Acţiune în constatare. Decizia nr. 1677/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1677/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 12288/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1677
Ședința publică de la 07 Mai 2014
PREȘEDINTE M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta S.C. A. C. S.A., cu sediul în com. Ghercești, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7861 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Ș. S., cu domiciliul în C., ., .. 1, ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic M. D., reprezentând-o pe apelanta pârâtă ., și avocat D. I., reprezentând-o pe intimata reclamantă Ș. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: intimata reclamantă a depus note scrise, ce au fost înregistrate sub nr._/29.04.2014.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic M. D., pentru apelanta pârâtă, a solicitat admiterea apelaului, schimbarea sentinței civile și respingerea acțiunii, întrucât societatea nu mai deține acte cu privire la activitatea reclamantei.
Avocat D. I., pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile, arătând că procesul-verbal la care se face referire în cererea de apel privește o perioadă ulterioară încheierii activității reclamantei. Nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.7861 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș. S., cu domiciliul în mun. C., ., ..1, ., jud. D. în contradictoriu cu pârâtul S.C. A. S.A. cu sediul în loc. Ghercesti, ., jud. D., înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_ .
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 28.03._97 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 în procent de 100%.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
S-a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de frezor, desfășurând activitate în Secția Sculărie, în perioada menționată în acțiune, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorului rezultă că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat în rectificarea pieselor din oțel cu un lichid de răcire ce emana substanțe toxice, rezultând aburi toxici, praf din rectificarea pietrei, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.
Din declarația martorului, coleg de muncă cu reclamanta, rezultă faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercită pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada menționată în acțiune.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă. .
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 28.03._97.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În mod eronat instanța a constatat că activitatea desfășurată de către reclamantul-intimat în perioada 28.03._97 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
S-a menționat că eliberarea adeverințelor privind încadrarea activității desfășurate în perioada anterioară datei de 01.04.1992 în grupa a II a de muncă este posibilă daca nominalizarea persoanei ( activității ) s-a efectuat anterior datei de 01.04.1992 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, altfel nu exista temei legal pentru a nominaliza noi persoane sau activități în grupe superioare.
A. C. SA se confruntă cu o poziție fără precedent din partea Casei Județene de Pensii D., care susține că fără o nominalizare a persoanelor care au desfășurat activități ce se încadrează în condițiile de grupa a II a, conform pct.6 din Ordinul MMOS nr.50/1990, este ilegal să se elibereze adeverințe pentru salariații care se regăsesc pe aceste liste.
În ultimele luni Casa de Pensii D. nu ia în considerare adeverințele emise de A. C. SA și nici înscrisurile din carnetele de muncă cu adeverințele ce atestă încadrarea în grupa a II a de muncă.
S-a solicitat punctul de vedere și al Casei Naționale de Pensii trimițându-i un memorandum în care se prezentau documentele în baza cărora societatea a eliberat adeverințe, respectiv Decizia nr.790/1992 în care au fost nominalizate locurile 9 activitățile ) ce se încadrau în condiții deosebite de muncă . În baza acestei decizi și a tabelelor cu salariații care îsi desfășurau activitatea în locurile respective au fost încadrate activitățile desfășurate în condiții de grupa a II a de muncă .
Casa Naționala de Pensii împărtășește punctual de vedere al Casei Județene de Pensii D. și îi informează ca încadrarea activităților salariaților în condiții deosebite de muncă se face numai dacă nominalizarea a fost făcuta anterior datei de 01.04.2001.
Intimatul a fost salariatul A. C. SA în meseria de frezor și și-a desfășurat activitatea pe mașini de frezat universale utilizate la executarea operațiilor de frezare simple și de precizie mărită, putându-se prelucra suprafețe plane sau profilate, dotate cu instalație de absorbție și apărătoare de protecție, iar condițiile concrete în care și-a desfășurat acesta activitatea au fost normale așa cum se specifică în Procesul verbal nr.70/28.06.1999 conform căruia pentru Secția Scularie (pct.3 Diviziunea avionabile ) determinările s-au făcut in condiții normale de muncă. Nu a efectuat operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase
Intimatul nu a efectuat operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din metale feroase și neferoase. În cadrul A. C. SA numai lăcătușii au realizat aceste operații în ateliere separate de strungari, frezori, rabotori etc.
În anul 1992 societatea a beneficiat de prevederile unor legi specifice industriei de apărare, respectiv Legea nr.37/1992, Legea nr.78/1995, O.U.G. nr.95/2002. Datorită lipsei de comenzi, treptat societatea și-a redus activitatea și numărul de salariați, iar pentru protejarea personalului din aviație rămas, societatea a beneficiat de protecția asigurata prin actele normative enumerate mai sus.
În conformitate cu prevederile Legii nr.37/1992 cu completările ulterioare - Decret nr. 45/1993 și Legea nr.14/1993-pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi în fabricile și secțiile ce produc tehnica militară, personalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egala cu 60% din ultimul salariu de bază net lunar avut, indexat, fără să se ia măsura desfacerii contractului de muncă.
În consecința, salariații . s-au aflat la dispoziția societății la domiciliu, nefiind prezenți la serviciu.
Începând cu 1995 societatea a aplicat prevederile Legii nr.78/1995, art.6-În cazul unor întreruperi ale activității agenților economici din cadrul sectorului producției de apărare, din lipsa de materii prime sau de comenzi, salariații afectați pot rămâne la dispoziția agenților economici, îndeplinind sarcinile ce li se vor stabili și primesc o indemnizație egală cu 75% din ultimul salariu de baza lunar, inclusiv sporul de vechime, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege, cu menținerea contractului de muncă, pentru o perioadă de cel mult 180 de zile lucrătoare, în cursul ultimelor 12 luni.
În aceasta perioadă salariații au stat la dispoziția societății fără să desfășoare activitățile din fișa postului. Salariații afectați de întreruperea activităților vor lucra alte activități sau vor efectua lucrările de întreținere necesare, conform planificării conducerii unităților, volumul muncii prestate nedepășind 60% din timpul normal de lucru, potrivit indemnizației primite.
În concluzie a solicitat sa se admită apelul.
În drept, și-a intemeiat apelul pe dispozițiile art. 470 Cod Prod. Civ.
Apelul este fondat.
Este adevărat că potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
La art. 14, se menționează că pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Reiese din economia acestor prevederi legale că, încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
În speță se reține că angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă nici activitatea prestată de apelant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
Curtea constată că declarația martorului audiat care face doar o descriere generală a activității desfășurate de reclamantă, nu este edificatoare sub aspectul constatării condițiilor deosebite de muncă concrete în care acesta își desfășura activitatea (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.) așa cum prevăd disp.art.6 din ordin.
În raport de prevederile legale menționate mai sus, Curtea, fără a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii sub aspectul admiterii acțiunii și reținerii că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 28.03._97, cât a lucrat ca frezor, motivat de împrejurarea că angajatorul nu a apelat această hotărâre, constată neîntemeiată solicitarea apelantei reclamante privind încadrarea în condiții de grupa a II-a de muncă și obligarea pârâtei S.C. A. C. S.A. la eliberarea adeverinței care să ateste această situație pentru perioada 28.03._97, cât a lucrat ca frezor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta . sediul în loc. Ghercesti, ., jud. D., împotriva sentinței nr.7861 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta Ș. S., cu domiciliul în mun. C., ., ..1, ., jud. D..
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Ș. S..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex/15.05.2014
J.f.M.F.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Despăgubire. Decizia nr. 556/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
