Acţiune în constatare. Decizia nr. 1305/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1305/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 17848/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1305
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - C. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA împotriva sentinței numărul 7249 din data de 19 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta A. E., având ca obiect acțiune în constatare casare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. D. reprezentând pe intimata reclamantă A. E., lipsind recurenta pârâtă S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- necomunicarea înscrisurilor solicitate recurentei pârâte S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA prin adresele dispusă de instanță;
- recurenta pârâtă S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Avocat C. D., în raport de împrejurarea referată, a susținut că este a doua adresă dispusă, urmând ca instanța să aprecize.
Instanța a revenit asupra adresei emise având în vedere următoarele motive: sarcina probei aparține unității, cel puțin în această etapă procesuală, iar probele trebuiau epuizate în prima instanță. În măsura în care nu s-a făcut în prima instanță, se aplică regulile de drept comun privind art. 305 din Codul de procedură civilă. S-au așteptat aceste înscrisuri, s-au formulat în două rânduri adrese fără ca recurenta să se conformeze solicitărilor, astfel încât instanța a revenit, urmând a soluționa dosarul în raport de stadiul și documentele care s-au prezentat în acest dosar și constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat C. D. reprezentând pe intimata reclamantă A. E., în ceea ce privește critica referitoare la soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, a solicitat înlăturarea acesteia, susținând că această excepție a fost deja lămurită în primul ciclu procesual de către instanța de recurs; această excepție are autoritate de lucru judecat astfel că în mod corect Tribunalul D. a procedat la continuarea judecății cu pârâta în cauză.
În ceea ce privește cea de a doua critică a solicitat înlăturarea acesteia, susținând că intimata nu a solicitat instanței să nominalizeze o persoană într-o grupă superioară de muncă ci, să aprecieze asupra activității desfășurate, clienta sa apreciind faptul că activitatea sa este similară cu activitatea care aîndeplinit-o până la data de 01.05.1992 și anume funcția de casier CF, ulterior adăugându-i-se, ca urmare a funcției obținute și a promovării profesionale, și o funcție de verificator. Instanța are posibilitatea să se pronunțe asupra acestui aspect, asupra activității desfășurate și asupra încadrării efectuate de către cei doi parteneri sociali, posibilitate care rezultă din dispozițiile art.21.
La interpelarea instanței, în sensul, în ceea ce o privește pe intimata reclamantă, funcția de verificator documente expediție ce presupunea în plus, calitativ, a arătat că, în plus, practic funcția reprezintă o atribuție de control asupra celorlalți colegi care dețin decât funcția de casier CF. Aceasta, practic, a promovat și ambele chestiuni se referă la o atribuție de control asupra colegilor, motiv pentru care a găsit încadrarea în dispozițiile art. 3 alin. 1 din Ordinul 50/1990 care prevede că alături de ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, și controlorii tehnici de calitate care lucrează efectiv la locurile de muncă prevăzute în anexele 1 și 2 ale ordinului, beneficiază de aceeași grupă de muncă, ca și a personalului care se află în subordine. Așa cum rezultă și din raportul de expertiză, intimata are atribuții specifice casierului CF, are și o atribuție de verificator, care i s-a atribuit ca urmare a promovării în profesie. Dar încadrarea, deși nu se regăsește expres într-una din anexele ordinului, încadrarea trebuia corelată la aceste dispoziții generale cuprinse în metodologia art. 3 alin. 1, fiind practic un controlor de calitate, un controlor al colegilor, motiv pentru care consideră că cererea este justificată și ca atare trebuie admisă.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța nr. 551/29.05.2014 reprezentând onorariu avocat.
CURTEA
Asupra recursului de față, connstată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3898/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA.
S-a respins cererea formulată de reclamanta A. E., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, la data de 01.10.1998, reclamanta A. E., în urma reorganizării CFR, a fost preluată prin transfer în interesul serviciului de către SNTFC CFR Călători Stația Căi Ferate C., în calitate de ultim angajator.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că între pârâta S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA și reclamantă nu există nici un fel de raport juridic, care să justifice calitatea acesteia de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.3041 Cod pr. civ., deoarece în mod nelegal s-a reținut că intimata pârâtă nu are calitate procesuală pasivă atât timp cât obligația de eliberare a adeverinței cu activitatea desfășurată în perioada 01._98, îi revenea acesteia, petenta fiind încadrată la acest angajator, pe perioada respectivă.
Prin dec.nr.7679/03.09.2013, Curtea de Apel C. a casat hotărârea pronunțată de către Tribunalul D. și a trimis cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, curtea a reținut existența raporturilor de muncă cu intimata pentru perioada precizată, situație în care aceasta are calitate procesuală pasivă.
După casare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul D., la sub nr._ *.
La data de 19.11.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Prin sentința nr. 7249/2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a admis cererea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. E., CNP_, domiciliată în Cîrcea, ., jud.D., în contradictoriu cu pârâta S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA, cu sediul în C., ., județul D..
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă in perioada 01.05._98 se încadrează in grupa a IIa de muncă in procent de 100 % conform Ordinului 50/1990 anexa 2 poziția 210.
A fost obligată pârâta să elibereze adeverință in acest sens.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta a fost salariata unității pârâte, începând cu data de 01.03.1992 până în prezent.
In perioada 01.03._98 a îndeplinit funcția de casier CF verificator, la Stația CF C., ulterior, în urma divizării SNCFR, fiind preluată de către Divizia Călători Stația CFR C., activitate pentru care se solicită să se constate că a fost desfășurată în condiții grupa a II-a de muncă în procent de 100% potrivit Ordinului 50/1990 anexa II pct. 210.
În drept s-au invocat disp. art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 care prevăd că:
„. Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.”
Din proba testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar a reieșit că reclamanta a desfășurat activitatea de verificator, respectiv aceea de a verifica activitatea unui casier, respectiv încasările unui casier, documente internaționale și locale.
Tot din declarația martorei, care a fost colegă de muncă a reclamantei, a reieșit faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru, în procent de 100%.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații, respectiv casierii, care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare.
Instanța a constatat că în Ordinul nr. 50/1990 la anexa 1, poz. 210 sunt enumerate mai multe activități ce pot fi încadrate în grupa a II a de muncă, printre care și cea de casier CF, în raport de care martora audiată a descris condițiile de muncă, locurile de muncă și perioadele în care reclamanta a desfășurat activități specifice personalului care contribuie la siguranța circulației.
Activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 210 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamantă în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială a reieșit că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Tribunalul a făcut și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nicio justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța a admis acțiunea precizată în sensul că a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă in perioada 01.05._98 în cadrul unității pârâte a fost lucrată în condiții de muncă ce se încadrează în grupa II-a de muncă, in procent de 100%, potrivit Anexei II pct. 210 din Ordinul 50/1990.
De asemenea, a obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs se ridică excepția lipsei calității procesuale pasive a S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA, având în vedere faptul că reclamanta A. E. a fost angajata societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „CFR „ Călători. Se arată că pentru perioada 1992-1998 actele ce o privesc pe aceasta se află în arhiva ce aparține acestei din urmă societăți la care a fost salariată și unde trebuie să se adreseze.
În ceea ce privește fondul cauzei.
Recurenta arată că pentru perioada 1992-1998 pentru care reclamanta solicită încadrare în grupa a doua de muncă nu există nominalizare făcută de conducerea unității unde aceasta își desfășoară activitatea împreună cu Sindicatul Liber din unitate. Instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului și nu poate să creeze norme de drept prin care să încadreze intimata în condiții de muncă altele decât cele prevăzute de legile în vigoare, întrucât aceasta încalcă principiul separației puterilor în stat.
Prin motivele de recurs depuse la 23.12.2013, conform ștampilei de pe plicul aflat la fila 7 dosar recurs, recurenta completează motivele de recurs, arătând că în perioada 01 mai 1992-01 noiembrie 1998 intimata a îndeplinit efectiv funcția de casier verificator cu toate sarcinile care decurg din această funcție . Încadrarea în gr. a II-a de muncă solicitată de intimată pentru această funcție nu se regăsește în lista locurilor de muncă aferente grupei a II-a de grupă, astfel cum rezultă din anexa II a Ord. 50/1990 completat cu avizele ulterioare din 31.08.1994.
Se arată că în mod eronat instanța de fond a apreciat că intimatei îi sunt aplicabile prev. Ord. 50/1990, iar unitatea recurentă nu poate fi obligată contrar prevederilor legale să satisfacă pretențiile nefondate ale reclamantei, iar instanța de judecată nu poate să dispună împotriva legii, substituindu-se legiuitorului și creând norme juridice cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești. Se invocă dispoz. deciziei 819/03.07.2008 a Curții Constituționale.
De asemenea se invocă dispoz. art. 6 din Metodologia de încadrare în grupă superioară de muncă din Ord. 50/1990 și care prevăd că nominalizarea persoanelor care se încadrează în gr. I și a II-a de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unității, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă. Pentru perioada 1992-1998 pentru care reclamanta solicită încadrarea în gr. a II-a de muncă nu există nominalizare făcută de conducerea unității, iar instanța de judecată nu are dreptul să reanalizeze un loc de muncă în raport de situația de fapt existentă pe care legiuitorul a apreciat-o deja într-un anumit mod la data emiterii actului normativ.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA, iar pe fond admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În drept se invocă dispoz. art.304 pct.8 și 9 și 304 ind.1 C.pr.civilă.
La data de 29 mai 2014 intimata A. E. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul conține critici parțial întemeiate și urmează a fi admis în baza următoarelor considerente .
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, Curtea apreciază că această critică este neîntemeiată. Prin decizia 7679/03.09.2013, pronunțată de Curtea de Aăel C. în primul ciclu procesual s-a statuat în mod irevocabil că existența unui raport de muncă actual începând cu 01 oct. 1998 între reclamantă și SNTFC CFR Călători- Stația Căi Ferate C. nu înlătură calitatea de angajat a acesteia și de angajator a intimatei S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA pentru perioada 01.10._98 și deci existența raporturilor de muncă cu această pârâtă. S-a arătat că în această situație recurenta are calitate procesuală pasivă în condițiile HG 257/2011, tocmai în baza acestui considerente admițându-se recursul, casându-se sentința și trimițându-se cauza spre rejudecare pentru soluționarea fondului.
Prin urmare, în rejudecare instanța s-a pronunțat pe fond și cum problema calității procesuale pasive a recurentei a fost dezlegată de instanța de recurs în primul ciclu procesual, aceasta nu mai poate face obiectul criticilor din recurs în al doilea ciclu procesual.
Cu privire la fondul cauzei, criticile sunt întemeiate.
În acțiunea introductivă intimata reclamantă a indicat ca temei legal al încadrării activității desfășurată de aceasta în gr. a II-a de muncă, anexa II, poz. 210 din Ord. 50/1990.
Potrivit anexei II pct. 210 din Ord. 50/1990 sunt încadrate în gr. a II-a de muncă meseriile și funcțiile care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate: electrician, mecanici, mașini și utilaje, etc., casier CF, rediționar, verificator documente expediție.
Din adresa 2 A1.2 /127/17.06.2010 unitatea recurentă răspunde intimatei reclamante că nu beneficiază de încadrare în gr. a II-a de muncă pentru perioada 01 mai 1992-01. noiembrie 1998, deoarece funcția de casier verificator nu este nominalizată în ord. 50/1990.
Într-adevăr, astfel cum rezultă din prevederile pct. 210, Anexa II, ord. 50/1990 funcția de casier verificator nu se regăsește în cuprinsul meseriilor și funcțiilor care sunt prevăzute că se încadrează în gr. a II-a de muncă, ci doar aceea de casier CF , rediționar, verificator documente expediție.
Verificând carnetul de muncă al intimatei reclamante se constată că începând cu 01 mai 1992 și până la 01 oct.1998, aceasta a îndeplinit activitate de casier verificator. În perioada anterioară de la 01 martie 1992 și până la 01 mai 1992 intimata reclamantă a îndeplinit activitate de casier CFI, activitate ce se încadrează în prev. anexei II pct. 210 din Ord. 50/1990, dar pentru această perioadă intimata nu solicită încadrare în grupa de muncă, întrucât a fost încadrată chiar de către unitate, astfel că a precizat acțiunea introdusă inițial solicitând această încadrare doar pentru perioada în care a desfășurat activitate de casier verificator, deci începând cu 01 mai 1992.
Din declarația martorului Ș. Lucreția ( fila 33, dosar fond, primul ciclu procesual ) rezultă că funcția de verificator presupune faptul că reclamanta verifica activitatea unui casier și chiar a mai multor casieri în mai multe zone din centul Regionalei. Prin urmare, nu există identitate între activitatea unui casier CF și a unui casier verificator pentru a se putea invoca dispozițiile art. 3 din ord. 50/1990 care prevăd încadrarea în gr. I și a II-a de muncă și a altor categorii, fără limitare, dar care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
Rezultă astfel că nu s-a dovedit că este vorba de același tip de activitate și același loc de muncă pentru a deveni aplicabile dispoz. art. 3 din Ord. 50/1990. De altfel, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă, în perioada în care intimata reclamantă a îndeplinit activitate de casier CF la 01 martie 1992, aceasta a beneficiat de un salariu de 20.840 lei, iar la momentul la care a trecut la activitate de casier verificator începând cu 01 mai 1992- deci două luni mai târziu - aceasta a avut o retribuție tarifară lunară de 26.125 lei, deci o mărire evidentă de salariu. Se poate observa astfel faptul că pe perioada în care reclamanta a desfășurat activitatea de casier verificator a avut un salariu mai mare decât cel pe care-l avusese în perioada în care a fost casier CF și în care a obținut gr. a II-a de muncă. Aceasta este o dovadă în plus că este vorba de alte activități și alt loc de muncă.
Având aceste date la dosar, Curtea a apreciat că nu mai este necesară depunerea unor acte suplimentare prin care să se dovedească diferența între aceste două funcții.
Din acest punct de vedere se apreciază că nu devin incidente dispozițiile dec. 87/1999 a Curții Constituționale, întrucât nu este vorba de persoane care ar fi activat în aceleași funcții. Considerentele instanței de fond sunt eronate, mai ales în condițiile în care a analizat activitatea intimatei reclamante ca și când aceasta ar fi fost cea de casier CF. Ori așa cum însăși intimata reclamantă arată în acțiunea introductivă, pentru perioada solicitată - 01 mai 1992-01 oct. 1998 și cum rezultă din carnetul de muncă, activitatea desfășurată a fost aceea de casier verificator. Din acest punct de vedere instanța de fond nici nu a analizat cererea, pentru că nu a făcut o analiză a activității intimatei reclamante din perspectiva funcției de casier verificator, din eroare vorbindu-se doar de funcția de casier CF, ceea ce nu era cazul în speță.
Prin urmare, sunt întemeiate criticile recurentei ce vizează fondul cauzei.
În ceea ce privește practica judiciară invocată de intimată prin notele și concluziile depuse, acestea nu pot fi reținute, întrucât practica judiciară nu reprezintă izvor de drept.
Hotărârea judecătorească dată în favoarea unor colegi ai reclamantei nu impune acordarea grupei a II-a de muncă în mod automat către toți salariații care ar fi lucrat în condiții aparent similare, deoarece nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite, având în vedere că probatoriul administrat poate fi distinct.
Rolul jurisprudenței este de a interpreta și a aplica legea la cazuri concrete deduse judecății instanței, judecătorul soluționând cauza pe care o judecă în limitele legii, corespunzător probatoriului acelei cauze, neavând dreptul să stabilească dispoziții generale în afara speței particulare ce se deduce în fața sa.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă se va admite recursul declarat de pârâta S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA, se va modifică sentința în sensul că se va respinge acțiunea precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S. M. - SUCURSALA M. BANAT OLTENIA împotriva sentinței numărul 7249 din data de 19 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta A. E..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea precizată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, C. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.C.R.
Tehn.I.C./ex.3
Jud.Fond/C. Uncheașu
7.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
