Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 248/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.248/CM
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A. – cu sediul procesual ales în municipiul C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr.2058 din data de 17 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. – domiciliat în oraș Năvodari, ., județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că se solicită judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta S. C. Marfă SA, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
1. Prin sentința civilă nr. 2058/17.09.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a admis acțiunea formulată la 15.07.2014 de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta S. C. Marfă SA, pe care a obligat-o la plata către reclamant a contravalorii alocației de hrană aferentă perioadei 01.09._14, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, calculate la data plății efective.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este angajatul societății pârâte în funcția de motorist, în concret desfășurându-și activitatea la bordul navei ferry-boat M..
Potrivit art. 1 din HG 185/1994, modificată prin HG 217/2005, personalul navigant și auxiliar îmbarcat pe navele aparținând instituțiilor publice și regiilor autonome beneficiază de alocație de hrană zilnică în cuantumurile prevăzute în anexa nr. 1.Aplicabilitatea acestor dispoziții legale și în cazul societăților comerciale cu capital majoritar de stat, rezultă din dispozițiile art.4 ale actului normativ indicat.
Totodată, prin HG 1068/2013, a fost modificată Anexa nr. 1 la HG 195/1994, în sensul majorării sumelor alocate alocației de hrană, pentru a se asigura necesarul de hrană zilnică, ales pentru situațiile în care se lucrează în condiții grele la bordul navei. Din cuprinsul acestei anexe, rezultă că a fost reglementată alocația de hrană și pentru personalul navigant și auxiliar îmbarcat pe nave de orice categorie, pe timpul cât sunt în conservare, stabilindu-se o valoare zilnică de 23,44 lei.
Prin cererea de față, reclamantul a susținut că nu a mai beneficiat de drepturile de hrană cu începere din luna septembrie 2013, solicitând obligarea pârâtei la plata echivalentului bănesc al normei zilnice de hrană.
Condițiile concrete de acordare a acestor drepturi sunt reglementate prin anexa nr. 2 la HG 185/1884, modificată prin HG 217/2005, la art. 5 fiind prevăzut în mod expres că alocația de hrană servește numai pentru aprovizionarea cu alimente necesare pregătirii hranei în comun la bordul navei și nu se poate achita în numerar echipajului. Se exceptează personalul îmbarcat pe navele care nu au normat post de bucătar și cel de pe navele la care temporar nu exista condiții de pregătit hrana caldă la bord.
Textul invocat instituie așadar regula în materia acordării alocației de hrană, reglementată ca o prestație în natură, impusă angajatorului sub forma alimentației asigurate la bordul navei, dar și excepția de la această regulă, ce presupune posibilitatea achitării în numerar a contravalorii hranei, pentru situațiile expres și limitativ precizate de text:lipsa unui post normat de bucătar și inexistența temporară a condițiilor de pregătit hrana caldă la bordul navei.
Deși prin apărările formulate în cuprinsul întâmpinării, pârâta a susținut neîndeplinirea condițiilor legale pentru plata echivalentului bănesc al alocației de hrană, întrucât la bordul navei ferry-boat M. au existat atât posturi de bucătar, cât și condiții efective de pregătire a hranei calde, nu a probat aceste susțineri.
Pe de altă parte, pârâta a avut o poziție procesuală contradictorie, învederând că reclamantul nu a lucrat efectiv la bordul navei ferry-boat, fiind detașat în cadrul altor unități. Nici aceste apărări nu au fost susținute însă sub aspect probator, în condițiile în care din cuprinsul înscrisurilor prezentate de către reclamant a reieșit desfășurarea activității la bordul navei, în perioada septembrie 2013-iunie 2014.
Față de probele administrate în cauză, urmează a se reține deci că reclamantul face parte din echipajul unei nave ferry-boat, la bordul căreia nu a existat bucătar și nici nu s-a pregătit sau servit hrană caldă. Deși în temeiul actului normativ indicat, reclamantul avea dreptul la o alocație zilnică de hrană, aceasta nu a fost efectiv acordată cu începere din luna septembrie 2013, dispozițiile legale anterior citate fiind permisive în legătură cu posibilitatea plății contravalorii bănești a acestei alocației, în condițiile expres prevăzute de art.5, anexa 2 la HG 185/1994 modificată prin HG 217/2005 și ulterior de HG 1068/2013.
Constatând îndeplinite aceste cerințe legale, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a contravalorii alocației de hrană cuvenită cu începere din luna septembrie 2013 și până la pronunțarea prezentei hotărâri, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta S. C. Marfă SA, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că în perioada aflată în discuție au existat normate posturi de bucătari pe navele Eforie și M., în vederea pregătirii și servicii hranei calde la bordul navelor, existând și condițiile necesare desfășurării acestor activități.
De asemenea, personalul a fost „delegat/detașat” în afara navelor, pentru efectuarea unor servicii de pază, având contractul individual de muncă suspendat.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat și extinderea sentinței apelate până la pronunțarea hotărârii curții de apel și primirea efectivă a sumelor de bani, actualizate cu rata inflației.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și au fost depuse la dosar foi colective de prezență și calcule privind alocația de hrană.
III. Analiza apelului:
1. Deși apelanta pârâtă, căreia îi revine sarcina probei potrivit art. 272 C. Mc., a susținut că la bordul navei M., unde intimatul și-a desfășurat activitatea, a existat și un bucătar, nu a dovedit acest lucru, astfel încât curtea va reține inexistența acestuia.
Totodată, potrivit contractului individual de muncă nr. 3020/25.07.2012, intimatul a fost angajat în postul de motorist și nu există dovezi în sensul că, în perioada 01.09._14, acesta nu ar fi lucrat la bordul unei nave, potrivit felului muncii astfel stabilit. De altfel, apelanta nu a fost în măsură să precizeze unde concret ar fi fost „delegat/detașat” intimatul și nici că cesta ar fi avut contractul individual de muncă suspendat, astfel că o astfel de susținere nu poate fi primită.
Constatând în consecință, raportat la motivele de apel invocate în cauză, că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
2. Nu este posibilă „extinderea” aplicării sentinței și pentru perioada de până la pronunțarea hotărârii instanței de apel, astfel cum a solicitat intimatul prin întâmpinare, întrucât acesta nu a formulat nici apel principal, nici apel incident, iar art. 481 C. proc. civ. interzice ca apelantului să îi fie creată o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată. În același timp, art. 478 alin. 5 C. proc. civ. nu se poate aplica decât în cazul în care creditorul obligației deduse judecății are calitatea de apelant, cererile noi în apel fiind incompatibile cu calitatea de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A. – cu sediul procesual ales în municipiul C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr.2058 din data de 17 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. – domiciliat în oraș Năvodari, ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2015.
Președinte, Pt.Judecător,
M. S. S. J. Z.
aflat în C.O., semnează
cf.art.426 alin.4 C.pr.civ.,
Președinte complet,
M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – A.C.
Red.dec.Jud.M.S.S./4 ex.
Data: 30.04.2015
Emis 2 comunicări/30.04.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 602/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 253/2015.... → |
|---|
