Anulare act. Decizia nr. 1367/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1367/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1314/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1367
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul G. C. împotriva deciziei civile nr. 1084 din 25 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/95/2012*, în contradictoriu cu intimatele SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. și SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG-J..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat B. I., reprezentându-l pe contestatorul G. C., și consilier juridic D. L., reprezentându-le pe intimatele SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. și SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG-J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că au fost atașate dosare de fond, iar intimata SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. a depus întâmpinare.
Contestatorului prin apărător i-a fost comunicată întâmpinarea, acesta din urmă nesolicitând un nou termen pentru observare.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat I. B., pentru contestatorul, a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, având în vedere că s-a invocat prin întâmpinare inadmisibilitatea contestației.
A susținut oral motivele contestației formulate în scris, considerând că decizia contestată este lovită de nulitate absolută întrucât instanța de recurs nu a analizat motivele și nici probele. Totodată, instanța a dat dovadă de lipsă de imparțialitate, raportat de prevederile art. 6 paragraf I CEDO, cauza B. vs România.
A arătat că eroarea materială se referă la prevederile CCI în care nu a fost stabilită existența unei perioade de probă, iar hotărârea a fost motivată pe faptul că perioada de probă a fost stabilită convențional. A susținut și că decizia contestată este în contradicție cu decizia de casare.
A pus concluzii de admitere a contestației în anulare și a depus practică judiciară.
Consilier juridic L. D., pentru intimate, a considerat că nu există erori materiale și de apreciere, contestația nu a fost întemeiată în limitele C.p.c., criticle nefiind admisibile.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 15.10.2012, sub nr._/95/2012, reclamantul G. C., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. E. OLTENIA S.A. și S.C. C. E. OLTENIA S.A. - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG-J., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea deciziei înregistrată în registrul special sub nr. 39/13.06.2012 și în registrul general sub nr. 332/13.06.2012, emisă de directorul Sucursalei Diviziei Miniere Tg-J., în ceea ce privește impunerea efectuării unei perioade de 120 zile; anularea deciziei înregistrată în registrul special sub nr. 499/02.10.2012 și în registrul general sub nr. 4222/02.10.2012, emisă de directorul Sucursalei Diviziei Miniere Tg-J.; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 5045/3818 în registrul general de evidență a salariaților, începând cu data de 28.08.2012 (dată de la care au fost diminuate reclamantului drepturile câștigate) și până la o eventuală încetare sau modificare a respectivului contract prin acordul ambelor părți, în condițiile legii; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2622 din 15 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, s-a admis excepția de tardivitate a contestației în ceea ce privește decizia nr. 39/332/13.06.2012 emisă de directorul Sucursalei Divizia Minieră Tg.J., invocată de pârâtă, s-a respins contestația, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamantul G. C., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. E. OLTENIA S.A. și S.C. C. E. OLTENIA S.A. - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG-J., ca fiind tardiv introdusă față de decizia nr.39/332/13.06.2012 emisă de directorul Sucursalei Divizia Minieră Tg.J. și ca neîntemeiată față de decizia nr.499/4222/02.10.2012 emisă de directorul Sucursalei Divizia Minieră Tg.J..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 7596 din data de 12. 07. 2013 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a admis recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr. 2622 din 15.04.2013, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat sub nr._/95/2012* .
Prin sentința civilă nr. 281 din 13 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2012*, s-a respins excepția tardivității contestației formulate împotriva decizie înregistrate in registru special sub nr.39/13.06.2012(număr registru general 332/13.06.2012) emisă de S.C. C. E. Oltenia S.A.- Sucursala Divizia Minieră Târgu-J., invocată de pârâtă, s-a admis în parte contestația ulterior precizată, formulată de reclamantul G. C., împotriva pârâților S.C C. E. Oltenia S.A. și S.C. C. E. Oltenia S.A.-Sucursala Divizia Minieră Târgu-J..
S-a anulat decizia înregistrată in registrul special sub nr.39/13.06.2012(număr registru general 332/13.06.2012) emisă de S.C. C. E. Oltenia S.A.- Sucursala Divizia Minieră Târgu-J., în ceea ce privește stabilirea unei perioade de proba de 120 de zile.
S-a anulat decizia înregistrată în registrul special sub nr.499/02.10.2012 (număr registru general 4222/13.06.2012) emisă de S.C. C. E. Oltenia S.A.- Sucursala Divizia Minieră Târgu-J. și a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii, acela de sef-departament R.U.A .- Sucursala Divizia Minieră Târgu – J. - E.M.C. Jilț.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite reclamantului conform contractului individual de muncă nr.5045/3818 si drepturile salariale efectiv acordate reclamantului pentru activitatea prestată în perioada 29.08._13 și la 7000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorj a constatat și reținut următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei nr.39/332/13.06.2012) emisă de pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-J., pentru nerespectarea termenului de contestare de 30 de zile prevăzut de art. 268 din Codul muncii, invocată de pârâta . SA., în fața instanței, aceasta a fost respinsă, întrucât s-a invocat și în primul ciclu procesual, iar instanța de control judiciar a stabilit în mod irevocabil, cu putere de lucru judecat, modul de soluționare al excepției, în sensul respingerii acesteia.
Instanța de recurs a statuat că prima instanță, admițând excepția, a făcut o greșită interpretare a legii, întrucât în speță nu se aplicau dispozițiile privind termenul de contestare a unei decizii unilaterale a angajatorului, fie ele cele prevăzute de art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii sau cele de la art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, esențiale în stabilirea caracterului juridic al perioadei de probă fiind dispozițiile alin.1 art. 31 din Codul muncii, care se referă la stabilirea perioadei de probă „la încheierea contractului individual de muncă”, aceasta presupunând în mod necesar existența unei convenții, stabilirea perioadei de probă în mod consensual, neputând fi stabilită în niciun caz perioada de probă prin voința unilaterală a angajatorului, fără acordul salariatului. Curtea a reținut că instanța de fond ar fi trebuit să pornească de la premisa că durata perioadei de probă trebuia stabilită convențional pentru a putea produce efecte juridice, astfel că dispozițiile art.2 din decizia nr. 39/13.06.2012 nu pot produce efecte în ce privește perioada de probă în sensul strict stabilit de dispozițiile art.31 din Codul muncii.
Prin urmare, instanța de control judiciar a dezlegat problema de drept incidentă în speță, astfel că, față de prevederile art. 315 alin.1 din codul de procedură civilă din 1865, conform cărora in caz de casare hotărârea instanței de recurs este obligatorie pentru judecătorul fondului cu privire la problema de drept dezlegată, instanța ce rejudecă fondul cauzei nu mai are posibilitatea de a mai face aprecieri cu privire la problema de drept în discuție.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul G. C. este angajat al Societății C. E. Oltenia S.A., începând cu data de 31.05.2012, în funcția de inginer mine, în baza contractului individual de muncă nr.5045/3818(filele 5-8 din dosarul nr._/95/2012), societate înființată ca urmare a fuziunea prin contopire a S.C. C. E. C. S.A., S.C. C. E. Rovinari S.A., S.C. C. E. Turceni S.A. și a Societății Naționale a Lignitului Oltenia S.A.
Prin decizia nr.39/332/13.06.2012 emisă de pârâta C. E. Oltenia S.A.- Sucursala Divizia Minieră Târgu-J., începând cu data de 13.06.2012, reclamantul a fost numit în funcția de șef Departament RUA - Sucursala Divizia Minieră Târgu-J. – E.M.C. Jilț, stabilindu-se efectuarea unei perioade de probă de 120 zile calendaristice(fila nr. 47 din dosarul nr._/95/2012).
La sfârșitul perioadei de probă, apreciindu-se că reclamantul nu întrunește condițiile pentru a fi numit definitiv în funcția de sef Departament R.U.A. la EMC Jilț, s-a comunicat acestuia notificarea nr.4151/01.10.2012, prin care i s-a adus la cunoștință că poate opta pentru funcția de inginer C. Producție la M. Tehomir, E.M.C. Jilț sau Cariera Jilț Sud. Practic(fila nr.18 din dosarul nr._/95/2012).
La data de 02.10.2010, directorul Sucursalei Divizia Minieră Târgu-J. a emis decizia nr.499/4222 prin care, începând cu data de 02.10.2012, a dispus trecerea reclamantului în funcția de inginer – Sucursala Divizia Minieră Târgu-J. – E.M.C. Jilț – Biroul Planificare și Urmărire Producție(fila nr. 9 din dosarul nr._/95/2012).
Anterior numirii în noua funcție de conducere, reclamantul a fost director al Departamentului Managementul Resurselor Umane al Complexului E. Turceni, începând cu data de 04.01.2010, conform deciziei nr.05/04.01.2010 emisă de S.C. C. E. Turceni S.A.(fila nr.20 din dosarul nr._/95/2010), iar, începând cu data de 07.03.2011 reclamantul a fost director la Direcția Resurse Umane, Salarizare, Structura de Securitate la C. E. Turceni S.A., prin decizia nr.7073/04.03.2011. De asemenea, reclamantul a deținut si funcția de șef-structură de securitate la nivelul Complexului E. Turceni S.A., din 10.09.2009(fila nr.19 din dosarul nr._/95/2012).
Aceste funcții au fost deținute de reclamant în cadrul Complexului E. Turceni S.A., iar în urma fuziunii cu S.C. C. E. Rovinari S.A. si S.C. C. E. C. S.A. s-a format S.C. C. E. Oltenia S.A., un nou angajator.
Nu se poate face abstracție de funcțiile deținute anterior de reclamant la S.C. C. E. Turceni S.A., pe motiv că reclamantul este în prezent angajat la un nou angajator, având în vedere că, potrivit art.173 alin. (2) coroborat art. 5 alin. (1) din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, toate drepturile și obligațiile cedentului care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului (persoana care dobândește calitatea de angajator). În caz contrar, ar trebui ca toți salariații, pe motiv că încep desfășurarea activității la un nou angajator, chiar dacă este vorba de funcția deținută anterior fuziunii, să poată fi supuși unei perioade de probă, fapt nepermis de Legea nr.67/2006.
Instanța a reținut însă că noua funcție pentru care s-a stabilit perioada de probă în speță a fost de șef - Departament Resurse Umane si Administrativ la C. E. Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră-E.M.C. Jilț, ce este o funcție de conducere distinctă de cele deținute anterior în domeniul resurselor umane. Reclamantul nu a avut anterior funcția de la director/șef Departament Resurse Umane Administrativ la Exploatarea Minieră de Carieră Jilț. Faptul că noua funcție este tot o funcție de conducere, nu exclude supunerea salariatului la o nouă perioada de probă, atâta timp cât aceasta este diferită de cele deținute anterior.
Referitor la modul de stabilire a perioadei de probă de 120 de zile prin decizia nr.39/332/13.06.2012, aceasta s-a făcut în mod unilateral, încălcându-se prevederile art.32 din Codul muncii, din care rezultă că durata perioadei de probă trebuie stabilită prin acordul părților pentru a putea produce efecte juridice.
În contractul individual de muncă al reclamantului nr.5045/3818, ca de altfel în niciun act adițional la contractul individual de muncă semnat de reclamant, nu s-a prevăzut vreo clauză prin care să se stabilească durata perioadei de probă.
Totodată, la momentul la care s-a stabilit perioada de probă de 120 de zile pentru noua funcție de conducere, era prevăzută în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Complexului E. Turceni S.A. pentru 2009-2012, înregistrat la Direcția de Muncă si Incluziune Socială sub nr.102/29.12.2008, cu valabilitate până la data de 28.12.2012(filele nr.40-44 din dosarul format în rejudecare), la art.59 alin.1, durata maximă a perioadei de probă pentru funcții de conducere ca fiind 90 de zile.
Acesta a fost unul din contractele colective de muncă existente la nivelul întreprinderilor ce au fuzionat, iar aplicabilitatea sa si după fuziune este impusă de prevederile art.5 alin.1 si art. 9 alin.1 din Legea nr.67/2006.
În conformitate cu art.5 alin.1 din Legea nr.67/2006, drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de munca aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Potrivit art. 9 alin.1 din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului de întreprinderii, unității sau a unor părți ale acestora, cesionarul are obligația respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia.
Prevederile menționate nu condiționează, astfel cum susține pârâta, aplicarea contractelor colective de muncă deja existente de stabilirea de către întreprinderea a unei noi sfere de aplicare a acestora, în raport cu organizarea noii întreprinderi.
Așadar, până la negocierea unui nou contract colectiv de muncă la nivelul societății nou create, S.C. C. E. Oltenia S.A, rămâneau aplicabile contractele colective de muncă ale societăților ce au fuzionat, inclusiv contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Complexului E. Turceni S.A. pentru 2009-2012. De altfel, chiar S.C. C. E. Oltenia S.A, prin adresa nr.5315/31.08.2012 a comunicat Sucursalei Divizia Minieră Târgu-J. aceste aspecte(fila nr.34 din dosarul format in rejudecare).
Susținerea societății pârâte că, potrivit art.31 din Codul muncii republicat, ca urmare a modificărilor Codului muncii, perioada de proba pentru funcțiile de conducere s-a majorat de la 90 de zile la 120 de zile, acesta fiind motivul pentru care s-a stabilit durata perioadei de probă de 120 de zile în decizia contestată, este neîntemeiată, întrucât art.31 din Codul muncii se referă la o perioadă de probă pentru funcții de conducere de cel mult 120 de zile, și nu de 120 de zile, iar durata de 90 de zile stabilită în contractul colectiv de muncă respecta prevederile Codului muncii.
Prin urmare, perioada de probă din decizia contestată s-a stabilit în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor mai sus expuse, motiv pentru care este întemeiată contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.39/332/13.06.2012, emisă de directorul Sucursalei Divizia Minieră Târgu-J., sub aspectul stabilirii perioadei de probă de 120 zile calendaristice.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva deciziei nr.499/4222/02.10.2012, instanța a reținut, de asemenea, că este întemeiată.
Prin această decizie s-a dispus trecerea reclamantului în funcția de inginer – Sucursala Divizia Minieră Târgu-J.–E.M.C. Jilț – Biroul Planificare și Urmărire Producție, pe motiv că reclamantul nu a dovedit în perioada de probă că ar corespunde exigențelor noului post, acela de sef Departament Resurse Umane Administrativ la S.C. C. E. Oltenia S.A-Sucursala Divizia Minieră Târgu-J.-EMC Jilț.
Pe lângă faptul că perioada de probă pentru noua funcție de conducere s-a stabilit în mod nelegal, după cum s-a reținut mai sus, s-a reținut, totodată, faptul că în mod discreționar s-a apreciat că reclamantul nu întrunește aptitudinile profesionale pentru ocuparea noii funcții.
În acest sens, se observă că, în urma evaluării profesionale a reclamantului, înainte de emiterea acestei decizii, s-a întocmit referatul nr.7422/26.09.2012, de către directorul E.M.C. Jilț – P. I.(fila 14 din dosar), prin care acesta, apreciind că reclamantul ,,a făcut dovada însușirii cunoștințelor si deprinderilor profesionale ce corespund exigentelor funcției de Sef departament RUA,, a propus definitivarea reclamantului pe funcția de șef Departament R.U.A.
Ulterior, a fost întocmit un nou referat de către directorul E.M.C. Jilț – P. I. (fila nr.69 din dosarul nr._/95/2012), deci de către aceeași persoană, prin care s-a reținut că în perioada de probă salariatul nu a făcut dovada însușirii cunoștințelor și deprinderilor profesionale, ce corespund exigențelor postului/funcției de șef Departament R.U.A., propunându-se neatestarea pe această funcție.
În urma audierii persoanei care a întocmit cele două referate de evaluare, P. I.(filele nr.94-95 din dosarul nr._/95/2012), acesta a declarat că a întocmit primul referat de evaluare cu propunere de definitivare pe post, care nu a fost aprobat de directorul general, astfel cum era necesar conform deciziei societății pârâte. Același martor a precizat că a întocmit un al doilea referat de evaluare, pentru că doar cu acel conținut referatul se aproba de către directorul Ogârlici V. - ,,aceasta fiind dorința directorului Ogîrlici V.,,. În ceea ce privește părerea sa cu privire la aptitudinile reclamantului, martorul a declarat că si-a exprimat-o în primul referat de evaluare.
Așadar, instanța a constatat că părerea persoanei care avea sarcina de a-l evalua pe reclamant a fost exprimată în primul referat, în care se menționează ca reclamantul corespunde profesional noului post, iar cel de-al doilea referat de apreciere a fost întocmit datorită faptului că seful ierarhic al reclamantului, ce avea sarcina de a-l aproba, nu era de acord cu rezultatul evaluării, fără însă a exista un motiv justificat pentru o apreciere negativă.
Faptul că doar cel de-al doilea referat a fost aprobat de directorul societății, iar aceasta aprobare era obligatorie conform regulilor stabilite de pârâtă, nu este suficient pentru a concluziona că reclamantul nu a corespuns profesional, instanța apreciind că persoana ce trebuia sa aprobe referatul în mod abuziv a procedat la neatestarea pe post a reclamantului.
Totodată, nu s-a făcut dovada că reclamantul a avut cunoștință de atribuțiile noii funcții, împrejurare ce presupunea în mod necesar existența unei fișe a postului corespunzătoare noii funcții, semnată de reclamant. În lipsa fișei noului post, fișă care să fi fost însușită de reclamant, nu ar fi fost posibilă concluzia îndeplinirii sau nu de către reclamant a condițiilor necesare ocupării acestui post. În cursul rejudecării pe fond a cauzei s-a depus la dosar, de către societatea pârâtă, o fișa a postului pentru funcția de șef Departament R.U.A la S.C. C. E. Oltenia S.A-Sucursala Divizia Minieră Târgu-J.-E.M.C. Jilț(filele 28-33 din dosarul nr._/95/2012*), fisă care nu poartă însă data înregistrării la registratura unității, nu are indicată data de la care se aplică, și, mai mult, nu este semnată de reclamant, deci nu poate fi luată în considerare.
Prin urmare, a fost considerată întemeiată contestația formulată împotriva deciziei nr. 499/4222/02.10.2012 privind trecerea reclamantului în funcția de inginer – Sucursala Divizia Minieră Târgu-J.–E.M.C. Jilț – Biroul Planificare și Urmărire Producție.
Cu privire la capătul de cerere privind diferențele de drepturi salariale solicitate de reclamant, instanța a reținut că este întemeiat.
Prin contractul individual de muncă nr.5045/3818 s-a stabilit în favoarea reclamantului un salariu de brut lunar (cu includerea sporurilor permanente) în cuantum de 15.288 lei, începând cu data de 31.05.2012, care nu a fost diminuat ulterior prin acordul părților.
Astfel, prin adresa nr.331/13.06.2012 prin care i s-a propus reclamantului trecerea pe funcția de Sef Departament Resurse Umane Administrativ-Sucursala Divizia Minieră Târgu-J. nu s-a menționat cuantumul salariului corespunzător acestei funcții(fila 45-46).
De asemenea, acesta nu s-a stabilit nici prin decizia nr.39/13.06.2012 prin care reclamantul a fost numit în noua funcție de conducere (fila nr. 40).
În actul adițional nr.1160/13.06.2012 la contractul individual de muncă al reclamantului, întocmit de pârâtă ca urmare a trecerii reclamantului în funcția de Sef Departament Resurse Umane Administrativ-Sucursala Divizia Minieră Târgu-J. se stabilește cuantumul salariului de baza si al sporurilor permanente ca fiind_ lei(filele nr.48-51 din dosarul nr._/95/2012), însă acest act nu a fost semnat de către reclamant.
Prin actul adițional nr.3494/01.09.2012 la contractul individual de muncă al reclamantului, nesemnat de reclamant, s-a stabilit că drepturile salariale ale reclamantului(salariu de bază si sporuri permanente) sunt în cuantum de_ lei (filele 52-55 din dosar).
Începând cu data de 02.10.2012, în urma deciziei nr.499/4222/2.10.2012, prin care reclamantul a fost trecut pe postul de inginer, s-a întocmit actul adițional din 02.10.2012 prin care s-a stabilit în mod unilateral, actul nefiind semnat de reclamant, un salariu de baza brut si sporuri permanente în suma de 5025 lei (filele nr.88-61 din dosar). Totodată, conform considerentelor mai sus expuse, aceasta decizie este nelegală, astfel că nu se poate reține ca fiind legal stabilit salariul reclamantului în cuantum de 5025 lei.
În consecință, nu a avut loc o modificare prin acordul părților a cuantumului salariului reclamantului, în conformitate cu art.41 din Codul muncii, potrivit căruia contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. Nu este incidentă în speță nici vreo situație de excepție care să permită modificarea unilaterala a contractului individual de muncă în baza art.41 alin.2, art.42-47 si art.48 din Codul (schimbare a locului de muncă prin detașare sau delegare, schimbare temporară a locului si felului muncii în caz de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului).
Cu toate acestea, reclamantul a încasat drepturi salariale într-un cuantum redus față de cel negociat prin contractul individual de munca nr.5045/3818/31.05.2012, începând cu data de 29.08.2012, după cum rezultă din statele de plată de la dosar.
Cu privire la perioada acordării diferențelor de drepturi salariale, s-a solicitat plata acestora de la data de 29.08.2012 la zi, însă, începând cu data de 18.11.2013 s-a suspendat contractul individual de muncă al reclamantului(decizia nr.1260/18.11.2013), astfel că sunt întemeiate pretențiile reclamantului pentru perioada 29.08._13. Pe durata suspendării contractului de muncă, cum reclamantul nu a prestat activitate, nici drepturi salariale nu a încasat, astfel că nu se poate reține că reclamantul a primit drepturi salariale într-un cuantum mai mic decât cel cuvenit.
Împotriva sentinței nr. 281 din 13 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2012*, a declarat recurs pârâta SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
1. Perioada de probă din Decizia nr. 39/332/13.06.2012 nu s-a stabilit în mod nelegal, întrucât Codul muncii prevede posibilitatea ca pentru funcțiile de conducere să se stabilească o perioadă de probă de cel mult 120 de zile.
Astfel, prin decizia nr. 39/332/13.06.2012, unitatea nu a stabilit în mod unilateral perioada de probă, ci doar a stabilit durata acestei perioade de probă, având în vedere prevederile noului Cod al muncii și faptul că prevederile din Contractul Colectiv de Muncă erau pe vechiul Cod..
2.S-a mai precizat, de asemenea că, în mod nelegal a fost dispusă și anularea deciziei nr.499/02.10.2012 pentru că:
Pentru denunțarea unilaterală a contractului în condițiile art. 31 alin. 3 Codul muncii este suficientă notificarea scrisă, de esența acesteia fiind comunicarea, nefiind necesară emiterea unei decizii în acest sens și nici motivarea (Al. Ticlea. Tratat de dreptul muncii. Ed. UJ., 2012-pag.425).
În speță, intimatului-reclamant i s-a comunicat în scris în data de 04.10.2012 faptul că nu a fost atestat pe postul pentru care s-a stabilit perioada de probă, adică nu corespunde profesional exigențelor postului de Șef Departament RUA.
Cu toate că dispozițiile Codului muncii prevăd în mod expres că denunțarea din partea angajatorului se poate face nemotivat, au învederat instanței de judecată câteva dintre considerentele unității angajatorului din care se poate observa cu ușurință că aprecierea angajatorului nu a fost nicidecum abuzivă:
- După comunicarea Deciziei nr. 39/332/13.06.2012 emisă de Directorul Sucursalei Divizia Minieră Tg - J. (prin care a fost numit Șef Departament RUA-EMC Jilț și prin care s-a stabilit o perioadă de probă de 120 de zile calendaristice) reclamantul a efectuat un număr de 53 de zile (lucrătoare) de concediu de odihnă. Așadar, intimatul - reclamant deși avea cunoștință de perioada de probă și de rolul acesteia (unica modalitate de selectare a angajatului pentru postul respectiv) fără a contesta decizia respectivă în termenul legal, în mod absolut sfidător a ales să intre în concediul de odihnă pe durata perioadei de probă, astfel că acesta nu a manifestat niciun interes să dovedească pe parcursul perioadei de probă că ar corespunde profesional exigențelor postului respectiv.
- Intimatul-reclamant, deși nu și-a însușit fișa postului prin semnătură nu se poate prevala de necunoașterea atribuțiilor, competențelor, responsabilităților postului pentru care s-a instituit perioada de probă câtă vreme acestea se regăsesc în Regulamentul de Organizarea și Funcționare al angajatorului, iar specificul postului său este legat tocmai de responsabilitatea față de modul de aplicare al legislației în vigoare în domeniul resurselor umane, de interpretarea și aplicarea corespunzătoare a reglementarilor interne în domeniul resurselor umane, de elaborarea fișelor de post.
S-a mai menționat că, prin decizia nr. 499/4222/02.10.2012 emisă de Directorul Sucursalei divizia Minieră Tg-J., intimatul-reclamant, ca urmare a notificării nr. 4151/01.10.2012 a fost repus pe funcția deținută anterior stabilirii perioadei de probă - aceea de inginer mine (așa cum era conform contractului nr. 5045/3818).
Intimatului - reclamant i s-a adus la cunoștință prin notificarea nr. 4151/01.10.2012 că angajatorul, în baza art. 31 alin. 3 Codul muncii, îl concediază de pe funcția de Șef Departament RUA-EMC Jilț, luând la cunoștința în data de 04.10.2012, dată cu care și-a produs efectele. Având cunoștință despre cele comunicate, reclamantul a intrat în concediu medical începând cu data de 05.10.2012 până la sfârșitul lunii, intrând în posesia deciziei contestate în data de 09.10.2012.
Astfel intimatul-reclamant face precizarea că prin referatul nr. 7422/26.09.2012 întocmit de către conducerea EMC Jilț a fost atestat pe post, referat care a fost înaintat către conducerea Sucursalei Divizia Minieră odată cu celelalte referate ale colegilor acestuia. S-a mai învederat instanței de judecată faptul că dl. G. C. a dus în eroare instanța de fond, în ceea ce privește atestarea acestuia pe post întrucât, așa cum rezultă din adresa nr. 315/20.09.2012 emisă de către Societatea C. E. Oltenia S.A., în situația în care salariatul corespunde sau nu exigențelor postului/funcției ocupate conform structurii ocupate conform structurii organizatorice, șeful direct împreună cu șeful ierarhic superior vor supune aprobării conducerii sucursalei propunerea de atestare sau nu a acestuia pe postul/funcția ocupată printr-un referat de apreciere conform celui anexat la această adresă, iar în speță se poate observa că referatul nr. 7422/26.06.2012 nu este aprobat de către Directorul Sucursalei Divizia Minieră.
Având în vedere că dispozițiile Codului muncii nu prevăd în mod expres ce se întâmplă în cazul în care salariatul nu corespunde profesional în noua funcție (art. 32 alin. 1 și 2) - dacă va fi concediat sau va reveni la vechiul său loc de muncă - urmează ca părțile, printr-o clauză contractuală, să lămurească acest aspect (Al. Ticlea. Tratat de dreptul muncii. Ed. UJ. ,2012-pag423). In acest sens unitatea pârâtă (având 3 posturi conform pregătirii profesionale disponibile la acea dată) i-a oferit posibilitatea reclamantului să opteze între cele 3 posturi de inginer disponibile în cadrul noului angajator (Societatea C. E. Oltenia S.A. - potrivit contractului nr. 5045/3818), urmând ca în funcție de opțiunea salariatului să se procedeze în consecință.
3.Cu privire la obligația la plata diferențelor dintre drepturile salariale - cuvenite reclamantului conform contractului individual de muncă nr. 5045/3818 și drepturile salariale efectiv acordate reclamantului pentru activitatea prestată în perioada 29.08._13, s-a învederat că potrivit prevederilor art. 147 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2009-2012, salariile de bază individuale se stabilesc prin negocieri cu respectarea limitelor minime și maxime corespunzătoare nivelelor funcțiilor și meseriilor prezentate în nomenclatorul unic de funcții și meserii utilizate în cadrul unității cu specificația că aceste limite maxime pot fi depășite numai prin încheierea unui protocol între conducerea unității și organizațiile sindicale semnatare.
Ori, a arătat pârâta că, salarizarea reclamantului s-a efectuat în conformitate cu respectarea limitelor minime și maxime corespunzătoare nivelelor funcțiilor și meseriilor prezentate în momentul unic de funcții și meserii.
Astfel funcția de inginer conform anexei 14b „nomenclator de funcții și meserii din CCM era cuprinsă între clasa minimă 58 și maximă 75, fără a avea dreptul la alte sporuri.
Cu toate acestea, instanța de fond a obligat pârâtele să plătească pe reclamant la clasa 92 (clasă pentru funcția de Director și la spor de confidențialitate de 25%).
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant G. C..
În drept recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Prin decizia nr.1084 din 25 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2012*, s-a admis recursul declarat de pârâta SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A., împotriva sentinței civile nr. 281 din 13 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a modificat sentința civilă în sensul că s-a respins contestația în totalitate.
Curtea a constatat că, într-adevăr perioada de probă este inserată în cuprinsul unei decizii a angajatorului dar, această împrejurare nu atrage „de plano” constatarea că a fost stabilită unilateral și, prin urmare, nelegal de către angajator.
S-a avut în vedere că această decizie este semnată de contestator – fără obiecțiuni în ceea ce privește perioada de probă - după cum, la fel, este semnată fără obiecțiuni la durata perioadei de probă și informarea privind încheierea actului adițional la contractul de muncă, ulterior acestei decizii de numire pe postul de Șef Departament R.U.A. – adresa nr. 331/13.06.2012 –fila 21 dosar fond, împrejurări în raport de care, concluzia indubitabilă care se impune este aceea a acordului contestatorului cu privire la durata perioadei de probă.
Această concluzie rezultă și din conduita ulterioară a contestatorului pe toată durata acestei „perioade de probă” contestatorul manifestându-se activ în sensul „contestării” perioadei de probă după expirarea acesteia, abia la data de 4.10.2012 – astfel cum rezultă din mențiunile sale de pe notificarea nr. 4151 din 1 .X2012 existentă la fila 18 dosar fond, contestația fiind înregistrată la data de 15.10.2012 pe rolul instanței.
În ceea ce privește termenul de 120 zile, s-a constatat că, existând acordul părților cu privire la acest termen și fiind aplicabile dispozițiile art. 31 alin.1 C.M. –potrivit cărora, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă (…) de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere - Curtea a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală în sensul că, acest termen de 120 zile nu putea fi depășit, dar putea fi, ca atare stabilit ca durată a perioadei de probă.
În raport cu numirea contestatorului pe această funcție prin nominalizare, iar nu ulterior unui concurs, perioada de probă se justifică, ceea ce interesează pe angajator în această situație fiind convingerea că salariatul face față acestei funcții noi, neavând nici un fel de relevanță că, anterior acesta a mai ocupat funcții similare în altă unitate. Din acest punct de vedere apar a fi fără relevanță apărările contestatorului cu privire la „experiența” sa îndelungată în funcții de conducere.
S-a constatat că dezlegarea dată de instanța de fond cu privire la referatul de evaluare este, de asemenea, greșită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul de muncă - în speță, noul raport juridic corespunzător funcției în care a fost numit contestatorul prin decizia nr. 39/332/13.06.2012 – poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz ,la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea.
În raport cu aceste dispoziții legale, aspectele relevate de contestator referitoare la cele două rapoarte de evaluare contradictorii, nu au relevanță, câtă vreme legea nu instituie nicio obligație de motivare a încetării raportului de muncă în sarcina angajatorului, această modalitate de încetare a raportului de muncă - prevăzută de art. 31 alin.3 C.M. constituind o excepție în favoarea angajatorului de la regula în materia încetării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului potrivit căreia, acesta este obligat să precizeze motivele care conduc la încetarea sub acest temei a contractului de muncă.
Pe de altă parte Curtea a reținut că, deosebit de aceste dispoziții legale, potrivit adresei nr. 315/20.09.2012 emisă de S.C. C. energetic Oltenia S.A – cu caracter intern, s-a stabilit că, la sfârșitul perioadei de probă, în situația în care salariatul corespunde sau nu exigențelor postului /funcției ocupate conform structurii organizatorice ,seful direct împreună cu șeful ierarhic superior vor supune aprobării conducerii sucursalei propunerea de atestare sau nu a salariatului pe post printr-un referat de apreciere.
Din acest punct de vedere se poate constata că decizia nr. 499/4222/02.10.2012 emisă de directorul sucursalei Divizia Minieră Tg. J., prin care contestatorul este trecut în funcția sa inițială - inginer mine - este legală ea având la bază un referat de neatestare pe post - aflat la fila 69 din dosar –care corespunde procedurii prevăzute în adresa 315/20.09.2012 emisă de S.C. C. energetic Oltenia S.A în sensul că a fost aprobat de directorul Sucursalei.
În același timp referatul de care face vorbire contestatorul-nr. 7422/26.09.2012 nu îndeplinește această condiție a avizării de către șeful ierarhic.
Pentru aceste considerente, s-a constatat că decizia nr. 499/4222/02.10.2012 este legală, angajatorul neavând obligația de a motiva încetarea contractului de muncă la sfârșitul perioadei de probă, legea prevăzând că și o simplă notificare scrisă este suficientă.
Cum angajatorul a emis notificarea scrisă, cu nr. 4151/01.10.2012 ( fila 56 din dosar), prin care i s-a adus la cunoștință reclamantului că nu a fost atestat pe post și începând cu data de 02.10. 2012 poate opta pentru unul dintre posturile de inginer din C. Compartimentului Producție – M. Tahomir, E.M.C. Jilț și Cariera Jilț Sud, Curtea a apreciat că decizia nr. 499/4222/02.10.2012, emisă de directorul Sucursalei Divizia Minieră Tg.J., prin care începând cu data de 02.10.2012, s-a dispus trecerea reclamantului în funcția de inginer – Sucursala Divizia Minieră Tg.-J. – E.M.C. Jilț – Biroul Planificare și Urmărire Producție este legală, motivul de recurs formulat de angajator fiind, de asemenea întemeiat.
În ceea ce privește plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada 20.08._13 Curtea a constatat că, potrivit art. 147 din C. C. M. la nivel de unitate pentru anii 2009-2012, salariile de bază individuale se stabilesc prin negocieri cu respectarea limitelor minime și maxime corespunzătoare nivelelor funcțiilor și meseriilor prezentate în nomenclatorul unic de funcții și meserii limite maxime putând fi depășite numai prin protocol încheiat între conducerea unității și organizațiile sindicale semnatare.
S-a reținut că funcția de inginer potrivit anexei 14b din Nomenclatorul de funcții și meserii conform CCM este cuprinsă între clasa minimă 58 și maximă 75, salarizarea contestatorului încadrându-se în această grilă, în raport cu soluția pronunțată de Curtea în ceea ce privește cele două decizii contestate contestatorul nemaiputând fi plătit la nivel de director.
La data de 25.08.2014, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.1084/25.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel, întemeiată pe dispozițiile art.318 alin. 1 Cod pr.civilă și art.6 din CEDO, invocând următoarele motive:
A) Decizia este nulă, în temeiul art.105 alin.(2) raportat la art.261 pct.5 Cod pr.civilă, și încalcă dreptul la un proces echitabil, prin neanalizarea tuturor motivelor și argumentelor formulate de părți.
Hotărârea instanței de recurs nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, nu analizează argumentele reclamantului și temeiurile de drept incidente în cauză, expuse atât în concluziile orale cât și în cele scrise, nu examinează întregul material probator al dosarului.
Soluția contestată s-a pronunțat chiar peste susținerile recurentei, care a invocat tardivitatea formulării contestației, excepție apreciată ca întemeiată de Curte, dar asupra căreia nu s-a pronunțat.
Pe fond instanța s-a raportat la prevederile din Codul muncii, deși erau aplicabile dispozițiile CCM, care reprezintă legea părților.
Cu privire la acest aspect, în motivarea contestației în anulare s-au expus argumente privitoare la fondul litigiului.
De asemenea, la punctul B) contestatorul a făcut susțineri referitoare la rezolvarea fondului pricinii, cu referiri concrete la interpretarea probelor și neexaminarea unora din probele testimoniale.
Eroarea materială vizată de contestație a fost expusă la punctul C), menționându-se că dezlegarea dată capătului de cerere privind plata diferențelor salariale conform contractului individual de muncă nr.5045/3818 și drepturile efectiv acordate reclamantului pentru activitatea prestată în perioada 29.08._13, este rezultatul unei erori materiale, constând în greșita interpretare a prevederilor din Codul muncii și din CCM.
Și în dezvoltarea acestui motiv contestatorul a citat prevederi legale referitoare la contractul individual de muncă și elementele acestuia, din Codul muncii, prezentând critici asupra fondului cauzei.
În finalul contestației s-au formulat următoarele concluzii;
1. Instanța de control judiciar a omis să cerceteze argumentele contestatorului – reclamant, probele administrate la cererea acestuia și dispozițiile legale incidente în speță.
2. Pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, cel puțin pentru acest motiv contestația în anulare este întemeiată.
3. Dată fiind soluția pronunțată de instanța de recurs, în rejudecare, aceasta avea obligația să analizeze toate susținerile reclamantului și să expună motivele pentru care le-a înlăturat.
4.CEDO a recomandat deschiderea unor procese ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile derulate în fața instanțelor nu au respectat cerințele art.6 ( cauza L. vs.România).
Examinând motivele invocate se constată nefondată contestația în anulare, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare specială este reglementată de art.318 Cod pr.civilă pentru două ipoteze: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale; când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Fiind o cale de atac de retractare, contestația în anulare este deschisă părților numai pentru situațiile și în condițiile restrictiv prevăzute de lege, neputând fi extinsă și pentru alte cazuri.
Din modul de redactare a textului rezultă în mod indubitabil că se poate exercita această cale de atac, în situația prevăzută de a doua ipoteză, numai dacă recursul a fost respins, sau admis în parte.
În speță, condiția impusă de norma legală menționată nu este îndeplinită, întrucât recursul nu a fost nici respins, nici admis în parte, prin decizia contestată admițându-se în totalitate recursul declarat de pârâtă, iar pe cale de consecință acțiunea reclamantului a fost respinsă.
De altfel, este evident că, referindu-se la cazurile de respingere sau admitere numai în parte a recursului, art.318 alin.(1) teza II Cod pr. Civilă definește și calitatea persoanei care poate exercita contestația în anulare specială, respectiv recurentul, singurul care are interesul de a solicita retractarea hotărârii prin care i s-a respins sau i s-a admis numai în parte recursul.
Aplicarea dispozițiilor legale în materia căilor de atac de retractare este restrictivă și ca atare, în lipsa unei prevederi exprese care să permită exercitarea contestației în anulare specială și părții care în recurs a avut calitate de intimat, pe motivul neexaminării tuturor susținerilor și apărărilor, aceste norme nu pot fi extinse și cu privire la alte părți decât recurentul.
Lipsa motivelor de fapt și de drept din considerentele hotărârii constituie motiv de recurs, reglementat de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, fără aplicabilitate în căile de atac de retractare.
Se impune totuși constatarea că în decizia Curții s-au arătat motivele pentru care susținerile contestatorului privitoare la rapoartele de evaluare contradictorii și referatul nr.7422/26.09.2012, probe care pretinde că nu au fost avute în vedere, au fost examinate și înlăturate motivat.
În acest context, nu se poate aprecia că prin soluția pronunțată instanța de recurs a încălcat dreptul părții la un proces echitabil, drept garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în limitele marjei de apreciere recunoscută statelor de jurisprudența constantă a Curții Europene (cauza F.E/Franța, cauza Yagtzilar/G.), atât timp cât potrivit normelor de drept național, contestatorului i s-a asigurat posibilitatea de a uza de căile de atac, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, respectându-se astfel dreptul la o instanță (cauza L./României).
Analizarea, chiar succintă, făcută de instanța de recurs susținerilor contestatorului, răspunde exigențelor normei Convenției, făcând ca dreptul contestatorului să nu fie atins în substanța sa.
Cât privește motivul contestației întemeiat pe prima ipoteză din art.318 alin.(1) Cod pr.civilă, se constată că erorile materiale la care se referă contestatorul vizează interpretarea probelor și a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Legea are însă în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului, de ordin formal, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv, anularea lui ca netimbrat sau făcut de o persoană fără calitate, așadar pe calea contestației nu pot fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale,acestea fiind motive de reformare a hotărârii, posibilă numai în recurs.
În consecință, pentru considerentele expuse, contestația este nefondată și urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G. C. împotriva deciziei civile nr. 1084 din 25 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/95/2012*, în contradictoriu cu intimatele SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. și SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG-J..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.2 ex/7.10.2014
J.r.P.B.
C.T.
L.E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
