Acţiune în constatare. Decizia nr. 454/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 5672/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 454
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul T. N., cu domiciliul în C., ., nr. 39, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6413 din 10 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A. C., cu domiciliat în C., Calea București, nr. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat D. G., reprezentându-l pe apelantul reclamant T. N., lipsind intimata pârâtă S.C. E. S.A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: apelantul reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, în temeiul art. 415 pct. 1 C.p.c., a repus cauza pe rol.
Apărătorul apelantului reclamant a considerat că nu se mai impune administrarea probelor solicitate prin cererea de apel.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat G. D., pentru apelantul reclamant, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că societatea pârâtă a recunoscut că activitatea desfășurată de reclamant de bobinator în perioada 1.01.1970-1.07.1989 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Aenxei II din Ordinul 50/1990. A pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței civile, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul T. N. a chemat în judecată pârâta S.C. E. S.A. C., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se constate că activitatea desfășurată de acesta în perioadele 11.08.1952 – 01.04.1990, în cadrul unității pârâte a fost lucrată în condiții de muncă ce se încadrează în grupa II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 69 și să fie obligată pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
În motivarea cererii,reclamantul a arătat că în perioada menționată și-a desfășurat activitatea în cadrul Fabricii Mașini Electrice Rotative, Secția MR, în meseria de electrician - bobinator, desfășurând operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline, utilizând materiale de risc foarte ridicat pe bază de mică, bandă de sticlă impregnată în rășină, șnur poliesteric, aliaje de lipit care prin încălzire degajă fum toxic, azbest și sticlă, Cu-Ag, manipulând produse toxice, caustice.
Activitatea se desfășura la temperaturi foarte ridicate, în condiții grele de muncă ce se încadrează în grupa a II a de muncă.
În scop probator a depus la dosarul cauzei, în copie, cartea de identitate, carnetul de muncă și practică judiciară.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, învederând faptul că pentru perioada dedusă judecății nu s-a făcut nominalizarea reclamantului în grupa a II-a de muncă de către comisiile patronat – sindicat, deoarece nu erau întrunite prevederile art. 4 din Ordinul nr. 50/1990. Mai mult, a precizat că Ordinul 50/1990 prevede că încadrarea în grupe de muncă se face începând cu data de 18.03.1969, astfel încât reclamantul în mod nejustificat solicită a se constata că activitatea desfășurată și anterior acestei date, respectiv începând cu data de 01.06.1958 se încadrează în grupa a II-a de muncă în temeiul Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 69.
A depus la dosar copia Anexei nr. 5 la CCM pe anul 1992 privind condițiile de muncă la MER și tabelul cu persoanele încadrate în grupe de muncă la data de 20.09.1997.
La termenul de judecată din data de 10.05.2012, reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale cu un martor, fiind audiat martorul G. C. a cărui declarație a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei.
Prin sentința nr.6413 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. N., cu domiciliul în C., . nr. 39, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A, cu sediul în C., Calea București nr. 80, jud. D..
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 18.03.1969-01.01.1970 și 01.07._90 se încadrează în grupa II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexei II, pct. 69.
A fost obligată pârâta să elibereze o adeverință reclamantului în acest sens.
S-a respins acțiunea reclamantului cu privire la celelalte perioade solicitate.
S-a reținut că reclamantul a fost angajat al unității pârâte în perioada dedusă judecății. Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă aflat în dosarul cauzei (filele 16-20) reiese că reclamantul a fost încadrat ca bobinator în perioadele 01.06._70 și 01.07._90, iar în celelalte perioade a îndeplinit funcția de lăcătuș, magaziner și electrician constructor.
S-a reținut că, potrivit Ordinului 50/1990, încadrarea în grupe de muncă se face începând cu data de 18.03.1969, pentru perioadele anterioare existând alte acte normative, în prezent abrogate.
Ca o consecință, acțiunea reclamantului cu privire la perioada 11.08._69 este neîntemeiată, și a fost respinsă ca atare.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, rezultă că în perioada 11.08._53, acesta a fost încadrat ca lăcătuș, în perioada 01.12._58 a îndeplinit funcția de magaziner, iar în perioada 01.01._89 a îndeplinit funcția de electrician constructor, meserii care nu se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit dispozițiilor Ordinului 50/1990, Anexa II, pct.69.
Ca urmare, acțiunea a fost respinsă pentru aceste perioade.
Din proba testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, reiese că reclamantul, în perioadele în care și-a desfășurat activitatea ca bobinator a realizat operațiuni de degresare chimică cu solvenți organici și cu soluții alcaline, utilizând materiale de risc foarte ridicat pe bază de mică,, bandă de sticlă impregnată cu rășini, șnur poliesteric, aliaje de lipire care prin încălzire degajau fum toxic, aceste operațiuni fiind executate în tot timpul programului de lucru .
Activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 18.03._70 și 01.07._90 se încadrează deci în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei II pct. 69 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța a avut în vedere și faptul că numeroși colegi ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și acesta au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul a făcut și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectivă si rezonabilă. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța a admis în parte acțiunea în sensul că s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 18.03._70 și 01.07._90 în cadrul unității pârâte a fost lucrată în condiții de muncă ce se încadrează în grupa II-a de muncă, în procent de 100%, conform Anexei II, pct. 69 la Ordinul nr. 50/1990, cu consecința obligării pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens, conform art.40 alin 2 lit.h din Codul muncii.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul T. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin sentința pe care o consideră parțial netemeinică, instanța de fond a constatat că numai activitatea de bobinator consemnată în Carnetul de muncă în perioadele 18.03.1969 – 01.01.1970 si 01.07._90 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, nu și activitatea de electrician constructor desfășurată pe perioada 01.01._89, conform Carnetului de muncă.
A precizat că intre cele două meserii nu exista nicio diferență in privința activității desfășurate întrucât conform calificării personale denumirea exactă acestei meserii era electrician constructor de mașini electrice, dar salariații care desfășurau aceasta meserie erau denumiți bobinatori.
De altfel acest lucru rezultă și din întâmpinarea pârâtei care nu face distincție între cele doua meserii referindu-se doar la meseria de bobinator care este absolut similară în ceea ce privește calificarea și sarcina de serviciu cu meseria de electrician constructor de mașini electrice.
În concluzie, instanța de fond a exceptat neîntemeiat constatarea ca pe perioadele în care în Carnetul de muncă era trecută meseria de electrician constructor nu au fost încadrate în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa 2. pct 69.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, și să se constate că și pe perioada 01.01._89 în care s-a consemnat în Carnetul de muncă că a desfășurat activitatea de electrician constructor, în realitate a desfășurat aceiași activitate specifică celor doua meserii similare - bobinator sau electrician constructor, si se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 69.
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile ari. 466 NCPC, art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii, Ordinul nr. 50/1990.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința în raport de criticile formulate și probele administrate în dosar Curte constată că reclamantul a criticat sentința Tribunalului cu privire la respingerea cererii de încadrare în grupa II de muncă pentru perioada 01.01.1970 – 01.07.1989, cât a desfășurat activitate ca electrician constructor.
Potrivit alin. 2.din Ordinul nr.50/1990, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. II.
Potrivit alin. 3. beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, conform celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă șiactivitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observă din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de muncă, în sensul că activitățile, locurile de muncă și categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului. În acest sens, Ordinul a prevăzut prin alin. 1, 2 si 3 modalitatea de stabilire și încadrare în grupele de muncă. În consecință, dacă prin alineatele 1 si 2 s-au prevăzut în mod expres locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale, beneficiare de grupe de muncă, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora în una din situațiile cuprinse în anexe, prin alineatul 3 s-a prevăzut posibilitatea ca alți salariați care nu se regăsesc expres în una din situațiile din anexe, să fie beneficiare a unei grupe de muncă, prin asimilare, ca urmare a prestării efective a muncii în una din situațiile cuprinse în anexe.
Aceasta asimilare se realizează indiferent de numărul salariaților și din categoria profesională din care face parte.
În concluzie, încadrarea în grupele de muncă se face fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situații din cele prevăzute in anexe.
Potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Cu probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că pentru perioada vizată în motivele de apel intimatul îndeplinește condițiile de încadrare în grupa a II a de muncă fiedirect ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Stabilirea încadrării unei persoane în grupa de muncă se realizează în concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de muncă în care fiecare salariat își desfășoară activitatea.
Beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de muncă, indiferent de profesia, locul de muncă sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.
Susținerea reclamantului că între activitățile prestate de bobinatori și cele desfășurate de electricienii constructori nu există diferențe, acestea fiind identice ca atribuții, nu a fost dovedit în cauză, condiții în care întemeiat prima instanță a apreciat că este nefondată cererea reclamantului cu privire la perioada 01.01.1970 – 01.07.1989.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul T. N. cu domiciliul în C., . nr. 39, ., ., împotriva sentinței nr.6413 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A, cu sediul în C., Calea București nr. 80, jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.C.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
