Acţiune în constatare. Decizia nr. 2506/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2506/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 14017/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2506/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă . – Ghercești, Aviatorilor,nr.10, jud. D., împotriva sentinței civile nr.986/26.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. D. – C., C.. Ind. av. C. D., ..5B, ., . ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant S. D. reprezentat de avocat C. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat C. D. pentru intimatul reclamant S. D., a depus la dosarul cauzei decizia nr.203 din 20.11.2007 și situația locurilor de muncă grupa I și a II din A. C., după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Avocat C. D. pentru intimatul reclamant S. D., a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul D., conform întâmpinării depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.986 de la 26.02.2014 a admis în parte acțiunea formulata de reclamantul S. D., având CNP_, domiciliat in C., .. 235, județul D., cu domiciliul ales la Cabinetul individual de avocat C. D., din C., . B, ., județul D., in contradictoriu cu parata ., cu sediul in comuna Ghercesti, ., județul D., a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.02._83, 16.10._85 și 12.06._92, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ord.50/1990, anexa II, pct.34, în procent de 100%, a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens și a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte ..A., desfășurând funcția de frezor și rectificator, în perioadele menționate în acțiune, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorului a rezultat că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat în operațiuni de frezare, polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, lucrând cu lichid de răcire, compus din săpun, soda caustica si uleiuri minerale; rectificarea pietrelor se făcea cu un diamant, rezultând praf si pulberi ce se degaja in atmosfera. Întreaga sa activitate a avut loc . își desfășurau activitatea mai multe ateliere, fără a exista un perete despărțitor intre ele.
Condițiile în care lucra erau grele, existau noxe, iar temperatura iarna era foarte scăzută, iar vara foarte ridicata, neexistând un sistem de ventilație corespunzător.
Din declarația martorului, coleg de munca cu reclamantul, a rezultat faptul ca activitatea desfășurata in condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă. .
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială a reieșit că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
In ceea ce privește perioada solicitata 04.01._85 acțiunea a fost respinsa, având in vedere ca, potrivit mențiunilor din carnetul de munca, in perioada 04.01._86, reclamantul a satisfăcut stagiul militar.
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioadele 01.02._83, 16.10._85 (conform mențiunilor din carnetul de munca) și 12.06._92.
Față de cele expuse mai sus, instanța, a admis în parte acțiunea, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 01.02._83, 16.10._85 și 12.06._92, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ord.50/1990 anexa II, pct.34, în procent de 100%.
În baza art. 40 alin 2 lit h Codul muncii, a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
A luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că în mod eronat instanța a constatat că activitatea desfășurată de către reclamantul în perioada 01.02._83, 16.10._85 și 12.06._92 se încadrează în grupa a II-a de munca, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
Începând cu anul 1992 societatea a beneficiat de prevederile unor legi specifice industriei de apărare, respectiv Legea nr. 37/1992, Legea nr.78/1995, O.U.G. nr. 95/2002. Datorita lipsei de comenzi, treptat societatea și-a redus activitatea și numărul de salariați, iar pentru protejarea personalului din aviație rămas, societatea a beneficiat de protecția asigurată prin actele normative enumerate mai sus.
În conformitate cu prevederile Legii nr.37/1992 cu completările ulterioare - Decret nr. 45/1993 si Legea nr.14/1993 - pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi în fabricile și secțiile ce produc tehnica militară, personalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egala cu 60% din ultimul salariu de baza net lunar avut, indexat, fără să se ia măsura desfacerii contractului de muncă.
In consecință, salariații S A. C. SA s-au aflat la dispoziția societății la domiciliu, nefiind prezenți la serviciu.
Începând cu 1995 societatea a aplicat prevederile Legii nr.78/1995, art.6 - In cazul unor întreruperi ale activității agenților economici din cadrul sectorului de producției de apărare, din lipsa de materii prime sau de comenzi, salariații afectați pot rămâne la dispoziția agenților economici, îndeplinind sarcinile ce li se vor stabili și primesc o indemnizație egala cu 75% din ultimul salariu de baza lunar, inclusiv sporul de vechime, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege, cu menținerea contractului de muncă, pentru o perioada de cel mult 180 de zile lucrătoare, în cursul ultimelor 12 luni.
In aceasta perioadă salariații au stat la dispoziția societății fără să desfășoare activitățile din fișa postului. Salariații afectați de întreruperea activităților vor lucra alte activități sau vor efectua lucrările de întreținere necesare, conform planificării conducerii unităților,volumul muncii prestate, nedepășind 60% din timpul normal de lucru, potrivit indemnizației primite.
În concluzie a solicitat admiterea apelului si respingerea hotărârii Tribunalului D..
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 470 Cod Prod. Civ.
Apelul urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse.
Pentru soluționarea apelului prezintă relevanță analizarea efectului devolutiv al apelului și a limitelor acestuia.
Prin art. 476 Cod pr. civilă s-a prevăzut că „(1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. (2)În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.”
Potrivit art. 477 din Codul de pr. civilă „(1)Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. (2) Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil”.
Rezultă din prevederile legale menționate că pentru a stabili care sunt limitele în care se dorește rejudecarea pricinii instanța are obligația de a verifica dacă cererea de apel conține motivele de fapt și de drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. c) din Codul de pr. civilă. Dacă acestea nu au fost indicate limitele rejudecării sunt cele prevăzute de art. 476 alin.2 Cod pr. civilă, respectiv „numai pe baza celor invocate la prima instanță”. Dacă, însă, au fost formulate motive de apel instanței îi revine sarcina de a rejudeca pricina ținând cont de prevederile art. 477 alin. 1 sau 2 Cod pr. civilă.
În speță apelanta pârâtă, motivând apelul, a susținut în esență că în mod greșit s-a constatat că intimata reclamantă a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, deoarece începând cu anul 1992 societatea a beneficiat de prevederile unor legi specifice (Legea nr. 37/1992, Legea nr.78/1995, O.U.G. nr. 95/2002), în baza cărora salariaților li s-au achitat indemnizații, stabilite în condițiile legii, fără a presta activitățile din fișa postului.
Din modul în care apelanta a formulat motivele de apel rezultă fără echivoc faptul că aceasta critică sentința invocând recunoașterea greșită în favoarea intimatei reclamante a condițiilor specifice grupei a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată începând cu anul 1992. Pentru restul perioadei pentru care a fost admisă acțiunea nu au fost formulate critici. Procedând astfel apelanta a determinat incidența în cauză a prevederilor art. 477 alin 1 Cod pr. civilă, limitând efectul devolutiv al apelului.
Referitor la perioada supusă atenției prin motivele de apel, Curtea reține că nu pot fi primite motivele invocate de apelanta pârâtă pentru schimbarea sentinței, întrucât primul act normativ invocat de apelanta pârâtă, Legea nr. 37/1992 a intrat în vigoare la 23 aprilie 1992 și nu s-a susținut și dovedit că aceasta ar fi fost aplicată retroactiv, începând cu 01.01.1992.
În raport de cele expuse, în baza art. 480 Cod pr. civilă, urmează a fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă .–Ghercești, Aviatorilor, nr.10, județul D., împotriva sentinței civile nr.986/26.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. D. – C., C.. Ind. av. C. D., ..5B, ., ..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
18.06.2014
Red.jud.F.D.
4 ex/AS
j.f.M.I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 605/2014.... → |
|---|
