Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 180/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 638/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.180/CM
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A. – cu sediul ales în municipiul C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr.2432 din data de 09 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă J. L. – domiciliată în municipiul C., ., ., . și intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A. – S. M. Dobrogea – cu sediul în municipiul C., . nr.2, județul C., având ca obiect – contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă – avocat G. Sebastain M. în substituirea avocatului D. M. – în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.30/03.03.2015 emisă de Baroul C. și depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Apărătorul intimatei reclamante depune la dosarul cauzei 4 hotărâri judecătorești pronunțate în spețe similare cu titlu de practică judiciară.
Ca o chestiune prealabilă vizavi de o cerere formulată de apelanta pârâtă cu privire la repunerea părților în situația anterioară, invocă excepția inadmisibilității acestei cereri într-o cale de atac mai ales în condițiile în care nu s-a pus în executare sentința pronunțată de prima instanță. Solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată cu motivarea din întâmpinarea depusă la dosar. Solicită a se constata că cererea formulată în apel de către reclamantă cu privire la repunerea părților în situația anterioară executării și întoarcerea executării este inadmisibilă cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada unei executări silite.
Întrebat fiind, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, intimata reclamantă prin apărătorul său arată că nu mai are excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul apelului pentru dezbateri.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatei reclamante, solicită respingerea apelului ca nefondat, a se avea în vedere cele două excepții invocate – lipsa capacității procesuale a pârâtei Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă – C. Marfă S.A. – S. M. Dobrogea și a se da valență și aplicabilitate dispozițiilor art.43 din Legea nr.31/1990 cu privire la excepția de la regula care consacră lipsa capacității de folosință a unei sucursale, în condițiile în care la fila 77 – dosar fond, există o procură specială pe care compania „mamă” o acordă sucursalei prin care aceasta are dreptul să poată efectua acte juridice de orice fel; apreciază că S. M. Dobrogea are capacitate de folosință motiv pentru care solicită respingerea acestei critici cu privire la soluționarea excepției de către prima instanță.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a aceleiași sucursale, apreciază că există identitate certă de lege pentru a sta în instanță în condițiile în care este emitenta contestației care face obiectul cauzei.
Pe fond, solicită respingerea apelului, urmând a se constata că apelanta pârâtă nu vine cu motive concrete de apel ci, se referă în mod generic la disciplina în muncă, la obligațiile angajatorului și a angajatului în general; nu vine să răstoarne punctual cu argumente hotărârea instanței de fond.
Cum a constatat și prima instanță, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că intimata reclamantă ar fi adus prin acțiunile sale sau omisiunea sa un prejudiciu societății, neexistând o demonstrație a culpei acesteia în săvârșirea acestei abateri disciplinare; nici o legătură de cauzalitate nefiind dovedită exact.
Solicită a se avea în vedere probele administrate în cauză, la fila 88 – dosar fond, există acel Proces Verbal prin care intimata reclamantă a efectuat instruirea personalului aflat în subordinea sa cu privire la derularea acelui contract referitor la șarjarea vagoanelor de marfă aprobate la casare, ceea ce denotă că aceasta și-a îndeplinit obligațiile de serviciu conform fișei postului și a ordinului angajatorului. A se avea în vedere și raportul de cercetare efectuat în 2013 de către comisia constituită la nivelul sucursalei. Solicită a se da valență practicii judiciare depusă la dosar la acest termen de judecată.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr._/05.01.2015, depusă la dosar.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr._, reclamanta J. L.-M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. și S. M.-Dobrogea din cadrul societățiica instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei angajatorului nr. CZ2.3/1154/ din data de 18.12.2013, iar pârâtele să fie obligate să plătească reclamantei sumele reținute din salariu ca urmare a aplicării sancțiunii, actualizate la zi cu indicele de inflație, de la data reținerii lor și până la zi, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a fost sancționată disciplinar pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu privind acțiunea de casare și șarjare a vagoanelor de marfă din Triajul Valu lui T.-Grupa B.
Reclamanta susține că în ultimii ani o mare parte dintre vagoanele existente în parcul de conservare din patrimoniul societății au fost propuse și aprobate pentru casare, în condițiile în care nu a mai existat personal pentru a supraveghea parcul de vagoane în conservare.
Anterior operațiunii de șarjare a vagoanelor aprobate pentru casare, acestea au fost predate pe bază de proces-verbal unei alte societăți, care a asigurat paza cu personal propriu.
După finalizarea acțiunii de casare în triajul stației Valu lui T. în perioada 05.08-14.08.2013, echipa de inventariere din care făcea parte și reclamanta a constatat lipsa pe teren a trei vagoane, fiind întocmit în consecință un raport de eveniment.
Reclamanta a învederat că și-a îndeplinit întocmai și integral atribuțiile din fișa postului, iar vagoanele lipsă nu făceau parte din parcul aflat în conservare și nici nu au constituit obiect al șarjării.
În drept, s-au invocat art. 247 și urm. C. muncii, art. 194 și urm. C. pr. Civilă.
În apărare, pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În prealabil, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii conform art. 2 al. 1 ind. 2 din Legea nr. 192/2006, pentru nerespectarea obligației de a parcurge procedura informării asupra avantajelor medierii.
Pe fond, pârâta a învederat că salariatul reclamant nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile din fișa postului și nu a respectat reglementările cuprinse în instrucțiunile de serviciu și dispozițiile care reglementează desfășurarea activității de inventariere și de casare.
În drept, s-au invocat prevederile Codului muncii, Regulamentul intern.
Pentru termenul de judecată din data de 02.06.2014 pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. a depus precizări, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei sucursala M.-Dobrogea din cadrul S.N.T.F.M. C. Marfă S.A., cu motivarea că sucursala nu are statut de angajator, fiind lipsită de personalitate juridică. De asemenea, s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. sucursala M.-Dobrogea, cu motivarea că nu există identitate între persoana pârâtei și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
Aceste excepții au fost unite cu fondul la termenul de judecată din data de 29.09.2014.
La același termen de judecată pârâta a renunțat la invocarea excepției inadmisibilității acțiunii.
Deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - S. M.-Dobrogea și asupra excepției lipsei calității procesual-pasive a sucursalei, instanța reține:
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - S. M.-Dobrogea, este adevărat că sucursala este înființată cu fondurile unei societăți, care îi afectează capitalul social necesar pentru desfășurarea unei activități economice proprii în cadrul obiectului său de activitate și, deși nu are personalitate juridică, sucursala are organe proprii de conducere și autonomie în activitatea sa, în folosirea fondurilor alocate și în executarea obligațiilor asumate.
Cu toate acestea, art. 43 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede expres că sucursalele sunt desmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale. Așa fiind, rezultă că sucursala nu poate avea calitate procesuală, această calitate revenind doar societății-mamă, cu excepția cazului în care societatea-mamă a acordat un mandat în acest sens, pentru reprezentarea sa în cadrul unui litigiu.
La dosar a fost anexată procura specială prin care directorul general al S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. împuternicește pe directorul sucursalei M.-Dobrogea să întocmească orice acte juridice în fața instanțelor de judecată de orice grad, să reprezinte cu puteri depline și să susțină interesele S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. în fața tuturor instanțelor de judecată de orice grad (fila nr. 77), motiv pentru care instanța va respinge ca nefondată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - S. M.-Dobrogea.
Cât privește excepția lipsei calității procesual-pasive a sucursalei, instanța reține că decizia contestată a fost emisă de sucursala M.-Dobrogea, existând identitatea cerută de lege între pârâtă și emitentul actului juridic dedus judecății, în sensul art.36 Cod procedură civilă.
În consecință, instanța a respins ca nefondată și această excepție.
Prin sentința civilă nr.2432 din data de 09 octombrie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins ca nefondată excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. – S. M.-Dobrogea.
A respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. – S. M.-Dobrogea.
A admis acțiunea formulată de reclamanta J. L. M., in contradictoriu cu pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. MARFA S.A. și S. M. Dobrogea S. Marfă S.A..
A anulat decizia de sancționare nr. CZ2.3/1154/18.12.2013.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei sumele reținute în baza deciziei de sancționare nr. CZ2.3/1154/18.12.2013, sume actualizate la zi cu indicele de inflație, de la data reținerii și până la restituirea efectivă.
A obligat pârâtele în solidar sa plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de sancționare nr. CZ2.3/1154/18.12.2013 emisă de pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A.-S. M.-Dobrogea, reclamanta J. L.-M. a fost sancționată disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe timp de trei luni, începând cu data de 01.01.2014, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu privind acțiunea de casare și de șarjare a vagoanelor de marfă din Triajul Valu lui T.-Grupa B.
Reclamantei i se impută încălcarea următoarelor prevederi:
- art. 5.4 din Cap. 5 din fișa postului și, în acest fel, art. 26 pct. c) al. 5 din Regulamentul intern al societății pârâte;
- prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. E21/472/16.05.2013, cap. 5 "Condiții de livrare", pct. 5.3 și, în acest fel, art. 26 pct. l) din regulamentul intern al societății pârâte;
- prevederile Regulamentul intern al societății pârâte, art. 26 pct. k).
În decizia de sancționare s-a precizat că prin șarjarea necorespunzătoare a vagoanelor de marfă s-au creat condițiile propice pentru șarjarea eronată a unor vagoane neaprobate pentru casare.
Pentru a preveni abuzurile și a crea o modalitate de control a împrejurărilor în care angajatorul acționează în această materie, dar și pentru a reglementa un mijloc real de protecție a salariaților, legiuitorul a impus anumite condiții stricte de formă și de fond în care un asemenea act să poată fi emis.
Sub aspect formal, decizia trebuie să cuprindă în conținutul său, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată si instanța competentă la care sancțiunea poate fi atacată.
Este imperativ ca prin decizie să se precizeze în mod concret care sunt faptele incriminate, care sunt normele încălcate prin conduita sancționată, din ce motiv au fost înlăturate apărările prezentate, respectiv termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă unde salariatul trebuie să-și îndrepte acțiunea în cazul în care înțelege să conteste măsura.
Omiterea oricăreia dintre mențiunile obligatorii prezentate anterior atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară a salariatului, prevederile din legislația muncii oferind o protecție consistentă salariaților în fața unor posibile sancționări abuzive, obligând angajatorii să acționeze cu transparență și celeritate ori de câte ori aplică astfel de măsuri.
Or, sub aspect formal exigențele legale au fost respectate, aspect care nu este contestat de reclamantă, împrejurare în care instanța a trecut la analiza temeiniciei sancțiunii aplicate.
Sub aspectul temeiniciei deciziei de sancționare, instanța a reținut că reclamanta J. L.-M. a făcut parte din Comisia de inventariere a vagoanelor de marfă constituită la nivelul sucursalei Marfă M.-Dobrogea prin Dispoziția nr. CZ/214/19.07.2013, având calitatea de responsabil inventariere.
Cu ocazia inventarierii vagoanelor de marfă din parcul aflat în triajul stației Valu lui T. - grupa B, acțiune desfășurată în intervalul 05.08-14.08.2013, echipa de inventariere a constatat lipsa pe teren a trei vagoane, comparativ cu situația scriptică existentă.
Echipa de inventariere a întocmit în consecință un raport de eveniment, prin care a fost înștiințată conducerea Reviziei de Vagoane Palas și a fost avizată în scris Poliția TF Valu lui T..
Verificându-se situația vagoanelor lipsă, s-a stabilit că acestea erau aprobate pentru casare în anul 2014.
Conform art.26 pct.c) al.5 din Regulamentul intern al societății pârâte, reclamantei îi revenea ca principală obligație aceea de a respecta prevederile cuprinse în fișa postului.
La cap.5, pct.5.4 din fișa postului s-a stabilit că reclamanta gestionează contractele încheiate cu unitățile colectoare de fier vechi provenit din casarea vagoanelor prin tăiere.
Reclamantei i se impută neîndeplinirea sarcinilor de serviciu privind acțiunea de casare și de șarjare a vagoanelor de marfă din Triajul Valu lui T.-Grupa B, însă probatoriul administrat în cauză nu relevă acțiuni sau omisiuni culpabile care să obiectiveze încălcarea vreunei sarcini de seriviciu din partea reclamantei, apte să genereze apariția pagubei. În nota de relații dată cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, reclamanta a învederat că a instruit personalul implicat în derularea contractului încheiat cu S.C. Tomini Trading S.R.L., fără a întocmi proceduri noi cu privire la casarea vagoanelor aprobate de S.N.T.F.M., având în vedere că toate persoanele implicate în derularea contractului l-au considerat "foarte clar".
În conformitate cu Ordinul de serviciu nr. E/435/05.06.2013, reclamanta a fost desemnată în calitate de responsabil cu derularea activității de șarjare vagoane conform contractului încheiat între S.C. Tomini Trading S.R.L. și S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. În această calitate, reclamanta avea obligația de a instrui personalul din subunități implicat în derularea contractului și de a fi persoana de legătură cu personalul împuternicit al cumpărătorului. Reclamanta avea ca sarcină de serviciu să evidențieze toți indicatorii referitori la derularea contractului și să urmărească întocmirea documentelor necesare, arhivarea și transmiterea documentelor necesare facturării către serviciul exploatare vagoane din cadrul S.N.T.F.M. C. Marfă S.A.
Reclamanta a probat că a întocmit procesul-verbal din data de 06.06.2013 privind instruirea personalului implicat în activitatea de realizare a prevederilor contractuale privind șarjarea vagoanelor de marfă (fila nr. 88), iar pârâta nu a combătut susținerea că zilnic reclamanta întocmea rapoarte ce erau înaintate conducerii CMZ C. ori S.N.T.F.M. C. Marfă S.A., după caz.
Nu s-a dovedit nici existența raportului de cauzalitate între modul în care reclamanta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și dispariția celor trei vagoane din triajul stației Valu lui T., iar pârâta nici nu a demonstrat că acestea au făcut obiectul dispoziției nr. 19/2010 a directorului general al pârâtei, nefiind trecute în parcul de conservare.
Este de subliniat și că reclamanta invocă în apărare și raportul de cercetare nr. A3._ emis de comisia constituită în acest scop la nivelul sucursalei, conform cu care nu s-ar fi identificat o culpă a persoanelor cercetate în producerea pagubei, menționându-se că, cel mai probabil, vagoanele lipsă au fost de fapt șarjate eronat de către salariații S.C. Tomini Trading S.R.L., aspect pe care de asemenea pârâta nu-l contestă.
Instanța a reținut că din momentul preluării vagoanelor ce făceau obiectul contractului încheiat cu S.C. Tomini Trading S.R.L., această din urmă societate și-a asumat riscul contractului, asigurând cu personal propriu integritatea bunurilor a căror pază juridică a preluat-o, inclusiv a celor despre care se presupune că ar fi fost șarjate eronat de către angajații acestei ultime societăți.
În acest context, nu reiese foarte clar care au fost acele acțiuni/omisiuni culpabile ce au creat premisele șarjării eronate a vagoanelor lipsă, pentru că în lipsa clarificării acestui aspect instanța nu poate aprecia nici asupra existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Instanța a subliniat că și în cazul altor salariați ai pârâtei implicați în derularea contractului, prin hotărâri definitive s-a constatat respectarea atribuțiilor asumate prin fișa postului, iar rațiunile care au stat la baza pronunțării acestor soluții sunt valabile și în privința contestatorului din prezenta cauză.
Este vorba despre sentința civilă nr. 1551/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă în dosarul nr._, care îl privește pe d-l V. G., șef revizie vagoane adjunct I, respectiv de sentința civilă nr. 1510/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă în dosarul nr._, care îl privește pe șeful Oficiului Material Rulant- dl. Ing. R. V..
Răspunderea disciplinară este singura formă de răspundere reglementată de codul muncii specifică pentru această ramură de drept. Celelalte forme ale răspunderii de dreptul muncii (răspunderea patrimonială, răspunderea contravențională și cea penală) caracterizează alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul administrativ și dreptul penal).
Disciplina muncii este o condiție obiectivă necesară și indispensabilă desfășurării activității în fiecare unitate. Atât timp cât salariații lucrează sub autoritatea angajatorilor, atunci este firesc ca salariații să respecte o anumită disciplină a muncii, așa cum este ea reglementată prin normele legale în vigoare, în conformitate și cu prevederile regulamentului de ordine interioară.
Conform art.247 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Obiectul abaterii disciplinare este reprezentat de valoarea socială lezată (încălcarea regulamentului intern având drept consecință cauzarea unui prejudiciu angajatorului), ca urmare a încălcării disciplinei la locul de muncă.
Altfel spus, abaterea disciplinară reprezintă acea formă a conduitei ilicite care se manifestă prin încălcarea de către persoana încadrată în muncă a obligațiilor sale ce decurg din raportul juridic de muncă, obligații care formează în totalitatea lor disciplina muncii.
În ceea ce privește latura obiectivă – fapta imputată, obiectul abaterii disciplinare - aceasta nu a fost dovedită în mod indubitabil de către angajator, căruia, în temeiul dispozițiilor art.272 din Codul muncii, îi revine sarcina probei în prezentul conflict de muncă.
În cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare în persoana reclamantei, întrucât nu s-a făcut nici dovada raportului de cauzalitate între fapta salariatului și apariția rezultatului păgubitor pentru angajator.
Nu s-a probat dincolo de orice îndoială rezonabilă o abatere a reclamantei de la obligațiile asumate prin fișa postului, motiv pentru care a admis acțiunea reclamantei și va anula decizia contestată.
Pârâtele sunt ținute în consecință să repare prejudiciul cauzat reclamantei ca efect al aplicării deciziei contestate, fiind obligate să plătească reclamantei sumele reținute în baza deciziei de sancționare nr. CZ2.3/1154/18.12.2013.
Drepturile menționate mai sus urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu motivarea că un creditor poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în accepțiunea art. 453 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie sa le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală.
Acestea pot fi puse de instanță numai în sarcina părții aflate în culpă procesuală, condiție care este îndeplinită în cauză, de vreme ce pârâtele au căzut în pretenții.
Pârâtele au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, constând în onorariu de avocat în sumă de 1.500 lei, conform art. 453 Cod procedură civilă, ținând seama de chitanța aflată la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Critică hotărârea apelată ca fiind nelegală motiv pentru care solicită analizarea tuturor motivelor invocate, admiterea apelului, repunerea părților în situația anterioară executării, dispunând întoarcerea executării.
Având în vedere probele administrate, înscrisuri, interogatoriul reclamantului, urmează ca instanța de control judiciar să înlăture ca nefondate susținerile reclamantului potrivit cu care sancțiunea aplicată nu este temeinică, în sensul că nu a săvârșit abaterea disciplinară la locul său de muncă prevăzut de Contractul individual de muncă. Din probele administrate în cauză respectiv înscrisuri, interogatoriu, solicită reținerea faptului că reclamanta nu și-a respectat obligațiile de serviciu în sensul că nu a întocmit un plan propriu de asigurarea integrității inventariului vagoanelor conservate și să se asigure că acesta este respectat.
Totodată, așa cum a arătat și în apărările făcute în fața instanței de fond contestatoarea nu a respectat întocmai dispoziția emisă de directorul general al C. Marfă.
Ca urmare a acestor dispoziții și norme de aplicare, conducerea Sucursalei M. Dobrogea a emis un ordin de serviciu, precum și norme de aplicare care reglementează modul de lucru la nivel de subunități.
În concluzie, angajatorul a dispus sancționarea salariatului vinovat, individualizând sancțiunea disciplinară în funcție de comportarea generală la serviciu, de abaterile anterioare, de gravitatea faptei săvârșite și de vinovăție și a aplicat sancțiunea prevăzută de art.248 alin.1 lit.”c” Codul muncii, apreciind-o drept eficientă, respectând astfel principiul egalității de tratament față de toți salariații implicați.
Apreciază că în virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie să respecte nu numai obligațiile generale de muncă prevăzute în actele normative, în contractul colectiv de muncă și în contractul individual de muncă, în regulamentul de organizare și funcționare și regulamentul intern, dar și măsurile, dispozițiile date de angajator, prin ordine, scrise sau verbale. Astfel, disciplina muncii reprezintă o obligație juridică, având caracter de sinteză, deoarece însumează și rezumă, în esență, totalitatea îndatoririlor de serviciu asumate de salariat prin încheierea Contractului individual de muncă.
Asigurarea disciplinei muncii – condiție indispensabilă pentru realizarea obiectivelor oricărei activități desfășurate de un agent economic, persoana juridică, presupune utilizarea tuturor mijloacelor stimulative, dar și aplicarea, în condițiile legii a unor sancțiuni disciplinare acelor salariați, care cu vinovăție, săvârșesc o încălcare a obligațiilor ce le revin, în calitate de parte a contractului individual de muncă, săvârșind o abatere disciplinară.
În concluzie, pentru fapta săvârșită cu vinovăție de către reclamanta J. L. M., solicită instanței să aprecieze ca legală și temeinică sancțiunea disciplinară aplicată, individualizată în raport cu conduita sa generală în unitate, ținând seama de faptul că reclamanta nu a respectat acest ordin de serviciu.
Față de toate aspectele învederate, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și, respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu menținerea ca legală și temeinică a deciziei de sancționare aplicată de angajatorul S.N.T.F.M. C. Marfă S.A.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul ca nefundat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. – S. M. Dobrogea:
Potrivit art.43 din Legea nr.31/1990 republicată: „sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și ca urmare, nu pot avea calitate procesuală, această calitate revenind doar societății mamă, cu excepția cazului în care societatea mamă a acordat un mandat în acest sens pentru reprezentarea sa în cadrul unui litigiu.
La dosar a fost anexată procura specială prin care directorul general al S. C. Marfă S.A. împuternicește pe directorul sucursalei M. Dobrogea să întocmească orice acte juridice în fața instanțelor de judecată și de orice grad, să reprezinte cu puteri depline și să susțină interesele S. C. Marfă S.A. în fața tuturor instanțelor de judecată de orice grad (fila 77 – dosar fond).
Prin urmare, în cazul de față ne aflăm în situația de excepție prevăzută de art.43 din Legea nr.31/1990 republicată, potrivit cu care sucursala M. Dobrogea poate sta în judecată în nume propriu.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Sucursalei M. Dobrogea a S. C. Marfă S.A.
Decizia de sancționare disciplinară contestată a fost emisă de S. M. Dobrogea.
Prin urmare, există identitatea cerută de lege între pârâtă și emitentul actului dedus judecății în sensul art.36 Cod procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei:
Prin decizia de sancționare nr.CZ2.3./_.12.2013 emisă de intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă – C. Marfă S.A. – S. M. Dobrogea reclamanta a fost sancționată disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe timp de 3 luni, începând cu 01.01.2014, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, privind acțiunea de casare și de șarjare a vagoanelor de marfă din triajul Valu lui T. – grupa B.
Potrivit art.26 pct.c) alin.(5) din Regulamentul de Ordine Interioară al societății pârâte, reclamantei îi revenea ca principală obligație aceea de a respecta prevederile cuprinse în fișa postului.
La capitolul 5 pct.5.4 din fișa postului se prevedea că reclamanta gestionează contractele încheiate cu unitățile colectoare de fier vechi, provenind din casarea vagoanelor prin tăiere.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă acțiuni sau omisiuni culpabile care să releve încălcarea vreunei sarcini de serviciu din partea reclamantei.
În conformitate cu Ordinul de serviciu nr.E/435/05.06.2013 reclamanta în calitate de responsabil cu derularea activității de șarjare vagoane, conform contractului încheiat între S.C. Tomini Trading SRL și S. C. Marfă S.A. avea obligația de a instrui personalul din subunități implicat în derularea contractului și a fi persoana de legătură cu personalul împuternicit al cumpărătorului având ca sarcină de serviciu evidențierea tuturor indicatorilor referitor la încheierea contractului și urmărirea întocmirii documentelor necesare facturării către serviciul exploatare vagoane din cadrul S. C. Marfă S.A.
Din Procesul-verbal din 06.06.2014 (fila 88 dosar fond) rezultă că reclamanta a efectuat instruirea personalului implicat în activitatea de realizare a prevederilor contractuale privind șarjarea vagoanelor de marfă.
În cauză, nu s-a făcut dovada existenței raportului de cauzalitate între modul în care reclamanta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și dispariția celor 3 vagoane din triajul Stației Valu lui T..
Din momentul preluării vagoanelor ce făceau obiectul contractului încheiat cu S.C. Tomini Trading SRL, această societate și-a asumat riscul contractului, asigurând cu personalul propriu integritatea bunurilor a căror pază juridică au preluat-o, inclusiv că ar fi fost șarjate eronat de către angajații acestei societăți.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare în persoana reclamantei.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 al.1 Cod procedură civilă Curtea a respins apelul ca nefundat.
Apelul fiind respins ca nefundat, pe cale de consecință Curtea a respins și cererea de întoarcere a executării silite ca nefondată.
Curtea a respins excepție inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite având în vedere dispozițiile art.723 Cod procedură civilă potrivit căruia, în situația în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Prin urmare, apelanta pârâtă putea să solicite prin cererea de apel odată cu desființarea titlului și întoarcerea executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite.
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A. – cu sediul ales în municipiul C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr.2432 din data de 09 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă J. L. – domiciliată în municipiul C., ., ., . și intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A. – S. M. Dobrogea – cu sediul în municipiul C., . nr.2, județul C., ca nefondat.
Respinge cererea de întoarcere a executării ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – A.N.
Red.dec.Jud.J.Z./15.04.2015
Tehnored.Gref.G.I./5 ex.
Data: 16.04.2015
Emis 3 comunicări/20.04.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 64/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 179/2015. Curtea... → |
|---|
