Recalculare pensie. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 834/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.98/AS
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr.1089 din data de 04 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M. – domiciliată în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că ambele părți au solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 1089/4.06.2014, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată la 20.06.2014 de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, prin emiterea unei noi decizii de pensie, cu includerea în baza de calcul a veniturilor suplimentare obținute în perioada septembrie 1974- decembrie 1990, menționate la rubrica „acord”, conform adeverinței nr. 7 din 15.01.2010, emisă de S.C. „Starproiect” S.A. Tulcea.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a fost înscrisă la pensie de limită de vârstă conform Deciziei nr._/27.04.2012.
Prin cererea înregistrată sub nr. 9051/23.03.2012, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei, prin valorificarea veniturilor realizate în acord global astfel cum sunt menționate în adeverința nr. 7 din 15.01.2010 emisă de ..
Prin adresa nr. 63/28.05.2012, C. Județeană de Pensii Tulcea a răspuns reclamantei că veniturile mai sus menționate, nu sunt sporuri cu caracter permanent, prevăzute în Anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. Nr. 257/2011.
Din adeverința nr. 7 din 15.01.2010 emisă de S.C. „Starproiect” SA Tulcea, rezultă că, în perioada septembrie 1974- decembrie 1990, reclamanta a beneficiat de venituri pentru munca în acord global, iar pentru veniturile realizate, s-au reținut și virat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale.
Adeverința evidențiază în mod detaliat veniturile realizate de reclamantă în perioada sus precizată.
Se reține de asemenea că, la punctul VI din Anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005 se face într-adevăr mențiunea conform cu care, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, următoarele: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al 13-lea salariu; alte sporuri care nu au avut un caracter permanent.
Din modul în care a fost formulată această enumerare reiese că aceasta nu are un caracter exhaustiv ci doar exemplificativ, în sensul că pot exista și alte venituri care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, în măsura în care îndeplinesc aceleași criterii ca și veniturile enumerate.
Așadar, din formularea acestei mențiuni rezultă că nu pot fi luate în calcul acele venituri care, pe de o parte, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
Reiese deci că, dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislația anterioară datei de 01 aprilie 2001 la calcularea pensiei și au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei și, nu pot fi incluse între veniturile la care se referă mențiunea de la pct. VI din anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei. Nu se poate accepta ca, o perioadă în care un asigurat a fost retribuit în acord global sau/și a beneficiat de venituri cu caracter permanent, cuvenite pentru ore suplimentare, să nu fie avută în vedere în nici un mod la stabilirea stagiului de cotizare și, implicit, a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia, întrucât o astfel de concluzie ar contraveni principiului contributivității, potrivit cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În egală măsură, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevede că: „Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul asigurărilor sociale de stat. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop, de la bugetul de stat”.
Aceeași obligație legală impusă angajatorului, s-a regăsit și în prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat Decretul nr. 389/1972, ambele acte normative fiind abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
De asemenea, trebuie reținut că art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, stabilește că, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Așadar, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent și, ca urmare, a constituit baza de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale, acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei.
Totodată, mențiunea cuprinsă la punctul VI din Anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005 trebuie interpretată prin raportare la întreg conținutul său.
Formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, sunt indicate, printre sursele unor venituri care nu sunt luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual în baza Legii nr. 19/2000, numai pentru că îndeplinesc condițiile enunțate anterior, respectiv nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și, pe de altă parte nu au avut un caracter permanent.
Se observă că, în cazul reclamantei, aceste două condiții nu sunt îndeplinite. Veniturile obținute în perioada la care se referă reclamanta nu aveau caracterul unui spor. Veniturile obținute de reclamantă în respectiva perioadă, erau venituri cu caracter permanent, pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum atestă însăși emitentul adeverinței nr. 7/15.01.2010.
În consecință, trebuie avute în vedere prevederile legale în vigoare în respectiva perioadă și specificul activității desfășurate de reclamantă.
Salariul lunar al reclamantei era media lunară a veniturilor în perioada respectivă, contribuția pentru asigurări sociale fiind corespunzătoare acestei valori.
Astfel, diferența dintre suma totală primită pentru o anumită perioadă de activitate, și suma salariilor tarifare, nu constituie un spor ci tot o parte a salariului, pentru care însă era stabilită o modalitate specială de plată, în anumite cote procentuale, plățile efectuate de angajator fiind repartizate inegal în perioada de referință.
De asemenea, trebuie avut în vedere că și conform prevederilor art. 2 din Decretul nr. 389/1972: „Contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate ca atare prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate”.
Așadar, veniturile obținute de reclamantă în plus față de salariul tarifar nu constituiau un spor cu caracter nepermanent pentru care nu se achitau contribuții de asigurări sociale.
Totodată, se observă că, potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, veniturile obținute în sistemul de salarizare în acord global erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 1) lit. b din Legea nr. 3/1977: „Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza: b) retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord”.
Așa fiind, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanță cu contribuțiile realizate la fondul asigurărilor sociale.
Conform prevederilor art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
În egală măsură, această prevedere este aplicabilă și în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare, anumite date cu privire la veniturile reale obținute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare respectiv.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că veniturile care fac obiectul acțiunii nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 a HG nr. 257/2011. De asemenea, veniturile brute nu pot fi valorificate, potrivit art. 165 din Legea nr.263/2010.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
Potrivit adeverinței nr. 7/15.01.2010 emisă de . a obținut venituri salariale în acord global în perioada septembrie 1974 – decembrie 1990.
Potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 C. proc. civ., s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
De asemenea, prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2011 s-a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În cuprinsul adeverinței în cauză este menționat expres că unitatea a reținut și a virat cota de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare, intimatul reclamant este îndreptățit la valorificarea adeverinței mai sus menționate, aplicându-se principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
Constatând astfel că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr.1089 din data de 04 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M. – domiciliată în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2015.
Președinte, Pt.Judecător,
M. S. S. J. Z.
aflat în C.O., semnează
cf.art.426 alin.4 C.pr.civ.,
Președinte complet,
M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – Șt.R.
Red.dec.Jud.M.S.S./4 ex.
Data: 30.04.2015
Emis 2 comunicări/30.04.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1/2015. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 24/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
