Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 12/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 1720/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1131
Ședința publică de la 02 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C. M.-SOCIAL BRABOVA împotriva sentinței civile nr. 1240 din 11 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. NICOLIȚA, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor de recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 C.P.C.,
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea recursului:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1240 din 11 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. NICOLIȚA ‚ în contradictoriu cu pârâtul C. M.-SOCIAL BRABOVA județul D..
A fost obligat pârâtul C. M.-SOCIAL BRABOVA către reclamanta C. NICOLIȚA la 8266,01 lei drepturi salariale.
A fost obligat pârâtul către fondurile speciale la 3332,45 lei, respectiv: 1171,85 - contribuție la asigurări sociale, 613,81 lei contribuție la asig. soc. de sănătate (CASS), 55,81 lei contribuție la bugetul asigurărilor de șomaj, 1498,98 lei impozit pe salariu.
A fost obligat pârâtul către reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata unității pârâte C. M.-SOCIAL BRABOVA, cu contract individual de muncă, pe funcția de îngrijitoare de curățenie și, în această calitate a solicitat obligarea pârâtului angajator la plata unor diferențe de drepturi salariale cuvenite și neachitate de angajatorul pârât, începând cu 01.01.2010, reprezentate de: sporul de prevenție de 11%; - spor de noapte în cuantum de 25%; sporul pentru zilele de repaus sau de sărbătoare de 200%; sporul de 75% din salariul de bază reprezentând contravaloarea orelor suplimentare necompensate cu timp liber, temeiul acordării acestor drepturi fiind dat de dispozițiile codului muncii și ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară valabil pe perioada de referință.
Potrivit art.160 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar în conformitate cu prevederile art.159 alin 1 din C muncii " Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă".
În ceea ce privește sporul de prevenție, instanța a reținut disp. art. 97 alin. 1 litera i din CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 în conformitate cu care se acordă salariaților "un spor lunar de prevenție, în procent de 11%, potrivit legii."
Cu privire la cererea prin care s-a solicitat sporul pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbătoare legală, s-a constatat de expert, după analizarea statelor de plată si a foilor colective de prezentă, că aceste drepturi i-au fost plătite necorespunzător, fata de sporul prevăzut prin CCM la art. 97 al. 1 si de prevederile art. 142 al. 2 C. Muncii.
In ceea de privește capătul de cerere orele suplimentare solicitate, expertul a constatat, din analizarea statelor de plată si a foilor colective de prezentă că nu au fost respectate disp. art. 117-123 C.Muncii, precum și disp. art. 114-115 din CCM la nivel de ramură sanitară pe anii 2008-2010, precum si faptul că nu au fost compensate cu timp liber corespunzător.
Conform următoarelor acte normative: Legea 330/2009 art. 30 al. 7, Legea 285/2010, OUG nr. 80/2010 art. 7 si OUG nr. 103/2013 care privesc orele suplimentare efectuate de personalul bugetar in anii 2010-2014, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru, precum si munca prestata in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se va compensa numai cu timp liber corespunzător.
D. fiind faptul că angajatorul nu si-a respectat obligația de a compensa orele suplimentare cu timp liber corespunzător, reclamantul are dreptul la contravaloarea sporului prevăzut de Codul Muncii si contractele colective aplicabile in cauză.
In ceea ce privește sporul pentru munca de noapte, expertul a concluzionat că reclamantul a beneficiat în mod legal de acest spor de 15 % in conformitate cu disp. art. 97 al.1, astfel că acesta nu i se cuvine.
Coroborând înscrisurile aflate la dosar cu concluziile raportului de expertiză, ținând seama și de faptul că pârâtul nu a făcut dovada plății drepturilor salariale către reclamanta, se constată că acesta din urmă este îndreptățit la plata sumei de 8.266,01 lei drepturi salariale, a obligat pârâta să plătească fondurile speciale în cuatum de 3.332,45 lei respectiv 1171,85 - contribuție la asigurări sociale, 613,81 lei contrib.la asig. soc. de sănătate(CASS), 55,81 lei contrib. la bugetul asig. de somaj, 1498,98 lei impozit pe salariu, suma care reprezintă drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru orele suplimentare efectuate peste programul de lucru, diferențe salariale pentru munca efectuată in zilele de repaus săptămânal si sărbătoare legală, sporul de prevenție de 11 %, drepturi neacordate pentru perioada 01.01._13.
. Pârâta datorează reclamantei actualizarea și dobânda legală calculate asupra sumei constând în spor de prevenție, această cerere accesorie fiind întemeiată în raport de dispozițiile art. 166 alin. 4 Codul Muncii, în conformitate cu care întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului; daunele interese datorate pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor datorate, dar și actualizarea cu indicele de inflație, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art. 1531 N.C.C. care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
În baza art. 274 c.p.c., a admis cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul, ca parte care a căzut în pretenții, la plata către aceasta a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. M.-SOCIAL BRABOVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, s-a susținut că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, prin obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești solicitate, în condițiile în care Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, înregistrat la MMFES la data de 29.09.2008 și publicat în M.O.al României partea V nr.16/20.10.2013 avea o durată de valabilitate de 2 ani de la data înregistrării, conform art.17 din contract, arătând că acesta a încetat de drept prin ajungerea la termen, la data de 30.09.2010, nefiind prelungit prin act adițional.
S-a susținut, pe de o parte că, pentru perioada 30.09._13, nu există temei juridic pentru acordarea drepturilor bănești, iar pe de altă parte că intimatul C. Medical Brabova nu face parte din unitățile cărora li se aplică contractul colectiv de muncă.
În cel de al doilea motiv de recurs, s-a criticat sentința, susținându-se că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin contractul colectiv de muncă nu pot fi prevăzute drepturi și obligații la nivel superior față de cele stabilite prin lege, în contextul în care acesta se încheie în aplicarea legii.
S-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prevederile art.9,10 și art.14 din OUG nr.115/2004, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, ce reglementau acordarea sporurilor solicitate de reclamantă, au fost abrogate prin art.48 pct.17 din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În privința sporului pentru orele lucrate în zilele de repaos săptămânal și sărbători legale s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art.18 din Anexa III Cap.II, art.2 din Legea nr.284/28.12.2010, privind salarizarea unitară a personalului din fonduri publice, prevederile art.9 din Legea nr.285/2010 și art.7 din Legea nr.283/2011, în raport de care munca prestată în zilele de repaos săptămânal și sărbători legale se compensează cu timpul liber corespunzător.
În drept s-au invocat dispozițiile art.3041 Cod pr.civ.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art.3041 Cod pr.civ., recursul declarat de pârât se va admite pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii civile precizate, formulată de reclamantă l-a reprezentat obligarea pârâtului la plata sporului de prevenție de 11%, începând cu 1.01.2010 și la celelalte drepturi bănești reprezentând ore lucrate în zilele nelucrătoare pe perioada 1.01._12 și contravaloarea orelor suplimentare pe perioada 1.01._12, precum și a unor sume reprezentând daune interese.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea atât pe dispozițiile art.97 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară cât și pe dispozițiile Legii nr.330/2009, Legii nr.304/2009 precum și art.123, art.142 alin.2 și art.126 alin.2 din Codul muncii.
Examinând sentința, în raport de motivele de recurs, în care se invocă nerespectarea dispozițiilor Legii nr.330/2009, Legii nr.284/2010, Legii nr.285/2010 și Legii nr.283/2011, se constată că acordarea sporurilor, a contravalorii orelor lucrate în zile nelucrătoare, a orelor suplimentare, astfel cum au fost solicitate de reclamantă, s-a realizat în raport de prevederile din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură sanitară, nefiind analizată incidența dispozițiilor legale menționate, în privința îndreptățirii reclamantei la acordarea pretențiilor solicitate.
Instanța nu a analizat aspectele invocate de pârâtă în recurs, privind valabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură sanitară, raportată la reglementările legale privind acordarea unor sporuri și a contravalorii orelor suplimentare sau a orelor lucrate în zilele nelucrătoare, cu toate că acțiunea formulată de reclamantă s-a întemeiat și pe dispozițiile Legii.330/2009 și Legii nr.304/2008.
Instanța a achiesat la punctul de vedere al raportului de expertiză fără a efectua o analiză a întinderii efectelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2008-2010 și după data de 31 decembrie 2010, care reprezintă data finală de aplicabilitate, precum și a legilor de salarizare în vigoare pentru perioada de referință a drepturilor salariale solicitate.
Din considerentele hotărârii a reieșit că instanța de fond nu a verificat întinderea efectelor contract colectiv de muncă la nivel de ramură după data de 31 decembrie 2010 și nu a stabilit temeiul juridic al acordării drepturilor salariale în funcție de legile de salarizare intrate în vigoare începând cu luna octombrie 2009, respectiv Legea cadru 330/2009, Legea 284/28 dec.2010, Legea 285/2010, Legea 283/2011 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aplicabile în perioada pentru care s-au solicitat plata drepturilor salariale.
În funcție de cele expuse mai sus se constată că instanța neverificând incidența dispozițiilor legale arătate mai sus nu a intrat în cercetarea fondului, astfel încât făcându-se aplicarea dispoz. art.312 alin. 5 Cod pr.civilă, urmează să se admită recursul, să se caseze sentința civilă și să se trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul C. M.-SOCIAL BRABOVA împotriva sentinței civile nr. 1240 din 11 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. NICOLIȚA, având ca obiect drepturi bănești
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.preda-P.
Tehn.MC/3 ex.
Data red.07.07.2014
j.f. M.N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1221/2014. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 1367/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
