Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 291/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 291/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 291/CM
Ședința publică din data de 13 Mai 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - J. Z.
Judecător – M. S.-S.
Grefier - M. G.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantele reclamante B. V., N. M.-A., O. F., E.-S. D., reprezentate prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în municipiul C., . nr. 13, . C.-împotriva sentinței civile nr.2311 din 06.10.2014, pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. NR. 43 „F.”, cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 05.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 13.05.2015, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamanți, prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
P. sentința civilă nr. 2311/6.11.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 24.06.2014 de reclamanții B. V., N. M. A., O. F. și E. S. D., toți prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., în contradictoriu cu pârâta Școala G. nr. 43 F. din C., prin care aceștia au solicitat obligarea pârâtei la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe o perioadă de 3 ani anterior înregistrării cererii, respectiv începând de la 1.01.2012, până la pronunțarea hotărârii, la calcularea sporurlui de vechime ca procent din salariul de bază calculat pe o perioadă de 3 ani anterior înregistrării cererii, respectiv începând de la 1.01.2012, până la data pronunțări hotărârii, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând diferența dintre drepturile încasate și cele cuvenite conform capeteleor de cerere anterioare, pe o perioadă de 3 ani anterior înregistrării cererii, respectiv începând de la 1.01.2012, până la data pronunțări hotărârii, precum și a dobânzii legale pentru aceeași perioadă.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai pârâtei și pretind achitarea de catre aceasta a diferențelor salariale rezultate din aplicarea salariului de bază minim brut pe țară prevăzut de HG nr.1193/2010, HG nr.1225/2011, HG nr.23/2013 și HG nr. 871/2003.
P. art.1 din HG nr.1193/2010, HG nr.1225/2011, HG nr.23/2013 și HG nr. 871/2003, s-a reglementat salariul minim brut pe țară garantat în plată începând cu 01.01.2011 ca fiind de 670 lei, începând cu 01.01.2012 ca fiind de 700 lei, începând cu 01.02.2013 ca fiind de 750 lei, începând cu 01.07.2013 ca fiind de 800, începând cu 01.01.2014 ca fiind de 850 lei și începând cu 01.07.2014 ca fiind de 900 lei.
Conform art.2 din actele normative menționate mai sus, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. P. urmare, ceea ce s-a interzis a fost plata efectiva a unui salariu de baza inferior celui stabilit ca indicator de referință prin actele normative menționate, orice eventuală verificare a respectării acestui minim impus prin lege urmând a fi raportată la salariul concret de încadrare stabilit prin contract individual de muncă.
În cauză, din adeverința depusă la dosar (fila 19), rezultă salariile de bază stabilite pentru reclamanți pe categorii de salariați. Acest salariu de bază, privit ca un tot unitar, este cel ce trebuie să respecte minimul garantat în plată prin actele normative menționate mai sus.
Or, acest salariu de bază, astfel cum este menționat în înscrisul depus la dosar de către reclamanți, a fost plătit acestora de către societatea pârâtă, într-un cuantum egal cu cel minim garantat în plată la nivel național.
În aceste împrejurări, instanța a reținut că nu se poate aprecia asupra nerespectării salariului de baza minim brut pe tara, câtă vreme reclamanților nu le-au fost plătite salarii mai mici decât cele stabilite prin actele normative aplicabile în perioada de referință. Astfel, pârâta nu a încălcat prevederile legale prin care se reglementează salariul minim pe țară.
În ceea ce privește cererile accesorii privind calcularea sporului de vechime în muncă ca procent din salariul de bază calculat potrivit primelor două capete de cerere, pentru considerentele expuse anterior, implicit și aceste solicitări sunt neîntemeiate.
Dincolo de aceste aspecte, instanța a reținut și disp. art.11 alin.2 și 3 din Legea nr.284/2010, potrivit căruia clasele de salarizare și coeficienții prevăzuți în anexe pentru funcțiile de execuție corespund nivelului minim al fiecărei funcții, la care se adaugă 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă. Tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele: - gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții; - gradația 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1; - gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2; - gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3; - gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4.
Conform art.10 din Legea nr.284/2010, salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului.
Din analiza acestor dispoziții rezultă că sporul de vechime este inclus în salariu de bază, reflectându-se în clasele de salarizare stabilite în funcție de vechimea în muncă.
Având în vedere și disp. art. 138 alin.3 din Legea nr.62/2011 potrivit cărora drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă, se constată că, potrivit adeverinței depusă la dosar, salariul de bază include și sporul de vechime solicitat de către reclamanți.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, apelanții reclamanți au arătat că tribunalul a făcut confuzie între noțiunea de salariu de bază potrivit încadrării și noțiunea de salariu de bază brut. Salariul de bază potrivit încadrării reprezintă o valoare de referință în grila de salarizare și constituie baza de calcul pentru celelalte componente ale salariului. În cazul de față, salariul de bază potrivit încadrării reprezintă baza de calcul pentru sporul de vechime și nu se confundă cu salariul de bază brut. Potrivit hotărârilor guvernului privind salariul de bază minim brut garantat în plată adoptate în perioada 2010-2014, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. În sistemul bugetar, noțiunea de salariu de bază potrivit încadrării este aceeași cu noțiunea de salariu de bază, valoare prevăzută în grila de salarizare, generic denumit salariu de încadrare. În cazul reclamanților, salariul de bază potrivit încadrării este mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
În măsura în care salariul de încadrare a fost stabilit eronat, și sporul de vechime a fost calculat și plătit eronat ca procent din salariul de bază. Actul normativ în baza căruia se stabilesc salariile de bază potrivit încadrării este Anexa nr. V/2b la OG nr. 10/2008, reîncadrarea conform art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 și art. 33 din Legea nr. 284/2010 realizându-se doar teoretic.
Intimata pârâtă nu a formulat apărări față de cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Potrivit art. 164 alin. 1 teza I și alin. 3 teza I C. Mc., salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Din analiza acestor prevederi legale se reține că legiuitorul a impus angajatorilor plata, pentru programul normal de lucru, a unui salariu cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară, ceea ce presupune compararea salariului brut primit de salariat cu salariul minim brut pe țară.
Așadar, salariul minim brut pe țară nu este un element de calcul al salariului brut primit de salariații din economia națională, ci este doar un element de comparație cu acel salariu brut, care nu poate fi mai mic decât cel minim.
2. HG nr. 1193/2010, 1225/2011, 23/2013 și 871/2013 au prevăzut succesiv nivelul salariului minim brut pe țară de 670 lei de la 1.01.2011, 700 lei de la 1.01.2012, 750 lei de la 1.02.2013, 800 lei de la 1.07.2013, 850 lei de la 1.01.2014 și 900 lei de la 1.07.2014.
Pentru a se verifica dacă în cazul reclamanților a fost respectat nivelul minimal al salariului de bază minim garantat în plată este esențial să se lămurească situația sporului de vechime, întrucât dacă sporul de vechime se calculează separat ca procent din salariul de bază, elementul de comparație este salariul de bază care nu include sporul de vechime, iar dacă sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază, devine relevant salariul de bază care include acest spor.
3. Potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 330/2009, „în cadrul fiecărui grad sau al fiecărei trepte profesionale, diferențierea salariilor de bază se face pe un număr de 5 gradații, corespunzătoare celor 5 tranșe de vechime în muncă, prevăzute la art. 16, cu excepția funcțiilor publice, unde se utilizează 3 grade profesionale și 3 trepte de salarizare”. Potrivit art. 16 alin. 1 din aceeași lege, „tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații, sunt următoarele: de la 3 la 5 ani; de la 5 la 10 ani; de la 10 la 15 ani; de la 15 la 20 ani; peste 20 ani”. Pentru categoriile de personal nedidactic din care fac parte reclamanții (îngrijitor, paznic), Anexa nr. II/14 pc. B.13 prevede coeficientul de ierarhizare de bază de 1,20, precum și gradațiile corespunzătoare tranșelor de vechime.
Art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 a prevăzut că „reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009”.
Ulterior a fost adoptată OUG nr. 1/2010, care a prevăzut la art. 5 alin. 1 că, „începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009”.
Totodată, s-a prevăzut că „în salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere este cuprins în toate cazurile sporul de vechime în muncă în cuantumul avut în luna decembrie 2009”.
În continuare, prin Legea nr. 284/2010 s-a prevăzut la art. 11 alin. 1 și 2 că „clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile și alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, precum și pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii sunt prevăzuți în anexele nr. I - VIII. Clasele de salarizare și coeficienții prevăzuți în anexe pentru funcțiile de execuție corespund nivelului minim al fiecărei funcții, la care se adaugă 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă”.
Potrivit art. 13 alin. 3 din aceeași lege, „în cadrul fiecărui grad sau fiecărei trepte profesionale, diferențierea salariilor de bază se face, de regulă, pe un număr de 5 gradații, corespunzătoare celor 5 tranșe de vechime în muncă, prevăzute la art. 11”, iar potrivit art. 33 alin. 1, „la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia”.
Pentru categoriile de personal nedidactic din care fac parte reclamanții (îngrijitor, paznic), Anexa nr. I Capitolul II lit. D-b) pc. 9 prevede clasa 12 de salarizare, la care se adaugă maximum 9 clase de salarizare corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă.
Potrivit art. 1 alin. 5 teza I din Legea nr. 285/2010, „în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază”. În raport cu acest salariu de bază art. 1 alin. 1 a prevăzut o majorare cu 15%.
4. Din analiza prevederilor legale citate se reține că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază începând de la 1.01.2010, astfel încât noul salariu de bază, incluzând vechiul salariu de bază și sporul de vechime, a devenit elementul de comparație cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
În acest sens, art. 30 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 330/2009 a prevăzut că, „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.”
Așadar, faptul că nu s-a pus în aplicare cuantumul salariului de bază rezultat în urma noii legi de salarizare nu înseamnă că aceasta nu s-a aplicat deloc, ci doar că a fost păstrat cuantumul salariului avut anterior în măsura în care acesta ar fi fost mai mare decât cel rezultat din aplicarea legii unice de salarizare.
Acest mod de calcul a fost menținut prin actele normative emise ulterior, pentru anul 2011 fiind prevăzută majorarea salariilor de bază din octombrie 2010 cu 15%, prin art. 1 din Legea nr. 285/2010. Nivelul salariilor de bază a fost de asemenea menținut și ulterior prin art. II – 1 alin. 1 din OUG nr. 80/2010 pentru anul 2012, prin art. 1 din OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013, prin art. 1 din OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014 și art. 1 din OUG nr. 83/2014 pentru anul 2015.
Menținerea cuantumului salariului de bază a avut loc în fiecare an prin raportare la anul anterior, în condițiile în care art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 a prevăzut că noul salariu de bază este cel din anul anterior, la care se adaugă sporurile care s-au introdus în acesta, aceasta fiind situația sporului de vechime.
Așa fiind, salariul de bază care se compară cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este acela care include sporul de vechime și care nu depășește nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărârile guvernului menționate mai sus.
În acest sens, se reține chiar din cererea de apel că salariul brut acordat a fost de 728 lei din ianuarie 2012, 846 lei din februarie 2013, 857 lei din octombrie 2013 și 850 lei din aprilie 2014, mai mare decât salariile de bază minime brute pe țară garantate în plată aplicabile succesiv, respectiv 700 lei, 750 lei, 800 lei și 850 lei. Apelanții reclamanți nu au oferit elemente concrete din care să rezulte că nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu ar fi fost respectat.
5. Sub un alt aspect, noțiunea de „salariu de bază potrivit încadrării” prevăzută pentru personalul bugetar prin hotărârile de guvern referitoare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată are în vedere încadrarea specifică a personalului, încadrare care nu poate fi altfel decât potrivit legii referitoare la salarizare. Noțiunile de încadrare și reîncadrare nu pot fi decât echivalente, prin reîncadrare legiuitorul urmărind să se refere la personalul deja angajat, iar nu la cel nou angajat.
Această încadrare/reîncadrare trebuie înțeleasă în contextul oferit de art. 33 alin. 1 din Legea nr. 284/2010, potrivit căruia „la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia”.
Dacă reîncadrarea se face potrivit tranșelor de vechime, este evident că suma corespunzătoare vechimii, adică sporul de vechime, face parte din salariul de încadrare.
Pe de altă parte, cum sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază, după cum a fost arătat mai sus, noțiunile de „salariu de bază” și „salariu de încadrare” sunt și ele echivalente.
6. Recapitulând, apelanții, în calitate de personal contractual nedidactic plătit din fonduri publice, au fost reîncadrați potrivit legii-cadru privind salarizarea, astfel încât salariul de bază al acestora include sporul de vechime. Actele normative anuale privind salarizarea nu au înlăturat aplicarea reîncadrării potrivit legii-cadru privind salarizarea, ci doar au menținut cuantumul anterior al salariilor. Este evident că acest cuantum anterior se determină potrivit legislației anterioare, însă aceasta se aplică numai sub aspectul calculului, astfel încât în final salariul de bază și sporul de vechime cuvenite potrivit legislației anterioare se reflectă în componența actualului salariu de bază, care corespunde noii încadrări. Astfel, noul salariu de bază, corespunzător noii încadrări, include și vechiul spor de vechime.
În aceste condiții, nu se relevă elemente de fapt obiective care să conducă la concluzia că salariile apelanților reclamanți nu ar fi fost corect stabilite sub aspectul salariului de bază, potrivit încadrării, și al sporului de vechime.
Constatând astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantele reclamante B. V., N. M.-A., O. F., E.-S. D., reprezentate prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în municipiul C., . nr. 13, . C.-împotriva sentinței civile nr.2311 din 06.10.2014, pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. NR. 43 „F.”, cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S. S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – F.M.I.
Red.dec.-jud. M.S.S./2.06.2015
Emis 5 comunicări/2.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 253/2015.... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 295/2015. Curtea de... → |
|---|
