Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 25/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 352/36/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.25/CM
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1 împotriva deciziei civile nr.149/CM/09.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți A. D. V. D., A. C. A., B. GH. V., B. GH. C., B. I L., B. N. V., B. A I., B. I I. M., C. V. C., C. V. D-TRU, C. D E., C. D. G., C. T . V., D. D. C., D. D. C., D. T. C., G. I. I.-D., GRADINARIU GH. R., G. GH. G.-R., H. I. D.- SEB, I. N. I., I. D. MIHAITA, I. M. V., I. GH. V., J. D. T., JAUCA S. D. M., L. GH. D., M. I. V., M. C. MIHAITA M., M. V. M., M. G. I., O. GH. V., P. D. R., P. M. M., P. V. M., P. M. P.-C., P. M. A., R. S. V., R. C. V., S. D. T., S. GH. S., S. GH. I.-C., S. M. D., S. A. A., Ș. I. E., T. A. M., T. M F. EUSEBI, U. M. D., V. C. C., A. M. D., AȘTEFANOAIE I. M., B. I. I., B. GH. G., G. I. M., G. GH. C., G. D. V., O. D. G., O. V. M., P. C D., ȘFARC V. G., T. V. G., O. G., S. V., T. M., T. R., I. V. M. reprezentați de U. S. REPARATORILOR DE VAGOANE, cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea este declarată în termen, motivată și scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că la data de 25 noiembrie 2014 cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, iar la data de 04 decembrie 2014, revizuenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând judecarea judecata cererii de revizuire și în lipsă confort mart.411 alin.(2) teza a-II-a Cod procedură civilă.
Constatând că a dispărut motivul care a determinat suspendarea judecății cererii de revizuire, instanța admite cererea de repunere pe rol a cauzei și față de împrejurarea că sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.411 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire formulate de reclamanta SNTFM CFR Marfă SA, constată următoarele:
I. Decizia contestată:
Prin decizia civilă nr. 149/CM/9.04.2014, Curtea de Apel C., secția I civilă, a admis apelurile formulate de reclamanții A. D. V. D., A. C. A., B. GH. V., B. GH. C., B. I L., B. N. V., B. A I., B. I I. M., C. V. C., C. V. D-TRU, C. D E., C. D. G., C. T . V., D. D. C., D. D. C., D. T. C., G. I. I.-D., GRADINARIU GH. R., G. GH. G.-R., H. I. D.- SEB, I. N. I., I. D. MIHAITA, I. M. V., I. GH. V., J. D. T., JAUCA S. D. M., L. GH. D., M. I. V., M. C. MIHAITA M., M. V. M., M. G. I., O. GH. V., P. D. R., P. M. M., P. V. M., P. M. P.-C., P. M. A., R. S. V., R. C. V., S. D. T., S. GH. S., S. GH. I.-C., S. M. D., S. A. A., Ș. I. E., T. A. M., T. M F. EUSEBI, U. M. D., V. C. C., A. M. D., AȘTEFANOAIE I. M., B. I. I., B. GH. G., G. I. M., G. GH. C., G. D. V., O. D. G., O. V. M., P. C D., ȘFARC V. G., T. V. G., O. G., S. V., T. M., T. R., I. V. M. reprezentați de U. S. REPARATORILOR DE VAGOANE, precum și de pârâta SNTFM CFR Marfă SA și a schimbat în parte sentința apelată nr. 3195/29.08.2013 a Tribunalului C., secția I civilă, în sensul că a prescrise pretențiile privind salariul suplimentar pentru anul 2009 și ajutorul pentru Paști din anul 2010, a obligat pârâta către reclamanți la plata ajutorului prevăzut de art. 49 alin.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități transport feroviar pentru anii 2006 – 2010 corespunzător anului 2010 și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În motivarea deciziei, curtea a reținut că,în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a invocat încălcarea de către angajator a clauzelor din CCM care privesc plata unor drepturi salariale datorate cu ocazia unor evenimente cum sunt cele de Paste, C., de Ziua feroviarului, plata salariului suplimentar și ajutor material pentru recuperarea forței de muncă astfel că, în mod corect prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e) Codul muncii deoarece pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii potrivit cu care „dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Apelanta pârâta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, cererea reclamanților trebuie analizată în raport de termenul de 3 ani în care putea fi formulată conform art. 268 alin.1 litera c) Codul muncii.
Întrucât acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul C. la data de 29.04.2013, rezultă că pretențiile reclamanților pentru plata ajutorului de P. aferent anului 2010 sunt prescrise.
Prin urmare, apelul paratei este intemeiat sub acest aspect.
Excepția invocata de pârâtă privind inadmisibilitatea cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile nu este întemeiată în condițiile în care în legislatia muncii nu este prevazuta o astfel de obligatie în sarcina salariatilor.
Este adevarat ca la nivelul institutiei s-au constituit comisii mixte compuse din patronat și sindicat, însă în situatia în care aceste comisii nu se intrunesc pentru a discuta eventualele probleme ivite la nivelul societății, lipsa de diligenta și initiativa a acestora nu le este imputabila salariatilor.
Dealtfel Comisia mixta se putea intruni și după promovarea prezentei actiuni pentru a stinge litigiul pe cale amiabila însă acest lucru nu s-a intamplat.
La nivelul grupului de unități din transportul feroviar s-a încheiat contractul colectiv de muncă pentru anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 care prevede la art. 71: “În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paste și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare…; pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unitati, din transportul feroviar 2006-2009, salariații vor beneficia pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Art. 49(3) din acelasi CCM prevedea că „Salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă. În cazul în care concediul de odihnă se acordă fracționat, ajutorul material respectiv se plătește pentru o fracțiune de cel puțin 15 zile, la solicitarea salariatului.”
Acest contract și-a produs efectele pentru anii 2006-2008, însă prin actul adițional înregistrat la MMFES sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului până la 31 ianuarie 2011.
Contractul încheiat la nivel de grup de unități era aplicabil unității pârâte în anul 2009 deoarece aceasta este semnatară a acestui contract – conform anexei 4 punct 3 la acesta, astfel ca executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin. c) din Codul Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă.
Nu se poate reține susținerea pârâtei în sensul că prin aceste prevederi s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui drept și nu o obligație, deoarece prevederile contractului sunt ferme, în acest sens folosindu-se termenul „…se va acorda salariaților o premiere al cărui cuantum va fi stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; …”.
De asemenea faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de Administrație al societății de acordare a acestui drept nu poate fi interpretat în sensul solicitat de pârâtă, ca inexistența dreptului, deoarece existența lui rezultă din clauza contractuală în discuție, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestuia și nicidecum acordarea sau neacordarea lui.
Cu toate acestea, prin actul aditional nr.1713/21.04.2010, părțile semnatare ale CCM la nivel de unitate au stabilit ca prevederile din CCM referitoare la aceste drepturi, nu se aplica în anul 2010 ceea ce înseamnă ca după data înregistrării acestui act aditional, cererea pentru acordarea drepturilor stabilite inițial este lipsita de temei legal.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamanților, de obligare a pârâtei la plata salariului suplimentar/2010, Prima de C./2010 și Prima de ziua feroviarului /2010, astfel ca sub acest aspect apelul formulat dereclamanti este nefondat.
Este însă întemeiat apelul reclamanților cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata ajutorului pentru refacerea capacității de muncă prevazut de art. 49 alin. 3 din CCM deoarece acest articol nu a facut obiectul negocierii prin Actul adițional nr. 1713/2010 astfel că pârâtă este tinuta la respectarea clauzei astfel cum a fost stabilită anterior.
II. Cererea de revizuire:
1. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâta SNTFM CFR Marfă SA, solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul înlăturării dispoziției de obligare a pârâtei la plata ajutorului prevăzut de art. 49 alin. 3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități de transport feroviar pentru anii 2006-2010, corespunzător anului 2010.
În motivarea cererii, revizuenta pârâtă a invocat art. 509 pc. 1 C. proc. civ., arătând că prin cererea de apel nu s-a solicitat și acordarea ajutorului menționat.
Intimații reclamanți nu au formulat apărări față de cererea de revizuire.
2. În cadrul judecății în revizuire a fost atașat dosarul de fond și de apel nr._ și au fost depuse la dosar situația primelor de vacanță acordate în anul 2010 și fișe privind drepturile salariale acordate salariaților.
III. Analiza cererii de revizuire:
Potrivit art. 509 alin. 1 pc. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (…)”.
În speță, prin cererea de apel s-a solicitat „respingerea” (adică schimbarea) în parte a sentinței civile nr. 3195/29.08.2013, „pentru următoarele capete de cerere și anume premierea de ziua Feroviarului, de Paști, de C. și salariul suplimentar pentru anul 2010”. La finalul cererii de apel, subsecvent prezentării motivelor, s-a solicitat de asemenea „respingerea” sentinței „pentru capetele de cerere de chemare în judecată mai sus prezentate”.
Potrivit art. 477 alin. 1 C. proc. civ., instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
Această prevedere legală constituie o aplicație a principiului disponibilității prevăzut cu titlu general de art. 22 alin. 6 C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Pentru situația în care instanța de apel s-a pronunțat asupra fondului cauzei, dincolo de limitele devoluțiunii expres stabilite de apelant, art. 509 alin. 1 pc. 1 C. proc. civ. prevede remediul procedural constând în revizuirea hotărârii, chiar dacă aceasta este definitivă.
În acest sens, se au în vedere limitele învestirii instanței de apel, iar nu cele ale învestirii primei instanțe, întrucât instanța de apel judecă apelul, care, potrivit art. 477 alin. 1 C. proc. civ. sus-citat, este limitat la ceea ce s-a apelat.
În speță, instanța de apel s-a pronunțat în sensul obligării pârâtei la plata ajutorului prevăzut de art. 49 alin. 3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități de transport feroviar pentru anii 2006-2010, corespunzător anului 2010, în condițiile în care această pretenție nu a făcut obiectul învestirii sale prin cererea de apel, care a fost limitat la soluția primei instanțe cu privire la „premierea de ziua Feroviarului, de Paști, de C. și salariul suplimentar pentru anul 2010”, după cum a fost reținut mai sus.
În această situație, este întrunită ipoteza normativă a art. 509 alin. 1 pc. 1 C. proc. civ., instanța de apel pronunțându-se „asupra unor lucruri care nu s-au cerut”.
În consecință, în baza art. 513 alin. 4 C. proc. civ., curtea va admite cererea de revizuire și va schimba în parte decizia civilă nr. 149/CM/9.04.2014 a Curții de Apel C. în sensul înlăturării dispoziției de obligare a pârâtei la plata ajutorului prevăzut de art. 49 alin.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități transport feroviar pentru anii 2006 – 2010 corespunzător anului 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1 împotriva deciziei civile nr.149/CM/09.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți A. D. V. D., A. C. A., B. GH. V., B. GH. C., B. I L., B. N. V., B. A I., B. I I. M., C. V. C., C. V. D-TRU, C. D E., C. D. G., C. T . V., D. D. C., D. D. C., D. T. C., G. I. I.-D., GRADINARIU GH. R., G. GH. G.-R., H. I. D.- SEB, I. N. I., I. D. MIHAITA, I. M. V., I. GH. V., J. D. T., JAUCA S. D. M., L. GH. D., M. I. V., M. C. MIHAITA M., M. V. M., M. G. I., O. GH. V., P. D. R., P. M. M., P. V. M., P. M. P.-C., P. M. A., R. S. V., R. C. V., S. D. T., S. GH. S., S. GH. I.-C., S. M. D., S. A. A., Ș. I. E., T. A. M., T. M F. EUSEBI, U. M. D., V. C. C., A. M. D., AȘTEFANOAIE I. M., B. I. I., B. GH. G., G. I. M., G. GH. C., G. D. V., O. D. G., O. V. M., P. C D., ȘFARC V. G., T. V. G., O. G., S. V., T. M., T. R., I. V. M. reprezentați de U. S. REPARATORILOR DE VAGOANE, cu sediul în C., ., județul C..
Schimbă în parte decizia civilă nr.149/CM/09.04.2014 a Curții de Apel C. în sensul înlăturării dispoziției de obligare a pârâtei la plata ajutorului prevăzut la art.49 al.3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități transport feroviar pentru anii 2006-2010, corespunzător anului 2010.
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – R.I.S.
Red.dec.Jud.M.S.S./5 ex.
Data: 27.01.2015
Emis 2 comunicări/29.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 183/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 64/2015. Curtea... → |
|---|
