Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 11-06-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 4841/104/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2496
Ședința publică din data de 11 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamanții E. N. și C. F., împotriva sentinței civile nr.171/20.02.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA și S. C. Marfă Banat Oltenia, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, că s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare conform procedurii prealabile, precum și faptul că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care,
Instanța, dat fiind dispozițiile art. 131 alin.1 C.pr.civ., a constatat că acestei instanțe îi aparține competența generală de soluționare a prezentei cauze iar temeiul de drept pentru care se constată competența instanței este art.269 alin.2 Codul muncii coroborat cu art.208 din Legea nr. 62/2011 și art.96 pct.2 C.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de soluționare la acest termen, a apreciat că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ. și a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrata la data de 26.11.2013 sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamanții E. N. și C. F., au chemat în judecată pe pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA – S. Banat Oltenia, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu pe perioada 01.01._12 calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei, conform art.40 alin.3 lit.a) din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, sume reactualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă, începând cu data nașterii dreptului, până la data achitării efective;
Prin sentința civilă nr.171/20.02.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții E. N.,domiciliat în orașul Drăgănești, ., județul O. și C. F., domiciliat în municipiul Caracal, ..61, ., ., județul O., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIER DE MARFĂ ,, C. MARFĂ,, SA prin S. C. MARFĂ BANAT OLTENIA, cu sediul în municipiul C., .. 73A, județul D., având ca obiect drepturi bănești, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariații pârâtei cu contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată.
Salarizarea personalului pârâtei începând cu anul 2011 s-a făcut în conformitate cu Contractul colectiv de muncă al SNTFM C. Marfă SA pe anii 2011-2012 care la anexa 1 prevede salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, suma de 700 lei.
Reclamanții au solicitat diferențele de drepturi salariale rezultate din recalcularea salariului prin raportare la salariul de bază minim brut de 700 lei în conformitate cu Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, pentru perioada 01.01._12.
Din adresa nr.141/DDS/10.03.2011 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, rezultă că la data de 31.12.2010, Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și-a încetat valabilitatea, astfel că pentru anii 2011-2012 acest contract nu mai este valabil.
Astfel nu poate fi reținută în cauză apărarea reclamanților în sensul prelungirii valabilității acestui contract potrivit dispozițiilor art.4 alin.2 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, conform cărora dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Contractul invocat fiind denunțat de una din părțile semnatare la data de 17.11.2010, nu mai produce efecte la data de 01.01.2011 astfel încât pretențiile reclamanților referitoare la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei, conform art.40 alin.3 lit.a) din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 01.01._12, vor fi respinse ca neîntemeiate.
Așa fiind, ignorarea voinței părților cu scopul obținerii de către reclamanți a unor foloase pe care chiar părțile au înțeles să nu le primească, reprezintă o încălcare a forței obligatorii a contractului, neexistând astfel nici un temei al pretențiilor salariaților cu privire la acordarea acestor drepturi
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții E. N. și C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeieneicie.
Prin motivele de apel, reclamanții au arătat că fiind salariați cu contract de munca încheiat pe perioada nedeterminata, pentru intervalul 01.01._12, au solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța prima instanța sa oblige paratele la plata diferentelor de salariu pentru perioada de mai sus, diferente rezultate dintre salariul de incadrare calculate la un salariu de baza minim brut de 600 lei dedus prin aplicarea formulei de calcul si a coeficienților de ierarhizare si drepturile de care ar fi trebuit sa beneficiez calculate la salariul de incadrare avut, pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute si sporurile aferente, in conformitate cu legislația muncii si având in vedere sentințele judecătorești pronunțate de către Tribunalul Teleorman pentru perioada 2009-2010 in speța identica, actualizate cu indicele de inflație din momentul in care erau datorate si pana la data plații efective si dobânda legala, precum si a cheltuielilor de judecata.
Au învederat onoratei instanțe ca potrivit dispozițiilor art.7 alin 4 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin act adițional nr.370/20.06.2008 cu 48 luni pana la data de 20.06.2012, salariile de baza corespunzătoare fiecărei clase de salarizare( in cazul meu clasa 35 de salarizare) se stabilesc in funcție de coeficienții de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa 1 si care constituie baza minimal pentru negocierea CCM la nivel de unități componente ale grupului de unități feroviare. Ori, in aceasta situație parata este semnatara a CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar cu toate obligațiile acesteia ce decurg din acest contract, iar pe de alta parte, potrivit dispozițiilor art.238 din Codul Muncii," (l)Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior si la același articol la alin. (3) se prevede ca:"La încheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal."
Tinand cont de cele menționate mai sus, la incheierea CCM la nivel de SNTFM C. MARFA S.A, atat pe anii 2011-2012, cat si in continuare pe anii 2012-2014 prin includerea in aceste doua contracte a unui Capitol care suspenda aplicarea formulei de calcul si a coeficienților de ierarhizare, se incalca in mod grav prevederile art.238 din Codul muncii, deoarece aceste doua contracte la care am făcut referire, incalca dispozițiile legale cuprinse in cadrul CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar(art.7 alin 4). In aceasta situație, la incheierea contractului colectiv de munca la nivelul SNTFM C. MARFA pe anii 2011-2012 si 2012-2014 trebuia sa sa tina cont in mod imperativ de art.238 alin.3 din Codul Muncii care . arata ca la data incheierii acestor doua contracte era valabil CCM incheiat la nivel superior, respectiv CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care conținea prevederi legale si care aveau un caracter minimal.
Practic, paratele au nesocotit cu buna știința prevederi legale in vigoare la data incheierii CCM la nivelul SNTFM C. MARFA S.A. pentru anii 2011-2012 si 2012-2014, incalcand legislația in vigoare-Codul Muncii. Mai mult, in conformitate cu art.40 alin.(2) din Codul Muncii, angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv aplicabil si din contractele individuale de munca.
Aceasta dispoziție legala coroborata cu art.57 alin .(4) din Codul Muncii care prevede ca:"in situația in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri", demonstrează in mod clar faptul ca, desi angajatorul in Anexa 1 din CCM a stabilit clasa 1 de salarizare la nivelul de 700 lei si a aplicat formula de calcul cu respectarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți in capitolul XI(drepturi suspendate) cat si in Anexa 1 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, incepand cu clasa 2 de salarizare, angajatorul nu a mai aplicat formula de calcul, prevăzuta de Anexa 1 din CCM la grup de unități feroviare, contract asumat de parata si valabil pe toata perioada dedusa judecații.
Pârâta a nesocotit legea partilor, contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar) si a inlocuit de fapt prevederi legale in vigoare cu alte prevederi defavorabile salariaților, prin transpunerea lor in CCM la nivel de unitate.
De asemenea, conform caracterului social al dreptului muncii, clauzele contractului colectiv nu constituie decât un minimum de la care contractile individuale pot deroga doar in favoarea salariaților.
2). In ceea ce privește CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr.2836/28.12.2006, modificat prin act adițional înregistrat sub nr.370/20.06.2008, rog a se retine următoarele:
Potrivit art.7 alin (4) din CCM menționat mai sus, salariul trebuia calculat plecând de la valoarea de 700 lei, cu respectarea formulei de calcul si a coeficientului de ierarhizare stabilit la clasa 35 si care se regăsesc in mod evident in Anexa nr. 1 din acest CCM.
In sensul dispozițiilor cuprinse in art.48 alin.(l), art.132 din Legea 62/2011, pe de o parte executarea contractului colectiv de munca Încheiat cu respectarea dispozițiilor legale este obligatorie pentru parti, iar pe de alta parte, contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de munca incheiate la un nivel superior, iar la incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un character minimal.
Practic, tocmai acest caracter minimal definit de lege a fost incalcat de parata, prin includerea in CCM la nivel de SNTFM C. MARFA SA a suspendării aplicării formulei de calcul si a coeficienților de ierarhizare in perioada dedusa judecații si mai mult textul de lege stabilește in mod imperativ ca un CCM nu poate conține drepturi la un nivel inferior celor stabilite deja prin CCM incheiat la nivel superior.
In același timp, rog sa se retina dispozițiile art.38 din Codul Muncii :"Salariatii nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate."
Din interpretarea sistematica a acestei prevederi legale, rezulta ca la incheierea CCM la nivel de SNTFM C. MARFA SA pe anii 2011-2012 cat si 2012-2014, s-au limitat drepturi recunoscute prin legea partilor(CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar), prin neaplicarea formulei de calcul si a coeficientului de ierarhizare corespunzătoare funcției pe care o indeplinim. Ori, acest lucru este lovit de nulitate absoluta.
Pentru considerentele de mai sus, au solicitat admiterea apelului si casarea in tot a hotărârii nr.171/2014 din data de 20.02.2014 pronunțata de Tribunalul O. si, in subsidiar, admiterea acțiunii asa cum a fost formulata prin cererea de chemare in judecata.
In drept, apelul este întemeiat pe prevederile din NCPC, din Legea nr.62/2011, din Legea nr.53/2003- Codul Muncii, enunțate in cuprinsul apelului cat si pe extrasele existente la dosarul cauzei din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, CCM la nivel de unitate.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Prin art. 41(1) al Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008 – 2010 nr. 722/2008, au fost stabiliți coeficienți minimi de ierarhizare, pe categorii de salariați, cu valori cuprinse între 1 și 2.
La alin. 2 s-a prevăzut că acești coeficienți se aplică la „…salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi stabilit prin art.41, alin. 3 lit. a).”
Salariul de baza minim brut începând cu data de 01.01.2008 a fost stabilit la valoarea de 700 lei potrivit art.41, alin. 3 lit.(a) din contract.
Potrivit art. 41 alin. 3 (b):„ părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități si unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art.41(3,a) pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. 1 din prezentul contract de muncă.”
În consecință, prin contract colectiv la nivel de ramură s-au stabilit coeficienți minimi de ierarhizare precum și salariul de bază minim brut.
S-a prevăzut totodată că acești coeficienți minimi de ierarhizare se aplică la salariul de baza minim brut respectiv.
Totodată, potrivit art. 41 alin. 3 (b), în negocierile colective la nivel de grup de unități și de unitate, părțile implicate urmează să pornească la stabilirea drepturilor de la cele doua valori minime stabilite prin contractul de muncă la nivel de ramură.
Fiind valori minime, stabilirea salariilor pentru diferitele categoriile de salariați trebuie să plece de la aceste valori în sus.
Prin acte adiționale la contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, salariul de baza minim brut la nivelul grupului de unități, așa cum rezultă din recunoașterile unității parate, a fost de 540, 570, respectiv 600 pentru diferite perioade de timp.
Pe de altă parte, au fost negociați coeficienți de ierarhizare în mod crescător în raport de clasa de ierarhizare, însă aceștia nu au fost aplicați la un salariu de baza minim brut de 700 cum prevede art. 41(2) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, ci la valorile mai sus menționate.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciun din motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței, potrivit art. 480 alin. 1 cod procedură civilă, se va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții E. N. și C. F., împotriva sentinței civile nr.171/20.02.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA și S. C. Marfă Banat Oltenia, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.06.2014.
Președinte,Judecător,
C. T. L. E. Grefier,
I. B.
Red.jud LE / 19 iunie 2014
Tehn.red. IB /2ex/
Jud.fond E V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
