Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2972/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2972/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 13920/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2972
Ședința publică de la 01 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul contestator R. M. împotriva sentinței civile nr. 814 din 19.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata CN POȘTA R. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul contestator R. M. personal și asistat de avocat G. C. și consilier juridic M. M. pentru intimata CN POȘTA R. SA..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea de către Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România – Filiala D. a răspunsului la adresa dispusă de instanță ce a fost înregistra sub nr._/09.07.2014, după care;
Reprezentantul intimatei a depus practică judiciară.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat G. C., pentru apelantul contestator R. M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând să se admită acțiunea cu repunerea contestatorului în situația anterioară. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a susținut că decizia de concediere a fost emisă fără respectarea dispozițiilor legale, arătând că apelantul nu a luat la cunoștință de modalitatea în care urmează să se desfășare concursul și că există dubii cu privire la legalitatea acestuia, o dată făcându-se referire la concurs iar altă dată la testare profesională.
S-a mai arătat că în perioada desfășurării concursului contestatorul era în concediu medical fiind internat în spital și în opinia sa, în această situație concursul trebuia organizat separat sau amânat.
Mai mult, la data de 24.09.2013 contestatorul a formula o cerere prin care a solicitat încadrarea pe un post inferior, astfel că la acel moment concursul era inutil.
Interpelat de instanță, apărătorul apelantului contestator a precizat că s-a depus concediul medical în data de 05.09.2013, când apelantul a ieșit din spital.
Consilier juridic M. M., pentru intimata CN POȘTA R. SA., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
A susținut că nu reprezintă motiv de nelegalitate faptul că apelantul nu a participat la concurs.
A mai arătat că i s-a adus la cunoștință contestatorului conținutul procesului verbal din 14.08.2013 atunci când acesta nu se afla în spital, că nu a fost concediat în timpul concediului medical iar cererea formulată la data de 24.09.2013 și înregistrată la 27.09.2013 nu are nici o relevanță cu privire la legalitatea deciziei de concediere, susținând că prin această cerere apelantul a optat pentru un post pe care și-l dorea, având de cunoștință că un coleg care deținea postul respectiv a plecat de bună voie.
În replică, apărătorul apelantul contestator R. M., a precizat că nu există dovada că procesul verbal din data de 14.08.2013 a fost afișat și nici modalitatea prin care conținutul acestuia a fost adus la cunoștință membrilor de sindicat și angajaților.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 814 din 19.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de contestatorul R. în contradictoriu cu intimata CN POȘTA R., având ca obiect contestație împotriva decizie de concediere nr. 8943/06.09.2013 emisă de intimată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de
Prin decizia contestată nr. 8943/06.09.2013 emisă de intimată s-a dispus concedierea sa, începând cu 16.10.2013, în temeiul art. 65 din codul muncii, ca urmare a desființării postului ocupat de acesta, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei și din înscrisul de la fila 23.
Decizia de concediere contestată a fost emisă ca urmare a aplicării Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 175/14.06.2013, prin care s-a aprobat Planul de disponibilizare din cadrul societății înregistrat sub nr. 101/3583/14 06 2013, elaborat în conformitate cu OUG 36/30 04 2013 privind aplicarea în perioada 2013 – 2018 a unor măsuri de protecție socială acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare.
Decizia de concediere a avut la bază și HCA nr. 206/30 07 2013, prin care s-a aprobat referatul Departamentului resurse Umane nr. 101.2/5108/30 07 2013 privind aplicarea, prin reducerea posturilor din organigrama CN Poșta Română SA a Planului de disponibilizare aprobat prin HCA nr. 175/14 06 2013.
Intimata a respectat procedura privind disponibilizările colective, prin transmiterea notificării nr. 101/4753/31 07 2013, către Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, către ITM D. și către A N O F M.
Desființarea locului de muncă a fost efectivă, a fost determinată de cauze obiective, consecința dificultăților economice care au impus realizarea unei reorganizări a companiei, care a presupus și desființarea unor locuri de muncă și restructurarea personalului aferent acestora. Prin reorganizarea societății se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul îndreptățit să decidă în acest sens fiind angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activității, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității sale. Condiția de legalitate impusă de lege este ca desființarea locului de muncă să fi efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Selectarea salariaților concediații s-a făcut luând în calcul în primul rând rezultate obținute de salariați la testarea profesională organizată la 29.08.2013. Acest criteriu a fost stabilit ca și criteriu principal conform procesului verbal din 14.08.2013 încheiat între patronat și sindicat (fila 62) și adus la cunoștința salariaților.
Contestatorul nu s–a prezentat la testarea profesională, în condițiile în care a avut cunoștință de organizarea testării, încă din data de 14.08.2013 când nu se afla în concediu medical, fiind alegerea sa să nu participe la testare și să nu anunțe intimata de imposibilitatea de participare, să solicite amânarea testării sale sau să încerce să găsească o soluție de comun acord cu angajatorul privind testarea.
Neparticiparea la testarea profesională echivalează cu respingerea astfel că susținerea contestatorului că în mod abuziv intimat l-a considerat respins este neîntemeiată.
De altfel contestatorul cunoștea acest lucru deoarece la fel a procedat și în 2009.
Faptul că la data testării profesionale contestatorul era în concediu medical nu are nici o relevanță, câtă vreme decizia de concediere a produs efecte la 16.10.2013 după expirarea termenului de preaviz, termen care la rândul său a fost suspendat pe durata concediului medical, astfel că nu a avut loc concedierea în perioada concediului medical.
De asemenea contestatorul a refuzat orice post din lista anexată la decizia de concediere.
Cererea sa formulată la 27.09.2013, (fila 19), după data concedierii nu reprezintă o cerere prin care ar fi optat pentru un post vacant, deoarece dreptul de opțiune trebuia exercitat înainte de concediere, în termenul stabilit de angajator.
Față de cele arătate mai sus instanța a respins ca neîntemeiată contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul R. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
S-a arătat că s-a formulat contestație împotriva deciziei nr. 8943/06.09.2013 emisa de CN "Posta R." SA si s-a solicitat instanței de fond ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună anularea deciziei de concediere contestata, sa dispună încadrarea in funcția deținuta anterior emiterii deciziei contestate cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei de la data emiterii deciziei de concediere pana la data plații efective a acestor drepturi.
S-a arătat că la data la care s-a organizat testarea personalului, respectiv 29.08.2013, contestatorul se afla în concediu medical fiind internat in spital.
Criteriul principal de departajare prin testarea profesionala a fost stabilit prin procesul verbal din 14.08.2013, astfel cum retine instanța de fond, zi in care apelantul nu era in concediu medical, insa data la care s-a organizat testarea efectiva a fost 29.08.2013.
În urma administrării probelor cu înscrisurile depuse de ambele părți, Tribunalul D., deși a constatat că la data de 29.08.2013 contestatorul era în spital si nu a putut participa la testarea profesionala, a stabilit . de ciudat că acesta ar fi avut obligația să anunțe intimata de imposibilitatea sa de a participa la testare, să solicite amânarea testării sau să încerce să găsească o soluție de comun acord cu angajatorul privind testarea
S-a mai precizat că instanța de fond, în urma administrării probelor, a stabilit că neparticiparea la testarea profesionala ar echivala cu respingerea la testare chiar daca s-a făcut dovada că salariatul era în imposibilitate să participe efectiv la testare si ca nici nu putea de acolo din spital de unde se afla "sa negocieze cu angajatorul vreun alt termen de organizare a testării profesionale".
S-a susținut că tocmai faptul că angajatorul nu a respectat dispozițiile art.65 din Codul Muncii și în cele din urmă nu a fost testat din punct de vedere profesional a dus la emiterea unei decizii de concediere nelegală si abuzivă, decizie care, chiar dacă și-a produs efectele de la 16.10.2013, după expirarea termenului de preaviz, aceasta a fost data ca urmare a declarării contestatorului ca respins la testarea profesionala chiar dacă acesta nu a participat.
De asemenea, s-a mai susținut că în mod greșit Tribunalul D. a constatat că s-ar fi refuzat orice post din lista anexata la decizia de concediere, deoarece s-a formulat în scris cerere de încadrare a contestatorului pe unul din posturile libere, cerere ce i-a fost refuzata de către intimată, așa cum s-a dovedit cu actele depuse la dosar.
În drept și-a întemeiat prezentul apelul pe dispozițiile art. 466 si următoarele Cod procedură civilă și a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată și anularea deciziei de concediere
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În faza apelului, s-au administrat probe cu privire la modalitatea în care au fost aduse la cunoștința salariaților măsurile luate la data de 14.08.2013.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
În esență, critica apelantului se referă la faptul că măsura concedierii sale este nelegală, deoarece nu a fost testat profesional, iar neprezentarea sa la testarea profesională s-a datorat unor cauze care nu ii sunt imputabile, deoarece la data organizării testării se afla în concediu medical.
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut corect împrejurările în care a avut loc concedierea. Critica apelantului vizează faptul că nu există vreo dovadă scrisă în sensul că i-ar fi fost adus la cunoștință procesul-verbal încheiat la data de 14.08.2013 între CN Poșta Română S.A. și Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România .
Din adresa nr. 44/08.07.2014 emisă de Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, Filiala D. rezultă faptul că procesul-verbal sus-menționat a fost afișat la avizierul punctelor de lucru ale companiei, inclusiv la Centrul Regional de Tranzit C. unde-și desfășura activitatea apelantul.
Este adevărat că în perioada 28.08.2013 (ziua anterioară desfășurării testării profesionale)- 05.09.2013 apelantul-contestator a fost internat în spital, situație care nu îi permitea participarea la testarea profesională din data de 29.08.2013. De aceea, este lipsit de relevanță sub acest aspect faptul comunicării sau necomunicării către contestator personal a procesului-verbal din 14. 08.2013. Chiar dacă, în locul procedurii afișării la avizier s-ar fi optat pentru comunicare personală a măsurilor luate, contestatorul tot nu ar fi putut participa la testarea profesională, deoarece se afla în incapacitate temporară de muncă, fiind internat în spital.
În aceste condiții, fiind într-o situație excepțională, există posibilitatea ca apelantul-contestator să nu fi putut comunica cu personalul care asigura conducerea unității sau desfășurarea testării profesionale.
Ceea ce este însă relevant în cauza de față este faptul că, la întoarcerea din concediul medical, apelantul-contestator nu a solicitat angajatorului să ia măsuri pentru realizarea procedurii testării sale profesionale. Dimpotrivă, aflându-se în perioada preavizului, contestatorul a formulat la data de 24.09.2013 o cerere de trecere în funcția de cartator cartare preliminară, conform dispozițiilor din contractul colectiv de muncă. Această cerere a presupus astfel o achiesare la măsura desființării postului de cartator cartare detaliată, câtă vreme salariatul nu a solicitat nicicând efectuarea testării profesionale după încetarea suspendării contractului individual de muncă, respectiv după întoarcerea din concediul medical.
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Codul de procedură civilă, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei – credințe și pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc. În exercitarea cu bună-credință a relației de muncă, salariatul ar fi trebuit să anunțe angajatorul în timp util că se află în incapacitate de muncă sau, dacă nu avea posibilitatea în mod obiectiv de a comunica angajatorului situația excepțională în care se afla, ar fi trebuit să îl informeze pe angajator, la revenirea din concediul medical, asupra intenției sale de a participa la testarea profesională
Se constată astfel că, în mod corect, instanța de fond a constatat că desființarea locului de muncă a fost efectivă, că a fost determinată de cauze obiective, că a fost respectată procedura privind concedierea și criteriile stabilite de comun acord cu sindicatul și că neparticiparea la testarea profesională nici la momentul desfășurării acesteia, nici la o dată ulterioară stabilită de comun acord îi este imputabilă salariatului.
În cadrul speței de față, instanța nu este chemată să verifice legalitatea modului în care a fost soluționată cererea apelantului-contestator de trecere pe o funcție inferioară. Instanța de judecată a fost învestită cu o cerere de anulare a deciziei de concediere și de reîncadrare în funcția deținută anterior concedierii, aceea de cartator cartare detaliată, cerere menționată atât în cuprinsul contestației inițiale, cât și în cererea de apel. De aceea, modul în care conducerea unității a înțeles să soluționeze cererea de trecere pe funcția de cartator cartare preliminară eliberată prin demisie după demararea procedurilor de concediere colectivă, dacă refuzul unității a fost legal sau nu exced controlului judecătoresc în dosarul de față, de vreme ce instanța nu a fost învestită cu o cerere expresă din partea contestatorului pentru verificarea legalității sau reintegrarea pe postul inferior. Sunt deplin aplicabile dispozițiile din art. 9 alin. 2 și art. 22 alin. 6 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii.
Ceea ce a susținut contestatorul prin contestația formulată a fost faptul că măsura concedierii sale a fost nelegală, deoarece salariatul nu a fost testat profesional, critică nefondată din considerentele expuse anterior
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că apelul este nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Codul de procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul contestator R. M., cu domiciliul în C., . 175 județul D., împotriva sentinței civile nr. 814 din 19.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata CN POȘTA R. SA, cu sediul în București, . sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Septembrie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
4ex/16.09.2014
Jud. Fond: C. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2973/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
