Cereri. Decizia nr. 915/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 915/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 7116/95/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 915
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător D. S.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
X.X.X.
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul O. O. împotriva sentinței civile nr. 7622 din 09 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. M. M. S.A., având ca obiect alte cereri - plată indemnizație pentru incapacitate de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat G. M., reprezentând-o pe intimata S.C. M. M. S.A., lipsind recurentul petent O. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se cererea de repunere pe rol formulată de intimata S.C. M. M. S.A.
Curtea, în temeiul art. 245 C.p.c., a repus cauza pe rol și, constatând dosarul în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat M. G., pentru intimată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală. A considerat că s-a reținut o stare de fapt corectă, având în vedere că într-un an de zile petentul a beneficiat de 90 de zile concediu medical, astfel încât trebuia să aibă avizarea din partea Casei Județene de Sănătate. Nu au existat modificări pe certificatele medicale privind perioadele, iar ultimul certificat nu prezintă avizul Casei. A depus concluzii scrise și note de cheltuieli, solicitând obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul O. O. a chemat în judecată intimata ., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată aceasta la plata indemnizației pentru incapacitate de muncă în baza certificatului medical . nr._ pentru un număr de 12 zile, în perioada 14.03._11.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat pe bază de contract individual de muncă la . pe perioadă nedeterminată de la data de 22.10.2005 și că începând cu data de 01.11.2010 a beneficiat de 85 de zile de concediu medical, pentru care a depus în termen la registratura societății certificate medicale eliberate de medicul curant.
A mai arătat faptul că certificatului medical . nr._, pentru un număr de 12 zile în perioada 14.03.-25.03.2011 i-a fost refuzat la plată pentru motivul că ar fi depășit limita de 90 de zile prevăzută de lege, fapt ce nu corespunde realității.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1, 11, 13 și 52 din OUG nr.158/2005 cu modificările ulterioare.
În dovedirea acțiunii a depus la dosarul cauzei următoarele acte în copie: certificatul medical . nr._, CCMAC nr._, CCMAC nr._, CCMAC nr._, CCMAC nr._, CCMAC nr._, CCMAC nr._, CCMAC nr._.
Intimata . Tg.-J. a formulat întâmpinare, solicitând sub acest aspect respingerea acțiunii formulată de reclamant.
În fapt, s-a susținut că în data de 05.04.2011 reclamantul a prezentat la registratura societății două certificate medicale, respectiv nr._ și nr._, înregistrate sub nr.2097 și nr.2098, din care rezulta că a fost în concediu medical în perioadele 10.03._11 și 14.03._11, ce i-au folosit reclamantului la justificarea absențelor la locul de muncă, respectiv prelungirea corespunzătoare a perioadei de preaviz, dar nu au putut fi acceptate la plată întrucât încalcă prev.art.13 alin.2 din OUG 158/2005, întrucât a înregistrat un număr mai mare de 90 de zile de incapacitate temporară de muncă și nu a depus certificatul de concediu medical vizat de către medicul expert al asigurărilor sociale.
S-a mai susținut că sunt încălcate și disp.art.81 alin.1 din Ordinul 430 /2010 prin care reclamantul avea obligativitatea de a înștiința plătitorii de indemnizații de asigurări sociale de sănătate privind apariția stării de incapacitate temporară în 24 de ore de la începerea acesteia.
De asemenea, pârâta invoca și încălcarea disp.art.171 alin.3 din CCM la nivel de societate care prevede: „Predarea concediilor medicale este obligatorie în termen de 5 zile de la expirarea perioadei de incapacitate, dar nu mai târziu de data de 5 ale lunii următoare, celei pentru care s-a eliberat, la registratura societății, termen ce condiționează data plății indemnizației în luna curentă” ; Regulamentul intern al societății, titlul VI art.4 (3) care prevede că: „ predarea concediilor medicale este obligatorie în termen de 48 de ore de la expirarea perioadei de incapacitate, dar nu mai târziu de data de 5 a lunii următoare celei pentru care s-a eliberat, la registratura societății, termen ce condiționează data plății indemnizației în luna curentă”; art.171 alin.1 din CCM la nivel de societate potrivit căruia :”salariatul care se află în incapacitate temporară de muncă este obligat să anunțe despre aceasta în termen de 24 de ore de la data începerii incapacității la compartimentul personal – salarizare al societății, unde se va ține un registru special”.
S-a mai învederat instanței de către pârâtă că certificatul de concediu medical cu . nr._ este modificat de medicul care a emis certificatul, în sensul că din perioada inițială acordată, respectiv 01.11.2010 – 08.11.2010 a fost consemnat 02.11.2010 – 08.11.2010 și certificatul de concediu medical . nr._ este modificat de medicul care a emis certificatul în sensul că s-a consemnat perioada 24.10.2010 – 31.12.2010, fapt pentru care diferența între numărul de zile solicitate de pârât (85) prin certificatele depuse la prezentul dosar ( certificate nemodificate) și certificatele depuse la registratura societății (91 de zile) este de 6 zile.
Pârâta a învederat și faptul că în unele certificate medicale nu figurează zilele de sâmbătă și duminică iar în perioada 01.01.2011 – 10.01.2011 reclamantul nu a fost bolnav, incapacitatea temporară de muncă intervenind începând cu data de 10.01.2011 data la care societatea și-a reluat activitatea.
În dovedirea celor susținute s-au depus la dosarul cauzei de către pârâtă copie după: certificatele medicale depuse la registratura societății, Regulamentul intern al societății, CCM al societății, Ordonanța de Urgență 158/2005 actualizată, Ordinul 430/2010.
Prin sentința nr.7622 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul O. O., domiciliat în Tg.-J., B.dul Ec.T., nr.343, jud.Gorj, în contradictoriu cu intimata S.C. M. M. S.A.cu sediul în Tg.-J., ..38 A, jud.Gorj.
S-a reținut că potrivit prevederilor art.13 alin.(2) din OUG nr.158/2005, începând cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi până la 183 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, condiție care în cauză nu este îndeplinită de CCMAC nr._ care este semnat numai de medicul curant al reclamantului, lipsind avizul medicului expert al asigurărilor sociale, situație în care reclamantului nu i se poate acorda indemnizația prevăzută de art.12 și 13 alin.(1) din OUG nr.158/2005 pentru perioada 14.03.-25.03.2011, prevăzută în acest certificat.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat recurs, susținând că prima instanță nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei, respingându-i cererea de probatorii privind perioada 25-31.12.2010, când nu s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
A mai arătat că sentința nu cuprinde motivarea înlăturării susținerilor sale în legătură cu faptul că nu a avut cunoștință de modificările operate în cele 2 certificate medicale, care s-au făcut fără acordul său, după depunerea documentației la registratura societății, de către funcționarii societății în scopul de a ascunde propriile neglijențe în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Aceste ipoteze nu au fost avute în vedere de instanță, a cărei hotărâre se întemeiază exclusiv pe susținerile pârâtei.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, reiterând apărările de la fond.
Examinând criticile formulate se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a manifestat suficient rol activ în soluționarea cauzei, administrând probatoriile considerate concludente și utile litigiului, în raport de situația de fapt reținută.
Solicitarea reclamantului, de a face dovada cu martori împotriva mențiunilor din certificatele medicale eliberate a fost respinsă motivat de instanță, prin încheierea din 3.11.2011 (fila 143), consemnându-se că probele administrate sunt suficiente în dezlegarea pricinii.
Aprecierea asupra pertinenței și concludenței probelor reprezintă atributul exclusiv al instanței, singura în măsură să stabilească dacă are suficiente elemente pentru dezlegarea raporturilor litigioase deduse judecății, sau este necesară suplimentarea probatoriului.
Cererea reclamantului a fost examinată în raport de întregul ansamblu probator administrat, iar soluția s-a întemeiat pe nerespectarea condițiilor prevăzute de lege în cazul acordării concediului medical care depășește numărul total de 90 de zile în cursul unui an.
Art.13 din OUG nr.158/2005 prevede acordarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru o durată de cel mult 184 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire, dar impune condiția ca, începând cu a 91-a zi de concediu acordată de medicul specialist, prelungirea să fie vizată de medicul expert al asigurărilor sociale.
Având în vedere că perioada în care reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă a depășit 90 de zile, certificatul nr._ trebuia avizat de medicul expert, dar o astfel de viză nu s-a acordat.
Reclamantul a contestat numărul total al zilelor de concediu medical, însă acesta a fost corect calculat, așa cum rezultă atât din certificatele medicale succesive, în forma și cu conținutul pe care acestea îl aveau la momentul depunerii lor la registratura societății, cât și din evidențele registrelor respective.
Aspectele învederate în motivele de recurs, referitoare la condițiile sau persoanele care au operat unele modificări în cuprinsul acestor înscrisuri, sunt irelevante, cu atât mai mult cu cât în rezolvarea litigiului instanța a avut în vedere aceste acte în forma lor nemodificată, așadar audierea unor martori în legătură cu susținerile invocate de reclamant în acest sens, nu era concludentă.
Față de considerentele expuse, recursul declarat de reclamant este nefondat și urmează să fie respins, conform art. 312 alin.(1) Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat și contravaloare transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul O. O. împotriva sentinței civile nr. 7622 din 09 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. M. M. S.A.
Obligă recurentul la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimata S.C. M. M. S.A.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014.
Președinte, T. Ț. | Judecător, D. S. | Judecător, M. P. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.2 ex
J.f. T.M.
13.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 4802/2014.... → |
|---|
