Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1707/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1707/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 13637/63/2012
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1707
Ședința publică din data de 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamantul N. L. și pârâta ., împotriva sentinței civile nr. 4070/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat R. D. Ș., precum și recurenta pârâtă reprezentată de avocat G. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care, avocat G. C. a depus la dosar copia certificată a dispoziției de plată nr.3/19.09.2011, precizând că inițial, dispoziția nu a avut ștampilă ci doar semnătura, iar la prezentarea copiei, s-au ștampilat atât originalul cât și copia, dar în poziții diferite.
Avocat R. D. Ș., a depus la dosar și a comunicat și părții adverse, „plângere” formulată de reclamant.
Nefiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților.
Avocat R. D. Ș. pentru recurentul reclamant, a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru cercetarea fondului, audierea a doi martori, deoarece procesul verbal din 19.09.2011 fiind imposibil a se întocmi în respectiva formă, doi din semnatari, în calitate de șoferi, fiind placați în cursă în afara țării.
Raportul de expertiză este presărat cu erori, obiecțiunile fiind respinse de instanță. Expertul contabil, a calculat consumul de motorină, deși acesta poate fi calculat doar de un expert tehnic auto. Referitor la orele suplimentare, expertul a verificat doar diagramele tahograf, nu și documentele de la sediul firmei și pe cele aflate la dosar.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii introductive și respingerea cererii reconvenționale.
Avocat G. C. pentru recurenta pârâtă, apreciind că motivarea hotărârii este lapidară, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate și probatoriilor încuviințate. Instanța de fond a admis plata unor drepturi bănești deși acesta nu s-a mai prezentat la serviciu și în urma notificării a refuzat să se prezinte, deși nu a făcut dovada depunerii foilor de parcurs, a diagramelor tahograf.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul reclamantului, a solicitat respingerea recursului.
Avocat R. D. Ș., referitor la recursul pârâtei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8.08.2012 reclamantul Nitor L. a chemat în judecată pârâta S.C. S. A. S.R.L, C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea încetării relațiilor de muncă între părți la data de 19.10.2011, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada 1.08.2014 – 19.10.2011, la plata concediului de odihnă neefectuat, a drepturilor din diurnă și a cheltuielilor suplimentare efectuate pentru desfășurarea curselor, să se contate nulitatea deciziei nr 4/17.05.2011 și să oblige pârâta la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4070/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamant N. L. cu domiciliul în C., . 5, ., ., în contradictoriu cu pârât S.C. S. A. S.R.L, cu sediul în C., ., .. 1, ..
A fost obligată pârâta-reclamantă către reclamantul pârât la plata următoarelor sume: 1150,36 diurna, 196,67 lei indemnizație concediu de odihnă și 333,24 lei salariu luna septembrie 2011.
S-au respins celelalte capete de cerere din acțiunea principală.
A fost admisă în parte cererea reconvențională.
A fost obligat reclamantul-pârât către pârâta-reclamantă la 2153,23 lei cheltuieli nejustificate.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul N. L. a avut raporturi de muncă cu pârâta S.C. S. A. S.R.L C., în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată încheiat la data de 17.05.2011, pentru funcția de conducător auto.
La data de 19.09.2011, l cererea angajatorului a predat autovehiculul și nu s-a mai prezentat la serviciu, deși a fost notificat, prin adresă de către acesta.
Pin decizia nr. 5/19.10.2011 i-a fost suspendat contractul individual de muncă, iar la data de 20.10.2011, prin cererea neînregistrată sau fără dovada că a fost comunicată solicită încetarea raporturilor de muncă prin demisie.
Potrivit art. 81 Codul Muncii: " (1) Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință al salariatului, care printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă; după împlinirea unui termen de preaviz.
(8) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă".
De asemenea, potrivit art. 81 alin 7 Codul Muncii " Contractul individul de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale sau parțiale de către angajator la acest termen.
Din probele existente la dosar a rezultat că reclamantul N. L. nu a făcut dovada depunerii unei asemenea notificări sau cereri și nici a refuzului din partea angajatorului în a-i primi cererea, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere.
Cu privire la drepturile salariale instanța le-a admis în parte capetele de cerere pentru următoarele considerente:
In raport de recunoașterile pârâtei reclamante și de concluziile expertizei, dar și înscrisurile din dosar se constată întemeiate plata următoarelor sume de bani: 1150,36 lei diurnă,196,67 lei indemnizația de concediu de odihnă și 333,24 lei salariul pe luna septembrie 2011.
In privința salariului a respins cererea pentru restul perioadei, deoarece acesta începând cu data de 19.09.2011 nu a mai prestat nici o activitate în cadrul societății, deci nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul individual de muncă față de angajator pentru a se naște dreptul la plată, iar pentru luna august 2011, pârâta a făcut dovada plății cu disp. 3/2011.
Potrivit art 159 al 1 Codul Muncii " (1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă".
Din moment ce nu a prestat munca, salariatul nu este îndreptățit la un salariu.
De asemenea, potrivit art 146 alin 4 Codul Muncii reclamantul N. L. este îndreptățit la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, întrucât raporturile de muncă, iar diurna a fost calculată conform comenzilor de transport și a diagramelor în acord cu HG 518/1985 actualizată.
Legat de munca suplimentară sau cea efectuată în zilele de sărbătoare înscrisurile depuse și concluziile expertizei stabilesc că aceasta a fost compensată cu timp liber.
In ceea ce privește cererea reconvențională instanța a admis-o în parte și pe aceasta în sensul că reclamantul – pârât N. L. va fi obligat către pârâta - reclamantă S.C. S. A. S.R.L C. la plata sumei de 2153,23 lei cheltuieli nejustificate.
Potrivit art 254 Codul Muncii, " (1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din urmă și în legătură cu munca lor".
Din probele existente la dosar, instanța a constatat că este justificată numai această sumă, pârâta reclamantă nefăcând dovada existentei unui prejudiciu cert în legătură cu consumul de combustibil și cu amenda contravențională.
Nici expertiza efectuată nu a confirmat existenta unui asemenea prejudiciu, concluziile fiind făcute numai pe calculul general al pârâtei reclamante și fără să aibă în vedere, consumul autovehiculului, uzura, traseul și orice alte elemente care justificau un asemenea consum depășit.
Lipsa proceselor verbale de contravenție nu au putut justifica celelalte pretenții ale pârâtei reclamante, astfel încât instanța apreciază că nu sunt dovedite pretențiile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs intimatul reclamant N. L. și pârâta ., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
Recurentul reclamant consideră că hotărârea a fost dată în urma greșitei interpretări atât a dispozițiilor legale incidente în cauză cât și a situației de fapt, instanța în mod greșit respingând cereri de probatorii utile în vederea justei soluționări a dosarului, respingând obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză și ignorând argumentele legate de nevalabilitatea anumitor înscrisuri depuse de către intimată.
Apreciază că în cauza de față, pentru ca întregul litigiu să fie corect soluționat se impune ca instanța competentă să administreze probele respinse de către prima instanță.
Prin cererea de chemare în judecată inițială a solicitat constatarea încetării relațiilor de muncă la data de 19.10.2011. Acest prim capăt de cerere este extrem de important, deoarece raportându-ne la acest moment putem aprecia existența și putem calcula cuantumul drepturilor salariale și de altă natură pe care pârâta le mai are de achitat. Așa cum se poate observa din sumara motivare a primei instanțe, hotărâtor în determinarea momentului în care au încetat relațiile dintre părți, au fost tocmai înscrisurile depuse de către intimată la dosarul cauzei. Instanța precizează că "la data de 19.09.2011, la cererea angajatorului a predat autovehiculul și nu s-a mai prezentat la serviciu, deși a fost notificat, prin adresă de către acesta". Deși nu precizează, adresele despre care face vorbire instanța sunt probabil cele din 14 octombrie 2011 și 31 octombrie 2011. Potrivit acestor adrese, în evidențele firmei figuram încă din data de 19 septembrie, ca absent nemotivat. însă această constatare a avut ca și temei un proces verbal încheiat la sediul unității în data de 19.09.2011 și semnat de trei persoane.
A precizat în repetate rânduri că respectivul proces verbal era imposibil a fi întocmit în respectiva formă, de vreme ce cel puțin doi dintre cei ce au constatat și confirmat lipsa prin semnătură, nu se aflau în țară la data respectivă, aceștia, în calitatea lor de șoferi fiind plecați în curse în afara țării. Cererea de audiere a doi martori privită din această perspectivă devine extrem de utilă și chiar hotărâtoare în determinarea momentului încetării relațiilor de muncă.
Deoarece potrivit art.305 C. în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, iar audierea unor martori este utilă în vederea cercetării fondului cauzei, apreciază că solicitarea de casare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare este întemeiată.
Solicitarea de acordare a salariului cuvenit până la data de 19.10.2011 a fost respinsă deoarece instanța a reținut că nu am mai prestat nici o activitate în cadrul societății, salariul reprezentând compensația muncii depuse. Contractul individual de muncă încheiat între părți își produce efectele indiferent de prestarea sau nu a unei activități, câtă vreme nu a intervenit vreo cauză de încetare a acestuia. In acest sens, independent de existența sau nu a unei dispoziții de plecare în cursă drepturile salariale și restul drepturilor ce își au izvorul în contractul individual de muncă se impun a fi acordate.
De asemenea instanța în mod greșit a constatat (probabil reținând concluziile raportului de expertiză) că nu a se impune a fi compensată munca suplimentară sau cea efectuată în zilele de sărbătoare deoarece aceasta a fost compensată cu timp liber. Pentru a răspunde obiectivului nr.2, expertul desemnat în cauză a constatat faptul că am prestat muncă în ziua de sâmbătă 20.08.2011 și în zilele de duminică 31.07.2011 și 21.08.2011, zile libere acordate pentru acesta muncă fiind cuprinse în perioada 20.07._11.
Raportându-ne la datele calendaristice, zilele libere compensatorii au fost acordate anterior prestării muncii efective. Acest aspect, deși unul ce trebuia lămurit, nu s-a mai putut realiza, instanța respingând orice discuție legată de temeinicia raportului de expertiză întocmit în cauză.
Raportul de expertiză este presărat cu erori, erori ce au rămas necorectate prin respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză. Experta desemnată și-a depășit atribuțiile și competența în momentul în care a calculat consumul de motorină a autovehiculului. Un astfel de consum poate fi calculat în mod corect doar de către un expert tehnic auto, expert ce are competența să aprecieze variațiile de consum produse de diversele modificări ale stării tehnice a vehiculului, deoarece așa cum am precizat, vehiculul prezenta diverse nereguli mecanice, nereguli ce aveau drept consecință directă creșterea consumului mediu. în ceea ce privește obiectivul privind determinarea orelor suplimentare, deși experta susține că a verificat documentele aflate atât la sediul firmei cât și la dosarul cauzei, așa cum rezultă din chiar reținerile acesteia, experta a verificat numai diagramele tahograf aflate la dosarul cauzei, ajungând bineînțeles la concluzia eronată că nu am efectuat ore suplimentare.
Experta a calculat greșit și sumele de bani depuse de societate în propriul cont bancar ajungând la concluzia eronată că aceste sume de bani i-au fost acordate cu titlu de salariu. Acest lucru este neadevărat deoarece a fost plătit numai în baza dispozițiilor de plată. Orice sume adăugate de către intimată în propriul său cont nu poate fi reținută ca fiind achitată. Nu în ultimul rând, și drepturile salariale cuvenite au fost greșit calculate deoarece dovada achitării drepturilor salariale se face cu statul de plată, angajatul certificând prin semnătură plata acestora.
A precizat că susține în continuare că nu a primit salariul pentru perioada cuprinsă între 01.08.2011 și 19.10.2011, orice stat de plată cuprins în această perioadă necuprinzându-i semnătura.
Având în vedere că pentru lămurirea problemelor anterior amintite se impun administrarea unor probatorii inadmisibile în cadrul căii de atac a recursului, a solicitat casarea sentinței 4070/26.06.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața primei instanțe.
In mod greșit instanța a dispus respingerea cererii mele de constatare a nulității deciziei prin care s-a constatat încetat contractul de muncă nr.4/17.05.2011 în temeiul art. 55 lit.(b) din Legea 53/2003. Potrivit acestui articol contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea. Am precizat prin cererea introductivă faptul că semnătura aflată pe acest act nu îmi aparține, iar atât timp cât nu mi-am exprimat acordul privind încetarea relațiilor contractuale în baza art.55 lit.(b), efectele acestei decizii nu îmi sunt opozabile.
Așa cum am precizat și în răspunsul la întâmpinare și prin concluziile scrise formulate, cererea reconvențională formulată de intimată în fața primei instanțe este neîntemeiată și se impune a fi respinsă în totalitate. Pe întreaga perioadă a derulării contractului de muncă am respectat întocmai cerințele actului îndeplinind toate obligațiile izvorând din acesta. Deoarece cursele efectuate de mine s-au desfășurat în spațiul intracomunitar am fost supus numeroaselor controale din partea autorităților locale competente. în fiecare situație am prezentat numărul necesar de diagrame tahograf pentru ultimele 28 de zile și pentru ziua în curs, în acest mod evitând orice fel de sancțiune.
Respectivele documente au fost mereu predate firmei la înapoierea în țară fie personal, fie prin intermediul colegilor de serviciu. Consumul în plus și diferența de kilometri reclamantă de către intimat reprezintă tot rezultatul indiferenței și amestecului societății în activitatea șoferilor. Diferența de kilometri este explicată de faptul că societatea ne solicita să folosim drumurile naționale și nu autostrăzile pentru a evita plata taxelor de drum pe autostrăzi.
Dispeceratul din Luxemburg este cel ce-i poate confirma în totalitate susținerile, acesta fiind singurul care monitorizează camionul și cursele realizate putând atesta că am efectuat numai comenzile primite. Diferența de consum este justificată de starea camionului, defecțiunile acestuia, defecțiuni aduse la cunoștința intimatei, determinând și o creștere a consumului.
A precizat că toate deconturile, chitanțele și facturile au fost predate, un exemplar la sediul Transalliance din Luxembourg iar restul la firma din C.. Nu în ultimul rând, suma de 500 de euro nu reprezintă o plată nedatorată, ci parte din diurna care i se cuvenea așa cum s-a stabilit prin contractul individual de muncă.
Pentru aceste considerente vă solicit admiterea prezentului recurs astfel cum acesta a fost formulat, plata sumei de 1 150,36 diurna, 196,67 lei indemnizație concediu de odihnă și 333,24 lei salariu luna septembrie 2011 iar pe N. L. la plata sumei de 2153,23 lei reprezentând cheltuieli nejustificate, respingând celelalte capete de cerere.
În principal, în temeiul art.312 Cod de Procedură Civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața primei instanțe cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In subsidiar, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată și respingerea în totalitate a cererii reconvenționale, obligând în același timp intimata Ia plata cheltuielilor de judecată.
În drept recursul este întemeiat pe prevederile art.299,302,3041, 311 și 312 C.pr.civ.
Recurenta pârâtă apreciază hotărârea astfel pronunțata nelegala si netemeinică pentru următoarele considerente.
A. In ceea ce privește cererea de chemare in judecata formulata de către fostul angajat N. L., apreciază ca aceasta in mod nejustificat a fost admisa având in vedere ca in realitate N. L. in calitate de fost angajat primindu-si drepturile salariale pentru munca prestata.
In ceea ce privește diurnele neacordate va învederam ca si acestea au J fost plătite pentru perioada in care numitul N. L. a fost angajat al societății noastre si a prestat munca pentru societatea noastră.
In ceea ce privește acordarea drepturilor salariale dupa data de 16.09.2011 va învederează ca salariul reprezintă contraprestatia muncii depuse de salariat.
Ori având in vedere ca N. L., nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 16.09.2011, precum si faptul ca acestuia i s-a solicitat in nenumărate rânduri sa se prezinte in scopul clarificării situației sale, apreciază ca nu pot fi obligați la plata drepturilor salariale atat timp cat N. L. nu a prestat niciun fel de activitate dupa data de 16.09.2011.
Mai mult decât atat, societatea a încercat in nenumărate rânduri sa poarte un dialog cu reclamantul dar acesta a refuzat, cu toate ca nu isi indeplinise atribuțiile de serviciu si nici nu presta munca in folosul societății noastre drept pentru care, prin decizia nr. 06/05.12.2011 inregistrata sub nr._/05.12.2011 acestuia I s-a desfăcut contractul in temeiul art. 61 lit. a) din Codul Muncii.
In același sens, având in vedere ca N. L. nu a predat delagatiile, foile de parcurs precum si celelalte documente justificative de transport, in temeiul pct. 27 aliniat ultim din fisa postului acesta nu beneficiază de diurna.
In consecința, apreciază ca atat timp cat reclamantul nu a făcut dovada repunerii la sediul societății sau predării acestor documente către societate acesta nu beneficiază de diurna.
In acest sens, învederează ca la dosarul cauzei se afla procesul-verbal incheiat la data de 16.09.2011 intre șoferul N. L. ca urmare a încetării prestării activității de șofer in beneficiul societății, proces verbal prin care nu se preda niciun document dintre cele referitoare la pct. 27 din Fisa postului.
Totodată, cu privire la acest aspect prin nota de constatare încheiata la data de 21.09.2011 la sediul societății a rezultat faptul ca N. L. nu a predate la societate documentele de transport CMR, foi de parcurs, diagrame tahograf si decontul de cheltuieli, șoferul Budrinca lonut afirmând ca N. L. a refuzat sa le predea la momentul predării autovehiculului in Germania la data de 16.09.2011
Mai mult decât atat, in cadrul expertizei tehnice judiciare efectuate in cauza, reclamantului i s-a pus in vedere sa depună la dosarul cauzei sau la dispoziția expertului originalul documentelor depuse in copie la dosar, exemplare originale care nu se găsesc nici la sediul subscrisei.
Dealtfel, in acest sens, va învederam ca subscrisa a fost sancționată si de către ISCTR cu amenda contravenționala in cuantum de 8.000 lei, respective pentru nedetinerea la sediul societății a diagramelor tahograf, in conformitate cu prevederile OG nr. 37/2007, respective nu s-au respectat obligațiile subscrisei de a păstra inregistrarile privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora.
In consecința, având in vedere ca reclamantul nu a făcut dovada depunerii/predării acestor documente potrivit obligațiilor din fisa postului, ca acesta a luat la cunostiinta aceste obligații inca de la angajare, fapt atestat atat de semnătura sa pe fisa postului, cat si de procesul-verbal ITM nr._/17.04.2012 precum si de răspunsurile la interogatoriu aprecie ca in mod nejustificat, instanța de fond a admis capătul de cerere privind plata diurnei.
In acest sens, arată ca potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ, instanța are obligația de a învedera motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea sau cele care au condus la respingerea cererilor pârtilor.
In acest sens, instanța de fond s-a limitat doar in a preciza ca "din
probele existente la dosarul cauzei”.
Astfel, obligația judecătorului de a demonstra in scris de ce s-a oprit la soluția data, pentru ce a admis susținerile unei par ti si le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce motiv a găsit buna o proba si nesincera o alta proba este o obligație esențiala (CA. C., secția civila, dec. nr. 2637/2005).
In ceea ce privește, plata concediului de odihna neefectuat învederează ca in mod eronat, instanța de fond a apreciat ca acesta trebuie acordat in echivalent bănesc, respectiv suma de 196,67 lei având in vedere ca prin foile colective de prezenta, depuse atat la dosarul cauzei si avute in vedere de către expertul desemnat in cauza rezulta ca in luna septembrie, 2011 N. L. a beneficiat de 5 zile de concediu de odihna in perioada 20-26.09.2011. Prin urmare acest capăt de cerere din punctul nostru de vedere este rămas fara obiect, situație care conduce la respingere ci nu, cum in mod eronat a procedat instanța de fond, la admitere.
B. In ceea ce privește cererea reconventionala, apreciază ca in mod nejustificat, instanța a admis doar capătul de cerere privind cheltuielile nejustificate si acestea parțial, in cuantum de 2153,23 lei având in vedere următoarele considerente.
Referitor la amenzile in cuantum de 1.611 lei, va învederam ca acestea sunt amenzi de circulație, nu amenzi primite de către subscrisa in calitate de transportator.
Astfel, având in vedere ca N. L. nu a respectat prevederile legale in domeniul circulației pe drumurile publice fiind sancționat in acest fel contravențional, apreciază ca societatea nu este răspunzătoare.
In acest sens învederăm, ca prin Fisa Postului acesta s-a obligat sa conducă autovehiculul conform legilor in vigoare din România si din străinătate.
Prin urmare, incalcarea normelor privind circulația pe drumurile publice si sancționarea conducătorului auto nu este obligația societății angajatoare de a suporta cuantumul amenzilor astfel primite.
In consecința, apreciază ca in mod nejustificat instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
In ceea ce privește, consumul de combustibil nejustificat apreciază ca in mod eronat instanța de fond a apreciat ca la dosarul cauzei nu este făcuta dovada acestui prejudiciu.
In acest sens, arată că s-a depus la dosarul cauzei, extrasul din calculatorul autovehiculului efectuat de către service-ul autorizat DAF potrivit căruia reiese un consum mediu de 30,9 l/1000km; extras al alimentarilor efectuate din care rezulta totalul combustibilului consumat precum si toate cursele interne si externe efectuate de către N. L., conform comenzilor de transport, din care rezulta totalul kilometrilor parcurși.
In consecința apreciază ca atat expertiza, cat si înscrisurile anterior amintite dovedesc un consum de combustibil care nu poate fi justificat de către șofer, acesta neprezentand nicio dovada in acest sens.
Totodată, arată ca in mod eronat instanța de fond a respins cererea privind obligarea reclamantului N. L. si la plata sumei de 8.000 lei reprezentând cuantumul amenzii contravenționale ce i-a fost aplicat societății ca urmare a imposibilității prezentării diagramelor tahograf ale șoferului N. L. la sediul societății.
Societatea, in calitate de intreprindere de transport, potrivit dispozițiilor OG 37/2007, are obligația de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora pentru fiecare șofer in parte, ori neputand prezenta aceste documente la controlul efectuat la solicitarea lui N. L., pentru documentele pe care N. L. nu le-a predate a fost sancționată contravențional.
De altfel, acesta nu a făcut niciodată dovada predării acestor documente cu toate ca acestea i-au fost solicitate atat de către instanța, cat si de către subscrisa, precum si de expertul contabil.
În mod eronat instanța de fond nu a aplicat sancțiunea decăderii din proba împotriva reclamantului N. L., dispusa prin incheierea din data de 04.03.2014, ci s-a menționat doar ca acestea au fost depuse la sediul societății rara o minima dovada in acest sens.
Apreciază ca incheierea din data de 01.04.2014 prin care s-a dispus verificarea înscrisurilor depuse de către reclamant la sediul societății, fara nicio dovada in acest sens si obligarea expertului de a face expertiza in funcție de aceste acte depuse este nelegala, drept pentru care solicită cenzurarea acesteia si in consecința aplicarea sancțiunii decăderii din proba menționata prin incheierea din data de 04.03.2014.
Dealtfel, expertul desemnat in cauza a menționat in cadrul raportului de expertiza ca aceasta a fot efectuata in baza copiilor diagramelor tahograf si nu a originalelor care nu au fost prezentate niciodată.
În mod eronat instanța a respins acest capăt de cerere.
Totodată, va apreciază ca nu s-a răspuns si nu s-a analizat de către instanța de fond capetelor de cerere privitoare la obligarea numitului N. L. la returnarea diurnelor achitate in cuantum total de 500 euro, respectiv 4 2.250 lei, având in vedere ca acesta nu si-a indeplinit obligațiile prevăzute in fisa postului respectiv, predarea in original a documentelor de transport si a deconturilor de cheltuieli.
Arată ca obligația de a dovedi predarea acestor documente potrivit prevederilor menționate la punctele 1 1,12, 27 si 28 din Fisa postului, revine reclamantului, nu societății, dovada unui fapt negativ putând fi inlaturata doar prin proba faptului pozitiv conex, interesul in dovedirea predării actelor menționate este al reclamantului nu al subscrisei, dovada care nu a fost făcuta niciodată.
Mai mult decât atat societatea a solicitat prin note scrise, la termenul din data de 01.10.2013, in temeiul art. 129 alin. (4) C.pr.civ, prezentarea originalelor copiilor diagramelor tahograf si a foilor de parcurs depuse de către reclamant la dosarul cauzei, proba care a fost încuviințată dar de care instanta nu a ținut cont în soluționarea cauzei.
C. Apreciază ca in mod nejustificat, instanța a procedat la compensarea cheltuielilor de judecata, nearatand in ce mod acestea au fost compensate, care cheltuieli au fost compensate, inclacandu-se astfel dispozițiile art. 276 C.pr.civ. raportat la art. 274 alin. (3) C.pr.civ.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea pronunțării instanței de fond asupra tuturor cererilor formulate si asupra tuturor probatoriilor incuviintate.
. solicită admiterea recursului, modificarea sentințe in parte in sensul admiterii in totalitate a cererii reconventionale si respingerii acțiunii principale.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată următoarele:
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 C.pr.civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire a probelor administrate în cauză ci să facă o analiză a acestora, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă, în mod logic și convingător, la soluția cuprinsă în dispozitiv.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.
În speță, tribunalul, fără a face o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, a înscrisurilor relevante și fără o minimă examinare a argumentelor celeilalte părți, a soluționat cererile cu care a fost investit, făcând trimitere, în general, la probele administrate în cauză, în general.
Astfel, s-au admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, indicându-se global, ca și argumente comune, recunoașterile pârâtei reclamante, concluziile raportului de expertiză și înscrisurile din dosar.
O asemenea motivare nu corespunde exigențelor textului legal menționat și nici art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate și impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, ca urmare a nemotivării hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul N. L. și pârâta ., împotriva sentinței civile nr. 4070/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ .
Casează sentința.
Trimite cauza la tribunal pentru rejudecarea în fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.12.2014
Președinte, Judecător, Judecător,
P. B. C. TomescuLigia E. Grefier,
I. B.
Red. jud. LE / 15 ianuarie 2015
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. fond M F.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 28/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 454/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
