitiilor legale, iar sporurile sa se regaseasca in anexa nr. 15 la normele de aplicare si sa aiba caracter permanent.
In ceea ce priveste sporurile cuprinse in adeverinte, instanta a retinut dispozitiile art. V din anexa nr. 15 la HG nr. 257/2011, privind cuprinsul adeverințelor prin care se dovedesc aceste sporuri și sumele care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Din analiza acestui text, rezulta ca sporurile trebuie sa aiba caracter permanent, iar adeverinta trebuie sa cuprinda informatii privind denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată.
Or, analizand adeverintele depuse de reclamant s-a constatat ca sporurile nu sunt prevazute defalcat, nu se indica procentul sau suma acordata fiecaruia dintre acestea, nu rezulta ca ar fi avut caracter permanent, astfel incat nefiind individualizate si neputand verifica daca au avut caracter permanent, acestea nu pot fi luate in considerare la stabilirea punctajelor lunare.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul M. T., solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la recalcularea pensiei acestuia în funcție de veniturile brute înscrise în adeverințele nr. 6326/10.08.2012 eliberată de . nr. 77/12.09.2012 eliberată de . sporului de 25% aferent grupei a II-a de muncă pentru perioada 2.06.1969 – 15.08.1996, precum și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia cuvenită și cea încasată pe ultimii 3 ani, respectiv 25.03.2011 – 26.03.2014.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că retribuțiile tarifare, retribuțiile majorate și sporurile sunt menționate în adeverințele nr. 6326/10.08.2012 eliberată de . nr. 77/12.09.2012 eliberată de . fiind direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor potrivit art. 125 din HG nr. 257/2011. Aceste adeverințe menționează perioadele de timp în care apelantul a datorat și a plătit contribuții de asigurări sociale și sumele în baza cărora a plătit aceste contribuții.
Prima instanță a reținut greșit că în cuprinsul adeverinței nr. 6326/10.08.2012 ar fi menționat că pentru perioada ianuarie 1973 - decembrie 1989 nu se regăsesc state de plată, în realitate acest lucru fiind valabil doar în luna decembrie 1978. Instanța a reținut greșit că sporurile nu sunt individualizate și nu se poate verifica dacă au caracter permanent. Sporul de șantier este individualizat în adeverința nr. 6326/2012, fiind prevăzut defalcat, și este prevăzut în Anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011. De asemenea, sporul de vechime este individualizat, fiind prevăzut în procent, în adeverința nr. 77/2012, fiind menționat și în Anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011. Sporul de vechime se ia în considerare în mod automat, fără ca asiguratul să depună vreun înscris.
Cu privire la sporul de șantier, apelantul a arătat că în perioada aprilie-iulie 1970 în mod greșit a fost luată în considerare doar suma de 979 lei, adică salariul tarifar, iar nu și retribuția majorată și sporul de șantier. De asemenea, nu a fost luat în calcul nici sporul de vechime.
Pârâta nu a aplicat sporul de punctaj de 25% pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă.
2. Intimata pârâtă nu a formulat apărări față de cererea de apel.
3. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Prin decizia intimatei nr._/2.12.2013 a fost respinsă cererea apelantului nr._/3.07.2013 privind valorificarea veniturilor brute, întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de Anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011, iar sporul de șantier și de vechime au fost fructificate prin decizia inițială de pensie din 12.01.2011.
Împotriva acestei decizii a fost formulată o contestație, după cum rezultă din adresa intimatei nr. 2244/18.02.2014, prin care se aduce la cunoștința apelantului, alături de prevederile art. 149 și 165 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 alin. 1 din Normele de aplicare a acesteia, că în decizia inițială de pensie au fost valorificate salariile tarifare de încadrare din carnetul de muncă și sporul de șantier din adeverința nr._/15.10.2009, sporul de vechime din adeverința nr. 320/14.05.2010 și din carnetul de muncă. S-a mai arătat că sumele înscrise în adeverințele nr. 6326/10.08.2012 și 77/12.09.2012 nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei, iar pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, ci respectarea OUG nr. 209/2008, s-a acordat un punctaj suplimentar de 0,_.
Rezultă că aspectele care fac obiectul prezentului apel, respectiv valorificarea adeverințelor nr. 6326/10.08.2012 și 77/12.09.2012 și acordarea punctajului aferent activității prestate în grupa a II-a de muncă, au făcut obiectul unei cereri adresate de apelant pârâtei la 8.01.2014, căreia aceasta i-a răspuns prin adresa nr. 2244/18.02.2014.
În partea referitoare la cele două adeverințe, cererea apelantului avea natura juridică a unei contestații, astfel că intimata era obligată să o trimită spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații. În condițiile în care contestația nu a fost soluționată de Comisia Centrală de Contestații, mai ales că a fost sustrasă circuitului prevăzut de art. 150 din Legea nr. 263/2010 prin emiterea unui simplu răspuns administrativ, iar nu a unei hotărâri a Comisiei, aceasta capătă natura juridică a unei cereri de revizuire prevăzută de art. 107 alin. 1 din aceeași lege, prin care se tinde la înlăturarea unor pretinse erori săvârșite în procesul de stabilire a pensiei.
În partea referitoare la grupa a II-a de muncă, cererea apelantului a vizat revizuirea pensiei acestuia, asupra acestei cereri intimata având obligația de a se pronunța prin decizie.
Ca urmare a nesoluționării acestei cereri, sub ambele aspecte descrise mai sus, printr-o decizie a intimatei împotriva căreia să se pună problema formulării unei contestații, apelantul s-a adresat primei instanțe, fiind îndrituit în acest sens din punct de vedere procedural, potrivit art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
Se impune prin urmare analiza fondului pretențiilor formulate de apelant.
2. Adeverința nr. 6326/10.08.2012 eliberată de . veniturile obținute de apelant în perioadele 2.06.1969 – 18.06.1971 și 10.01.1973 – 1.01.1990, fiind înscrise separat salariul tarifar, salariul realizat, sporul de șantier și salariul total. În cuprinsul adeverinței este menționat că „pentru întreaga perioadă lucrată s-a reținut și virat CAS și contribuția pentru pensia suplimentară, conform legislației în vigoare”.
Adeverința nr. 77/12.09.2012 eliberată de . veniturile obținute de apelant în perioada 1.01.1990 – 1.08.1996, fiind înscrise separat sporul de vechime, totalul orelor lucrate și veniturile brute totale. În cuprinsul adeverinței este menționat că „pentru perioada explicitată mai jos, societatea a achitat CAS și pensia suplimentară în conformitate cu legile în vigoare la vremea respectivă”.
Pentru respectarea principiului contributivității, sumele care se iau în calcul la stabilirea pensiilor sunt cele care reprezintă baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001, dovada veniturilor care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, calculată global asupra fondului de salarii al angajatorului, se face cu carnetul de muncă ori cu adeverințe eliberate de foștii angajatori sau de deținătorii arhivelor acestora. În acest sens, art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că, „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 C. proc. civ. vechi și art. 517 alin. 3 C. proc. civ. nou, s-a stabilit că „principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.”
Rezultă astfel că simpla informație că salariatul a beneficiat de plata unui anume venit nu este suficientă pentru a considera că acest venit a constituit în întregime baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, chiar dacă această contribuție se plătea de către angajator asupra fondului de salarii. Pentru a se asigura respectarea principiului contributivității, mai ales că veniturile brute sau totale reprezintă valori al căror conținut nu este explicat în nici un fel în cuprinsul adeverințelor, este necesar ca în acestea să se indice fie că asupra tuturor sumelor menționate în cuprinsul lor s-au calculat și s-au plătit contribuții de asigurări sociale, fie pentru care dintre aceste sume s-au calculat și s-au virat aceste contribuții.
De aceea, nu pot fi acceptate exprimări evazive precum că într-o anumită perioadă s-a plătit contribuția conform legii ori că angajatorul și-a îndeplinit obligațiile legale. Adeverința este menită să facă dovada contribuției la fondul de asigurări sociale, nu numai într-o anumită perioadă, dar asupra unui anumit cuantum declarat al venitului, beneficiind de prezumția de validitate prin asumarea răspunderii emitentului pentru datele înscrise, motiv pentru care aceste date trebuie să fie clare inclusiv în ceea ce privește legătura dintre sumele menționate și plata contribuției de asigurări sociale.
3. Potrivit adeverințelor care fac obiectul prezentei cauze, contribuția de asigurări sociale datorată de către angajator a fost calculată și virată „conform legislației în vigoare”, respectiv „în conformitate cu legile în vigoare la vremea respectivă”, acest lucru fiind valabil în perioadele respective. Se constată că nu se arată că a fost plătită contribuția de asigurări sociale aferentă sumelor menționate în cuprinsul adeverințelor, ci doar că angajatorul a plătit ceea ce a datorat potrivit legii. Or nu se lămurește situația acelor venituri salariale pentru care contribuția, tot potrivit legii, nu s-a datorat în perioadele respective.
Nu este misiunea caselor teritoriale de pensii și nici a instanțelor de judecată să presupună că angajatorii au plătit contribuțiile de asigurări sociale asupra tuturor acelor sume menționate în adeverințe, în condițiile în care angajatorii înșiși s-au eschivat de la a afirma acest lucru. Câtă vreme dovedirea veniturilor care exced celor înscrise în carnetul de muncă se face cu adeverințe, sarcina probei că acele venituri înscrise în adeverințe au făcut obiectul impunerii prin plata contribuției de asigurări sociale revine asiguratului sau, după caz, pensionarului, care, în caz de refuz al fostului angajator ori al deținătorului arhivei acestuia, îl poate determina pe acesta să îi elibereze o adeverință care să prezinte conținut util în procesul de stabilire sau de recalculare a pensiei inclusiv pe calea unei acțiuni în justiție. Acest caracter util depinde în mod esențial de precizarea clară că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale calculată asupra tuturor sumelor menționate în adeverință ori de precizarea care sunt acele sume asupra cărora a calculat și apoi a plătit această contribuție.
Numai în condițiile unei mențiuni clare în cuprinsul adeverinței că s-a calculat și s-a virat contribuția de asigurări sociale asupra tuturor sumelor menționate acolo ori a sumelor asupra cărora s-a calculat și s-a plătit această contribuție, pensia se stabilește potrivit principiului contributivității, adică în raport de veniturile asupra cărora s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Rezultă astfel că, lăsând pentru moment la o parte sporul de vechime și sporul de șantier, intimata nu a săvârșit nicio eroare în procesul de stabilire a pensiei, refuzând valorificarea veniturilor brute din cuprinsul adeverințelor nr. 6326/10.08.2012 eliberată de . nr. 77/12.09.2012 eliberată de .>
4. În privința sporului de vechime și a sporului de șantier, este adevărat că acestea se iau în considerare la stabilirea pensiei potrivit Anexei nr. 15 a HG nr. 257/2011.
Este însă la fel de adevărat că aceste sporuri au fost deja luate în calcul la stabilirea pensiei apelantului, astfel cum rezultă din datele privind activitatea în muncă, anexă la decizia nr._/12.01.2011 (filele 43-53 din dosarul de fond).
Astfel, potrivit adeverinței nr. 77/12.09.2012, sporul de vechime a fost de 12% în perioada 1.01.1990 – 31.12.1990, de 15% în perioada 1.01.1991 – 31.03.1992 și de 25% în perioada 1.04.1992 – 15.08.1996. Or din datele privind activitatea în muncă rezultă că sporul de vechime de 15% a fost luat în calcul atât pentru tot anul 1990, cât și până la 1.04.1992, după care, până la 15.08.1996, a fost luat în calcul sporul de vechime de 25%.
Pe de altă parte, potrivit adeverinței nr. 6326/10.08.2012, apelantul a beneficiat de spor de șantier în perioadele aprilie – octombrie 1970 și februarie 1973 – iulie 1974, fiind prevăzute sumele primite lunar cu acest titlu. Exact aceleași sume (de exemplu 288 lei în aprilie 1970, 168 lei în mai și iunie 1970, 180 lei în iulie și august 1970 etc.) sunt reținute și în datele privind activitatea în muncă, la rubrica alte sporuri, coloana 9 – filele 43-44 din dosarul de fond.
Rezultă astfel că sporul de vechime și sporul de șantier au fost deja valorificate la stabilirea pensiei apelantului.
5. În ceea ce privește grupa a II-a de muncă, din datele privind activitatea în muncă, mai sus evocate, rezultă că perioadele 2.06.1969 – 18.06.1971 și 10.01.1973 – 15.08.1996, care fac obiectul apelului, sunt valorificate în grupa a II-a de muncă.
Același lucru rezultă din buletinul de calcul, anexă la decizia nr._/12.01.2011, în cuprinsul căruia este menționat că apelantul a lucrat în grupa a II-a de muncă 25 de ani, 7 luni și 21 de zile. În partea finală a buletinului de calcul este arătat punctajul mediu de 1,_, „din care, maj. OUG 209/2008 = 0,_”. Acest lucru înseamnă că, aferent perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă a fost acordat punctajul de 0,_ (care este o parte a punctajului mediu anual de 1,_). OUG nr. 209/2008 a avut ca obiect de reglementare chiar punctajul aferent activității prestate în grupa I și a II-a de muncă. În buletinul de calcul s-a menționat și că punctajul total aferent grupei a II-a de muncă („număr puncte conf. OUG 209/2008”) este de 6,_ (care împărțit la 35, adică numărul anilor stagiului complet de cotizare, determină punctajul mediu aferent grupei a II-a de muncă de 0,_).
Prin urmare nu este reală susținerea apelantului în sensul că nu ar fi beneficiat de punctajul aferent activității prestate în grupa a II-a de muncă.
Constatând astfel, pe baza considerentelor mai sus expuse, că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică respingând cererea de chemare în judecată, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant M. T., domiciliat în municipiul C., ., ., etaj 6, . - împotriva sentinței civile nr.2393 din 9.10.2014, pronunțate de Tribunalul C. Secția I Civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2015.
Președinte, Judecător,
ptr. J. Z. M. S.-S.
aflată în concediu de odihnă,
semnează, potrivit art. 426(4) C.pr.civ.
VICEPREȘEDINTE
N. S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – C.S.A.
Red.dec.-jud.M.S.S./21.07.2015
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 89/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Recalculare pensie. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
