Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1304/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1304/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 10189/63/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1304

Ședința publică de la 11 Septembrie 2014

Completul compus din:

Președinte: - T. R.

Judecător: - M. L. N. A.

Judecător: - C. R.

Grefier: - S. C.

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C. V., împotriva sentinței numărul 1072 din data de 03 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta ., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât C. V. personal și asistat de avocat Șunică C., potrivit împuternicirii avocațiale nr._ . O aflată la fila 5 din dosar, lipsind intimata reclamantă ..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat împrejurarea că termenul a fost acordat pentru lipsă de apărare și pentru a se lua cunoștință de conținutul întâmpinării, după care;

Instanța a adresat recurentului pârât următoarea întrebare: exceptând salariul, primea și diurnă pentru perioada de timp cât dura deplasarea și aceasta era prestabilită anterior?

Recurentul pârât a răspuns da, în euro; aceasta era stabilită anterior într-un anumit cuantum; acum 3 ani se dădeau 9 euro/100 km, cu excepția salariului; după aceea trebuia să justifice suma.

Avocat Șunică C., cu privire la interpelarea instanței în sensul că princererea reconvențională s-au solicitat 10 euro/100 km parcurși, a susținut că este o modificare a salariului prin acordul părților care reduce salariul de la 1000 lei la 700 lei și din acel moment s-a convenit și diurna s-a majorat de la 9 euro la 10 euro/100 km parcurși.

Nefiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat Șunică C. pentru recurentul pârât C. V. a susținut oral motivele scrise de recurs, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, având în vedere că aceasta a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, susținând că criticile vizează și cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională. Ca argumente pentru reluarea judecății: instanța de fond a nesocotit prevederile art. 272 din Codul muncii încuviințând proba cu expertiza contabilă în condițiile în care nu se făcuse dovada existenței unui prejudiciu. Pentru a se dovedi că pretențiile sale sunt justificate, intimata trebuia să dovedească în primul rând că autocamionul condus de reclamant a înregistrat o depășire nejustificată de consum; or această dovadă se putea face doar printr-o expertiză specialitatea auto nu contabilă. A mai susținut că, și în ceea ce privește contravaloarea pieselor lipsă și deteriorate, intimata nu a făcut dovada că recurentul se face vinovat de presupusele lipsuri și avarii; această dovadă putea să o facă cu un proces verbal, că aceste lipsuri și avarii cad în sarcina reclamantului; or nu există dovadaa că recurentul a luat în primire autocamionul într-o stare și l-a predat în altă stare. Și în ceea ce privește contravaloarea convorbirilor telefonice peste plafonul de 9 euro nu s-a făcut dovada că a folosit cartela în interes propriu care ar fi trebuit să rezulte din desfășurătorul telefonic nu din factură.

Cu privire la avansul de cursă a susținut că acesta este justificat în decontul cursei.

În ceea ce privește contravaloarea amenzii, a susținut că instanța l-a obligat pe recurent să plătească contravaloarea amenzii pe care au primit-o cei doi șoferi. Rezultă clar că amenda cu care a fost sanționat este de 1500 euro nu 2470 euro, astfel că trebuia să fie obligat la suma de 1500 euro.

Concluzionând a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că nu s-a cercetat fondul.

CURTEA:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1072 din data de 03 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ s-a admis acțiunea precizată de reclamanta . cu sediul în .,.,județul D. în contradictoriu cu pârâtul C. V., cu domiciliul în localitatea R.,județul Gorj.

S-a dispus admiterea în parte a cererii reconvenționale modificată.

A fost obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de_,70 lei ( contravaloare consum nejustificat de motorină), a sumei de 1276,57 lei (contravaloare piese și componente lipsă ori deteriorate), a sumei de 191, 64 lei ( contravaloare convorbiri telefonice peste plafonul de 9 euro/luna), precum și la plata echivalentului în lei la data achitării a sumei de 2470 euro ( contravaloare amendă și costuri de parcare în Bulgaria )și a sumei de 350 euro ( avans de cursă nedecontat).

A fost obligată reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant suma de 980 lei reprezentând drepturi salariale restante, sumă ce urmează să fie actualizată cu rata inflației și la care să fie calculată dobânda legală la data plății efective.

S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată fiind obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 461 lei cheltuieli de judecată.

S-a dispus obligarea pârâtului reclamant la plata către expert B. V. V. a sumei de 461 lei reprezentând diferență onorariu expert.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Pârâtul –reclamant C. V. a fost angajat al reclamantei pârâte în funcția de conducător auto începând cu data de 09.01.2011, conform contractului individual de muncă și actelor adiționale la acesta, aflate la dosarul cauzei.

Prin contractul individual de muncă, actele adiționale la acesta și fișa postului s-au prevăzut obligațiile și responsabilitățile pârâtului în desfășurarea activității în muncă, printre acestea fiind înscrise următoarele: de a respecta disciplina muncii, de a îndeplini atribuțiile ce-i revin conform fișei postului, de a nu sustrage motorină din rezervor, de a exploata autovehiculul încredințat conform prescripțiilor tehnice ale producătorului, de a efectua decontul fiecărei curse pe bază de documente justificative, de a întreține și exploata în condiții normale autovehiculul din dotare, de a respecta regulamentul de ordine interioară, de a respecta prevederile OG 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, precum și prevederile regulamentului privind circulația de pe drumurile publice.

În exercitarea atribuțiilor conferite de documentele de muncă încheiate, pârâtul a cauzat reclamantei un prejudiciu constând în :suma de_,70 lei ( contravaloare consum nejustificat de motorină), suma de 1276,57 lei (contravaloare piese și componente lipsă ori deteriorate), suma de 191, 64 lei ( contravaloare convorbiri telefonice peste plafonul de 9 euro/luna), suma de 2470 euro (contravaloare amendă și costuri de parcare în Bulgaria )și suma de 350 euro ( avans de cursă nedecontat).

Acest prejudiciu a rezultat din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond de către reclamantă și concluziile expertizei efectuată în cauză la solicitarea părților.

Astfel, a stabilit că pârâtul reclamant nu a justificat o cantitate de motorină de 2177, 36 litri, această cantitate fiind determinată de consumul normat de combustibil stabilit de Renault Trucks S., precum și de analiza foilor de parcurs, a deconturilor efectuate de salariat, a numărului de KM parcurși pe perioada supusă analizei, a celorlalte documente evidențiate în cuprinsul raportului de expertiză.

De altfel, pârâtul reclamant a dat o declarație-angajament de plată autentificată la BNP N. M. sub nr.6/09 01 2012 ( fila 13 din dosar fond) prin care s-a obligat la data respectivă să achite suma de 1171,93 lei c/valoare motorină și suma de 32, 68 euro avansuri,în acest fel recunoscând și însușindu-și consumul normat de motorină calculat de angajator și obligația respectării acestuia.

În privința sumei de 1276,57 lei (contravaloare piese și componente lipsă ori deteriorate), instanța are în vedere concluziile raportului de expertiză precum și înscrisurile aflate la dosarul de fond, respectiv procese verbale de predare primire, devizele estimative, ce au fost avute în vedere de către expertul contabil în cuantificarea contravalorii lor.

În privința sumei de 2470 euro, pârâtul a susținut că nu se face vinovat de amenda aplicată de autoritățile bulgărești, contestând practic în cadrul prezentului dosar mențiunile din procesul verbal de contravenție încheiat în Bulgaria, în sensul că nu ar fi condus autocamionul, or, în situația în care pârâtul ar fi fost nemulțumit de cele constatate de autoritățile bulgărești trebuia să conteste în termen acest proces verbal în procedura legală de contestare . În lipsa contestării procesului verbal de contravenție, instanța nu are posibilitatea de a stabili o altă stare de fapt atestată de acesta.

Expertiza a verificat și dacă pârâtul a prezentat documente justificative pentru sumele primite în avans, concluzionând că acesta nu a justificat suma de 350 euro .Totodată, a stabilit că pârâtul a depășit plafonul acordat de societate pentru convorbirile telefonice cu 43,51 euro, respectiv 191, 64 lei-factura VDF_ /IV 2012, aceste sume nefiind contestate de către pârât.

Față de probatoriul administrat instanța a constatat ca fiind întemeiată acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.253 C muncii. pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția salariatului.

În ceea ce privește cererea reconvențională, modificată, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză și înscrisurile depuse de pârâta –reclamantă, obligând-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 980 lei reprezentând drepturi salariale restante, sumă ce urmează să fie actualizată cu rata inflației și la care să fie calculată dobânda legală la data plății efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.

Acest capăt de cerere a fost apreciat ca fiind întemeiat în parte, expertul stabilind că nu s-au efectuat rețineri salariale, iar reclamantul pârât nu a primit drepturile salariale aferente lunii aprilie 2012 și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, la calculul drepturilor salariale lunare fiind respectat salariul prevăzut în contractul de muncă și actul adițional la acesta nr. 289/01 02 2012, act adițional semnat de către reclamantul pârât și care se află depus la fila 96 din dosar.

Cât privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei reclamante la plata sporului de 10 euro la suta de KM parcurși, instanța a reținut că reclamantul pârât nu a făcut dovada existenței vreunei convenții scrise între părți în acest sens, contractul individual de muncă și actele adiționale la acesta depuse la dosar neavând atare mențiuni. Din declarația martorului audiat pe acest aspect a rezultat că șoferii au primit diurna de deplasare și avans la plecarea în cursă, martorul precizând că nu știe de existența vreunei convenții între părți în sensul în care reclamanta s-ar fi obligat să achite pârâtului suma de 10 euro la suta de km parcurși, arătând și faptul că nu a asistat la discuțiile părților la angajare.

Pentru aceste motive instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea precizată și a admis în parte cererea reconvențională modificată.

A obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de_,70 lei ( contravaloare consum nejustificat de motorină), a sumei de 1276,57 lei (contravaloare piese și componente lipsă ori deteriorate), a sumei de 191, 64 lei ( contravaloare convorbiri telefonice peste plafonul de 9 euro/luna), precum și la plata echivalentului în lei la data achitării a sumei de 2470 euro ( contravaloare amendă și costuri de parcare în Bulgaria )și a sumei de 350 euro ( avans de cursă nedecontat).

A obligat reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant suma de 980 lei reprezentând drepturi salariale restante, sumă ce urmează să fie actualizată cu rata inflației și la care să fie calculată dobânda legală la data plății efective.

În temeiul art .274-276 Cp civ, s-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și a mai fost obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 461 lei cheltuieli de judecată.

Chiar dacă reclamanta pârâtă a recunoscut pretențiile pârâtului reclamant privind diferențele salariale, acesteia i-a revinit obligația de a suporta o parte din cheltuielile de judecată, în privința plății drepturilor salariale angajatorul fiind de drept în întârziere.

Având în vedere că prin încheierea din data de 06 februarie instanța a dispus ca pârâtul reclamant să achite suma de 461 lei reprezentând diferență onorariu expertiză, iar acesta nu a înțeles să achite până la termenul acordat, văzând disp.art. 213 cpciv, instanța a obligat pârâtul reclamant la plata către expert B. V. V. a sumei de 461 lei reprezentând diferență onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul arată că prima instanță a nesocotit dreptul la apărare respingându-i cererea prin care a solicitat proba testimonială cu doi martori care rezultă atât din întâmpinare cât și din cererea reconvențională, în mod greșit încuviințându-i-se numai probate testimonială cu un martor. Această probă ar fi dovedit faptul că presupusul consum de motorină este justificat și faptul că li se impunea de către intimată să nu respecte timpul d e odihnă și să folosească magnetul pentru a împiedica înregistrarea kilometrilor parcurși cu consum în perioada de pauză.

De asemenea, era necesar pentru a dovedi prevederea contractuală nemenționată în contractul individual de muncă în baza căreia intimata s-a obligat să plătească un spor de 10 Euro la 100/ km parcurși alături de salariul de 700 lei menționat în contract.

Se mai arată că șoferii intimatei primeau în perioada dedusă judecății salariul lunar în cuantum diferit, deși din contract nu rezulta această realitate. În considerentele sentinței recurate, instanța de fond a reținut că șoferii intimatei primesc o diurnă, dar instanța nu arată dacă acea diurnă i-a fost sau nu acordată recurentului. Recurentul susține că acea diurnă era definită ca spor sau indemnizație de parcurs și nu ca diurnă, astfel că intimatei îi revenea sarcina probei pentru a dovedi temeinicia pretențiilor.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond a încuviințat o expertiză contabilă și a dispus prin obiective ca expertul să recalculeze întinderea unui prejudiciu nedovedit, în condițiile în care recurentul a contestat consumul normat de către intimată și nu s-a dovedit că acest consum înregistrat ar fi fost nejustificat . Această dovadă se putea face doar printr-o expertiză tehnică judiciară specialitatea auto și nu contabilă. Kilometrii parcurși cu magnetul nu sunt înregistrați, arată recurentul astfel că acest consum de motorină include inclusiv parcurgerea acestora.

Este criticată soluția instanței și cu privire la suma de 2470 Euro reprezentând c. valoare amendă și costuri de parcare în Bulgaria, din hotărârea de sancționare rezultând că recurentul a fost sancționat cu 1500 leva și nu cu 2470 Euro. Această ultimă sumă a fost virată pe cardul recurentului, dar din ea s-a plătit și amenda celuilalt conducător auto al echipajului ( numitul T.) acesta din urmă conducând auto-tirul în momentul controlului.

Cu privire la convorbirile telefonice peste plafonul de 9 Euro, acestea au fost efectuate numai în interesul intimatei și nu în interes propriu. Trebuia să se facă această dovadă cu desfășurătorul telefonic și nu cu factura.

Referitor la c. valoarea pieselor deteriorate ori lipsă, se arată că nu se face dovada că recurentul este cel vinovat de presupusele lipsuri și avarii, neexistând la dosar notele de predare-primire ale autocamionului din care să rezulte că l-ar fi predat cu lipsurile și avariile pretinse.

În ceea ce privește sumele plătite în avans, acest pretins avans nejustificat este însă justificat în decontul cursei pentru activitatea din perioada 28.03._12 și reprezintă plata taxei de transport cu Bacul între România și Bulgaria – 100 Euro, plata taxei de pod în A. - G.- 45 Euro intrare și 45 Euro ieșire, taxa de autostradă în G. variabilă între 8 și 27 Euro din 20 în 20 de Km.

Recurentul arată că toate aceste înscrisuri - cartea tehnică ce indică consumul normat menționat de producător; foi de parcurs, deconturi, note de predare - primire, desfășurător telefonic, bonuri de alimentare lipsesc de la dosar, deși au fost încuviințate ca probă.

În mod greșit arată recurentul că i-au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză.

În drept invocă dispoz. art. 304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civilă.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond care a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

La data de 24.06.2014 intimata reclamanta . a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr. 1072/2014 pronunțată de Tribunalul D. ca fiind temeinică și legală.

Recursul este fondat.

Potrivit art.201 alin. 1 C.pr.civilă, când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști numește la cererea părților sau din oficiu unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe și termenul în care trebuie să efectueze expertiza.

Criticile apelantului din cauza de față vizează, printre altele faptul că în mod greșit s-a dispus efectuarea unei expertize contabile în loc să se dispună efectuarea unei expertize auto, pentru că numai un expert auto ar fi putut verifica dacă a existat o depășire a consumului normat de motorină.

Verificând acest aspect, se constată că în ședința publică de la 16 mai 2013 instanța de fond a pus în discuția părților proba cu înscrisuri, proba cu martori și proba cu expertiză, încuviințând în cauză proba cu expertiza contabilă pentru dovedirea prejudiciului pretins de reclamantă, cu obiectivele depuse în scris de către aceasta.

La fila 198, dosar fond este depus raportul de expertiză contabilă judiciară, în care la obiectivul 1 s-a solicitat să se determine cantitatea de motorină consumată în mod nejustificat de către apelantul pârât. Pentru a răspunde la obiectivul stabilit s-au avut în vedere alimentările făcute conform deconturilor, bonurile de decont, Km parcurși, foile de parcurs, precum și consumul normat.

Curtea apreciază întemeiate criticile recurentului ce vizează faptul că în cauză pentru a lămuri aceste aspecte era necesară efectuarea unei expertize auto și nu contabilă. Deși expertul contabil are în vedere consumul normat, făcând referire la adresa emisă de Renault Trucks S., acesta face un calcul fără a ține cont de starea autovehiculului, uzura acestuia, consumul pe care autocamionul l-a efectuat în mod concret, fără a se suplimenta probatoriul raportat la susținerea apelantului făcută în fața instanței de fond și în motivele de apel în sensul că Km parcurși cu magnetul nu erau înregistrați.

De asemenea, în ceea ce privește obiectivul 3 ce vizează c./valoarea pieselor și componentelor găsite lipsă sau distruse la ansamblul auto, Curtea apreciază că la acest obiectiv era necesară părerea unui specialist auto și nu contabil, având în vedere cunoștințele de specialitate auto necesare în răspunsul la acest obiectiv formulat.

Concluzia este aceea că pentru soluționarea cauzei era necesară efectuarea expertizei de către un expert auto și nu contabil.

În ceea ce privește amenda a cărei c./valoare este solicitată prin acțiunea introductivă a fi restituită de către pârât, se reține din Ordinul de aplicare a măsurii administrative forțate din 19.04.2012 (fila 37 și 41 fond ) că aceasta s-a emis întrucât conducătorul autovehiculului a făcut o pauză mai scurtă de 9 ore, cu 2 ore mai puțin decât prevede Regulamentul 561/2006. Din acest punct de vedere, instanța de fond arată doar că nu are posibilitatea de a stabili o altă stare de fapt în condițiile în care recurentul nu a contestat procesul verbal de contravenție. Având însă în vedere faptul că era investită cu o acțiune în răspundere patrimonială, instanța de fond era necesar să stabilească vinovăția salariatului, ca o condiție a antrenării răspunderii patrimoniale a acestuia. Din acest punct de vedere se puteau administra probe pentru a se dovedi vinovăția salariatului raportat la apărarea acestuia în sensul că unitatea angajatoare era cea care impunea conducătorilor auto să nu respecte timpul de odihnă.

De asemenea, din aceeași perspectivă, a faptului că era investită cu acțiune în răspundere patrimonială, instanța trebuia să stabilească cu certitudine prejudiciul, în raport de susținerea apelantului pârât în sensul că în cursă au condus autovehiculul 2 șoferi și nu doar C. V.. Chiar dacă acesta nu a contestat procesul verbal prin care s-a stabilit amenda, vinovăția salariatului și prejudiciul produs trebuie raportat la obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța, aceea de răspundere patrimonială și nu raportat la procesul verbal de contravenție.

Din aceeași perspectivă trebuie stabilit prejudiciul și în ceea ce privește capătul de cerere ce vizează depășirea consumului normat de motorină și restituirea c.valorii componentelor deteriorate sau lipsă ale autocamionului, ținându-se cont de faptul că autovehiculul a fost condus de 2 șoferi și nu doar de apelantul pârât.

Referitor la suma de 188,68 lei solicitată prin cererea de chemare în judecată ce reprezintă depășire credit pentru convorbiri telefonice, instanța de fond are în vedere numai concluziile raportului de expertiză, dar fără a fi atașat desfășurătorul acestor convorbiri telefonice ori a administra orice alte probe din care să rezulte fără dubiu faptul că acestea au fost efectuate în interes propriu și nu în interesul unității, așa cum susține apelantul.

În ceea ce privește cererea reconvențională, recurentul pârât a solicitat în primul capăt de cerere plata sumei de 10 Euro pentru 100 de km parcurși. Instanța de fond nu a solicitat pârâtului să precizeze ce reprezintă această sumă, dar reține în considerente că raportat la declarațiile martorului audiat, șoferii au primit diurna de deplasare și avans la plecarea în cursă. Din cererea reconvențională, recurentul pârât solicită suma de 10 Euro pentru 100 de km parcurși, dar instanța în baza rolului activ era necesar să lămurească dacă această sumă reprezintă o diurnă ori o componentă a salariului deja negociat între părți.

Daca dreptul solicitat reprezintă diurna astfel cum rezultă din interpretarea instanței de fond, aceasta este un drept legal al unui salariat angajat în baza unui contract de muncă așa cum prevede Codul muncii prin art. 44 alin.2, conform căruia, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

În cazul personalului societăților comerciale și regiilor autonome drepturile de delegare și cele de detașare se stabilesc prin negociere colectivă sau individuală în același mod în care se stabilesc și salariile. Prin urmare, cuantumul indemnizației de detașare sau delegare se stabilește de părți în mod liber, însă cuantumul diurnei trebuie să corespundă scopului acesteia, respectiv acela de a compensa cheltuielile suplimentare de hrană și întreținere prilejuite de dislocarea salariatului din mediul său de viață obișnuit. În consecință, cuantumul acestei indemnizații trebuie să corespundă scopului acesteia, astfel încât să se poată demonstra organelor fiscale că sumele acordate salariaților reprezintă indemnizație de detașare și nu venituri salariale mascate.

De asemenea, potrivit art.55 alin.4 lit.g din Codul fiscal, în situația în care angajatorul este o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit, sumele primite de angajați pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare a indemnizației primite pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile.

Toate aceste aspecte impun lămuriri în sensul celor menționate și suplimentarea probatoriului inclusiv cu expertiză tehnică auto pentru capetele de cerere ce vizează depășirea consumului normat de motorină și restituirea c.valorii componentelor deteriorate sau lipsă la autocamionul avut în primire, proba cu o nouă expertiză contabilă pentru restul obiectivelor care vizează acțiunea în răspundere patrimonială și cererea reconvențională, proba cu martori și orice alte probe necesare și utile în soluționarea cauzei.

Potrivit disp. art. 129 alin.5 C., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Față de toate aspectele menționate mai sus și de prevederile art.305 C.pr.civilă potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor, soluția care se impune în baza art. 312 alin.1, teza 1 și alin.2 teza a II-a C.pr.civilă este aceea de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție.

În rejudecare, instanța va avea în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, precum și celelalte critici formulate în motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul C. V., împotriva sentinței numărul 1072 din data de 03 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta ..

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014.

Președinte,

T. R.

Judecător,

M. L. N. A.

Judecător,

C. R.

Grefier,

S. C.

Red.Jud. C. R.

Tehn.I.C./ex.3/10.10.2014

Jud.Fond/ G.S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1304/2014. Curtea de Apel CRAIOVA