Acţiune în constatare. Decizia nr. 3148/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3148/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 13706/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3148/2014
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător M. P.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul D. Ș., cu domiciliul în C., la Cabinet Avocat C. D., cu sediul în . B, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 1415/17.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte U. M. FILIAȘI SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ATM, cu sediul în C., ., județul D. și ., cu sediul în C., ., ., ., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea în baza art. 482 raportat la art. 244 NCPC și respectiv art. 394 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească în apel, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1415/17.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. MECANICĂ FILIAȘI S.A. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR ATM C., în privința cererii de eliberare a unei adeverințe și, în consecință, s-a respins cererea de eliberare a unei adeverințe față de această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul D. Ș., în contradictoriu cu pârâții . și S.C. U. MECANICĂ FILIAȘI S.A. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR ATM, C..
S-a constatat că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.10._86 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 45.
A fost obligată pârâta . să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
S-a respins restul cererii ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Obligația de eliberare a adeverinței incubă deținătorului actual al actelor/arhivei. Nu este contestat, în speță, faptul că această calitate are numai pârâta ..
Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. MECANICĂ FILIAȘI S.A. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR ATM, în privința cererii de eliberare a unei adeverințe și, în consecință, a respins cererea de eliberare a unei adeverințe față de această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Din declarația martorului N. I. reiese că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în perioada de timp 01.10._86, în funcțiile de lăcătuș, în aceleași condiții și loc de muncă, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia. Îndeplineau concret sarcini și activități similare.
Se desfășurau operații (sudare, polizare, etc.) în urma cărora rezultau noxe/ pulberi de aluminiu și alte substanțe/fum, pe care le inhalau constant. În acest sens, ca recunoaștere a mediului toxic, primeau lapte drept alimentație de protecție.
Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.
Aceste aspecte nu au fost nici combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr.50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr.258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr.50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul a făcut și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Martorul a obținut recunoașterea faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa I de muncă, prin sentință judecătorească executorie, depusă în copie la dosar, nr. 7351/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul D..
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice să nu i se poată stabili drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 45.
În consecință, instanța a admis în parte cererea și a constatat că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.10._86 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 45.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), a obligat pârâta . să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, ce trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete. Ordinul nr.50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
Însă, cu privire la activitatea desfășurată în perioada 15.07._92, reclamantul a avut funcțiile de CTC-ist în sectorul pirotehnic și respectiv de lăcătuș în poligon.
Martorul nu a mai lucrat împreună cu reclamantul, unul în proximitatea celuilalt, în acest interval de timp. Cunoaște, indirect, faptul că ar fi desfășurat activitățile specifice grupei I de muncă și că primea lapte, dar nu este în măsură să aducă amănunte privind aceste aspecte. Astfel, instanța nu poate reține cu certitudine că se afla în condiții vătămătoare 100% din programul de muncă, așa cum se pretinde.
Mai mult, nu se poate stabili că muncea în condițiile invocate: pct. 61 ("Fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice, în unitățile de producție a explozivilor, precum si fabricarea nitrocelulozelor si a celuloidului in aceleași unități de producție a explozivilor.") și pct. 62 ("Fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții (locurile de munca unde se execută operații cu exploziv de inițiere, exploziv cu caracteristica de sensibilitate mare, precum si locurile de munca unde se executa operații cu explozivi aromatici la care angajații vin în contact direct cu aceștia). Asamblarea si dezasamblarea focoaselor, șuruburilor portamorsa și detonatoarelor (in cazul în care elementele componente sânt încărcate). Asanarea terenurilor si a apelor de muniții, produse pirotehnice, materiale explozive si mine. Operații de distrugere a munițiilor încărcate si a elementelor de muniții încărcate, a pulberilor, a explozivilor si a materialelor pirotehnice. Delaborarea munițiilor si a elementelor pirotehnice încărcate cu substanțe explozive sau incendiare.") din Anexa I la Ordinul nr. 50/1990.
Prin urmare, instanța a respins restul cererii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că martorul N. I. a fost pirotehnist și a lucrat în sectorul pirotehnic, așa cum rezultă și din . octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., prin care s-a constatat faptul că N. I. a desfășurat activitate în sectorul pirotehnic, în grupa I de muncă.
Martorul N. I. nu a lucrat nici în uzinare, când reclamantul a desfășurat activitatea de lăcătuș, nici în poligon, unde a desfășurat tot activitate de lăcătuș, însă a fost în măsură să furnizeze informații complete cu privire la aceste activități întrucât dumnealui (martorul) a avut atribuții de control la nivelul unității și, prin natura funcției deținute avea acces în toate sectoarele uzinei și verifica modul cum se desfășurau activitățile.
Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse de către . la dosarul cauzei, în speță dispoziții și decizii de transfer dintr-un loc de muncă în altul, în cadrul uzinei, rezultă fără dubiu faptul că reclamantul a desfășurat activitate în locurile de muncă menționate. In ceea ce privește sectorul pirotehnic, prin sentința civilă nr.7351/30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. s-a stabilit, în urma expertizei efectuate în cauză, faptul că în sectorul pirotehnic se desfășurau activități de grupa I de muncă.
Or, dacă din înscrisuri rezultă că reclamantul a desfășurat activitatea de CTC-ist în acest sector, și controla activitățile efectuate de persoanele care au fost încadrate în grupa I de muncă, incident în speță este, fără îndoială, art.3 din Ordinul 50/1990.
În ceea ce privește activitatea de lăcătuș în poligon, a arătat apelantul următoarele: faptul că a desfășurat această activitate, în acest loc de muncă, rezultă din înscrisurile depuse de către deținătorul arhivei la dosarul cauzei. Faptul că în poligon se desfășurau activități de grupa I de muncă rezultă din declarația martorului audiat, dar și din specificul sectorului, căci numele poligon sugerează faptul că aici se efectuau trageri cu arme. Acest aspect rezultă și . octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., hotărâre judecătorească în care instanța reține, pe baza expertizei efectuate în cauză, faptul că în poligon se efectuau încercări a muniției pe loturi de produse noi, precum și operații de distrugere a calupilor rebutați sau a muniției cu termen expirat sau depășite moral, aduse pentru neutralizare, delabare sau distrugere.
Rezultă că și pentru activitatea desfășurată în incinta poligonului, reclamantului îi este incident art.3 din Ordinul 50/1990 și trebuia acordată grupa I de muncă.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a ..03.2014 pronunțată de Tribunalul D. în sensul admiterii acțiunii și în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, care vizează activitatea desfășurată în sectorul pirotehnic și în poligon.
In drept, a invocat prevederile art.466 și următoarele C.pr.civ.
Subscrisa . SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
De asemenea a depus întâmpinare și ..
Apelul nu este fondat.
Criticile formulate de apelant au vizat exclusiv soluția de respingere a capătului de cerere având ca obiect constatarea faptului că activitatea desfășurată în perioada 15.07.1986-1.06.1992 se încadrează în grupa I de muncă, potrivit pct. 61-62 din ordinul 50/1990, în procent de 100 %.
Analizând apelul în limitele devoluțiunii, potrivit art. 477 alin.1 Cod pr. civ., Curtea constată că nu sunt fondate susținerile apelantului.
În perioada menționată, apelantul a desfășurat funcțiile de CTC-ist în sectorul pirotehnic, și respectiv lăcătuș în poligon.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, prevede că „beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II”.
Textul art. 3 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin. Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite locuri de munca, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.
Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
In consecința, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Alături de aceasta condiție obligatorie si legala, trebuie îndeplinite si celelalte condiții prevăzute de textul legal: nivelul noxelor existente la locurile de munca respective si salariatul sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Curtea reține, totodată ,că simpla exercitare a funcției în condiții dificile nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa I la Ordin
Reclamantul a susținut că pentru perioada respectiva când a îndeplinit funcția de CTC-ist și lăcătuș trebuie sa beneficieze de încadrarea in situațiile prevăzute in anexa I, pct. 61 și 62 din Ordin.
Textul din Anexa nr. I pct. 61 și 62 a Ordinului nr. 50/1990 prevede că aceste activități concrete sunt: fabricarea, manipularea ,transportul nitroglicerinei ,explozibililor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice, în unitățile de producție a explozibililor, precum și fabricarea nitrocelulozelor și a celuloidului în aceleași unități de producție de explozibililor; fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții; asamblarea și dezasamblarea focoaselor, șuruburilor portamorsă și a detonatoarelor; asanarea terenurilor și a apelor de muniții produse pirotehnice, materiale explozive și mine; operații de distrugere a munițiilor încărcate și a elementelor de muniții încărcate, a pulberilor, a explozivililor și a materialelor pirotehnice; delaboraraea munițiilor și a elementelor pirotehnice încărcate cu substanțe explozive sau incendiare.
Singura proba administrata constă in declarația martorului audiat în cauză, care nu conduce la concluzia ca in toata perioada respectiva reclamantul a desfășurat activități in procent de 100% din programul normal de lucru zilnic, in condițiile stricte prevăzute de textul de lege, pct. 61 și 62 din ordinul 50/1991, cumulativ cu existenta noxelor si a condițiilor concrete de munca.
Împrejurarea că martorul a obținut recunoașterea grupei I de muncă prin sentința civilă nr.7351/30.10.2012 a Tribunalului D., rămasă irevocabilă prin nerecurare, nu conduce automat la concluzia că și reclamantului i s-ar cuveni acest beneficiu. Simpla exercitare a funcției în condiții dificile, grele sau periculoase de munca, astfel cum se desprinde din declarația martorului, nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in mod expres in anexa I din Ordin.
Câtă vreme activitatea reclamantului nu se încadrează în Anexa nr. I la Ordinul nr. 50/1990, nici direct și nici prin asimilare, extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamanta cu cea prevăzută în Anexa nr. I, punctele 61 și 62 din Ordin s-ar crea o discriminare între cei care au prestat activitate în condiții similare de muncă, reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțele de judecată.
Curtea reține că stabilirea încadrării in grupele de munca se face in raport de condițiile concrete si de modul de îndeplinire a condițiilor legale de către fiecare loc de munca in parte si in raport de condițiile specifice de desfășurare a activităților de către fiecare angajat.
Or, in cauza de fata, așa cum rezulta din cele mai sus menționate, din probatoriul administrat in cauza, nu rezulta ca activitățile desfășurate de către reclamant se încadrează in condițiile expres cerute de textul de lege.
Totodată, nu s-a făcut dovada nivelului noxelor existente la locurile de munca respective și a faptului că salariatul ar fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respectiv,sau a caracteului abuziv alunei omisiuni de nominalizare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 480 alin.2 Cod pr. civ., se apreciază ca nefondat apelul și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul D. Ș., cu domiciliul în C., la Cabinet Avocat C. D., cu sediul în . B, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 1415/17.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte U. M. FILIAȘI SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ATM, cu sediul în C., ., județul D. și ., cu sediul în C., ., ., ., având ca obiect „acțiune în constatare”.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Septembrie 2014.
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. P. | |
Grefier, D. S. O. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/5 ex.
Data red.15.09.2014
j.f. I.S.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3795/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
