Pretentii. Decizia nr. 2973/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2973/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 11252/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2973
Ședința publică de la 01 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă M. Steluța împotriva sentinței civile nr. 1774 din 08.04.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. P. de Asistență Socială al Municipiului Orșova, având ca obiect pretenții Suma de 2.861 lei - perioada februarie 2011 - iulie 2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, că intimatul reclamant S. P. de Asistență Socială al Municipiului Orșova a depus întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr._/04.06.2014 și că prin motivele de apel și întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererile privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 1774 din 08.04.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. P. de Asistență Socială al Municipiului Orșova în contradictoriu cu pârâta M. Steluța.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma încasată necuvenit în cuantum de 718 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâta M. Steluța, a fost angajata a Serviciului P. de Asistenta Sociala al municipiului Orsova în perioada 01.02._12, cu contract individual de munca pe perioada determinata, ca urmare a vacantarii temporare a postului, titularului postului infirmieră și a beneficiat în perioada februarie 2011- iulie 2012, de plata indemnizației reprezentând spor de dispozitiv în procent de în cuantum de 2.861 lei, în condiții de nelegalitate, sumă apreciată ca fiind încasată necuvenit de către pârâtă, în baza actului de control efectuat de către Curtea de Conturi.
Acest act de control s-a materializat în Decizia 14/27.04.2012 emisă de Curtea de Conturi, ce a fost atacată la Curtea de Conturi, care prin încheierea nr. 124/13.07.2012 a dispus respingerea contestației formulate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 27.08.2012, reclamantul S. P. de Asistență Socială al Municipiului Orșova a solicitat anularea încheierii nr. VI/124 din 19.07.2012 emisă de Curtea de Conturi a României, privind respingerea contestației nr. 4756/16.05.2012 împotriva deciziei nr. 14/2012 și a Notei de constatare întocmită de echipa de audit a Camerei de Conturi M., suspendarea executării actului administrativ fiscal până la soluționarea irevocabilă a litigiului, precum și anularea Deciziei nr. 14/2012 și suspendarea executării încheierii nr. VI/124 din 19.07.2012 și a Deciziei nr. 14/2012.
Prin sentința nr. 1859 din data de 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul_ a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr.14/2012 și a Încheierii nr.VI/124/19.07.2012 a Curții de Conturi.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. P. de Asistenta Sociala al Municipiului Orșova, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, astfel cum a fost precizată ,ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Curtea de Apel C. prin decizia nr._/11.12.2013 a respins ca nefondat recursul formulata de reclamanta, in motivare reținându-se lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Instanța a reținut că in cadrul acestui proces reclamanta nu a invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ in temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru apreciază actul administrativ emis de Curtea de Conturi se impune in fata instanței de litigii de munca, care nu poate analiza legalitatea si temeinicia celor menționate in decizia Curții de Conturi
Astfel, prin decizia Curții de Conturi s-a constatat că acordarea indemnizației de dispozitiv personalului contractual din cadrul unității reclamante, prin includerea în salariul de bază a acestui spor de 25% au fost încălcate disp. art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 și art. 10 alin.1 din OUG 1/2010.
Aceste dispoziții legale determină modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 și exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin act administrativ emis cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării.
Ori, Curtea de Conturi, analizând actele administrative ( Hotărârea Consiliului Local 93/2007 și Dispoziția Primarului nr. 155/10.03.2008) prin care a fost acordat acest drept salarial, a constatat că acestea au fost adoptate ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Instanța a mai reținut că prin Decizia nr. 37/14.12.2009 soluționând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor actului administrativ în temeiul căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv.
Raportat deci la situația juridică concretă a pârâtei s-a constatat că aceasta nu era îndreptățită la plata sporului de dispozitiv, iar potrivit adresei nr. 1161/2014(filele 91-92 dosar reclamantul a comunicat că paratei i s-a reținut suma de 2143 lei, astfel ca diferența rămasa de restituit este in cuantum de 718 lei,
Potrivit art. 256 Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Prin urmare, față de cele ce preced, găsind întemeiată acțiunea reclamantei, instanța a admis-o, în consecință, instanța a obligat pârâta să restituie reclamantei drepturile salariale încasate necuvenit reprezentând spor de dispozitiv în sumă de 718 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta M. Steluța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
Pârâta a fost angajata reclamantei in baza contractului individual de munca nr. 112/31.01.2011. Pentru perioada lucrata si anume 01.02._12 a avut dreptul la o remunerație lunara in cadrul căreia a fost inclusa in mod legal si o indemnizație de dispozitiv, rezultând astfel un salariu de baza in cuantum de 749 lei pe perioada 01.02._12, 810,00 lei pe perioada 21.06._12 si respectiv 756,00 lei pe perioada 01.08._12.
S-a mai precizat faptul ca in cazul de față acest spor a fost acordat tocmai pentru a putea ajunge cu salariul la salariul minim pe economie. Astfel prin admiterea acestei acțiuni s-a constatat faptul că pârâta a muncit la o instituție de stat pe un salariu situat sub minimul legal garantat de stat, ceea ce clar contravine legii.
Spre exemplu in anul 2011 salariul minim pe economie se situa la 670,00 lei. Deci daca se scade din salariul de 749,00 lei, cat a avut pârâta pe 2011, suma de 134,00 lei reprezentând spor de dispozitiv, conform adresei nr.4082/18.11.2012 emisa de reclamanta ar rezulta că pe perioada respectivă a fost plătită de o instituție a statului cu salariul situat sub minimul pe economie.
De asemenea, s-a arătat că reclamanta a considerat prin motivele acțiunii ca salariul pârâtei a fost calculat corespunzător cu normele in domeniu, iar aceasta acțiune a fost introdusa doar la solicitarea Curții de Conturi, fără ca reclamanta sa considere ca ar fi îndreptățită sa recupereze aceasta suma de la pârâtă.
S-a susținut că instanța de fond nu a făcut nici o referire la apărările pârâtei, neavând in vedere că pârâta a lucrat pe un salariu situat sub minimul pe economie, ci doar s-a mulțumit să constate că raportul Curții de Conturi este corect, fără a mai motiva astfel in nici un fel sentința apelată.
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466 si următoarele Cod de Procedura Civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 04.06.2014 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Prima critică a apelantei se referă la faptul că, în opinia sa, salariul a fost corect calculat prin includerea sporului de dispozitiv. Apelanta nu a prezentat în cuprinsul apelului temeiuri de drept care să justifice această afirmație, limitându-se la a invoca înseși considerentele cererii de chemare în judecată prin care reclamanta a arătat că a introdus cererea de chemare în judecată doar la solicitarea Curții de Conturi.
Examinând sentința apelată, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă analiză a dispozițiilor legale aplicabile în materia salarizării. S-a reținut astfel corect că actul administrativ al Curții de Conturi, respectiv Decizia nr. 14/2012 reprezintă un înscris probator în cauza de față, iar părțile nu au invocat vreo excepție de nelegalitate.
Instanța de fond a făcut și o analiză corectă a fondului cauzei în ce privește nelegalitatea acordării sporului, reținând că acordarea indemnizației de dispozitiv personalului contractual al unității reclamante a încălcat dispozițiile din art. 30 alin. 1 din Legea nr. 330/2009 și art. 10 alin. 1 din OUG nr. 1/2010. Nu se putea pune problema legalității acordării sporului de dispozitiv pentru salariul aferent postului de infirmieră ocupat de pârâtă, acest spor nefiind reglementat de lege pentru această categorie de personal.
În acest sens a statuat în mod expres Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 37/2009, precizănd că „dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne”. Soluția de interpretare a legii se impune cu forță obligatorie în cauza de față, câtă vreme nu au fost invocate alte temeiuri legale care să fi justificat acordarea acestui spor către pârâtă.
Este nefondată și a doua critică a apelantei în sensul că, în condițiile neacordării acestui spor, salariul său s-ar fi situat sub valoarea salariului minim pe economie. Acest argument nu poate influența soluția cauzei de față, instanța de fond fiind chemată să se pronunțe asupra unei acțiuni pentru restituirea unor sume nedatorate, în temeiul dispozițiilor art. 256 din Codul muncii. Câtă vreme pârâta nu a avut pretenții proprii, neformulând o cerere reconvențională, instanța de fond avea strict obligația de a verifica valoarea sumei primite necuvenit cu titlu de spor de dispozitiv, valoare pe care pârâta nu a contestat-o.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că apelul este nefondat și urmează să îl respingă, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă M. Steluța domiciliată în mun. Orșova, . nr.12 . împotriva sentinței civile nr. 1774 din 08.04.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. P. de Asistență Socială al Municipiului, cu sediul în Orșova, . nr. 32, jud. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Septembrie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
4ex/05.09.2014
Jud. Fond: M.A.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2972/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
