Obligaţie de a face. Decizia nr. 1221/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1221/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 7383/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1221/2014
Ședința publică de la 09 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier N. A.
******
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții D. R. G. și N. N. V., împotriva sentinței civile nr. 187 din 26 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I. și intimata pârâtă . SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă prin avocat C. A. E., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat C. A. E., pentru intimata pârâtă . SA, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
A arătat că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins acțiunea, având în vedere că încadrarea în aceste condiții se face conform unor acte normative speciale.
A mai învederat că, concluziile expertului din raportul întocmit în cauză sunt subiective, acesta făcând doar trimiteri la anumite locuri de muncă, fără însă a studia dacă aceste locuri de muncă îndeplinesc sau nu condițiile prevăzute în art. 2, alin. 1 din HG 1025/2003.
A mai precizat că, atât angajatorul împreună cu sindicatul au hotărât în CSSM că aceste locuri de muncă nu se încadrează în condiții speciale și în condiții deosebite de muncă.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 29.11.2012 pe rolul Tribunalului O. sub nr._, reclamanții D. R. G., B. G., M. M., N. V., S. I. au chemat in judecată pe pârâta . SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au desfășurat activitate în condiții speciale, în procent de 75% - 100%, pentru perioada: 01.04.2001 – la zi, cu excepția reclamantului B. G. care solicită condiții speciale pe perioadele 2001-2004 și 2008- la zi. De asemenea au solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea.
La termenul din data de 02.10.2013 reclamanții S. I., B. G. și M. M. au depus cerere de renunțare la judecată, la aceeași dată instanța luând act de manifestarea de voință a reclamantului S. I..
Prin sentința civilă nr. 187 din 26 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul O., s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților B. G. și M. M..
S-a respins cererea formulată de reclamanții N. V. și D. R. G., în contradictoriu cu pârâta . SA ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul O., a constatat și reținut următoarele aspecte:
Reclamanții D. R. G. și N. V., având funcția de maistru petrolist, respectiv operator lucrări speciale sonde, șofer și lăcătuș reparații auto, și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei . SA în perioada: 01.04.2001- la zi, iar prin acțiunea de față, solicită să se constate că au lucrat în condiții speciale de muncă, în procent de 75 - 100%, și pe cale de consecință să dispună eliberarea unei adeverințe în acest sens.
După data de 01.04.2001, prin . Legii 19/2000, au fost abrogate dispozițiile Ordinului 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, precum și Ordinele nr.100/1990 și 125/1990, care au completat Ordinul 50/1990.
Potrivit art. 20 din Legea 19/2000 (în vigoare de la 01.04.2001), (1) locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;
d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
(2) Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.
Prin art. 2 din HG nr. 1025/2003 au fost reglementate criteriile pentru încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale și prin art. 3 - metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea 19/2000.
Potrivit acestui act normativ au fost definiți termenii „loc de muncă, persoane încadrate în locuri de muncă în condiții speciale, expertiza tehnică a locurilor de muncă în vederea încadrării în condiții speciale”, fiind totodată prevăzute criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, metodologia de încadrare în aceste condiții.
Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale sunt următoarele:
a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;
b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);
c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;
d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
e) efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).
Astfel, pentru a fi realizată încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale trebuiau îndeplinite criterii precum: prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice, precum și a noxelor chimice sau biologice care nu respectă limitele admise prevăzute în normele generale de protecția muncii.
Pentru a se realiza încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, angajatorul are obligația să nominalizeze aceste locuri de muncă, să stabilească criteriile aplicabile pentru această încadrare, să solicite expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii, să solicite efectuarea determinărilor de noxe profesionale, să solicite instituțiilor abilitate de Ministerul Sănătății lista cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau lista cuprinzând efectuarea controlului medical, toate acestea făcându-se împreună cu sindicatele reprezentative sau după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale este necesar obținerea avizului din partea comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită potrivit art. 5 alin. 1 din HG 1025/2003. Art. 5 alin. 3 menționează și documentele ce trebuie depuse de angajator pentru acordarea acestui aviz, iar în urma analizării dosarului pentru acordarea avizelor, comisia constituită în cadrul MMSSF acordă potrivit art.6 alin.1 avizul sau respinge motivat solicitarea de emitere a acestuia.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că numai locurile de muncă pentru care s-a obținut aviz favorabil pot fi încadrate în condiții speciale. Nu pot fi încadrare în aceste condiții și alte locuri de muncă pentru care nu a fost declanșată de către angajator procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale potrivit art. 3 din HG 1025/2003, sau locurile de muncă pentru care s-a declanșat procedura, dar nu a fost obținut avizul.
Astfel, în cazul în care nu a fost declanșată procedura, sindicatele reprezentative sau reprezentanții salariaților în cadrul comitetelor de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii puteau potrivit art. 3 alin. 3 din același act normativ să sesizeze inspectoratul teritorial de muncă, iar acesta era obligat să dispună verificarea locurilor de muncă conform alin.1 lit. c.
Pentru locurile de muncă pentru care a fost declanșată procedura, dar nu s-a obținut aviz, art. 13 alin. 1 prevede posibilitatea formulării de către angajator sau sindicate, a unei plângeri în termen de 15 zile de la comunicare la MMSSF care împreună cu Ministerul Sănătății o va soluționa în termen de 30 zile printr-o decizie care la rândul său poate fi contestată la instanță (art.13 alin.3 din HG 1025/2003).
Aceeași interpretare rezultă și din dispozițiile Legii 226/2006 care menționează la art. 1 că sunt încadrare în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1 și care sunt unitățile care au obținut aviz pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în aceste condiții conform HG 1025/2003.
Pârâta a depus la dosar dovada faptului că nu se află înregistrată în evidențele Direcției de Sănătate Publică Prahova cu boli profesionale, adresa aflată la fila 361 dosar, precum și dovada faptului că a comunicat sindicatului procesul –verbal al ședinței CSSM din data de 30.03.2004 prin care s-a analizat îndeplinirea criteriilor pentru încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale de muncă – f.359, iar în situația în care acesta nu era de acord cu cele consemnate de reprezentanții pârâtei puteau iniția procedura în vederea obținerii avizului menționat.
Împrejurarea că anterior reclamanții au desfășurat activitate într-un loc de muncă ce a fost încadrat în grupa I de muncă nu este o condiție suficientă pentru încadrarea locului de muncă în condiții speciale, ci doar una din condițiile necesare pentru declanșarea procedurii în vederea obținerii avizului prevăzut de art. 6 din HG 1025/2003, așa cum rezultă din analiza criteriilor pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale menționate la art.2 alin.1 din acest act normativ.
Singura facilitate recunoscută angajaților care au desfășurat activitate în grupa I de muncă anterior datei de 01.04.2001, de HG 1025/2003 și Legea 226/2006 este aceea că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care potrivit prezentei legi sunt încadrare în condiții speciale (art. 9 HG 1025/2003 și art. 2 alin. 2 din Legea 226/2006).
Prin Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice au fost abrogate dispozițiile Legii 19/2000 și cele ale Legii 226/2006. Acest act normativ definește locurile de muncă în condiții speciale ca fiind locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional… pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe grave asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților.
Conform afirmațiilor medicului de medicina muncii nu există astfel de consecințe grave în situația reclamanților.
Plecând de la solicitarea reclamanților și observând raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că aceasta a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care-și desfășoară activitatea reclamanții, riscurile la care au fost supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, felul muncii desfășurate .
Expertul trebuia să detalieze condițiile de muncă specifice locului de muncă în care-și desfășoară activitatea reclamanții în concret și nu să prezinte la modul general condițiile de muncă. Astfel deși acesta recunoaște că pârâta a analizat îndeplinirea criteriilor care i-ar fi permis declanșarea procedurii în vederea obținerii avizului, fără a analiza aceste susțineri ale pârâtei, în mod nejustificat concluzionează că activitatea poate fi încadrată în condiții speciale prin asimilare cu alte societăți care au obținut aviz și care desfășoară activități similare.
Faptul că prin expertiza întocmită în cauză s-a reținut că pe parcursul desfășurării activității, reclamanții au fost supuși unui complex de factori de risc și de stres, nu justifică prin el însuși încadrarea în condiții speciale, cu atât mai mult cu cât expertiza respectivă conține concluzii și argumente cu caracter generic, prezentând riscuri care se pot regăsi în contextul desfășurării oricărei activități, cum ar fi riscul de cădere prin alunecare, risc de îmbolnăvire profesională, risc generat de factori de mediu: temperatură scăzută, curenți de aer, intemperii, viscol, și alte asemenea.
Expertiza nu este o probă obligatorie pentru instanță, putând a fi înlăturată din ansamblul probator, deoarece expertului îi revine rolul de a lămuri pe cât posibil situația de fapt în raport de obiectivele propuse de către părți, iar instanța de judecată este singura care poate concluziona în ce măsură expertiza răspunde condițiilor legale care reglementau încadrarea în condiții speciale, în conformitate cu legislația specifică.
Instanța nu astfel încalcă dreptul reclamanților la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO și nici nu se realizează o discriminare interzisă de art. 14 din CEDO, în condițiile în care în cadrul aceleiași unități nu s-a făcut dovada că un angajat pe o poziție identică cu cea a reclamanților ar fi obținut încadrarea în condiții speciale de muncă.
În raport de aceste considerente s-a apreciat că a constata că locul de muncă al reclamanților se încadrează în condiții speciale, deși unitatea angajatoare nu este nominalizată în anexa 2 la legea 226/2006, înseamnă a încălca dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 din acest act normativ, respectiv crearea unei norme juridice pe calea interpretării și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Ceea ce urmăresc reclamanții prin prezenta cerere este stabilirea pe cale judecătorească a încadrării în condiții speciale de muncă fără respectarea procedurii prevăzute de lege, situație ce nu este imputabilă exclusiv angajatorului, nefiind atributul exclusiv al acestuia câtă vreme participanți la etapele procedurii de expertizare tehnică și medicală sunt și sindicatele sau reprezentanții salariaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă.
Față de toate aceste argumente a fost respinsă cererea reclamanților ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. R. G. și N. N. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a solicitat admiterea recursului, în principal modificarea în tot a sentinței recurate, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea pronunțării unei soluții legale, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii pentru următoarele motive:
1. Instanta de fond în mod greșit înlătură din ansamblul probator proba "cu expertiza în specialitatea protecția muncii întocmită de expert I. D. și interpretează această probă " reținând că "expertul trebuia să detalieze condițiile de muncă specifice locului de muncă în care-și desfășoară activitatea reclamanții în concret și nu să prezinte la modul general condițiile de muncă ", dar în fapt expertul exact asta a făcut instanța de fond neobservând răspuns la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică depuse de expert pentru termenul de judecată din 15.01.2014, (raport necontestat de societatea pârâtă) conform căruia (citează)
Pentru răspuns la obiecțiuni s-a efectuat o nouă convocare a părților pentru a da posibilitatea pârâtei să documenteze în concret, scriptic și faptic în teren.
Cu aceasta ocazie s-au verificat efectiv în teren condițiile de muncă ale salariaților pârâtei, în condiții reale, la o sondă în exploatare, în urma cărora au reieșit următoarele:
- verificările s-au efectuat în data de 26.11.2013, la o sondă din zona Hurezani - Gorj, stabilită de pârâtă, în condiții de microclimat nefavorabil cu temperaturi scăzute sub zero grade, cu intemperii sub formă de lapoviță și ninsoare;
- la sonda respectivă efectuau operații speciale o echipă de 1+1 operatori, pentru deservirea unui agregat de cimentare ACF 1050, programul de lucru fiind stabilit în regim de munca 24/24 ore timp de doua săptămâni și apoi liber.
- operatorii care desfășurau lucrări speciale au fost îndrumați de la Punctul de lucru Ploiești, la o distanță de cca. 250 km de domiciliu și respectiv de sediul unității.
- caracteristicile tehnice ale agregatului sunt prezentate în documentele anexate, relevante fiind: presiunea nominală maximă de lucru până la 1050 bar și zgomotul determinat de funcționarea utilajelor peste limita maximă admisă de norme, tubulatura certificată ISCIR până la 800 bar;
1.5.Cu această ocazie au fost puse la dispoziție unele documente, completate ulterior și transmise, la solicitarea expertului tehnic.
1.6.Din analiza documentelor puse la dispoziție, și anexate la prezentul răspuns, reies următoarele:
a) Față de reglementările legale privind regimul de muncă din Codul Muncii și conducerea sistemului contabilității, întocmirea documentelor primare conform cu realitatea faptică din teren, etc. pârâta a elaborat Procedura (proprie) de întocmire a pontajelor.
In preambulul acesteia se recunoaște starea de fapt potrivit căreia:
- activitățile desfășurate prezintă complexitate și specific deosebit (unele cu caracter de unicat);
- aria de răspândire a activității este mare la nivelul întregii țări;
- se impune o extindere a condiției de echitate (!!!!!!!!!) între salariați.
S-a arătat că, în conținutul procedurii există unele prevederi stufoase care exced numeroase prevederi legale....:
- se admite posibilitatea efectuării unui regim de muncă anormal (față de regimul legal prevăzut în codul muncii) de până la 14 zile calendaristice fără repaus,
- se admite posibilitatea efectuării unui regim de muncă anormal de până la 14 ore, respectiv chiar de 23 ore pe zi;
- se admite posibilitatea efectuării unui regim de muncă anormal, cu numai 8 ore de odihnă pe zi și se introduce o noțiune și regimul de muncă ilegal odihnă prin rotație, care poate fi redus chiar și sub 8 ore pe zi;
- se admite posibilitatea efectuării unui regim de muncă anormal, prin care, după sosirea la serviciu la sediul unității, personalul poate fi trimis la odihnă (la domiciliu) fără ca orele prezente în unitate să fie menționate în pontaj;
- se admite posibilitatea efectuării unui regim de muncă anormal, prin care, după efectuarea unei intervenții de până la 24 de ore, cu sosire la bază a doua zi până la ora 08.00, în aceiași zi, să se poată solicita personalului să efectueze o nouă intervenție;
- se admite posibilitatea efectuării unui regim de muncă anormal, de până la trei zile consecutive la sondă, după care (numai după care) se trece la alt regim de muncă normal;
- se stabilește necesitatea efectuării operațiilor de către o echipă formată din cel puțin două persoane, deși în realitate nu se poate respecta aceasta prevedere și se execută frecvent operații de către un singur operator, fiind admisă posibilitatea ca numai dacă se efectuează serviciul trei zile consecutiv la sondă echipa să fie completată la doua persoane respectiv la trei;
- se admite posibilitatea (reieșită din practică) executării de lucrări la sondă de până la 24 ore pe zi, iar în unele situații chiar mai mult (cu revenire la bază a doua zi până la ora 16.30;
- indicațiile stufoase privind modul de consemnare a orelor lucrate sunt menite să ascundă sau să mascheze realitatea potrivit căreia există numeroase situații în care programul de lucru depășește inadmisibil de mult regimul normal de muncă, se poate desfășura continuu timp de mai multe zile consecutiv fără asigurarea odihnei necesare;
- se dispune ca pontajele să nu se efectueze conform realității ci să fie limitate (pe hârtie numai) la maxim 23 de ore indiferent dacă echipa a lucrat 24 de ore sau mai mult inclusiv dacă a continuat lucru și în ziua următoare.
Analiza acestei proceduri poate continua însă acest demers nu este necesar pe fondul cauzei deoarece, un astfel de regim de muncă este de neimaginat și depășește chiar și cunoscuta și demonetizata teorie stahanovistă prezentată anexat). "
S-a mai precizat că, de asemenea se reține de către expert în analiza la rap. de expertiză răspuns la obiecțiuni (punctele 2.2.4 pct. c și e și 2.2.5):
- " operatorul lucrări speciale la sonde desfășoară activitate specifică în teren la gura sondei, de regulă, un număr de ore peste timpul normal de opt ore, uneori până la 20 ore, determinat de finalizarea unor lucrări ce nu se pot întrerupe;
- la terminarea lucrărilor, în condiții de oboseală evidentă, același operator lucrări speciale la sonde este nevoit să conducă autospeciala - agregat de cimentare - de la locul lucrării în câmp la sediul punctului de lucru, pe distanțe relativ mari, uneori de peste 100 km și ca urmare oboseala se accentuează;
- conducerea autovehiculului de mare tonaj, se efectuează pe drumuri neamenajate, adeseori desfundate, cu noroi sau accidentate, de la locul unde este amplasată sonda până la șoselele amenajate.
Toate acestea fiind prezentate detaliat în materialele anexate. "
- " în realitate reclamanții desfășoară efectiv activitate în condițiile prezentate succint în Raportul de expertiză;
- activitatea se desfășoară într-un regim de muncă anormal și inegal care depășește sistematic norma zilnică de 8 ore prevăzută de codul muncii și conduce la oboseală accentuată;
- reclamanții prestează numeroase ore suplimentare, o parte dintre acestea fiind neînregistrate pentru a nu se încălca prevederile legale referitor la efectuarea și plata orelor suplimentare;
- nu există echipe mixte constituite operativ (așa cum susține pârâta) care se deplasează la sonde, ci dimpotrivă echipele au fost reduse la minim până la echipe formate dintr-o singură persoană, iar dacă realitatea este alta, pârâta poate prezenta documente doveditoare."
"2.2.5. Aspectele referitoare la echipamentele de muncă, echipamentele individuale de protecție sau îmbunătățirea condițiilor de muncă nu pot fi reținute ca obiecțiuni la expertiză deoarece:
- pârâta pune la dispoziția reclamanților autospeciala ACF 700, depășită din punct de vedere tehnic, în raport cu echipamentele moderne utilizate de către alte unități cu activități similare;
- autospeciala nu este dotată cu cabină pentru protecția operatorului și prevenirea expunerii la intemperii și factorii de mediu ambiant;
- reclamanții nu au la dispoziție containere specializate (așa cum utilizează toate unitățile similare) unde lucrătorii ar putea să se schimbe, să se spele să servească masa, să se adăpostească la nevoie în cazul intemperiilor, etc;
- din imaginile foto analizate reiese că echipamentul individual de protecție este adesea deteriorat și murdar ca urmare a utilizării în condiții dificile cu intemperii și contact cu noroi, produse petroliere, substanțe chimice, etc.
S-a menționat că, sub aceste aspecte pârâta nu precizează care sunt eforturile, la care se referă, întreprinse de unitate, pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și față de care expertul tehnic trebuia să facă vorbire mai mult."
2.S-a mai precizat că, în mod greșit, instanța de fond reține că locurile de muncă în care se află reclamanții nu pot conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, comportamente riscante în activitate, cu consecințe grave asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților.
S-a arătat că, sunt numeroase cazuri în unitatea pârâtă de îmbolnăviri grave a salariaților aflate în aceeași poziție cu reclamanții dobândite ca urmare a exercitării activității la locul de muncă.
Așa cum rezultă și din proba cu expertiza în protecția muncii efectuată în cauză "Concluzia, privind rapoartele medicale prezentate în CSSM, a fost formulată tocmai prin analiza acestora și din al căror conținut, întradevar se poate observa cu ușurință, de către orice persoană cu logică normală, chiar și fără pregătire medicală, că sunt formale, superficiale și copiate identic de la un an la altul."
Locurile de muncă și activitățile reclamanților au fost evaluate în două expertize) în specialitatea salarizare-organizare a muncii de către expert A. C., iar în dosar_ al Tribunalului Prahova (soluționat favorabil celor 21 reclamanți) similar cu prezentul dosar, pentru aceleași locuri de muncă și funcții, având ca părți tot salariații societății pârâte și pârâta din prezenta cauză - în ceea ce privește nivelurile de risc de accidentare conform documentației pusă la dispoziție de unitatea intimată. Evaluarea s-a realizat prin aplicarea metodei de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pe fiecare loc de muncă.
Acest studiu concluzionează faptul că factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executanților (deces sau invaliditate) ceea ce indică existența pericolului deosebit de accidentare și îmbolnăviri profesionale pentru meseriile și la locurile de muncă ale reclamanților
Nivelul de risc global calculat pentru locurile de muncă evaluate în cadrul unității intimate este de 3,23.Studiul relevă necesitatea reducerii nivelului global de risc al întregii activități, prin acțiunea asupra locurilor de muncă la care se depășește nivelul mediu pe unitate.
Astfel, se poate reține, o culpă a unității în acest sens care avea atribuții în procesul încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite dar în mod greșit a rămas în pasivitate.
3.S-a mai menționat că, instanța de fond:
- 3.1. nu a ținut cont, în principiul echității, de acoperirea prejudiciului evident adus salariaților prin culpa societății pârâte care nu și-a îndeplinit obligațiile legale ce-i reveneau (neputându-se reține că nu aparține culpa societății pârâte atâta timp cât s-au menținut aceleași condiții de muncă și după 01.04.2001 până în prezent (așa cum rezultă din expertiza protecția muncii efectuată în cauză), neținând cont în mod corect de următoarele aspecte care aduc în continuare mari prejudicii reclamanților și conduc la culpa societății pârâte care în mod greșit deși a demarat procedurile prevăzute de lege odată cu ședința din 30.03.2004 în cadrul Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale și
-3.2. interpretând greșit întreg ansamblu probator, neaplicând principiul echității și neurmărind acoperirea prejudiciului real și grav adus reclamanților de către societatea pârâtă, instanța n-a observat că avea posibilitatea legală să acorde condiții speciale pe o perioada mai scurtă decât cea solicitată în acțiune (n-a acordat nici mai puțin, adică pe perioada 01.04._06). In sprijinul acestui motiv de recurs, precizează că, a adus ca înscrisuri noi, în copie conform cu originalul certificatele de grefă din care rezultă soluțiile favorabile altor angajați ai societății pârâte aflați în poziție identică cu reclamanții din prezentul dosar pronunțate în data de 11.03.2014 de Tribunalul Prahova cu privire la dosarele nr._ și_ și rapoartele de expertiză A. C. întocmite în cele două dosare.
Având în vedere, atât proba cu expertiza protecția muncii efectuată în cauză cât și expertiza extrajudiciară cauzei de față (efectuată în dosar similar al Tribunalului Prahova) în specialitatea organizarea muncii-salarizare s-au tras următoarele concluzii care, în mod greșit n-au fost avute în vedere de către instanța de fond.
Societatea-pârâtă nu a urmat în totalitate și nu a analizat temeinic metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale și nu a finalizat astfel procedura stabilită restrictiv prin normele speciale ale respectivului act normativ.
În cauză, pe baza actelor depuse la dosar de societatea pârâtă, respectiv Procesul verbal din 30.03.2004 încheiat în cadrul ședinței Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă, în cadrul unității intimate, s-au discutat aspecte privind încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Comitetul astfel întrunit "a constatat că nu sunt în situația actuală îndeplinite condițiile criteriilor" prevăzute la art.2 litera (b),(c) și (d)din HG. 1025/2003 privind acordarea condițiilor speciale.
S-a mai menționat că, o analiză mai temeinică a condițiilor de încadrare în condiții speciale ar fi dus la un rezultat favorabil pentru activitatea salariaților ținând seama de aspecte cum sunt:
- Realitatea faptului că locurile de muncă, activitățile și condițiile de muncă au rămas neschimbate comparativ cu perioada până la 01.04.2001, când salariații au beneficiat de aceleași grupe
- Desfășurarea activității în aceleași locuri de muncă și condiții de muncă pe toată durata programului de lucru.
- Analiza efectelor condițiilor de lucru, a mediului de muncă și a factorilor de risc asupra stării de sănătate a salariaților pe o perioadă de 10-15 ani înainte de 01.04.2001.
- Solicitarea efectuării unei expertize medicale privind starea de sănătate a salariaților.
- Conștientizarea faptului că starea de sănătate trebuie monitorizată mult mai profund întrucât anumite riscuri din activitate, pot fi agravate de o vârstă mai înaintată a salariatului și o capacitate de adaptare a organismului mai redusă odată cu înaintarea în vârsta (lucrul la înălțime, în zgomot, iluminat necorespunzător).
- Efectuarea de determinări de noxe cu participarea inspectorilor ITM așa cum prevede legislația.
- Abordare obiectivă și conștientizarea faptului că există factori de risc care nu pot fi înlăturați din activitatea salariaților
- Acceptarea faptului că responsabilitatea deosebită a personalului în legătură cu calitatea lucrărilor ce le efectuează și necesitatea eliminării oricăror greșeli tehnice, determină o suprasolicitare neuro - psihică ce se poate manifesta prin oboseală și chiar surmenaj, aceste solicitări fiind agravate atunci când se lucrează în regim de lichidare a avariilor, la temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate, intemperii deosebite și calamități naturale.
- Responsabilitatea deciziilor personalului care lucrează la operații speciale sonde și faptul că ei au cumulat practic mai multe funcții: operator, șofer, gestionar, bun manager al locului de muncă și calitățile pe care trebuie să le aibă oamenii privind disponibilitatea pentru munca în condiții improprii organismului de multe ori, dar și desfășurarea activității cu grija pentru autospeciala din dotare, pentru siguranța echipei de lucru, exploatarea utilajelor în condiții optime de exploatare pentru a elimina costurile mari și întreruperile în exploatare.
Conform art.16 din HG nr.1025/2003, astfel cum a fost modificat prin HG. nr.2280/2004, angajatorii, împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, puteau solicita reevaluarea locurilor de muncă, respectând dispozițiile acestei hotărâri, până la data de 30 iunie 2005.
In cazul de față, s-a precizat, procedura pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale a fost inițiată și abordată de angajator într-o manieră superficială și nu a fost parcursă în totalitate, considerându-se în mod greșit că nu sunt întrunite condițiile impuse HG.1025/2003, așa cum rezultă din cuprinsul Procesului Verbal din 30.03.2004.
S-a mai menționat că, din documentele de la dosar rezultă că reclamanții au desfășurat activități de lucrări speciale sonde în condiții de risc deosebit de ridicat, determinat de complexitatea instalațiilor de lucru, a sarcinilor de muncă multiple și diverse, a responsabilității lucrului pe teren, la sonda - intervenții la reparații și incidente noaptea și ziua, în aer liber, indiferent de anotimp, în zone greu accesibile, în condiții de viscol, furtună inundații și calamități naturale.
Ceea ce este clar însă, este faptul că nedepunerea în termenul prevăzut de HG nr.1025/2003 a documentației prevăzute de lege pentru încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale a cauzat un prejudiciu evident, grav și real salariaților.
4.Instanța de fond la soluționarea cauzei (nu a acordat condiții speciale reclamanților care au desfășurat lucrări speciale sonde) în mod greșit nu a ținut cont de:
4.1.HG 1025/2003, anexa 1, poz. 13, respectiv Legea 263/2010, anexa 2, poz, 13, cuprinde activitatea pe care o desfășoară reclamanții, astfel:
"Activitatea desfășurată la forajul sondelor de țiței și gaze; intervenții, probe de producție și reparații capitale la sonde, combustie subterană, detubări sonde și săparea puțurilor pentru repararea coloanelor la sonde; activitatea de operații speciale - pentru timpul efectiv lucrat la sonde; montarea-demontarea turlelor petroliere, cu excepția turlelor rabatabile "
Parcurgerea procedurii de încadrare în condiții speciale de o manieră superficială din culpa societății pârâte a dus la situația în care activitatea desfășurată efectiv de reclamanți se regăsește în Anexa 1 cuprinzând activitățile încadrate în condiții speciale, dar societatea pârâtă nu se regăsește în Anexa 2 la lege.
S-a arătat că, din cuprinsul pct. 2.2.7. expertiza I. D. în specialitatea protecția muncii efectuată în cauza de față, rezultă existența unor unități cu activități similare; care se regăsesc în anexa nr. 2 la Legea 226/2006, lucrări speciale la sonde, iar din lista de mai jos reiese că numeroase unități se regăsesc în anexa nr. 2 la legea 226/2006, astfel:
/4./SN Petrom - S.A., București Suc Târgoviște, J_ 33/3.05.2005 poziția 13 din anexa 1
/5./SN Petrom - S.A., București Suc / V. J_ /67/8.07.2005, poziția 13 din anexa 1
/6./ SN Petrom - S.A., București Suc Moinești J_ /47/1.07.2005 poziția 13 din anexa 1
/7./ SN Petrom - S.A., București SucTimișoara J_ /50/1.07.2005 poziția 13 din anexa 1
/8./ SN Petrom - S.A., București Suc Moinești /J_ /54/4.07.2005 |poziția 13 din anexa 1
/9./ SN Petrom - S.A., București Suc | | Suplacu de B. | 72/14.07.2005 poziția 13 din anexa 1
/55./ SN Petrom - S.A., București Suc Pitești | J_ / 61/7.07.2005 poziția 13 din anexa 1
/ 56./ SN Petromservice - București - Suc. C., /65/8.07.2005 | poziția 13 din anexa 1
/57./ SN Petromservice - București Suc A. J_ /71/11.07.2005 | poziția 13 din anexa 1
/58./ SN Petromservice - București - Suc Ploiești 77/15.07.2005 / poziția 13 din anexa 1
/86. / - S.A., Mediaș J_ /99/25.07.2005 poziția 13 din anexa 1
/145./ . - S.A., /_ 177/22.09.2005 poziția 13 din anexa 1
- faptul că pârâta este unitatea care execută lucrări pentru aceste unități iar acestea se regăsesc în anexa nr. 2 la lege, confirmă logică și analiza prezentată în raportul de expertiză.
4.2.Pentru perioada 01.04._06, legea 226/2006 prevede că nu se datorează diferență între cota de contribuție de asigurări sociale datorată de angajator pentru condiții speciale de muncă și cea declarată, ceea ce ar determina plata contribuției la cota de CAS diferențiată a angajatorului începând doar cu această dată -18.06.2006 - și doar pentru timpul efectiv lucrat la sondă.
Față de aceste constatări și având în vedere și principiul echității și acoperirea prejudiciului evident adus salariaților prin culpa societății pârâte care nu și-a îndeplinit obligațiile legale ce-i reveneau (neputându-se reține că nu aparține culpa societății pârâte atâta timp cât s-au menținut aceleași condiții de muncă și după 01.04.2001 până în prezent) consideră justificată încadrarea reclamanților care au desfășurat activitate de lucrări special sonde, la condiții speciale de munca pe perioada în principal 31.04.2001-la zi, în subsidiar admiterea acțiunii pentru timpul efectiv lucrat la sonde - numai pentru perioada 01.04._06, perioadă pentru care angajatorul nu are obligația de plată a unei cote de CAS diferențiată, conform dispozițiilor Legii 226/2006, care în acest caz nu implică niciun efort financiar.
S-a menționat că, pentru toate motivele de recurs pe fondul cauzei arătate mai sus, rezultă că în mod greșit, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 indice 1 cod proc. civ., art.6, art. 14 CEDO, art.312 c. pr. civ .
Cu cheltuieli de judecată la fond reprezentând onorariu de avocat(200 leix2 reclamanți=400 lei) și în recurs.
Intimata pârâtă . SA, a formulat întâmpinare la motivele de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând sentința recurată, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite în sensul art. 19 din Legea nr. 19/2000 respectiv în condiții speciale, conform art. 20(2) din aceeași lege s-a făcut începând cu data de 1 aprilie 2001 prin lege, în virtutea competenței constituționale stabilite în favoarea legislativului de a edicta acte normative cu putere obligatorie.
Ulterior, prin adoptarea Legii nr. 338/2002 pentru aprobarea OUG nr. 49/2001 s-a creat posibilitatea completării locurilor de muncă cu condiții speciale, metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor și locurilor de muncă fiind prevăzută prin H.G. nr. 1025/2003 - act normativ emis de puterea executivă în aplicarea legii, conform art. 107 din Constituția României și art. 19 (2 - 4) art. 20 (3) din Legea pensiilor nr. 19/2000.
Acest act normativ stabilește clar, precis și fără echivoc atât procedura de urmat pentru obținerea avizului de îndeplinire a criteriilor de încadrare în condiții deosebite/speciale în scopul înscrierii locurilor de muncă respective în Anexa 2 a Legii nr. 226/2006 cât și dreptul și mijlocul de contestare a refuzului nejustificat al angajatorului de a parcurge această procedură.
Sindicatul reprezentativ, ca reprezentant al salariaților, sau responsabilul cu protecția muncii avea dreptul de depune sesizare la ITM în cazul refuzului angajatorului de a declanșa procedura prevăzută de H.G. nr. 1025/2003, de a formula plângere la Ministerul Muncii în cazul în care angajatorul nu a primit avizul de încadrare în condiții speciale conform art. 13 (1) din acest act normativ, iar împotriva deciziei date de Ministerele Muncii și Sănătății art. 12 (3) prevede dreptul la contestație în fața instanței judecătorești competente.
Prin art. 16 din acest act normativ s-a menționat că „Angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii pot solicita reevaluarea locurilor de muncă până la data de 31 decembrie 2004.”
Ulterior, prin Hotarare nr. 2.280 din 9 decembrie 2004 în vigoare din 24.12.2004, pct. 1, s-a prelungit termenul stabilit inițial pentru reevaluarea locurilor de muncă, până la data de 30 iunie 2005.
După expirarea acestui din urmă termen, a fost adoptată Legea nr. 226/2006 care reglementează expres încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale de muncă, stabilind, prin articolul 1, două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ: 1) la locul de muncă să se desfășoare activitățile expres prevăzute la Anexa 1 a legii; 2) locul respectiv de muncă să aparțină unei unități expres prevăzute în Anexa nr. 2 la lege.
În ceea ce privește prima condiție, susținerea reclamantei este aceea că activitățile pe care le desfășoară se încadrează la pct. 13 al Anexei nr. 1 la Legea nr. 226/2006: „Activitatea desfășurată la forajul sondelor de țiței și gaze: intervenții, probe de producție și reparații capitale la sonde, combustie subterană, detubări sonde și săparea puțurilor pentru repararea coloanelor la sonde; activitatea de operații speciale - pentru timpul efectiv lucrat la sonde; montarea-demontarea turlelor petroliere, cu excepția turlelor rabatabile.”
Însă, chiar dacă s-ar reține că activitatea reclamantei se încadrează în tipurile de activități descrise la Anexa nr. 1 din Legea nr. 226/2006, aceasta nu ar putea duce la concluzia că locul de muncă se încadrează în condiții speciale, nefiind îndeplinită cea de a II-a condiție cumulativă cerută de lege, aceea ca unitatea să fie nominalizată la Anexa nr. 2 a legii.
A constata că locul de muncă se încadrează în condiții speciale, deși unitatea angajatoare nu este nominalizată la Anexa nr. 2 a legii, înseamnă a încălca dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 din Legea nr. 226/2006, respectiv crearea unei norme juridice pe calea interpretării și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Ceea ce urmărește reclamanta prin formularea acțiunii este stabilirea, pe cale judecătorească, a încadrării în condiții speciale de muncă, fără respectarea procedurii legale expres reglementate de H.G. nr. 1.025/2003 și după data de 30 iunie 2005 (data limită până la care, potrivit legii, se putea solicita reevaluarea locurilor de muncă).
Față de cele arătate, nu pot fi primite ca fiind fondate susținerile privitoare la utilitatea și relevanța concluziilor expertizei întocmită în cauză și nici la respectarea principiului echității.
De asemenea, împrejurarea că în anexa legii sunt menționate alte unități cu activități similare, pentru care intimata execută lucrări, nu poate conduce, în mod automat, la recunoașterea acelorași condiții și pentru intimată, atâta timp cât aceasta nu a finalizat procedura prevăzută de lege pentru a fi încadrată în astfel de condiții de muncă.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciun din motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod. pr. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții D. R. G. și N. N. V., împotriva sentinței civile nr. 187 din 26 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I. și intimata pârâtă . SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, L. E. | Judecător, P. B. |
Grefier, N. A. |
Red. Jud.L.E./16 iulie 2014
Tehn. N.A/ 2 ex.
J.f.O.M.P.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1304/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
