Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 7102/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7102/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 20727/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 667/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. P.
Judecător - P. P.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G. C. R. împotriva sentinței civile nr. 7102 din 11 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă ., reprezentată de avocat A.F., lipsind recurentul pârât G. C. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Interpelat de instanță, apărătorul intimatei reclamante a arătat că nu a formulat plângere la Poliția Acățari, județ M., cu privire la sustragere de combustibil, nu are cunoștință de existența unui astfel de dosar și nu există nici o solicitare din partea organului de cercetare penală privind constituirea societății ca parte civilă.
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
A.F., pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 7102 din 11 noiembrie 2013, Tribunalul D. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.C. D. T. S.A,. cu sediul în ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul G. C. R., cu domiciliul în mun. Slatina, ., ., ., jud. O., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume:
- 1.987,22 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului nejustificat;
-10.183,80 lei, reprezentând contravaloarea pieselor lipsă sau deteriorate;
-72 lei, reprezentând contravaloare marfă distrusă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul G. C. R. a fost angajatul societății reclamante S.C. D. T. S.A. în meseria de conducător auto, începând cu data de 23.01.2012, potrivit contractului individual de muncă nr. 24/20.01.2012 și actelor adiționale nr. 180 și 181 din data de 20.01.2012, până la data de 15.05.2012, când, potrivit deciziei nr. 1291, i-a încetat contractul individual de muncă, conf. art. 81 alin. 7 din codul muncii.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 24/20.01.2012, la capitolul clauze speciale, se prevede obligația pârâtului, în calitate de angajat de a nu sustrage motorină din rezervorul autovehiculului, de a nu-și însuși bunurile transportate, iar potrivit actului adițional la contractul individual de muncă, răspundea de calitatea și cantitatea bunurilor transportate.
Potrivit fișei de angajare, aflată la fila 15 din dosar, la data angajării i s-a adus la cunoștință Regulamentul de Ordine Interioară, ce prevede modalitatea de deplasare, de alimentare și consumul normat al autovehiculului, cheltuielile deductibile.
Conform disp. art. 254 alin. 1 din codul muncii, Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Răspunderea patrimonială este o sancțiune specifică ce intervine pentru săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, ca urmare a încălcării unei obligații concrete, stabilită printr-un contract preexistent și are caracter reparator, derogator și special.
Pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului este necesar să fie îndeplinite cumulativ o . condiții de fond, conf. art. 255 alin.1 codul muncii și anume: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului, lipsa uneia din aceste condiții înlăturând răspunderea patrimonială.
În ceea ce privește suma de 2712 lei, reprezentând consum normat de motorină în perioada 02.03-30.03.2012, în cadrul cursei nr. 3413, se a reținut, din coroborarea probelor administrate, faptul că în calitatea sa de conducător auto, pârâtul a beneficiat de un card de alimentare cu combustibil pentru cursele efectuate în acest interval d timp și pentru plata eventualelor reparații de urgență, pentru fiecare cursă existând foaie de parcurs, pe baza căreia s-a întocmit fișa activității zilnice și calculul consumului de motorină, ținând cont de kilometrii parcurși.
Conform raportului de expertiză, în cazul autovehiculului condus de pârât, pentru o încărcătură de 14 tone, rezultă un consum normat de 31,6 %, respectiv de 35,2 % pentru o încărcătură de 23 tone, consum ce este considerat acoperitor pentru situațiile normale de trafic și față de care, consumul declarat de pârât este nejustificat, în ce privește o cantitate de 488 litri de motorină, din care i s-au aprobat ca și consum suplimentar justificat, cantitatea de 151 litri, valoarea prejudiciului calculată de expert fiind de 1987,22 lei.
Susținerea pârâtului, în sensul că nu el se face vinovat de săvârșirea faptei cauzatoare de prejudiciu, ci o altă persoană, ce a sustras motorina, nu poate fi reținută, nefiind probată, răspunderea pentru respectarea consumului normat de motorină revenindu-i lui, în calitate de conducător auto, cât timp nu se dovedește culpa unei alte persoane, pe baza unei hotărâre penale definitive, care să confirme apărările sale.
Prin urmare, prin depășirea nejustificată a consumului normat de motorină, astfel cum s-a reținut, pârâtul a încălcat cu vinovăție prevederile din contractul individual de muncă și Regulamentul de Ordine Interioară, rezultând astfel un prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta astfel săvârșită, dispozițiile art. 255 codul muncii fiind astfel îndeplinite.
Cu privire la suma de 17.483 lei, reprezentând c/v. pieselor și componentelor găsite lipsă sau deteriorate la vehiculele pe care le-a avut în primire pârâtul, s-a reținut că conf. procesului verbal de predare primire din data de 27.01.2012, pârâtul a preluat ansamblul compus din autotractorul Renault_ și semiremorca_, iar în data de 16.05.2012 s-a întocmit un alt proces verbal de predare primire a celor 2 autovehicule, constatându-se că anumite componente pe care le-a avut în dotare în momentul primirii în stare bună, erau deteriorate sau lipsă: anvelope-uzate, nr. înmatriculare-lipsă 1 bucată, scânduri, lipsă 40 bucăți, cuplă remorcare deteriorată, 1 bucată, extinctor-lipsă 1 bucată, lampă poziție deteriorată -1 bucată, oală scândură deteriorată-2 bucăți, aripă stânga față deteriorată 1 bucată, valoarea în nou acestor componente fiind, așa cum reiese din devizul estimativ, de_ lei, 200 lei, 558 lei, 155 lei, 30 lei, 379 lei, și 380 lei.
Având în vedere că o parte din componente figurează ca fiind deteriorate și în procesul verbal de predare - primire din data de 27.01.2012, respectiv anvelope dr. motrice, în procent de 75 % uzură, anvelope stg. motrice, în procent de 40 %, anvelope semiremorcă, axa 2 dr.-75 %, anvelope semiremorcă axa 2 stg.-70 % și oala scara dr./stg.spartă în față, iar valoarea acestora este de 7299,30 lei, nu pot fi imputate pârâtului, neexistând culpa acestuia în producerea prejudiciului reclamat.
Ca atare, pentru acest capăt de cerere, sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale doar pentru prejudicial în cuantum de_,80 lei, reprezentând c/val. celorlalte bunuri deteriorate sau lipsă, așa cum au fost indicate de reclamantă, cu excepția celor menționate anterior.
Sub aspectul ultimului capăt de cerere, anume acordarea sumei de 72 lei, reprezentând c/val. mărfurile deteriorate în timpul transporturilor efectuate de către pârât cu autocamionul avut în primire, ce se compune din suma de: 41,66 lei, imputație Heineken Romania, conf. facturii fiscale nr._/24.04.2012, pentru spargeri și lipsuri în timpul transportului și suma de 30,26 lei, imputație Heineken Romania, conf. facturii fiscale nr._/30.04.2012, s-a reținut că prejudiciul astfel produs, precum și cuantumul acestuia sunt recunoscute de către pârât pe parcursul judecății, rezultând și din facturile fiscale nr._/24.04.2012 și nr._/30.04.2012, depuse în copie, la filele 36 și 37 din dosar și a fost produs din culpa acestuia, prin încălcarea obligației de a transporta în siguranță bunurile încredințate, conf. actului adițional la contractul individual de muncă, nr. 180/20.01.2012, alin.1, pct.1.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale, dat fiind că angajatorul a dovedit vinovăția salariatului, fapta ilicită a acestuia, cuantumul concret al prejudiciului, precum și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, așa încât, în baza art. 254 și 255 din codul muncii, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume:1.987,22 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului nejustificat, 10.183,80 lei, reprezentând contravaloarea pieselor lipsă sau deteriorate și 72 lei, reprezentând contravaloare marfă distrusă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul G. C. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că motorina reținută ca și prejudiciu, reprezintă în fapt cantitatea de motorină sustrasă de persoane necunoscute în luna martie, aprilie 2012, în localitatea Acățari, jud,.M., societatea având cunoștință de această situație, fiind înregistrată plângere penală de către aceasta. În acest sens la instanța de fond i s-a pus în vedere reclamantei să depună acte referitoare la dosarul penal pentru sustragere de combustibil, la termenele din 29.04.2013, 27.05.2013 și la termenul din 08.07.2013, însă ulterior instanța nu a insistat în aflarea adevărului.
Prin al doilea motiv de apel s-a arătat că la momentul preluării atât a capului de tractor cât și a semiremorcii au fost realizate procese verbale de predare-primire ce evidențiau starea acestora, iar la data predării acestor autoutilitare, adică la 14.05.2012, când au fost predate și cheile și actele acestora, nu i s-a reproșat nimic privind starea acestora și nu i s-a solicitat să semneze vreun proces verbal de predare-primire întrucât starea lor era cunoscută.
De asemenea, a arătat că nu i s-a solicitat prezența la întocmirea vreunui proces verbal ori luarea unui punct de vedere privind situația imputată.
Apelantul a arătat că trebuia să se aibă în vedere gradul de uzură al cauciucurilor ca urmare al numărului de km. efectuați, de la data încadrării și până la momentul încetării relațiilor de muncă, având în vedere marfa transportată și traseele urmate, în condițiile în care expertul tehnic nu a dat eficiență juridică planșelor tahograf existente la dosar.
S-a precizat că, rămânând și cu cauciucurile a căror înlocuire totală se solicită, s-ar crea o îmbogățire fără justă cauză în favoarea intimatei reclamante, fiind cunoscută practica reclamantei de a beneficia de pe urma foștilor angajați, rezolvându-și astfel problemele avute în parcul de mașini.
S-a motivat că prin procesul verbal de constatare din 27 ianuarie 2012, au fost evidențiate avariile existente deja la momentul predării către pârât, iar avariile susținute de reclamantă puteau fi produse chiar de un angajat al reclamantei, după predarea bunului de către pârât.
Intimata . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.7102 din 11 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, arătând că nu există nicio plângere penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de furt, că nu a formulat o astfel de plângere, iar pârâtul nu a furnizat nici un fel de date privind plângerea penală.
Cu privire la gradul de uzură al anvelopelor, a arătat că nu a fost reținută de către instanța de fond contravaloarea acestor anvelope, acțiunea fiind admisă în parte.
Prin încheierea din 19 martie 2014, în raport de data introducerii acțiunii, respectiv 15 noiembrie 2012, instanța a calificat calea de atac exercitată de pârât ca fiind recurs și nu apel.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.3041 din Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente :
Instanța de fond a reținut în mod corect dispozițiile art.254 alin.1 Codul muncii, în conformitate cu care salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
De asemenea, au fost reținute și condițiile care trebuie întrunite cumulativ pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului, respectiv: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului, lipsa uneia din aceste condiții înlăturând răspunderea patrimonială.
Aceste condiții sunt îndeplinite pentru suma reprezentând contravaloarea combustibilului nejustificat, stabilit de către instanța de fond în urma raportului de expertiză efectuat, la cuantumul de 1987,22 lei.
Cu privire la consumul normat de motorină, pentru perioada 02.03.- 30.093.2012, în cadrul cursei 3413, pârâtul a beneficiat, în calitate de conducător auto, de un card de alimentare cu combustibil, pentru cursele efectuate și plata eventualelor reparații de urgență, iar pentru fiecare cursă exista o foaie de parcurs în baza căreia a fost întocmită fișa activității zilnice și calculul consumului de motorină.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost stabilit un prejudiciu în valoare de 1987,22 lei reprezentând contravaloarea motorinei lipsă, pe care pârâtul a fost obligat să o plătească reclamantei.
De altfel, prin motivele de recurs formulate, pârâtul nu a contestat modul de calcul al acestei sume, precum și contravaloarea combustibilului, stabilită prin raportul de expertiză și reținută de instanța de fond (cum de altfel nu a contestat-o nici reclamanta, care nu a declarat recurs), ci a invocat doar împrejurarea că această cantitate de motorină reținută ca și prejudiciu a fost sustrasă în localitatea Acățari, jud.M., că societatea a formulat plângere penală în acest sens, iar reclamanta nu s-a conformat obligației instanței de a depune acte privind dosarul penal deschis în acest sens.
Referitor la acest aspect, instanța de fond a reținut în mod corect că nu au fost depuse nici un fel de dovezi în acest sens, respectiv inexistența unei plângeri penale ori a stadiului cercetărilor penale, iar pârâtul, în calitate de conducător auto, răspunde pentru respectarea consumului normat de motorină atâta timp cât nu s-a dovedit culpa unei alte persoane, pe baza unei hotărâri penale definitive, încălcând cu vinovăție prevederile contractului individual de muncă și a Regulamentului de ordine interioară.
Se reține că prin încheierea din 29 aprilie 2013, instanța de fond a dispus ca reclamanta să indice actele referitoare la dosarul penal deschis pentru sustragere de combustibil, acordându-se termen în a cest sens la 27 mai 2013, când ambele părți au arătat că nu sunt în măsură să depună aceste acte.
Față de aceste precizări ale ambelor părți și lipsa unei alte solicitări a pârâtului, pentru dovedirea existenței pretinsului dosar penal privind sustragerea de combustibil, instanța de fond nu a mai dispus nicio măsură procesuală cu privire la acest aspect, la termenul ulterior din 08 iulie 2013 dispunându-se efectuarea adresei către expertul contabil în vederea efectuării raportului de expertiză.
Prin motivele de recurs, pârâtul a arătat că dosarul penal privind sustragerea de combustibil a fost deschis la plângerea penală a reclamantei, însă interpelată de instanța de recurs la termenul din 02.04.2014, intimata reclamantă, prin apărător, a precizat că nu a formulat plângere la Poliția Acățari, județ M., cu privire la sustragerea de combustibil, nu are cunoștință de existența unui astfel de dosar și nu există nici o solicitare din partea organului de cercetare penală privind constituirea societății ca parte civilă.
În condițiile inexistenței unei plângeri penale formulată de reclamanta ., ori a unei plângeri formulată de pârât în calitate de conducător auto (pârâtul nu a susținut că ar fi formulat plângere penală în nume propriu, ci că această plângere a fost formulată de societate, aspect neconfirmat de aceasta), instanța de fond a reținut în mod corect îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.254 Codul muncii, privind răspunderea patrimonială a salariatului, pârâtul încălcând obligațiile ce-i reveneau conform contractului individual de muncă nr.24 din 20 ianuarie 2012.
Curtea reține însă că sunt fondate susținerile pârâtului privind greșita obligare la plata sumei de 10.183,80 lei, reprezentând contravaloarea pieselor lipsă sau deteriorate.
Astfel, se reține că pârâtul a fost angajat al reclamantei conform contractului individual de muncă nr.24/20 ianuarie 2012, până la data de 15.05.2012, când a încetat contractul individual de muncă în baza cu art.81 alin.7 Codul muncii, conform deciziei nr.1291/15.05.2012.
După începerea raporturilor de muncă a fost întocmit procesul verbal de predare-primire din 27.01.2012, prin care pârâtul a preluat ansamblul compus din autotractorul Renault_ și semiremorca_, proces verbal semnat atât de pârât, cât și de reprezentantul reclamantei.
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile privind contravaloarea pieselor lipsă sau deteriorate pe devizele estimative din 16.05.2012 (filele 19-23 dosar fond), în care au fost menționate manopera și piesele distruse sau lipsă imputabile șoferului, pârâtul din prezenta cauză.
Din analiza devizelor estimative rezultă că acestea au fost semnate numai de către reprezentanți ai reclamantei, nu și de către pârât. Mai mult, chiar devizul estimativ pentru suma de 7.072,3 lei (fila 19 dosar fond), nu a fost semnat de către toți reprezentanții reclamantei, lipsind semnătura numitului B. P., membru al Comisiei pentru întocmirea devizului estimativ.
Or, contractul individual de muncă al pârâtului a încetat la 15.05.2012, fiind emisă decizia cu nr.1291/15.05.2012, fără a se face vreo referire cu privire la lipsa ori deteriorarea vreunei piese de la autotractorul și semiremorca pe care pârâtul le preluase la 27 ianuarie 2012, iar prin răspunsul la interogatoriul luat de către reclamantă, pârâtul a arătat că autocamionul a fost lăsat parcat la sediul firmei la Podari (fila 51 dosar fond, răspunsul la întrebarea nr.3)și că nu avea componente sparte sau lipsă.
În condițiile în care reclamanta a acceptat încetarea raporturilor de muncă la 15.05.2012, fără nici un fel de obiecțiune și fără a prezenta vreun înscris, semnat de ambele părți, din care să rezulte starea autotractorului și semiremorcii la data de 15.05.2012, nu se poate reține că reclamanta a făcut dovada, pe de o parte, a lipsei sau deteriorării elementelor autovehiculului anterior datei de 15.05.2012( data încetării raporturilor de muncă), precum și a culpei pârâtului în deteriorarea sau lipsa acestora.
Devizele estimative semnate numai de către reclamantă, prin reprezentanții săi, la data de 16.05.2012, după încetarea raporturilor de muncă ale pârâtului, nesemnate ori recunoscute și de către acesta, nu pot face dovada lipsei ori deteriorării acestor piese sau a culpei pârâtului pentru eventuala lipsă sau deteriorare, atâta timp cât reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei conform art.272 Codul muncii, nu a produs alte probe în acest sens.
Se reține astfel neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.254 Codul muncii, reclamanta nefăcând dovada, cu certitudine, a prejudiciului produs în patrimoniul său, a faptei ilicite și personale a salariatului, a vinovăției pârâtului, precum și a raportului de cauzalitate din fapta ilicită și eventualul prejudiciu.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă rap.la art.304 pct.9 și 304 1 cod procedură civilă, recursul va fi admis, va fi modificată în parte sentința, în sensul că va fi înlăturată obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 10.183,80 lei reprezentând c-valoarea pieselor lipsă sau deteriorate.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1987,22 lei reprezentând contravaloarea combustibilului nejustificat și 72 lei reprezentând c.valoare marfă distrusă (cu privire la această ultimă sumă, pârâtul nici nu a formulat motive de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul G. C. R., împotriva sentinței civile nr. 7102 din 11 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ..
Modifică în parte sentința, în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 10.183,80 lei reprezentând c-valoarea pieselor lipsă sau deteriorate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, V. R. |
Red.Jud.E.S.
Thn. MC/3ex.
Data red.-30.04.2014
j.f.C.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
