Anulare act. Decizia nr. 3241/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3241/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 11836/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3241
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Judecător C. R.
Grefier M. V. A.
***************************
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul S. T. – M., cu domiciliul în C., Calea București, ., ., J. D., împotriva sentinței civile nr.1221 din 10.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă
AGENȚIA J. PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D., cu sediul în C., .. 13 A, Județul D., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat T. I. M. pentru apelantul reclamant S. T. – M., intimata pârâtă AGENȚIA J. PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D., reprezentată de consilier juridic R. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal.
Curtea constatând că, nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat și apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat T. I. M. pentru apelantul reclamant S. T. – M., a susținut că reclamantul a dovedit faptul că în intervalul 01.05.- 31.05.2013, dar si ulterior până la data de 14 iunie 2013, s-a aflat în incapacitate de muncă, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului medical. Apelantul reclamant nu avea obligația să formuleze o cerere de repunere în plată în 30 de zile calendaristice de la data de 14 iunie 2013, moment la care nu s-ar mai afla în incapacitate de muncă.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiteri acțiunii.
Consilier juridic R. S. pentru intimata pârâtă AGENȚIA J. PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința nr.1221 din 10 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de reclamantul S. T. – M., cu domiciliul în mun. C., ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ - D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin dispoziția nr._/01.03.2013, emisă de pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă D., s-a dispus ca, începând cu data de 22.02.2013, reclamantul să primească indemnizație de șomaj în cuantum de 936 lei, pe o durată de 12 luni, deci până la data de 22.02.2014.
Prin dispoziția nr. 763/din data de 03.04.2013, aceeași pârâtă a dispus suspendarea indemnizației de șomaj, începând cu data de 01.04.2013, ca urmare a ivirii incapacității temporare de muncă pentru perioada 15.04.-30.04.2013, conform certificatului nr._, ., depus în copie la fila 9 din dosar.
Conform disp. art. 45 alin.3 din legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, repunerea în plată, după suspendare pentru incapacitate de muncă se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 zile calendaristice de la data încetării situației care a condus la suspendare, legea impunând deci atât condiția formulării unei cereri de repunere în plată, atunci când încetează situația ce a condus la suspendare, dar și condiția cumulativă ca cererea respectivă să fie făcută în 30 zile calendaristice de la același moment.
Din actele depuse la dosarul de fond, coroborate cu susținerile părților, instanța a reținut că în intervalul 01.05 -31.05.2013,( interval în care, conform dispozițiilor legale menționate anterior, trebuia formulată cererea de repunere în plată), nu a existat o cerere formulată de reclamant în acest sens, formularul depus în copie la fila 22 din dosar, nepurtând semnătura reclamantului, așa cum au fost de acord ambele părți, așa încât, susținerea reclamantului în sensul că s-a aflat în concediu medical până la data de 14.06.2013, iar de la această dată începe să curgă termenul de 30 zile pentru formularea cererii de repunere în plată, nu a fost reținută.
Cum cele două condiții cumulative cerute de disp. art. 45 din legea nr. 76/2002 nu au fost îndeplinite, în mod corect pârâta a dispus încetarea indemnizației de șomaj prin dispoziția nr.3963/20.06.2013, începând cu data de 01.05.2013, dată începând cu care încetase perioada de suspendare a plății aceleiași indemnizații, neavând astfel relevanță că la data de 03.06.2013 reclamantul a depus certificatul medical ., nr._, pentru perioada 27.05-14.06.2013, perioadă care astfel este ulterioară celei începând cu care s-a reținut încetarea dreptului - 01.05.2013.
Ca atare, în mod corect pârâta a făcut aplicarea dispoz. art. 44 litera k din legea nr. 76/2002, corob. cu disp. art. 45 alin. 3 din același act normativ, neformularea cererii de repunere în plată, în termenul legal echivalând cu situația de încetare a plății indemnizației de șomaj, prev. de litera k din art. 44 a legii respective, chiar dacă decizia contestată a fost emisă ulterior expirării acestui termen.
De asemenea, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și susținerea reclamantului, sub aspectul că data încetării situației ce a condus la suspendarea indemnizației de șomaj este 14.06.2013, așa încât dispoziția contestată ar fi fost emisă anterior expirării termenului de formulare a cererii, dat fiind că la data depunerii concediului medical pentru perioada 27.05-14.06.2013, respectiv data de 03.06.2013, erau deja îndeplinite condițiile pentru încetarea indemnizației de șomaj, astfel cum s-a reținut mai sus, ca urmare a neformulării cererii de repunere în plată, după perioada suspendării anterioare, ceea ce pârâta a și constatat, prin emiterea dispoziției atacate.
În consecință, pentru argumentele expuse, Tribunalul a apreciat contestația ca fiind nefondată, și a o respins-o în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. T. – M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței iar în drept a invocat dispoz. art. 480 alin. 2 NCPC.
A arătat că în raport cu probatoriul administrat în cauză emiterea dispoziției nr. 3963/20.06.2013 s-a făcut cu încălcarea art. 45 din Lg. 76/2002 conform căruia „repunerea în plată, după suspendare în condițiile alin. (1) lit. b) se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 zile calendaristice de la data încetării situației care a condus la suspendare”.
Reclamantul s-a aflat în incapacitate de muncă în perioada 01.05.-31.05.2013 făcând în acest sens dovada cu certificatele medicale, iar potrivit înscrisului „ scrisoare medicală” din data de 27.05.2013 emis de Spitalul Mun. Filantropia rezultă că în perioada 21.05.-27.05.2013 apelantul a fost internat în spital.
Se mai susține că apelantul a comunicat intimatei faptul că starea de incapacitate de muncă generată de suspendarea indemnizației nu-i încetase, în acest sens depunând certificatele de concediu medical.
Se apreciază că nu poate fi primită susținerea instanței de fond cu privire la faptul că reclamantul ar fi trebuit să formuleze o cerere de repunere în plată până la data de 31.05.2013, în condițiile în care până la acel moment situația ce a condus la suspendarea indemnizației de șomaj - incapacitate de muncă – nu încetase .
Se mai apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins ca nefondată cererea, în contextul în care la data de 20.06.2013, anterior expirării termenului de formulare a cererii, intimata pârâtă a emis dispoziția contestată.
Prin întâmpinare intimata pârâtă AGENȚIA J. PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D. a solicitat respingerea apelului, întrucât sentința civilă este corectă, temeinică și legală, iar apelantul nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau conform legii.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a reiterat în mare parte susținerile din apel, arătând că susținerile intimatei –pârâte în sensul că, până la data de 31.05.2013 apelantul reclamant ar fi trebuit să formuleze o cerere de repunere în plată, nu pot fi primite, întrucât la acea dată situația ce a condus la suspendarea indemnizației de șomaj nu încetase, iar potrivit dispozițiilor legale apelantul-reclamant avea obligația să formuleze o cerere de repunere în plată în 30 de zile calendaristice de la data de 14.06.2013, moment la care acesta nu s-ar mai fi aflat în incapacitate de muncă.
Apelul este fondat.
În privința recurentului reclamant, în baza dispoziției nr._/01.03.2013, s-a stabilit să primească indemnizație de șomaj începând cu data de 22.02.2013 timp de 12 luni până la data de 22.02.2014, cuantumul indemnizației fiind de 936 lei, ulterior însă prin dispoziția 763/03.04.2013 dispunându-se de către pârâtă suspendarea indemnizației de șomaj, începând cu data de 01.04.2013, ca urmare a ivirii incapacității temporare de muncă pentru perioada 15.04.-30.04.2013, conform certificatului nr._, ., (fila 9 din dosar).
Potrivit disp. art. 45 alin.3 din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, repunerea în plată, după suspendare pentru incapacitate de muncă se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 zile calendaristice de la data încetării situației care a condus la suspendare, legea impunând deci atât condiția formulării unei cereri de repunere în plată, atunci când încetează situația ce a condus la suspendare.
Ulterior, în data de 20.06.2013 prin dispoz. 3963 pârâta a dispus încetarea indemnizației de șomaj, începând cu data de 01.03.2013.
În cauză se reține că nu a încetat însă situația care a condus la suspendare.
Astfel, potrivit certificatelor medicale, scrisorii medicale depuse la dosar se reține că în perioada 27 mai_13, esențială sub aspectul analizării raportat la textul de lege, s-a aflat în concediu medical.
La această perioadă s-a raportat și instanța de fond prin prisma textului de lege.
Ori, în cauză dispozițiile legale trebuie interpretate în mod coroborat.
Astfel, cererea de repunere în plată și termenul de 30 de zile nu se raportează la o dată aleatorie,ci sunt legate în mod strict de momentul încetării situației care a condus la suspendare.
Se reține ,că în cauză încetarea situației ce a condus la suspendarea indemnizației de șomaj este – 14.06.2013 - până la această dată recurentul reclamant aflându-se în concediu medical, în incapacitate temporară de muncă, în acest sens certificatele medicale, scrisoarea medicală depuse la dosar, înscrisuri din care reiese că reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă.
Oricum, pe de altă parte, din cererea adresată AJOFM de către reclamant, înregistrată sub nr. 8858/30.06.2013 și din certificatul medical . nr._/27.05.2013, reiese că reclamantul s-a adresat intimatei depunând acest certificat medical înregistrat sub nr. 8801/31.05.2013 la AJOFM, deci în termen, iar prin cererea menționată mai sus din data de 03.06.2013 arată că a fost în spital.
Prin urmare, nu pot fi primite susținerile instanței de fond, în sensul că nu a fost formulată cerere de repunere în plată în termen, întrucât în intervalul 01.05.-31.05.2013- interval cu privire la care instanța de fond susține că trebuia formulată cerere, reclamantul a depus concediu medical la data de 31.05.2013 înregistrat la AJOFM sub nr. 8801, prin urmare instiintând că starea de incapacitate de muncă nu a încetat.
Instanța de fond este în eroare cu privire la data depunerii certificatului medical ca fiind 03.06.2013 când reclam. a formulat cerere către AJOFM, întrucât data depunerii certificatului medical a fost 31.05.2013 fiind înregistrat la AJOFM sub nr.8801.
Prin urmare, nu s-a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 44 lit. k din Lg. 76/2002 coroborat cu art. 45 alin. 3 din lege, întrucât data încetării situației care a condus la suspendare este 14.06.2013.
Văzând și dispoz. art. 480 alin. 1 și 2 NCPC, se va admite apelul formulat de reclamant, se va schimba sentința în sensul că se va admite acțiunea. Se va anula dispoziția nr. 3963/20/06.2013 emisă de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamantul S. T. – M., cu domiciliul în C., Calea București, ., ., J. D., împotriva sentinței civile nr. 1221 din 10.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA J. PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D., cu sediul în C., .. 13 A, Județul D..
Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea.
Anulează dispoziția 3963/20/06.2013 emisă de intimata AGENȚIA J. PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud.M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex.4/ 10.10.2014
Jud.Fond / C.C.
| ← Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 81/2014.... → |
|---|
