Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 411/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 6879/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 411/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. T. -REGIONALA CF C. PT. U. T.,T. A., STIRBU P., NEATU P., I. S., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr.6688/23.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. N. DE CAI FERATE CFR SA, cu sediul în București, ..38, sector1, intimata pârâtă C. N. DE CAI FERATE CFR SA -SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE INTREȚINERE ȘI REPARAȚII, cu sediul în C., ., D. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant S. T. -REGIONALA CF C. PT. U. T.,T. A., STIRBU P.,NEATU P.,I. S., reprezentat de avocat R. A., cu delegație de substituire pentru avocat Gătăjescu A. F., lipsind intimații pârâți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat: apelul a fost declarat, motivat în termen legal, după care,
Avocat R. A. a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la judecarea capetelor de cerere privind salariul suplimentar pentru anul 2010 și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de crăciun pentru anul 2010, după care,
Instanța constând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Avocat R. A. pentru apelantul reclamant, a solicitat să se ia act de renunțare la judecarea capetelor de cerere privind salariul suplimentar pentru anul 2010 și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de crăciun pentru anul 2010, și admiterea apelului cu privire la celelalte capete, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.6688 de la 23.10.2013 a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul S. T.-REGIONALA CF C., cu sediul in C., ., județul D., Cod Fiscal_, pentru membrii de sindicat U. T.-L., având CNP_, T. A., având CNP_, Ș. P., având CNP_, N. P., având CNP_, I. S., având CNP_, in contradictoriu cu pârâta C. N. DE CAI FERATE CFR SA - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, INTRETINERE SI REPARAȚII CF C., având CUI_, înregistrat la Registrul Comerțului J_, cu sediul in C., ., județul D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției, de 3 ani fata de drepturile solicitate pe anul 2009 analizată cu prioritate conform art 248 Cod procedura civila, instanța a constatat că este neîntemeiată și respins-o, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 al. 1 lit. c codul muncii, potrivit cărora, pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen în limita căruia a fost formulată acțiunea, întrucât conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură (art. 43), salariul suplimentar aferent anului 2009 se plătea până la finele primului semestru al anului următor și anume 30.06.2010.
Cu privire la cererea de renunțare la judecata unor capete de cerere, s-a reținut ca este formulată si semnata de către avocat, pentru sindicat, insă sindicatul nu face dovada, la rândul său, că a primit împuternicire autentica în acest sens de la salariați.
În temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, sindicatul are chiar calitate procesuală activă, iar nu numai o calitate de mandatar (alin.3), însă în temeiul unei împuterniciri scrise din partea salariatului (alin.2). Dacă la exercitarea dreptului la instanță este necesară dovadă scrisă, având în vedere și principiul simetriei formelor, la renunțarea la judecată, act de dispoziție cu efecte energice, se impune prezentarea unui înscris prin are salariatul își manifestă acordul în acest sens.
Mai mult, dispozițiile art. 406 alin 2 coroborate cu dispoz. art. 85 alin 1 din NCPC stabilesc fără excepție ca cererea de renunțare se face personal sau prin mandatar, cu procura speciala, iar daca actul procesual se face prin reprezentant convențional-cum este cazul sindicatului, acesta are nevoie de o procura speciala, cea prevăzută la art.85 nefiind suficienta.
În speță, avocatul reclamantului nu făcut această dovadă scrisă (chiar și înscris sub semnătură privată din partea salariatului, pentru sindicat) a împuternicirii date pentru a efectua acest act de dispoziție.
Prin urmare, instanța a respins cererea de renunțare la judecată.
Pe fond, s-a reținut următoarele:
Pentru motivele care au fost dezvoltate în continuare, instanța a apreciat că dispozițiile
privitoare la drepturile pretinse de reclamant, incluse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sau la nivel de grup de unități nu sunt aplicabile.
Astfel,in ceea ce privește salariul suplimentar pe anul 2009 și 2010, instanța a constatat că, potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
În conformitate cu art. 3o din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități s-a prevăzut acordarea unui salariu suplimentar astfel: „pentru munca desfășurata in cursul unul an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, in baza hotărârii Consiliului de Administrație, luata cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
Textul a fost preluat și de contractul colectiv încheiat la nivelul unității cu o modificare, sintagma "vor beneficia" fiind înlocuită de " poate primi" cu referire la personalul societății.
Din întregul text al art. 30 din ambele contracte colective rezultă însă o condiție pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Reclamantul pretinde că în situația diferențelor ce rezultă din cele două texte ale contractelor colective se aplică direct dispoziția din contractul colectiv la nivel de grup de unități, dispoziția din contractul aplicabil la nivel de unitate fiind inferioară .
Sub acest aspect, instanța a apreciat că potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare în perioada vizată în cererea de față) clauzele cuprinse în contractele negociate cu încălcarea dispozițiilor art. 8 din lege sunt lovite de nulitate care se constată la cererea părții interesate de către instanța competentă.
Astfel, în situația în care clauzele unui contract colectiv de muncă sunt considerate inferioare celor negociate în contractul colectiv încheiat la nivel superior, partea interesată poate cere în instanță să se constate nulitatea sa. După obținerea unei hotărâri în acest sens, trebuie demarată renegocierea clauzei, pe parcursul căreia clauzele anulate se înlocuiesc cu prevederile favorabile cuprinse în lege și/sau contractele colective de muncă, după caz.
Din coroborarea dispozițiilor prevăzute de art. 8 și art. 24 din Legea nr. 130/1990 rezultă, în opinia instanței, că doar în situația în care un anumit drept nu a fost prevăzut în contractul colectiv încheiat la nivel inferior sau nu există încheiat un astfel contract, se poate aplica direct dispoziția inclusă în contractul încheiat la nivel superior, nu și în situația în care această clauză există, dar nu este pusă în acord cu cea favorabilă salariatului. În această ultimă situație, așa cum prevede art. 24 din Legea nr. 130/1996, clauza trebuie mai întâi anulată de către instanța competentă .
Este adevărat că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 130/1996 clauzele negociate în contractele colective de muncă constituie legea părților, însă prioritate are contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate are prioritate fiind negociat de partenerii sociale conform specificului activității din fiecare unitate în parte.
În speță, partenerii sociali au negociat acordarea unui salariu suplimentar și a ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului prin inserarea unor clauze în acest sens în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Însă, tot în urma unei negocieri a ambilor parteneri sociali acordarea lor a fost condiționată de constituirea unor fonduri speciale (pentru salariul suplimentar) sau a de existența unui buget ( în cazul ajutoarelor aferente sărbătorilor menționate anterior).
În cazul ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului s-a menționat clar prin actele adiționale încheiate la contract colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate pentru anii 2009 și 2010 că nu se acordă (art. 64).
Instanța a apreciat că și aceste condiționări reprezintă "legea părților", cu atât mai mult cu cât clauzele respective puteau fi contestate în condițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996, însă nu pot fi înlocuite direct de prevederile mai favorabile conținute de contractele colective încheiate la nivel superior .
De altfel și în art. 43 alin. 3 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 " la nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere …și la al 13 lea salariu se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia paritară din unitatea respectivă."
Ca urmare, în contextul in care pârâta nu a avut buget de venituri si cheltuieli si nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi in anii 2009, precum si plați restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., consideră ca nu exista obligația plații salariului suplimentar aferent solicitat de reclamant.
Cu privire la ajutoarele materiale de Paste, C. și Ziua Feroviarului pentru anul 2010, așa cum s-a menționat și anterior, în actele adiționale încheiate la contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în 2009 și 2010 – în art. 64 – s-a convenit, că începând cu 01.01.2009 nu se mai acordă.
Așa cum s-a reținut constant în practica judiciară a tribunalului în soluționarea cererilor întemeiate pe aceleași dispoziții din contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și la nivel de ramură transporturi feroviare, în situația în care o societate economică constată că nu se poate încadra în buget și nu mai poate îndeplini obligațiile asumate prin CCM, aceasta are posibilitatea de a renegocia cu sindicatele contractele respective.
În aceste condiții s-a constatat ca obligația pârâtei de a plați ajutoarele materiale de Paste, C. și Ziua Feroviarului nu mai exista începând cu anul 2009 .
In ceea ce privește capetele de cerere privind plata de daune interese, constând în actualizarea sumelor pe care le-a solicitat reclamanta și dobânda legală si ca toate drepturile salariale solicitate sa fie calculate si plătite conform art. 41 alin 3, lit a din CCM Unic la nivel de ramura Transporturi pe anii 2008-2010, conform principiului de drept ,,accesorium sequitur principale", instanța le-a respins.
Pentru aceste considerente, si in raport si de practica instanței superioare, toate aceste cereri au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. "T. "- REGIONALA CF C. pentru membrii de sindicat – reclamanții U. T., T. A., Ș. P., N. P., I. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând apelul reclamanții au arătat că referitor la respingerea cererilor de renunțare depuse în numele salariaților reprezentați de S. T.-regionala CF C., s-a menționat faptul ca salariații reclamanți au mandatat organizația sindicală în baza Legii 62/2011 să acționeze în judecată în vederea recuperării drepturilor salariale, aplicabile fiind dispozițiile art. 28 și astfel considera că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de renunțare.
La data întocmirii procurii notariale prin care organizația sindicală era mandatată să împuternicească reprezentantul convențional să renunțe la judecată exista acordul expres al salariaților de a renunța la judecarea celor doua capete de cerere menționate.
Prin prevederile CCM încheiat la nivel de grup de unități s-a creat o obligație fermă a acordării unor drepturi salariale, nu doar o posibilitate de acordare a acestora.
De asemenea, faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de Administrație al societății de acordare a acestor drepturi nu poate fi interpretat în sensul solicitat de recurentă, că inexistența dreptului, deoarece existența sa rezultă din clauzele contractuale în discuție, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestora si nicidecum acordarea sau neacordarea lor.
Din modul de redactare a prevederii art. 30 contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități se observa ca acesta nu instituie o facultate, ci o obligație în sarcina angajatorului care este condiționata de conduita angajatorului la locul de munca.
În speța dedusă judecații nu s-au administrat probe din care să rezulte că reclamanta intimată nu a avut o conduita corespunzătoare la locul de munca sau ca ar fi fost sancționată in perioada de referința.
Conform dispozițiilor art. 243 codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Apărările recurentei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge voința . în contractul colectiv de munca, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilita a fondului de salarii.
Revenind la dispozițiile art. 243, alin.l, lit. b codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți impunându-se părților ca și legea, astfel că executarea obligațiilor care rezultă din acesta este prevăzută sub sancțiunea atragerii răspunderii părții care se face vinovată de neîndeplinirea acestuia.
Prin art. 40, alin.2 codul muncii, raportat la art. 155 si 243 codul muncii si art. 41, alin 5 din constituție se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractelor individuale de munca, existenta sau inexistenta resurselor financiare neputând avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.
Referitor la drepturile salariate solicitate prin acțiunea introductiva s-a învederat faptul că în data de 07-04-2011 la solicitarea societății angajatoare s-a încheiat un protocol prin care recunoaște expres existenta drepturilor aferente Premierii de Ziua Feroviarului, Primei de Paste, Primei de C. si Salariul Suplimentar si propune federațiilor sindicale reprezentative o modalitate amiabila de eșalonare a plații acestui drepturi având ca scop evitarea procedurii de executare, convenție care dovedește existenta dreptului fapt recunoscut de angajator.
S-a învederat faptul ca în materia litigiilor de munca în cazul conflictelor de munca derivate din nerespectarea dispozițiilor Centratelor Colective de Munca pentru perioada când la nivelul unității intimate nu exista o reglementare proprie erau aplicabile dispozițiile contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar care este contractul colectiv de munca imediat superior.
În acest sens sunt aplicabile dispozițiile art. 247 Codul Muncii care stabilesc în mod expres ca in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca la nivel superior.
În concluzie nu se poate susține că pentru perioada în discuție ar exista un vid contractual între parți, contractele încheiate la nivel de grup de unități aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 11, alin. 1, lit. b din legea nr. 130/1996 tuturor salariaților care fac parte din acel grup.
Referitor la salariul suplimentar pentru anul 2009 si 2010:
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010 se prevăd la articolul 30, paragraf (1) următoarele: "Pentru munca ireproșabila desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unitarilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv."
Același lucru este stipulat și de Contractul Colectiv de Munca unic la nivel de ramura Transporturi pe anii 2008-2010, unde, la articolul 43, paragraf (2), punctul a) se prevede: "Alte venituri sunt al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor.""
Referitor la ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010, si sărbătorilor de Paste pentru anul 2010 si de asemenea, premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010:
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010 se prevăd la articolul 71 următoarele:
"În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cei puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; (...); pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al caret cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare;"
S-a considerat că în paragrafele enunțate mai sus expresiile „vor primi”, „va fi acordat”, „vor mai beneficia” și „se va acorda” au un caracter imperativ, neacordând angajatorului posibilitatea de a le omite.
S-a precizat că în calitate de angajator, pârâta nu i-a acordat aceste drepturi salariale, încălcând astfel prevederile art. 40, aliniat 2, litera c), din vechiul Cod al Muncii (valabil la acea data), potrivit căruia: "angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractul individual de munca".
Potrivit dispozițiilor art. 238. alin. 1. din vechiul Cod al Muncii (valabil la acea data), ""contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele de muncă încheiate la nivel superior” iar aliniatul 3 al aceluiași articol prevede ca "la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Mai mult, în cadrul Contractului Colectiv de Munca al societății angajatoare, valabil pentru perioada 2009-2010, la articolul 2, aliniat (2) este prevăzut faptul ca "Părțile se obliga, ca la negocierea CCM sa nu susțină si sa nu promoveze clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior sau prin legislație", iar aliniatul (7) prevede ca „Prevederile prezentului contract colectiv de munca se vor adapta prevederilor contractului colectiv de munca la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse sau ale căror clauze nu se regăsesc incluse”
Ținând cont de dispozițiile articolului 241, aliniat 1, litera c) din vechiul Cod al Muncii (valabil la acea data), pentru perioada dedusa judecații "clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel" .
Potrivit articolului 3, aliniat (1) din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010, (contract la nivel superior contractului colectiv de munca la nivel de societate) clauzele acestui CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de munca (...) si de asemenea, parților le revine obligația de a respecta prevederile din respectivul contract colectiv de munca.
Potrivit articolului 3, aliniat 1 din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 (contract la nivel superior Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar), clauzele acestui CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați in unitățile de transporturi si activități conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora.
Totodată Anexa 5 la acest CCM, in care sunt nominalizate unitățile la care se aplica acest contract colectiv de munca, unde la poziția 2 se regăsește societatea parata CNCFR CFR SA București, cea care are in subordine directa Sucursala CREIR C..
Potrivit articolului 7, aliniat 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Ca atare, pentru perioada dedusă judecații, contractul colectiv de munca încheiat de societate pentru perioada, 2009-2010 și înregistrat la Ministerul Muncii. Familiei și Protecției Sociale-Directia de Muncă și Protecție Sociala a Municipiului București sub nr. 2584/04.06.2009 nu trebuia să conțină clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective, de munca încheiat la nivel superior si anume Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 si Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar,
În aceste condiții, pârâta avea obligația să acorde salariul suplimentar pentru anul 2009 si 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010, și sărbătorilor de Paste pentru anul 2010 și de asemenea, premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010.
Totodată, a solicitat a se observa faptul ca articolul 2, aliniat (8) din CCM al societății angajatoare valabil pentru anii 2009-2010, articolul 5, paragraf (6) din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, ca si articolul 5, aliniat (6) din Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 prevăd același lucru si anume ca "în cazul în care părțile își încalcă obligațiile lor prevăzute în prezentul contract, neexercitarea de către partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere legal executarea întocmai sau, după caz prin echivalent bănesc a obligațiilor respective, nu înseamnă ca ea a renunțat la acest drept al sau".
De asemenea, articolul 38 din Codul Muncii stipulează ca „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile prevăzute prin lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.”
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466 și următoarele din NCPC..
În ședința publică din 13 februarie 2014, apelanții reclamanți au depus, prin apărător, cereri de renunțare la două capete de cerere, respectiv cel privind salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010.
Curtea reține astfel incidența în cauză a disp. art.406 alin.1 și 2 NCPC, potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, cererea putând fi făcută personal sau prin mandatar cu procură specială și a disp.alin.5 potrivit cărora când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz a hotărârilor pronunțate.
Curtea constată a fi nefondate criticile privind modul de soluționare a cererii referitoare la acordarea salariul suplimentar pe anul 2009, a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010, pentru următoarele considerente;
Cu privire la salariul suplimentar pe anul 2009, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviare 2009-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10%din fondul de salarii realizat lunar.
În CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, acest drept este reglementat la art.43 alin.2 lit.a . La același articol, dar la alineatul 3 din CCM la nivel de ramură transporturi se prevede expres “ La nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă”.
În CCM la nivel de unitate acest drept este reglementat la art.32, care prevede că pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, fondul necesar pentru acordarea acestuia se constituie lunar în cadrul fondului de salarii în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, părțile contractante patronatul și salariații reprezentați de organizația sindicală, stabilind de comun acord condițiile de acordare a acestui drept, ce vizează constituirea fondului necesar plății acestuia.
Din interpretarea acestor dispoziții menționate în contractele colective de muncă rezultă că acordarea acestui drept, este condiționată de constituirea fondului necesar plății acestuia, ceea ce nu contravine dipozițiilor Legii nr.130/1996.
Din această perspectivă, nu se poate reține că CCM la nivel de unitate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior fiind îndeplinite cerințele art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996.
În contextul în care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi, Curtea reține că intimata a fost în imposibilitate financiară să constituie acest fond, dovada fiind în acest sens situația financiară a acesteia atestată de fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli.
Nu se poate susține astfel că intimata a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamanți privind plata salariului suplimentar pe anii 2009 este neîntemeiată.
Referitor la cererea privind acordarea ajutorului material pentru sărbătorilor de P. 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 Curtea reține următoarele:
Ajutorul material de P. și Ziua Feroviarului este reglementat la art.71 din CCM la nivel de grup de unități. În CCM/2009-2010 încheiat la nivel de unitate înregistrat la DMPS la 06.06.2009, aceste drepturi sunt reglementate la art. 65.
Potrivit disp.art.71 cu ocazia sărbătorilor de P. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliu de administrați, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceeași reglementare se regăsește și la art.65 din CCM la nivel de unitate.
Curtea constată astfel că CCM la nivel de unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
La același articol din CCM la nivel de unitate, s-a menționat că aceste drepturi nu se acordă în anul 2009 iar prin Actul adițional la acest CCM înregistrat la ANPPS la data de 28.04.2010, părțile contractante au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde pentru anul 2009 și 2010.
Referitor la acordul părților privind neacordarea acestor drepturi conform actului adițional menționat mai sus, Curtea reține că, în acest fel a avut loc o modificare a clauzei din CCM la nivel de unitate, posibilitate conferită de art. 31 alin.1 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Concluzia care se impune este aceea că salariații, prin reprezentanți au renunțat practic la aceste drepturi recunoscute prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități și CCM la nivel de unitate, renunțarea fiind posibilă deoarece nu a privit drepturi la care face referire art. 38 din Codul muncii .
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, respectiv din folosirea de către legiuitor a sintagmei „salariații nu pot renunța” precum și din prevederea expresă a sancțiunea nulității absolute a tranzacțiilor, rezultă că norma instituită de text are caracter imperativ.
Este însă de observat că în cuprinsul aceleiași norme legale se face referire repetată la drepturile recunoscute salariaților de lege ( sau prin lege), astfel că interdicția, respectiv nulitatea absolută, privesc exclusiv această categorie de drepturi salariale, adică acelea care sunt prevăzute de lege în sensul restrâns al termenului.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să interzică renunțarea la toate categoriile de drepturi, adică atât acelea obținute prin lege, cât și prin negocieri colective sau individuale, ar fi făcut mențiune expresă, așa cum s-a făcut în cuprinsul art. 39 din Codul muncii. Acest text legal, enumerând drepturile și obligațiile salariaților, prevede că salariații au orice alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile ( art. 39 alin 1 lit. n), cât și alte obligații prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile( art. 39 alin 2 lit. g).
Așadar, Codul muncii face distincție între drepturile prevăzute de lege, care au un caracter minimal, de protecție și la care nu se poate renunța și alte drepturi negociate de salariat, individual sau prin reprezentanții sindicali.
Cu privire la aceste ultime categorii de drepturi legea nu instituie interdicția renunțării la ele și nu stabilește expres nulitatea tranzacțiilor.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată a fi neîntemeiată solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata acestor drepturi salariale.
Ca urmare în temeiul disp.art.480 alin.2 NCPC Curtea, admite apelul declarat de reclamanți, anulează în parte sentința și ia act de renunțarea reclamanților la judecata cererilor pentru salariul suplimentar aferent anului 2010 și ajutorul material pentru C. 2010. Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul reclamant S. T. -REGIONALA CF C. PT. U. T., T. A., STIRBU P., NEATU P., I. S., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr.6688/23.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. N. DE CAI FERATE CFR SA, cu sediul în București, ..38, sector1, intimata pârâtă C. N. DE CAI FERATE CFR SA -SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE INTREȚINERE ȘI REPARAȚII, cu sediul în C., ., D..
Schimbă în parte sentința în sensul că, pe fond, ia act de renunțarea la petitele formulate referitoare la salariul suplimentar pentru anul 2010 și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de C., pentru anul 2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2014.
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
18.02.2014
Red.jud.Fl.D.
6 ex/AS
j.f.M.I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
