Acţiune în constatare. Sentința nr. 28/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1889/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3568/2014
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. P.
Judecător: M. C.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta S. L., cu domiciliul în C., ..54, .. 2, ., împotriva sentinței civile nr.2844/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în C., .. 80, județul D., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă S. L., reprezentată de avocat Cîncea E., lipsind intimata pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care,
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat Cîncea E., pentru apelanta reclamantă, a susținut oral motivele formulate în scris, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii în sensul de a fi obligată pârâta să elibereze adeverință reclamantei din care să rezulte că activitatea desfășurată de aceasta se încadrează în grupa a II-a de muncă.
A solicitat și cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința apelată, Tribunalul D. a respins acțiunea de reclamant S. L., cu domiciliul în C., ..54, .. 2, . în contradictoriu cu pârât . cu sediul în C., .. 80, județul D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta S. L. a fost, în perioada vizată în cerere, salariata unității pârâte, . funcția de "strungar", conform mențiunilor din carnetul de muncă (filele 12-13). Reclamanta a lucrat în Atelierul Axe – Secția Mecanică din cadrul Diviziei MER, respectiv în Atelierul Automate M. Medie – Secția Tensiune din cadrul Diviziei Aparataj Electric.
La nivelul societății pârâte s-a realizat procedura prevăzută de Ordinul 50/1990 privind încadrarea locurilor de muncă, activităților și funcțiilor în grupele superioare de muncă, o parte din funcțiile specifice atelierelor din cadrul Fabricilor MER și Aparataj Electric fiind încadrate în grupa a II de muncă, acestea fiind redate în coloana 1, respectiv coloana 2 din fișa cu personalul încadrat în grupe I și II de muncă (filele 32-36).
Între acestea însă, nu se regăsesc și atelierele, respectiv secțiile în care reclamanta a prestat activitate.
Mai mult, funcția de "strungar" nu se regăsește în listă în cadrul Fabricii MER la nici unul din secțiile/atelierele pentru care s-a acordat grupa a II a de muncă, iar în cadrul Diviziei Aparataj Electric această funcție a fost încadrată în grupa a II a de muncă numai în secțiile/atelierele Araldit I, Araldit II și Construcții Metalice .
Temeiurile juridice, din Ordinul 50/1990, așa cum a fost completat de Ordinul 125/1990, invocate de reclamantă privesc următoarele operațiuni:
Pct. 34 (alin. 4) - "polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din metale feroase și neferoase".
Pct. 69 Instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadiena, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluenclorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorura de carbon, tricloretilenasi tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obtinerea fenolului si a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrina, clorura de etil - fabricare. Degresarea chimica cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului si a nitroxanului.
Pct. 160 - personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute, sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele …." .
După cum susține reclamanta, în exercitarea funcției sale realiza operațiuni de: strunjire prin așchiere în urma cărora săreau bucăți încinse de metal care provocau arsuri, iar în vederea răcirii lor efectua operațiuni de degresare cu pulberi silicogene și uleiuri emulsionabile; operațiuni de finisare la diverse piese, axe motoare confecționate din materiale feroase și neferoase.
Toate aceste operațiuni se realizau în timpul normal de lucru, în condiții extreme de temperatură.
Rezultă că reclamanta realiza un șir de operațiuni între care se regăsesc și operațiuni încadrate în grupele superioare de muncă, cum ar fi degresarea chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline (pct. 69). Activitatea respectivă face însă parte dintr-un complex de operațiuni ce ar fi trebuit realizate toate sau măcar în majoritatea lor pentru a putea primi o nominalizare la grupa a II a de muncă.
Niciunele dintre activitățile descrise la pct. 34, invocat de reclamantă, nu se regăsesc printre operațiunile efectuate de aceasta, exercitarea unei operațiuni asupra unor metale feroase sau neferoase, altele decât cele prevăzute la pct. 34 (polizare, șlefuire și lustruire) neatrăgând acordarea grupei .
Pe de altă parte, oricare dintre activitățile enumerate în aceste texte trebuiau realizate în cel puțin 50%, respectiv 70% din timpul normal de lucru aceasta fiind o condiție esențială în acordarea grupei de muncă. Într-un flux tehnologic pot fi necesare mai multe operațiuni ce pot fi regăsite în mai multe dintre punctele anexelor, tocmai acesta fiind motivul pentru care anumite operațiuni au fost prevăzute doar pentru anumite întreprinderi sau unități .
În acest sens, instanța amintește că Ordinul 50/1990 a avut în vedere încadrarea în grupele superioare de muncă a locurilor, activităților și categoriilor profesionale de muncă.
Așa cum rezultă din însăși titulatura acestui act normativ, beneficiază de încadrarea în grupe personalul care lucrează în: locurile de muncă nominalizate conform procedurii prevăzute de ordin, situație în care toți salariații ce desfășoară activitate în acel loc de muncă beneficiază de aceiași încadrare – indiferent de activitatea prestată ; activitățile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare toți salariații care prestează respectiva activitate (independent de funcția deținută și de locul de muncă); categoriile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare în grupă doar funcțiile și/sau categoriile de funcții nominalizate, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea .
Astfel, dacă la nivelul societății – în urma procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990 – s-a hotărât nominalizarea unui loc de muncă în grupa de muncă, fără a se menționa activitatea sau categoria de muncă, rezultă că vizat a fost tot compartimentul/atelierul/ divizia etc. fără limitarea numărului de salariați sau a categoriei și/sau funcției deținute de aceștia, situație care face incident art. 3 .
În unele cazuri, chiar actul normativ a nominalizat exclusiv un atelier, fabrică, uzină etc., de exemplu pct. 28, 29, 31, 46, 47 – anexa I sau pct. 36, 48, 65, 66 – anexa II. Astfel, în situația menționată la pct. 28 anexa I, de încadrarea în grupa I de muncă nu poate beneficia decât un salariat care a desfășurat activitate de "presare discuri" la Combinatul Siderurgic Reșița, nu și la Combinatul Siderurgic G. sau Oțelul R. și cu atât mai mult într-o întreprindere cu alt specific, dar în care totuși se poate realiza o activitate de "presare discuri", tocmai pentru că a fost vizat locul de muncă și nu o anume activitate realizată la acel loc de muncă. Prin urmare, activitatea de presare a discurilor este încadrată în grupa I de muncă doar dacă a fost executată de salariații Combinatului Siderurgic Reșița, ceea ce conduce la concluzia că specificul activității acestui combinat și continuitatea executării acestei operațiuni a determinat încadrarea în grupă și nu activitatea în sine.
Dacă ordinul a vizat doar anumite funcții ce puteau fi încadrate în grupa I de muncă – de ex. pct. 123 anexa I, la fel ca și în speța de față, acestea au fost enumerate expres, deci limitativ, în această ultimă situație nemaifiind incident art. 3, în opinia instanței.
La nivelul unității pârâte, în secția în litigiu, după efectuarea procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990, s-a hotărât nominalizarea funcțiilor pentru care s-a hotărât încadrarea în grupele de muncă, nu și a locurilor de muncă sau activităților desfășurate în cadrul acestora.
În anexele la contractele colective de muncă sau fișele privind grupele de muncă depuse la dosar sunt înscrise distinct funcțiile vizate, locurile de muncă fiind menționate doar pentru identificarea lor, dar și cu scopul de a întări intenția de încadrare în grupa de muncă doar a funcției de "strungar" din cadrul atelierului "Araldit I" – Divizia Aparataj Electric, nu și a celui de la atelierul " Automate M. Medie" în care a lucrat reclamanta.
Aceasta întrucât, chiar dacă salariații au aceleași funcții și ar realiza unele activități similare sau identice, natura meseriei lor, a activității efectiv depuse în exercitarea atribuției de serviciu - este diferită, realizându-se în condiții de muncă diferite și în perioade de timp diferite. Tocmai de aceea a fost impusă efectuarea procedurilor specifice de încadrare în grupele superioare de muncă, pentru identificarea acestor factori, funcție de care s-a hotărât încadrarea în grupe fie a locului, fie a activității, fie a funcției .
În acest context, situația salariaților unității pârâte ce au primit soluții de admitere a cererilor privind acordarea grupelor de muncă, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, nu au relevanță în cauză nefiind dovedite situațiile de fapt și de drept similare speței.
Din considerentele reținute la pronunțarea sentințelor depuse la dosar în susținerea acestui argument nu rezultă identitatea locului de muncă în care ar fi lucrat salariații pentru care s-au pronunțat. Pentru a verifica dacă reclamanta se află într-o situație identică este esențială cunoașterea activităților efective desfășurate de acei salariați, precum și locurile lor de muncă în raport de specificul cărora, se regăsesc sau nu în anexele la Ordinul 50/1990, conform condițiilor arătate mai sus.
Reținând că activitatea realizată de reclamantă nu presupunea doar activitățile efective prevăzute la pct. 34 sau 69 ci și alte operațiuni – ce nu presupun încadrarea în grupe superioare, nu se poate aprecia asupra perioadei de timp în care aceasta s-a expus acelor condiții grele, ce ar fi impus acordarea grupei.
Concluzionând, nu poate fi primită solicitarea reclamantei, întrucât aceasta nu a realizat în perioada vizată activități efective dintre cele prevăzute la pct. 34 sau 69 din anexa II la ordin, cel puțin 70% din programul de lucru și, pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta S. L., susținând următoarele:
O primă critică vizează faptul că instanța de fond a reținut doar apărările pârâtei fără să facă o aplicabilitate corectă a normelor legale impuse de către legiuitor. Mai mult decât atât instanța de fond vorbește despre o cu totul altă speță și despre încadrarea în grupa I de muncă, deși reclamanta a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă, și nu în grupa I.
O altă critică se referă la logica instanței de fond privind "cunoașterea activităților efective desfășurate". Activitatea este cea din carnetul de muncă, strungar, respectiv găuritor filetator.
În acest sens art. 1 din Decretul nr. 92/1976 prevede următoarele: "Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă...vechimea in funcție, specialitate, meserie".
In acest sens, instanța de fond a avut la dispoziție dovada incontestabilă în ceea ce privește meseria pe care a exercitat-o reclamanta.
Referitor la faptul că nu se poate aprecia perioada de timp la care reclamanta s-a expus condițiilor grele, ce ar fi impus acordarea grupei, instanța de fond comite înca o eroare, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta face dovada de netăgăduit a meseriei pe care a exercitat-o ca și angajată a pârâtei în funcția de strungar = muncitor calificat în prelucrarea pieselor, meserie ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, respectiv aceasta a exercitat și meseria de găuritor-filetator.
O a treia critică este aceea că instanța de fond reține că nu a avut probe suficiente, iar înscrisurile nu sunt doveditoare pentru a putea aprecia activitatea prestată de către reclamantă.
Instanța de fond omite un lucru esențial și anume că proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris, în speța de față carnetul de muncă este proba pe care instanța de fond a avut-o la dispoziție pentru a-și putea forma părerea, dar pe care aceasta nu a considerat-o relevantă.
În drept a invocat dispozițiile art. 468, 470, 471 din NCPC.
Apelul este nefondat.
Reclamanta prin actiunea formulata a solicitat instantei sa se constate ca a desfasurat activitate in grupa a II de munca, în procent de 100%, invocand in acest sens prevederile pct.34, 69 și 160 din Ord. Nr. 50/1990.
Potrivit alin. 2.din ordinul nr.50/1990, in grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. II.
Potrivit alin. 3. beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului. In acest sens, ordinul a stabilit prin alin. 1, 2 si 3 modalitatea de stabilire si încadrare in grupele de munca. In consecința, daca prin alineatele 1 si 2 s-au prevăzut in mod expres locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale, beneficiare de grupe de munca, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora in una din situațiile cuprinse in anexe, prin alineatul 3 s-a prevăzut posibilitatea ca alți salariați care nu se regăsesc expres in una din situațiile din anexe, sa fie beneficiare a unei grupe de munca, prin asimilare, ca urmare a prestării efective a muncii in una din situațiile cuprinse in anexe.
Aceasta asimilare se realizează indiferent de numărul salariaților si din categoria profesionala din care face parte.
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că apelanta îndeplinește condițiile de încadrare în grupa a II a de muncă fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Stabilirea încadrării unei persoane in grupa de munca se realizează in concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de munca in care fiecare salariat iși desfășoară activitatea.
Beneficiul grupei de munca nu se acorda dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de munca, indiferent de profesia, locul de munca sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.
In raport de prevederile mai sus menționate se constata ca pentru stabilirea încadrării unui salariat in grupa de munca, unitatea sau instanța de judecata chemata sa soluționeze conflictul de munca are obligația sa verifice îndeplinirea condițiilor legale de către salariat prin raportare la situația concreta in care acesta si-a desfășurat activitatea sub aspectul operațiilor efectuate, condițiilor specifice, locului de munca, timpului efectiv lucrat la locurile de munca incluse in grupe, pentru întreaga perioada in care se solicita beneficiul grupei de munca.
Curtea constată că la unitatea angajatoare s-a urmat procedura de încadrare în grupa a II a de muncă, iar comisia mixtă patronat-sindicat, la Divizia Mașini Electrice Rotative unde era angajată apelanta reclamantă, nu a nominalizat și meseria de strungar ocupată de apelanta reclamantă.
Față de cele prezentate Curtea constată că, apelul este nefondat și în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S. L., cu domiciliul în C., ..54, ., județul D., împotriva sentinței civile nr.2844/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în C., .. 80, județul D., având ca obiect acțiune în constatare
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Președinte, P. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.C.
Tehnored.M.M.
4ex./10.10.2014.
j.f.D.S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 660/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
