Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 5287/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.179/CM
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant N. L. M. – domiciliat în municipiul C., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.2864 din data de 19 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE – cu sediul în municipiul C., ..14A, județul C., având ca obiect – contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă apelantul reclamant N. L. M. personal iar pentru intimata pârâtă răspunde consilier juridic – M. C. în baza delegației nr.B1888/17.03.2015 și depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea a procedat la verificarea identității apelantului reclamant N. L. M. care se legitimează cu C.I., ..Z., Nr._, eliberat la data de22.08.2014 de SPCLEP C., CNP_, domiciliat în municipiul C., ., județul C..
Apelantul reclamant N. L. M. depune la dosarul cauzei un înscris – adresă care emană de la intimata pârâtă și comunicată apelantului reclamant ca urmare a solicitării acestuia privind eliberarea unei copii de pe decizia de mutare (schimbare) a locului de muncă de la formația 7 Nord la formația 6 Sud.
Reprezentantul intimatei pârâte precizează că nu dorește comunicarea înscrisului deoarece are cunoștință de conținutul acestuia.
Întrebat fiind atât apelantul reclamant cât și reprezentantul intimatei pârâte, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, aceștia arată că nu mai au excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul apelurilor pentru dezbateri.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelantul reclamant N. L. M. având cuvântul, precizează că în punctul termic există gunoi depozitat la o distanță de 30 metri de acesta. Din dispoziția conducerii societății și în colaborare cu RAJA C., în punctul termic nu mai există nici un furtun și nici vreun dispozitiv contorizat motiv pentru care fiecare are câte o sticlă plină cu apă necesară la udarea pardoselii, înainte de efectuarea curățeniei (măturat).
Cu privire la existența paharului solicită instanței a avea în vedere că nici nu consumă băuturi alcoolice și nici nu fumează, aspect care poate fi dovedit cu analizele medicale care certifică acest lucru. Problema este că are un diferend cu numita B. care este din aceeași localitate cu mama colegului său, relevante fiind declarațiile date în cursul cercetării disciplinare. În acea zi, a avut instructaj de protecția muncii la un alt sediu aflat la o distanță de 5 Km de locul unde-și desfășoară activitatea. După instructaj, s-a întors la punctul termic cu mașina societății încărcată cu materiale necesare desfășurării activității. Nu are cunoștință cum au apărut sticla și paharul și nici cine le-a pus pe masă. Numita B. a văzut sticla jos. Consideră că dacă cineva ar fi consumat alcool nu ar fi lăsat sticla la vedere. Numita B. E. când a intrat a spus „luați sticla și puneți-o pe masă” după care a fotografiat. I-a solicitat numitei B. E. să îi aducă fiola alcooltest pentru a sufla în ea atât el cât și colegul său. De asemenea, i-a solicitat telefonic (de la telefonul aferent punctului termic) șefului său ierarhic superior acordul să părăsească locul de muncă și nu invers cum afirmă acesta.
Solicită a se avea în vedere că nu a mai avut abateri disciplinare în acest sens fiind adeverința din anul 2011 prin care se dovedește că nu a avut rețineri din salariu iar cu privire la sancționarea din anul 2013, precizează că și-a dovedit nevinovăția în fața primei instanțe.
Invocă dispozițiile art.67 din Regulamentul de Ordine Interioară.
Reprezentantul intimatei pârâte având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat având în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea și temeinicia actului decizional provenit din faptele săvârșite de reclamant precum și criteriile privind gravitatea faptei.
Consideră că în mod corect prima instanță a apreciat că în temeiul dispozițiilor art.247 Codul muncii angajatorul dispune de prerogativa aplicării de sancțiuni disciplinare în cazul în care se săvârșește o abatere disciplinară, iar pe aplicarea art.61 Codul muncii, concedierea disciplinară are loc în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere disciplinară sau abateri repetate.
Față de aceste aspecte, solicită a se avea în vedere prevederile art.66 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară unde se dispune că introducerea și consumul de băuturi alcoolice, constituie abatere disciplinară. De asemenea, invocă art.19 alin.1 din Regulamentul de Ordine Interioară care stipulează că părăsirea locului de muncă fără aprobarea scrisă a conducătorului punctului de lucru, constituie abatere disciplinară.
Față de aceste elemente referitoare la abaterile disciplinare, consideră că în mod legal, intimata pârâtă a luat hotărârea de a sancționa aceste abateri prin desfacerea contractului de muncă. Referitor la probatoriu, solicită a se avea în vedere proba testimonială care a fost administrată la prima instanță. Consideră că sunt irelevante apărările apelantului reclamant care a fost găsit citind ziarul, cu sticla și paharul în față.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamantul N. L.-M., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 2864/19.11.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins contestația formulată la 8.07.2014 de reclamantul N. L.-M. în contradictoriu cu pârâta R. C., formulată împotriva deciziei nr. 152/3.07.2014 ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Între părțile litigante din prezenta cauză au intervenit raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă nr. 2311, în temeiul căruia reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă în funcția de operator punct termic (fișa postului filele 47-49).
Urmare a referatului nr. B 1033/6.06.2014 (fila 28) întocmit de către șef secție Suleiman Demirel, prin care s-a adus la cunoștința angajatorului faptul că reclamantul a fost surprins în data de 5.06.2014, orele 11,00, la punctul termic 247 stând la masă în timp ce citea un ziar și cu o sticlă de bere de 2 litri din care lipseau aproximativ 500 l iar la momentul în care a fost găsit a încercat să ascundă sticla și paharul din față sa, dar și să părăsească locul de muncă fără anunțarea șefului ierarhic superior sau a Dispeceratului Central, în același timp refuzând să sufle în fiola alcooltest pentru a constata dacă este în stare de ebrietate, prin Decizia nr. 131/10.06.2014 (fila 29), s-a constituit Comisia de cercetare disciplinară prealabilă pentru cercetarea presupuselor abateri disciplinare.
În conformitate cu disp. art.251 alin.2 din Codul muncii, reclamantul a fost convocat (fila 30) în vederea efectuării cercetării disciplinare, ocazie cu care a dat o notă explicativă, negând faptele imputate.
Prin procesul verbal nr. B_/27.06.2014 privind desfășurarea procedurii cercetării prealabile (filele 37-40), s-a propus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a reclamantului.
Astfel, prin decizia pârâtei nr. 152/3.07.2014 (filele 23-25), reclamantul a fost sancționat disciplinar, prin desfacerea contractului individual de muncă, reținându-se că, în data de 5.06.2014, orele 11,oo, a fost surprins, în timpul programului de lucru, în punctul termic 247, la masă în timp ce citea un ziar, cu o sticlă de bere de 2 litri din care lipseau aproximativ 500 l iar în momentul în care a fost surprins a încercat să ascundă sticla și paharul dar și să părăsească locul de muncă fără aprobarea șefului ierarhic superior. Totodată a refuzat să sufle în fiola alcooltest pentru a constata dacă este în stare de ebrietate.
Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, raportat la disp. art. 62 alin. 2 din Codul muncii în referire la art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr. nr. 152/3.07.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 252 alin. 2 CM, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Astfel, in conținutul deciziei contestate se regăsesc mențiunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern și codul etic care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul in care poate fi contestata si instanța judecătoreasca la care se contesta.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia nu a știut că are posibilitatea de a a-și dovedi nevinovăția, instanța reține că, în cursul cercetării disciplinare prealabile, au fost audiați martorii V. P. și S. A. M. (filele 34,36), la care reclamantul a făcut referire în nota explicativă.
Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanța a reținut disp. art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În conformitate cu prevederile art. 61 lit. a din Codul muncii, concedierea disciplinară poate să intervină în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
În cauză, reclamantul contestă atât situația de fapt cât și împrejurarea că aspectele reținute în sarcina sa nu constituie abateri disciplinare, apărări nefondate raportat la ansamblul probator administrat în cauză.
În acest sens, se reține declarația martorei B. E. (fila 98), audiată nemijlocit de către instanță, potrivit căreia, în punctul termic 247, reclamantul a fost surprins stând la o masă pe care se afla o sticlă cu bere, din care lipsea aproape un sfert, și un pahar de plastic gol, cu urme de bere. În momentul în care martora, însoțită de numitul M. M., au intrat, reclamantul a încercat să ascundă sticla cu bere, sub un carton rezemat de perete. Deși martora i-a solicitat reclamantului să nu părăsească locul de muncă, pentru a fi testat cu fiola alcooltest, acesta nu s-a conformat și până la venirea șefului de sectie, Suleiman Demirel, și a șefului de sector, V. P., a părăsit locul de muncă. Întrucât sarcinile de serviciu ale reclamantului trebuia a fi îndeplinite, în lipsa acestuia, au fost preluate de S. A.. Martora a precizat și faptul că S. A., colegul de serviciu al reclamantului, nu a fost testat deoarece acesta a fost găsit îndeplinindu-si sarcinile de serviciu. Întrebat fiind acesta a precizat că nu cunoștea de proveniența sticlei cu bere, el fiind cu spatele la reclamant.
Aceste aspecte sunt confirmate atât de către colegul reclamantului, S. A. M., în nota explicativă dată (fila 36), care se afla în punctul termic la momentul verificării, dar și de către martorul Suleiman Demirel (declarație fila 100), care a precizat că, la momentul apariției sale la punctul termic, reclamantul plecase deja, fără a fi învoit de către numitul P. V..
Potrivit notei explicative dată de numitul P. V. (fila 34), acesta i-a comunicat reclamantului, telefonic, că învoirea se face în scris, hotărând înlocuirea lui deoarece părăsise locul de muncă fără învoire.
Conform fișei postului anexă la contractul individual de muncă, semnată de către reclamant (filele 47-49), acesta avea obligația de a răspunde de modul de exploatare și funcționare al punctelor termice în care lucrează, de a participa la lucrările de revizii, reparații și montaj utilaje din PT împreună cu echipa de reparații, fiindu-i interzis să aducă băuturi alcoolice în incinta punctului termic sau să consume băuturi alcoolice în timpul serviciului.
Potrivit art. 14 lit. b din Regulamentul intern (filele 42-46), salariatul nu trebuie să plece de la locul de muncă în timpul programului de lucru fără aprobarea conducătorului ierarhic sau a dispecerului iar conform art.44 lit. d, salariații pot fi învoiți de la serviciu, în interes personal, un număr de 2 ore/zi lunar, pe baza unei cereri vizate de conducătorul locului de muncă. Potrivit art. 19 alin.1, se interzice cu desăvârșire introducerea sau consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă. Conform art.66 alin.3, constituie abatere disciplinară introducerea sau consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă.
Raportat la dispozițiile legale menționate și la materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că existența faptelor reținute în sarcina reclamantului, respectiv părăsirea locului de muncă fără aprobarea conducătorului ierarhic (și implicit neîndeplinirea sarcinilor de serviciu) și introducerea de băuturi alcoolice la locul de muncă, este dovedită.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a reținut disp. art.250 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora alegerea sancțiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată salariatului se face în funcție de gravitatea faptei, avându-se în vedere, printre altele, și gradul de vinovăție a salariatului. Or, în cauză, faptele imputate reclamantului sunt fapte săvârșite cu intenție.
De asemenea textul de lege menționat pretinde aplicarea în plus și a altor criterii de apreciere a gravității faptei comise de salariat, respectiv eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior. În acest sens, instanța a reținut că reclamantul nu este la prima abatere, anterior fiind sancționat prin deciziile nr. 14/27.01.2011, nr. 20/2.02-2011 și nr. 81/22.03.2013 (filele 52-57), fără ca acestea să fie anulate de instanța judecătorească, hotărârea depusă la dosar de către reclamant (fila 75) vizând drepturi salariale ale acestuia.
În consecință, raportat la considerentele expuse anterior, la criteriile de individualizare prevăzute de norma legală evocată, la numărul abaterilor reținute în sarcina reclamantului, instanța apreciat că măsura concedierii disciplinare a contestatorului este legală și temeinică, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul N. L.-M., solicitând anularea acesteia și admiterea acțiunii, respectiva anularea deciziei de concediere nr. 152/3.07.2014, repunerea sa în situația anterioară concedierii și plata drepturilor așa cum sunt prevăzute de art. 80 alin. 1 și 2 C. Mc., precum și a daunelor morale solicitate la prima instanță.
În motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a arătat că nu a consumat băuturi alcoolice, astfel cum rezultă din buletinul de analiză depus la dosar, iar instanța nu a luat în considerare caracterizarea maistrului de sector P. V. și „interogatoriul” lui Suleiman Demirel.
Nu este adevărat că plecarea sa la spital a pus în pericol instalațiile sub presiune, punctele termice fiind lăsate să meargă fără om pe timp de vară de la ora 22 până la ora 6 și monitorizate de dispecerat printr-un soft de calculator. Deciziile de sancționare depuse la dosar nu au fost puse în practică niciodată. Decizia nr. 81/22.03.2013 a fost anulată de instanță.
Apelantul a solicitat schimbarea completului de judecată, pentru că nu a avut parte de o judecată dreaptă și nu i s-a dat dreptul la o apărare corectă. Totodată, a fost amenințat de către reprezentantul intimatei G. N. că are influență asupra completului de judecată, lucru dovedit prin faptul că instanța a fost părtinitoare. De asemenea, va formula plângere penală împotriva martorei B. E., ca și a reprezentantului intimatei pentru depunerea unor probe falsificate (planșe foto și înscrisuri), precum și plângere la CSM împotriva președintelui completului de judecată.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și au fost depuse la dosar în copie un buletin de analize medicale, o adresă a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind înregistrarea dosarului nr._/P/2014, o caracterizare din 13.01.2014, o plângere penală privind pe B. E., cererea nr. B26714/22.12.2014 adresată intimatei, adeverința nr. 2075/10.11.2014 eliberată de Colegiul Tehnic Tomis, adeverința intimatei nr._/25.08.2014, adresa cesteia nr. B737/14.01.2015, fluturași de salariu, cărțile de identitate ale lui N. Letiția-I. și N. B.-F., adresa intimatei nr. B1771/30.01.2015.
III. Analiza apelului:
1. Prin decizia dedusă judecății, apelantul a fost concediat disciplinar ca urmare a faptului că, la 5.06.2014, în jurul orei 11.00, a fost surprins, în timpul programului de lucru, în punctul termic 247, la masă în timp ce citea un ziar, cu o sticlă de litri din care lipseau aproximativ 500 ml; în momentul în care a fost surprins, a încercat să ascundă sticla și paharul, dar să și părăsească locul de muncă fără aprobarea șefului ierarhic superior; totodată, a refuzat să sufle în fiola alcooltest pentru a se constata dacă este în stare de ebrietate. S-a mai reținut că ing. B. E. și sing. M. M. l-au fotografiat pe apelant în momentul când încerca să ascundă sticla și paharul, iar în incinta punctului termic se afla și instalatorul sectorului, S. A., care efectua reparații la vana intermediară nr. 6. După relatarea în citat a celor constatate prin referat de șeful secției Sud, Suleiman Demirel, care a consemnat și că l-a înlocuit pe apelantul absent de la locul de muncă, începând cu ora 12, cu instalatorul de întreținere S. A., s-a mai arătat că apelantul nu a participat la lucrările de reparații pe care trebuia să le efectueze împreună cu instalatorul S. A..
Intimata a reținut că faptele descrise constituie abateri disciplinare, referitor la neîndeplinirea obligațiilor din fișa postului de a răspunde de modul de exploatare și funcționare a punctelor termice în care lucrează și de a respecta programul de prezență la PT [punctul termic – n.n.], interdicția operatorului PT de a aduce băuturi alcoolice în incinta punctului termic sau de a consuma băuturi alcoolice, respectiv obligația de a participa la lucrările de reparații, revizii și montaj utilaje din PT împreună cu echipa de reparații.
În cuprinsul deciziei, intimata a menționat că faptele descrise constituie abateri disciplinare prevăzute ca atare în regulamentul intern. Potrivit art. 14 lit. b), salariatul avea obligația să nu plece de la locul de muncă în timpul programului de lucru fără aprobarea conducătorului ierarhic sau a dispecerului, iar potrivit art. 44 lit. d) salariații pot fi învoiți de la serviciu, în interes personal, un număr de 2 ore pe zi lunar, pe baza unei cereri vizate de conducătorul locului de muncă. Prin art. 19 alin. 1 se interzice cu desăvârșire introducerea sau consumul de băuturi alcoolice sau al narcoticelor la locul de muncă, iar potrivit art. 66 pc. 3 constituie abatere disciplinară introducerea sau consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă. Art. 67 reglementează abaterea disciplinară gravă care justifică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă consumul de băuturi alcoolice în timpul serviciului.
Rezultă din cele de mai sus că apelantul a fost sancționat atât pentru introducerea băuturii alcoolice în punctul termic, cât și pentru consumul acesteia, precum și pentru părăsirea locului de muncă.
2. Prin nota explicativă dată în cadrul cercetării disciplinare, apelantul a arătat că nu este adevărat că a introdus băutura alcoolică, precum și că nu a părăsit locul de muncă fără anunțarea șefului de sector P. V., căruia i-a cerut invoire 2 ore de la 11.10 la 13.10 pentru a merge la Spitalul Regina M., care este acreditată de R. C., anume la medicina muncii, pentru a face analize de sânge pentru depistarea alcoolemiei, pe care le-a făcut la ora 12.19 și sunt negative. Apelantul a mai menționat că celuilalt salariat prezent în punctul termic „nu i s-a pus nicio fiolă” sau alt mijloc de depistare. Prin aceasta, echipa de control a dat dovadă de părtinire și discriminare, numai apelantul fiind chemat pentru a da notă explicativă. Totodată, apelantul a arătat că doamna B. E. a refuzat să-i dea detalii cu privire la probele care stau la baza celor scrise în referatul nr. B10331/6.06.2014.
Prin acest referat s-a propus sancționarea apelantului pentru introducerea de băuturi alcoolice în cadrul unității, refuzul de a sufla în fiola alcooltest și părăsirea locului de muncă.
Printr-o notă explicativă, instalatorul S. A.-M. a relatat că la 5.06.2014 apelantul a fost găsit de B. E. și M. M. la masă cu sticla de bere, paharul și ziarul în față, fiind fotografiat încercând să le ascundă, după care a părăsit locul de muncă. B. E., împreună cu șeful de sector P. V. și șeful de secție Suleiman Demirel au hotărât ca S. A.-M. să preia sarcinile de serviciu ale apelantului până la ora 22.00. Apelantul a revenit la ora 13.00. S. A.-M. a mai declarat că nu știe de unde a apărut sticla de bere în punctul termic.
Prin nota explicativă din 23.06.2014, șeful de sector V. P. a arătat că a fost chemat la 5.06.2014 în jurul orelor 10.30 la punctul termic 247, unde se afla pe masă o sticlă de bere de 2 litri, din care lipseau aproximativ 0,5 litri și un pahar de plastic. Apelantul lipsea, V. P. l-a contactat telefonic și a aflat că este în drum spre spital pentru a face o analiză de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. V. P. i-a spus că învoirea se face în scris. Împreună cu șeful de secție a hotărât să îl înlocuiască pe apelant cu S. A., deoarece a părăsit locul de muncă fără învoire. Apelantul a revenit în jurul orelor 13.01.
3. Fiind audiată ca martor de către prima instanță, B. E., șeful biroului de securitate a muncii, ISCIR și protecție civilă, a declarat că la aproximativ un metru de intrare se afla o masă și un scaun pe care stătea reclamantul, iar pe masă se aflau ziarul și un pahar de plastic gol, cu urme de bere. Apelantul a luat ceva de pe masă și l-a ascuns în colțul din dreapta, sub un carton rezemat de perete. La solicitarea martorului de a scoate și de a pune pe masă ce are acolo, apelantul a dat cartonul la o parte, a scos sticla și a așezat-o pe masă. Era o sticlă de 2 litri cu bere, din care lipsea aproape un sfert. Martorul a încercat să poarte un dialog cu reclamantul, însă nu a reușit deoarece acesta a ieșit din punctul termic și a început să vorbească la telefon. Martorul a mai arătat că a anunțat dispeceratul, șeful de secție Suleiman Demirel și șeful de sector V. P., precum și că l-a fotografiat pe apelant când i-a spus acestuia să scoată sticla de bere. A solicitat dispeceratului o fiolă alcooltest, însă până ca aceasta să-i parvină, apelantul a părăsit punctul termic. Martorul a precizat că, atunci când a intrat, a văzut paharul pe masă, iar pe apelant ascunzând sticla de bere. În continuare în cuprinsul declarației, martorul a relatat că apelantul stătea pe scaun cu coatele pe masă citind un ziar, paharul fiind în partea sa stângă, iar sticla de bere în partea sa dreaptă pe masă. Atunci când martorul a salutat, apelantul a încercat să ascundă sticla de bere. Șeful de sector și șeful de secție, ajunși la punctul termic, au întrebat unde este reclamantul, martorul le-a spus că a plecat, iar aceștia l-au contactat telefonic, aflând astfel că a plecat la Regina M. să-și facă analize.
De asemenea, fiind audiat ca martor de către prima instanță, șeful de secție Suleiman Demirel a declarat că a fost sunat de B. E. în jurul orei 11, care i-a relatat că la punctul termic 247 a fost găsit apelantul stând la masă cu ziarul în față, o sticlă de bere desfăcută și un pahar de plastic. Până la ajungerea martorului la punctul termic, apelantul plecase, iar șeful direct al acestuia P. V. a răspuns martorului, la întrebarea acestuia dacă apelantul i-a solicitat să părăsească incinta societății, că nu avea cunoștință și că nu a fost contactat de apelantul reclamant. Plecarea acestuia l-a determinat pe martor să dispună preluarea atribuțiilor sale de către S. A.-M.. Șeful direct al apelantului, V. P., l-a contactat telefonic pe acesta, care i-a comunicat că a plecat la Regina M. pentru a dovedi că nu a consumat băuturi alcoolice. Martorul a arătat că niciodată nu a afirmat că apelantul ar fi fost în stare de ebrietate, referindu-se doar la faptul că a introdus băuturi alcoolice într-un punct termic pe care îl gestiona și a părăsit incinta societății fără aprobarea șefului său direct, fiind suficient ca această solicitare să fie efectuată și verbal pentru motive întemeiate.
4. Într-adevăr, probele administrate atât în cadrul cercetării disciplinare, cât și în procesul de față nu sunt de natură să susțină ipoteza consumului băuturii alcoolice de către apelant în timp ce se afla la locul de muncă, în incinta punctului termic 247. Pe de o parte, simpla existență a sticlei cu bere în această incintă, chiar începută și având alături un pahar din plastic, nu dovedesc prin ele însele consumul de bere la locul de muncă, iar rezultatul negativ al analizei de sânge prezentat de apelant confirmă această concluzie. De altfel, nimeni nu l-a văzut pe apelant consumând băuturi alcoolice în circumstanțele speței.
De aici rezultă că nu are nicio importanță că instalatorul S. A.-M., prezent și el în incinta aceluiași punct termic, nu a fost testat pentru stabilirea alcoolemiei, de vreme ce curtea constată că acuzația de consum de băuturi alcoolice nu se susține.
În același sens, este adevărat că, deși martorul B. E. a declarat că l-a fotografiat pe apelant când i-a spus acestuia să scoată sticla de bere pe care o ascunsese, la dosar au fost depuse doar două fotografii înfățișând masa, sticla și paharul, nu și pe apelant ori altă persoană, ca urmare fotografiile nu sunt relevante din perspectiva acuzației de consum de băuturi alcoolice.
5. Totuși, chiar dacă nu există nicio dovadă că apelantul a consumat băuturi alcoolice în incinta punctului termic 247, prezența sticlei de bere în acel loc este dovedită, existența ei rezultând din declarațiile martorilor audiați de către prima instanță și din notele explicative mai sus menționate, date în cadrul cercetării disciplinare. De altfel, nici apelantul nu a susținut că sticla respectivă nu s-ar fi aflat în incinta punctului termic, în zona în care acesta își desfășura activitatea.
Prezența sticlei de bere în incinta punctului termic generează prezumția absolută că cineva a adus-o acolo. Deși a susținut că nu este adevărat că el a adus-o, apelantul nu a fost în măsură să explice într-o manieră credibilă, nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin cererea de apel, cum altfel ar fi ajuns sticla de bere în incinta punctului termic. Apelantul nu a susținut niciun moment că instalatorul S. A.-M. ori martorul B. E. ar fi putut fi cei care au adus sticla și nici nu s-a referit la posibilitatea ca aceasta să fi fost adusă de către o altă persoană.
Susținerea apelantului din cadrul concluziilor scrise depuse la prima instanță că sticla de bere era luată de la gunoi și umplută cu apă, servind la răcirea pieselor după sudură (susținere de altfel nereiterată prin cererea de apel), nu poate fi acceptată întrucât conduita apelantului ulterior depistării sticlei este de natură să infirme această ipoteză. Astfel, dacă era vorba despre o sticlă cu apă, nu există nicio explicație pentru care apelantul ar fi părăsit punctul termic pentru a se deplasa la o unitate medicală în vederea stabilirii alcoolemiei, ci ar fi expus față de cei prezenți că sticla nu conține bere, ci apă. Dimpotrivă, demersul acestuia de a pleca de la locul de muncă pentru a dovedi că nu a consumat băuturi alcoolice poate fi explicat doar în contextul în care sticla respectivă conținea așa ceva, lucru pe care la vremea respectivă nu l-a contestat.
Din nicio sursă, nici măcar din nota explicativă dată de apelant în cadrul cercetării disciplinare, nu rezultă că acesta ar fi susținut, la momentul la care sticla a fost găsită, că în aceasta s-ar afla apă pentru răcirea pieselor după sudură, așa cum a susținut în cadrul concluziilor scrise depuse la prima instanță, după ce aceasta rămăsese în pronunțare. Această ipoteză se prezintă astfel ca fiind construită ulterior producerii faptelor și administrării probelor în fața primei instanțe.
Sub un alt aspect, la termenul de judecată în apel apelantul s-a contrazis afirmând că apa din sticlă ar fi fost necesară pentru udarea pardoselii înainte de efectuarea curățeniei (măturat), iar nu pentru răcirea pieselor după sudare. Această neconcordanță este de natură să confirme că susținerea apelantului că în sticlă s-ar fi aflat apă nu este reală.
6. Deși apelantul a formulat plângere penală împotriva martorului B. E. pentru mărturie mincinoasă, curtea nu poate înlătura, în lipsa unui temei legal în acest sens, declarația dată în fața instanței prin care a arătat că l-a suprins pe apelant încercând să ascundă sticla, ceea ce înseamnă că acesta se afla în posesia ei.
Potrivit art. 315 alin. 2, părțile pot conveni expres sau tacit să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. 1 pc. 1-3, cu referire la pc. 3 – cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți. Acordul expres al apelantului de audiere ca martori a lui B. E. și Suleiman Demirel rezultă din faptul că acesta însuși a propus audierea acestor martori, astfel cum rezultă din încheierea primei instanțe din 6.10.2014, audierea fiind cerută anterior și de intimată prin întâmpinarea depusă la cererea de chemare în judecată. Câtă vreme ambele părți au propus audierea acestor martori, este evident că a existat un acord cu privire la audierea lor.
Așa fiind, declarația martorului B. E. nu poate fi înlăturată doar pentru că apelantul a formulat plângere penală împotriva acesteia pentru mărturie mincinoasă ori pentru că s-ar fi aflat în dușmănie sau legături de interese cu vreuna dintre părți. Pentru cazul în care mărturia s-ar dovedi mincinoasă ca urmare a condamnării martorului, art. 509 alin. 1 pc. 3 prevede posibilitatea revizuirii hotărârii.
Acest martor, surprinzând spontan și prin propriile simțuri o stare de fapt aflată în desfășurare, a declarat că citea un ziar stând cu coatele pe masă și sticla de bere alături tot pe masă, ceea ce înseamnă că sticla se afla în posesia acestuia, numai astfel explicându-se că a încercat să o ascundă, cum a declarat același martor. Situarea sticlei în posesia apelantului, adică pe masa la care acesta a fost surprins citind un ziar, într-o poziție în care nu se poate să fi ignorat existența ei, în plus încercând să o ascundă, precum și fără a oferi vreo explicație despre cum aceasta ar fi putut fi adusă de altcineva și așezată pe masă, conduce logic la concluzia că sticla a fost adusă în incinta punctului termic chiar de către apelant.
7. Potrivit răspunsurilor la întrebările nr. 8 și 13 la interogatoriul administrat de prima instanță, apelantul a recunoscut că a părăsit locul de muncă, deplasându-se la clinica Regina M. în vederea stabilirii alcoolemiei, precum și că are cunoștință că prin Regulamentul intern se prevăd sancțiuni în cazul părăsirii locului de muncă, în timpul programului, fără anunțarea în scris a șefului ierarhic superior.
Apelantul s-a apărat susținând că a obținut o aprobare verbală de la șeful de sector V. P.. Cu toate acestea, prin nota explicativă din 23.06.2014, V. P. a arătat că el a fost cel care l-a contactat pe apelant întrucât acesta lipsea de la locul de muncă, astfel aflând să este în drum spre spital pentru a face o analiză de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Cei doi martori audiați de instanța de fond au confirmat această ipoteză, martorul B. E. declarând că cei doi (Suleiman Demirel și V. P.) l-au contactat telefonic pe apelant, iar martorul Suleiman Demirel arătând că V. P. a fost cel care l-a contactat pe apelant. Prin urmare, nu apelantul l-a contactat pe șeful de sector înainte de a pleca, ci a fost contactat de acesta la un moment ulterior părăsirii locului de muncă.
Chiar dacă într-un mediu profesional este practicată și învoirea verbală, un salariat care lipsește de la locul de muncă nu poate fi considerat învoit doar pentru că el susține că a fost învoit verbal, întrucât, într-un raport de muncă în care salariatul este obligat să respecte programul de lucru, existența acestei obligații subzistă pe tot parcursul acestui program. O dată dovedită de către angajator obligația salariatului de a respecta programul de lucru, este sarcina salariatului să dovedească faptul că a fost învoit. În lipsa oricărei probe în acest sens, nu se poate reține că această învoire a existat în cazul de față.
8. Fiind dovedite abaterile disciplinare constând în introducerea de băuturi alcoolice la locul de muncă, precum și părăsirea locului de muncă, decizia contestată se dovedește sub aceste aspecte legală și temeinică, de vreme ce aceste abateri disciplinare au fost săvârșite de apelant.
Art. 68 din Regulamentul intern al intimatei prevede că, în temeiul art. 248 C. Mc. și în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat și a consecințelor abaterii disciplinare, sancțiunile disciplinare ce se aplică în cadrul intimatei sunt avertismentul scris, retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile, reducerea salariului pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%, reducerea salariului de bază și/sau, după caz, a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10% și desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Rezultă astfel că enumerarea la art. 67 din același regulament a unor abateri grave care justifică desfacerea disciplinară a contractului de muncă nu înlătură posibilitatea acestei sancțiuni în cazul altor abateri disciplinare în condițiile art. 68, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare și a consecințelor acesteia.
Totodată, în condițiile în care art. 68 din regulament se referă doar la „abatere”, deci nu are în vedere decât gravitatea și consecințele unei singure abateri, nu se înlătură prin regulamentul intern posibilitatea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă în cazul unor abateri disciplinare repetate, așa cum prevede art. 61 lit. a) C. Mc., potrivit căruia concedierea se poate dispune în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
În speță, introducerea de băuturi alcoolice la locul de muncă, precum și părăsirea locului de muncă prezintă atât caracter repetat, fiind vorba despre două abateri săvârșite succesiv, precum și caracter grav, întrucât relevă din partea salariatului o atitudine incompatibilă cu exercitarea în condiții bune a atribuțiilor de serviciu. Sunt legitime măsurile severe luate de angajator pentru combaterea consumului de alcool, inclusiv a introducerii băuturilor alcoolice la locul de muncă, față de efectele negative pe care consumul de alcool le are asupra calității muncii, iar părăsirea locului de muncă a reprezentat un act de flagrantă indisciplină, în condițiile în care nu doar consumul de alcool era în discuție, ci și, ceea ce s-a și dovedit, introducerea băuturii în incinta punctului termic.
Ca urmare, sancțiunea aplicată apelantului a fost legală și proporțională cu gravitatea faptelor, luând în considerare și caracterul lor repetat, întrucât cele două abateri reținute de curte au fost săvârșite succesiv.
9. Celelalte motive de apel formulate în cauză nu pot fi reținute. Astfel, este lipsită de relevanță caracterizarea apelantului de către șeful de sector V. P., aceasta fiind făcută anterior săvârșirii abaterilor deduse judecății. La fel de nerelevante sunt apărările referitoare la lipsa abaterilor anterioare, întrucât legalitatea și proporționalitatea sancțiunii aplicate se susțin, astfel cum rezultă din considerentele de mai sus, exclusiv pe caracterul repetat și gravitatea abaterilor sancționate prin decizia contestată în cauză.
Nu se pune problema schimbării completului de judecată de la prima instanță, întrucât apelul a fost soluționat de instanța superioară. Discuțiile dintre apelant și consilierul juridic al intimatei, precum și plângerea la CSM împotriva președintelui completului de judecată de la prima instanță nu fac obiectul prezentei cauze.
Constatând în concluzie, în lumina considerentelor de mai sus care înlocuiesc în parte considerentele primei instanțe, că aceasta din urmă a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o soluție legală și temeinică de respingere a cererii de chemare în judecată, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant N. L. M. – domiciliat în municipiul C., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.2864 din data de 19 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE – cu sediul în municipiul C., ..14A, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – F.M.I.
Red.dec.Jud.M.S.S./4 ex.
Data: 17.04.2015
Emis 2 comunicări/24.04.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 180/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 5/2015.... → |
|---|
