Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 5/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 12370/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/CM
Ședința publică din 28 ianuarie 2015
Complet specializat pentru
cauze privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Judecător I. B.
Grefier C. M.
Pe rol, recursul civil formulat de recurenții reclamanți: A. R., A. S., A. A. M., A. G. A., A. D., A. M., B. M., BARSAN A., B. D., B. C., B. M., C. M. A., C. C. N., C. I., C. L., C. F., C. C., C. V., C. M., C. D., C. A., C. L., D. M., D. E., D. D., D. V., D. G. TINCUTA, F. M. A. M., G. L., G. A., G. S., G. M., GRIGORASI G., G. V. C., H. V., I. M., I. A. E., I. L., I. G. D., I. P., J. L., L. G., L. R., L. G., M. M., M. A. M., M. E., M. E., M. D., M. S., M. V., M. C., N. M., N. M. D., N. M., N. A., N. M.,O. G., O. M., P. M., P. M., P. C. A., R. D., R. E. S., R. N. O., S. G., SARACILA L., S. M., S. N., S. M., S. M., S. C., S. M., S. A., T. M. C., T. E. M., TIMISAG E., TIRSINA A., T. G., T. M., Ț. M., V. C. M., V. A. E., V. C., V. D., V. M., V.
I., Z. G. prin S. S. C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 1863/01.09.2014 pronunțate de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru formularea concluziilor scrise completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 28 ianuarie 2015, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _, reclamanții R. N. O., S. Anișoara ș.a. prin S. “S.” din C. au chemat în judecată pe pârâtul S. C. Județean C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea reținerilor salariale efectuate începând cu luna iunie 2012, rețineri efectuate în temeiul deciziei Curții de C. nr. 44/15.05.2012 și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Spitalului de Ftiziologie Agigea s-au stabilit sporurile prevăzute în Anexa 13 la contractul colectiv de muncă.
Începând cu data de 20.01.2012 S. de Ftiziologie Agigea a fost preluat de S. C. Județean de Urgență C., iar prin actul adițional încheiat la data de 31.08.2010 s-a hotărât suspendarea prevederilor Anexei 13 la contractul colectiv de muncă. Noile sporuri au fost stabilite prin articolul unic al actului adițional la contractul colectiv de muncă, iar diminuarea sporurilor a devenit operantă începând cu luna august 2010.
Același act adițional a avut un caracter temporar, părțile fiind de acord cu valabilitatea acestuia până la data de 31.12.2010.
Prin Legea nr. 118/2010 s-a dispus reducerea drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor acordate personalului din sectorul bugetar cu un procent de 25%. Această reducere a operat începând cu luna iulie 2010, astfel că diminuarea dispusă prin actul adițional la contractul colectiv de muncă s-a produs asupra unor sporuri deja diminuate prin Legea nr. 118/2010.
În consecință, după . Legii nr. 285/2010, pârâta a dispus majorarea cu 15% a sporurilor astfel cum au fost diminuate prin Legea nr. 118/2010, iar nu cum drepturile salariale au fost diminuate și prin actul adițional la contractul colectiv de muncă. În acest sens, a fost majorat cuantumul drepturilor salariale aflat în plată în luna iulie 2010.
Reclamanții arată că în urma controlului efectuat de C. de C., prin decizia nr.44/15.05.2012 s-a apreciat că la stabilirea cuantumurilor brute începând cu data de 01.01.2011 pârâta a aplicat eronat procentul de 15% asupra cuantumurilor brute acordate în luna iulie 2010, apreciindu-se că ar fi trebuit aplicat la salariul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Reclamanții învederează că prin Ordinul nr._ privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010, la secțiunea G “stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaționale sănătatea” se stabilește un algoritm de calcul din care rezultă în mod evident faptul că procentul de 15% stabilit de Legea nr. 285/2010 se aplică la salariul aflat în plată în luna iunie 2010.
În drept, s-au invocat Legea nr. 285/2010, Ordinul nr._ .
Prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din data de 20.02.2013, reclamanții au înțeles să invoce excepția de nelegalitate a deciziei Curții de C. nr.44/15.05.2012, solicitându-se înaintarea cauzei către instanța de contencios-administrativ pentru a se pronunța anularea acestei decizii.
Prin sentința civilă nr. 3398/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul C., secția contencios-administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a deciziei emise de C. de C. C. sub nr. 44/15.05.2012.
Prin Decizia civilă nr. 1908/CA/11.11.2013 pronunțată de C. de Apel C., secția a II-a civilă, de contencios-administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 3398/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul C., secția contencios-administrativ și fiscal.
La termenul din data de 19.05.2014 instanța a dispus conexarea cauzei nr._ la cea cu nr._ *, ambele aflate pe rolul Tribunalului C., secția I civilă.
În cauza conexă înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _, reclamantul S. Județean C. a chemat în judecată pe pârâții A. R. ș.a., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligați pârâții la plata către reclamant a sumelor pe care fiecare dintre aceștia le-a încasat necuvenit/nelegal cu titlul de sporuri pentru perioada 01.01._12.
În fapt, reclamantul a arătat că pârâții au fost angajați ai fostului Spital de Ftiziologie Agigea, care la data de 20.01.2012 a fost preluat de S. C. Județean de Urgență C..
În perioada 19 martie-23 aprilie 2012, la nivelul Spitalului C. Județean de Urgență C. C. de C. a României a realizat auditarea situațiilor financiare pe anul 2011 încheiate la fostul Spital de Ftiziologie Agigea. A fost încheiat în consecință procesul-verbal de constatare nr._/23.04.2012, în care s-au consemnat abaterile de la legalitatea acordării sporurilor pe anul 2011.
Pentru înlăturarea deficiențelor constatate, s-a emis Decizia nr. 720/D.44/15.05.2012 prin care s-a impus conducerii reclamantei stabilirea întinderii prejudiciului.
Suma totală de recuperat se ridică la valoarea de_ lei, după cum rezultă din referatul nr._/06.08.2012.
Ca o măsură intermediară, a fost emisă dispoziția nr. 950/19.06.2012 privind nivelul sporurilor acordate salariaților angajați la secția exterioară Agigea a Spitalului C. Județean de Urgență C., apoi a fost demarată etapa de notificare administrativă a fiecărui salariat pentru restituirea sumei încasate necuvenit.
Deși s-a acordat debitorilor un termen de grație și s-a stabilit un grafic de eșalonare a plăților, doar nu număr redus de salariați au răspuns favorabil.
Sporurile acordate nelegal sunt spor TBC, spor ortopedie și spor calculator.
La nivelul Spitalului de Ftiziologie Agigea, începând cu luna 01.01.2011 nivelul sporurilor s-a aplicat la nivelul cuantumurilor brute stabilite și acordate pe luna iulie 2010 și nu octombrie 2010, astfel cum prevede Legea nr. 285/2010.
Cuantumurile sporurilor brute aferente lunii octombrie 2010 erau mai mici decât cele pentru luna iunie 2010, diferența reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.
În drept, s-au invocat Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, O.U.G. nr. 37/2008, art. 254 și urm. din Codul muncii.
În apărare, pârâții M. D. ș.a. au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat că prin actul adițional la contractul la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sanitară pe perioada 2008-2010, încheiat la data de 31.08.2010, s-a hotărât suspendarea anexei nr.13 la contractul colectiv de muncă, în sensul diminuării sporurilor prevăzute în anexă, care a devenit operantă în luna august 2010. Acest act adițional a avut un caracter temporar, părțile fiind de acord cu valabilitatea acestuia până la data de 31.12.2010.
Prin Legea nr. 118/2010 s-a dispus reducerea drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor acordate personalului din sectorul bugetar cu un procent de 25%, care a operat începând cu luna iulie 2010; deci diminuarea dispusă prin actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a produs asupra unor sporuri deja diminuate prin Legea nr. 118/2010.
Pârâții au arătat că s-au adresat Ministerului Sănătății pentru a obține un punct de vedere, iar răspunsul a fost că prin Ordinul_ s-a instituit un algoritm de calcul din care reiese că procentul de 15% se aplică la salariul aflat în plată în luna iunie 2010.
În drept, s-au invocat Legea nr. 285/2010, Ordinul nr._ .
Prin sentința civilă nr.1863 din 1 septembrie 2014 Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, acțiune formulată de formulată de S. S. C. și a admis în parte acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, acțiune formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C.. A obligat pârâții la plata către reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a sumelor reprezentând sporuri pentru condiții deosebit de periculoase aferente perioadei 01.01._12, achitate peste cuantumul stabilit în baza Legii nr.285/2010, rezultate din aplicarea eronată a procentului de 15% asupra cuantumurilor brute acordate pârâților în luna iulie 2010.
A respins ca nefondată cererea reclamantului S. C. Județean de Urgență C. de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că reclamanții din dosarul înregistrat sub nr._ sunt salariați ai Spitalului de Ftiziologie Agigea, unitate sanitară ce a fost preluată de S. C. de Urgență C. la data de 20.01.2012.
Urmare auditului efectuat de C. de C. a României în perioada 19.03-23.04.2012 la nivelul angajatorului S. C. de Urgență C., a fost încheiat procesul-verbal de constatare nr._/23.04.2012 prin care s-au reținut în sarcina unității sanitare abateri de la legalitatea acordării sporurilor pentru anul 2011.
În vederea înlăturării deficiențelor constatate cu ocazia controlului, s-a emis decizia nr.720/D.44.15.05.2012, prin care s-a impus angajatorului stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia.
S. C. Județean de Urgență C. s-a conformat și a stabilit suma totală de recuperat la nivelul valorii de 473.899 lei, conform referatului nr._/06.08.2012.
În ce privește secția exterioară Agigea a Spitalului C. Județean de Urgență C., s-a constatat că majorarea de 15% prevăzută de Legea nr. 285/2010 s-a calculat și s-a aplicat începând cu 01.01.2011 la cuantumurile drepturilor salariale brute aflate în plată la nivelul lunii iulie 2010.
Sub acest aspect, instanța a reținut că art. 1 al. 2 din Legea nr. 285/2010 prevede că stabilirea sporurilor brute la data de 01.01.2011 se face prin aplicarea unui procent de 15% asupra cuantumurilor brute stabilite și calculate personalului potrivit lunii octombrie 2010.
Salariații care sunt părți în dosarele conexate nu contestă că acest calcul a fost efectuat prin raportare la cuantumurile salariale aferente lunii iunie 2010, însă susțin în apărare că printr-un act adițional la contractul colectiv de muncă, încheiat la data de 31.08.2010, s-a hotărât suspendarea prevederilor anexei 13 la C.C.M. la nivel de unitate, diminuarea sporurilor devenind operantă începând cu luna august 2010. Susțin în continuare aceștia că diminuarea dispusă prin actul adițional a fost efectuată asupra unor sporuri deja diminuate prin Legea nr. 118/2010, act normativ care și-a produs efectele începând cu luna iulie 2010.
Instanța a reținut însă că încheierea actului adițional reprezintă expresia voinței comune a partenerilor sociali, fără a putea justifica o excepție de la caracterul general-obligatoriu al efectelor normei juridice.
S-a arătat că aplicarea legii nu poate fi realizată în mod diferit, de la persoană la persoană, invocându-se motive de echitate, pentru că norma juridică are un caracter impersonal și reglementează conduita destinatarilor ei, nu invers.
Contractul colectiv de muncă (cu actele adiționale ce constituite parte integrantă a acestuia) are putere de lege pentru părțile semnatare, întrucât presupune autonomia de voință a partenerilor sociali prin aplicarea principiului libertății contractuale, însă acesta trebuie subordonat principiului legalității, nu aplicarea legii să fie influențată de existența acestuia.
Demersul angajatorului are ca temei un control anterior și constatările unei instituții abilitate în controlul financiar al instituțiilor publice.
Decizia nr. 44/15.05.2012 a Curții de C. nu a fost desființată pe cale judecătorească, producându-și în continuare efectele, motiv pentru care instanța a respins ca nefondată acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ .
Corelativ, instanța a reținut că este întemeiată acțiunea ce face obiectul dosarului conex cu nr._, iar unitatea sanitară este îndreptățită la recuperarea prejudiciului rezultat din aplicarea eronată a procentului de 15% asupra cuantumurilor brute acordate pârâților în luna iulie 2010.
Astfel, s-a reținut că potrivit art. 256 al. 1 din Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Pentru această formă de răspundere, singurele condiții sunt existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța a obligat pârâții la plata către reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a sumelor reprezentând sporuri pentru condiții deosebit de periculoase aferente perioadei 01.01._12, achitate peste cuantumul stabilit în baza Legii nr. 285/2010, rezultate din aplicarea eronată a procentului de 15% asupra cuantumurilor brute acordate pârâților în luna iulie 2010.
Asupra capătului de cerere privind obligarea salariaților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că aceste cheltuieli reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală. Având în vedere că una dintre părți se face vinovată de declanșarea activității judiciare, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, sub condiția ca partea interesată să facă dovada efectuării unor cheltuieli cu acest titlu.
Cum această dovadă nu a fost făcută de S. C. Județean de Urgență C., instanța a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții R. N. O., S. Anișoara ș.a. prin S. ”S.” C. care, invocând prevederile art.304 pct.9 și art. 3041 Cod procedură civilă, au susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală pentru că instanța nu a înțeles că solicitarea reclamanților nu s-a raportat la actul adițional la CCM la nivel de unitate, ci aceștia au solicitat instanței să constate faptul că dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.285/2010 trebuiau puse în aplicare în baza prevederilor Ordinului nr._ privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.285/2010, care la secțiunea G ”stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaționale sănătatea” menționează un algoritm de calcul din care rezultă în mod evident faptul că procentul de 15% stabilit de lege se aplică la salariul aflat în plată în luna iunie 2010. Se exemplifică modul de aplicare a majorării cu 15% pentru un medic primar prevăzut la pct.2 care își desfășoară activitatea într-o secție de anestezie-terapie și beneficiază de un spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase în cotă de 75% și se afirmă că, în ceea ce privește familia ocupațională sănătatea, exemplul din Ordinul nr._ arată faptul că majorarea de 15% stabilită prin art.1 alin.2 din Legea nr.85/2010 se aplică la salariul aflat în plată în luna iunie 2010, iar nu la cel aflat în plată în luna octombrie 2010, așa cum a stabilit decizia Curții de C..
Consideră recurenții că actul adițional la CCM la nivel de unitate nu avea relevanță în analiza pe care instanța trebuia să o facă dispozițiilor Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.285/2010, trimiterile reclamanților la acest act adițional fiind făcute numai pentru a evidenția faptul că sporurile prevăzute în CCM la nivel de unitate fuseseră suspendate pe toată perioada cât a operat diminuarea stabilită prin Legea nr.118/2010.
Arată că instanța de fond nu a analizat apărările reclamanților în raport de prevederile Ordinului nr._ și nu a observat că actul adițional care a avut ca scop suspendarea sporurilor prevăzute în anexa nr.13 la CCM a fost încheiat la data de 31.08.2010, anterior intrării în vigoare a Legii nr.285/2010, deci anterior date de 30.12.2010 și care avea aplicabilitate din 01.01.2011.
Susțin că ar fi trebuit să beneficieze de majorarea de 15% cu luarea în considerare a sporurilor care li se achitau înainte de încheierea actului adițional la CCM pe unitate, sporuri care erau deja diminuate prin Legea nr.118/2010, iar instanța trebuia să țină seama de dispozițiile Ordinului nr._ și să considere că decizia nr.44/2012 a Curții de C. este nelegală, chiar dacă nu a fost anulată de instanță.
Examinând legalitatea sentinței pronunțate de Tribunalul C. în raport de susținerile recurenților reclamanți, C. constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Recurenții reclamanți au solicitat instanței, în esență, ca majorarea de 15% a sporurilor prevăzute la art.1 alin.2 din Legea nr.285/2010 să se raporteze la cuantumul acestor sporuri astfel cum au fost ele stabilite prin anexa 13 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sanitară pe perioada 2008-2010, fără să se aibă în vedere Actul adițional la acest contract, încheiat la 31.08.2010, act care dispunea, printr-un articol unic, suspendarea, în perioada 01.08.2010–31.12.2010, a prevederilor anexei 13 sus menționate și acordarea sporurilor menționate în acest act adițional.
Actul adițional la contractul colectiv de muncă reprezintă, potrivit art.229 alin.4 din Codul muncii, ca și contractul colectiv de muncă, legea părților, din perspectiva naturii juridice acesta fiind, în același timp, un act juridic bilateral, un contract, cât și un izvor de drept.
Având însă o natură contractuală, astfel cum a arătat instanța de fond, contractul colectiv de muncă este subordonat principiului legalității astfel că, în ceea ce privește efectele sale, ele trebuie să respecte prevederile legilor incidente. În acest sens, chiar dacă prin Actul adițional la CCM la nivel de unitate s-a dispus suspendarea temporară a sporurilor prevăzute în anexa 13 a acestui contract colectiv, respectiv pentru perioada 01.08._10, efectele acestui acord al părților au fost prelungite în mod implicit prin voința legiuitorului, care prin art.1 alin.2 din Legea nr.285/2010 a stabilit că procentul de 15% de majorare a sporurilor se aplică la cuantumul acestor sporuri plătit pentru luna octombrie 2010.
Prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.285/2010 sunt clare, neechivoce și nu lasă loc de interpretare. De aceea, solicitarea recurenților reclamanți de a se avea exclusiv în vedere Ordinul nr._, prin care se stabilesc Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.285/2010, nu poate fi primită câtă vreme prevederile acestuia, prin exemplul dat la Secțiunea G ”stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaționale sănătatea”, sunt contrare dispozițiilor legii în aplicarea căreia au fost emise, în măsura în care raportează calculul procentului cu care se majorează sporurile la cuantumul acestor sporuri din luna iunie 2010, în loc de luna octombrie 2010, astfel cum prevedea în mod expres legea. Potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, ”actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă”, ori în condițiile în care Ordinul nr._ cuprinde prevederi care nu respectă dispozițiile Legii nr.285/2010 în aplicarea căreia au fost edictate, acestea nu se aplică,fiind contrare legii.
Pe de altă parte, Ordinul la care fac trimitere recurenții reclamanți arată numai un exemplu de calcul, care nu poate fi asimilat unei prevederi cu caracter general, aplicabil în toate situațiile, prin acest exemplu nefiind stabilite criterii generale de calcul al sporurilor, ci numai elemente orientative pentru determinarea modului în care se poate face calculul procentului de majorare a sporurilor.
Instanța de fond nu putea să facă abstracție de Decizia nr.44/2012 a Curții de C., care a constatat că raportarea procentului de 15% la cuantumul sporurilor plătite în luna iunie 2010 este nelegală, dispunând angajatorului restituirea acestor sume plătite cu titlu de sporuri, pentru că, pe de o parte, astfel cum s-a arătat mai sus, calculul sporurilor plătite reclamanților prin raportare la luna iunie 2010 încalcă prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.285/2010, decizia Curții de C. fiind legală sub acest aspect, iar pe de altă parte decizia menționată este una definitivă, nedesființată printr-o hotărâre judecătorească, obligatorie pentru angajator, care trebuie să restituie sumele acordate nelegal reclamanților.
Prin urmare, reținând corect că reclamanții au beneficiat nelegal de plata unor sporuri calculate greșit, prin aplicarea în mod necorespunzător a dispozițiilor Legii nr.285/2010, în mod justificat instanța de fond a dispus obligarea reclamanților la restituirea sumelor încasate necuvenit, recursul reclamanților fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenții reclamanți: A. R., A. S., A. A. M., A. G. A., A. D., A. M., B. M., BARSAN A., B. D., B. C., B. M., C. M. A., C. C. N., C. I., C. L., C. F., C. C., C. V., C. M., C. D., C. A., C. L., D. M., D. E., D. D., D. V., D. G. TINCUTA, F. M. A. M., G. L., G. A., G. S., G. M., GRIGORASI G., G. V. C., H. V., I. M., I. A. E., I. L., I. G. D., I. P., J. L., L. G., L. R., L. G., M. M., M. A. M., M. E., M. E., M. D., M. S., M. V., M. C., N. M., N. M. D., N. M., N. A., N. M.,O. G., O. M., P. M., P. M., P. C. A., R. D., R. E. S., R. N. O., S. G., SARACILA L., S. M., S. N., S. M., S. M., S. C., S. M., S. A., T. M. C., T. E. M., TIMISAG E., TIRSINA A., T. G., T. M., Ț. M., V. C. M., V. A. E., V. C., V. D., V. M., V. I., Z. G. prin S. S. C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 1863/01.09.2014 pronunțate de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, D. P. | Judecător, I. B. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond A.N.
Tehnored.dec.jud.D.P. 15.06.2015/ 2 ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 179/2015. Curtea... | Despăgubire. Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
