Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 114/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 3966/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 114
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 15 ianuarie 2014 privind judecarea contestației formulată de contestatorul A. C., cu domiciliul în comuna Cujmir, ., în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., ca urmare a anulării sentinței numărul 3713 din data de 04 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia numărul 226 din data de 06 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, având ca obiect contestație decizie de concediere Hotărârea nr.16/31.01._ – rejudecare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat depunerea la dosarul cauzei, de către contestatorul A. C., a completării la concluziile depuse la termenul d e la 15 ianuarie 2014, înregistrate sub nr. 2133/20.01.2014.
Dezbaterile din ședința publică de la 15 ianuarie 2014 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra contestației de față:
Prin sentința nr. 3713 din 4 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul A. C. în contradictoriu cu intimatul C. Județean M..
S-a constatat nulă hotărârea nr. 16/31.01.2013 emisă de intimat.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul de director al Centrului de Asistență Medico – Socială Cujmir, deținut anterior concedierii.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii - 31.01.2013 și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului 700 lei cheltuieli de judecată
S-a reținut că, contestatorul A. C. a fost angajatul intimatului în funcția de director al Centrului de Asistență Medico – Socială Cujmir până la data de 31.01.2013, când prin hotărârea nr.16/2013 a Consiliului Județean M. s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale contestatorului din funcția de conducere ca urmare a obținerii calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor individuale; cu aceeași dată contestatorul a fost numit într-o funcție de execuție corespunzătoare pregătirii profesionale.
Din hotărârea nr.16/2013 rezultă că la luarea măsurii s-au aut avut în vedere expunerea de motive nr.859/2013 a Președintelui Consiliului Județean, raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale contestatorului pe perioada 25 iunie – 31 decembrie 2012, raportul nr.860/2013 al Consiliului Județean M. - Direcția Resurse Umane prin care se propune încetarea raporturilor de muncă ale contestatorului din funcția de conducere ca urmare a obținerii calificativului nesatisfăcător la evaluarea anuală.
Prin contestația dedusă judecății, contestatorul a arătat că hotărârea nr.16/31.01.2013 este lovită de nulitate absolută deoarece nu este motivată în fapt, raportul de evaluare este lovit de nulitate nefiind întocmit de către evaluator, nu s-a efectuat procedura prealabilă în vederea concedierii pentru necorespundere profesională.
Tribunalul a reținut că, potrivit art.61 lit..d Codul muncii „angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat ”.
Art. 63 alin.2 Codul muncii prevede că „ concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art.61 lit d. poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern”.
De asemenea, art.64 alin.1 Codul muncii dispune că în cazul în care concedierea se dispune pentru motivul prevăzut la art.61 lit. d, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate compatibile cu pregătirea profesională .
Din dispozițiile legale anterior enunțate, rezultă procedura pe care trebuie să o urmeze angajatorul în situația în care dispune concedierea salariatului urmare a necorespunderii profesionale .
În speță s-a constatat că intimatul C. Județean M. nu a urmat această procedură, deoarece nu l-a evaluat prealabil pe contestator, conform disp. art.63 alin.2 Codul muncii.
În acest sens, s-a constatat că în preambulul hotărârii nr.16/2013, s-a reținut că la luarea măsuri încetării raporturilor de muncă ale contestatorului din funcția de director al Centrului de Asistență Medico – Socială Cujmir s-a avut în vedere calificativul nesatisfăcător obținut la evaluarea anuală.
De altfel, intimatul prin apărările formulate în cauză a arătat că acest calificativ nesatisfăcător a fost acordat contestatorului urmare a evaluării anuale a performanțelor profesionale.
Evaluarea prealabilă a contestatorului a fost efectuată după procedura prevăzută de Regulamentul privind evaluarea performanțelor profesionale individuale ale personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean M., aprobat prin dispoziția nr.486/2011 a Președintelui Consiliului Județean.
În art.1 din Regulament se prevede că reglementează evaluarea performanțelor profesionale individuale, stabilirea obiectivelor de performanță individuală și a criteriilor de evaluare a activității profesionale a personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean M.”, iar în art.2 alin.1 se prevede că „activitatea profesională a personalului contractual se apreciază anual ca urmare a evaluării performanțelor profesionale individuale”.
De asemenea, prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul a invocat disp. art.26 alin.6 din Legea 284/2010 care prevede că „activitatea profesională se apreciază anual, ca urmare a evaluării performanțelor profesionale individuale, de către conducătorul instituției publice, la propunerea șefului ierarhic, prin acordare de calificative: "foarte bine", "bine", "satisfăcător" și "nesatisfăcător"”.
Prin urmare, instanța a constatat că la dispunerea măsurii concedierii contestatorului intimatul angajator a avut în vedere evaluarea profesională anuală a acestuia, ci nu procedura de evaluare prealabilă prevăzută de art.63 alin. 2 Codul muncii, cele două evaluări neputând fi asimilate, acestea având natură juridică diferită. De fapt, chiar din conținutul art.63 alin.2 Codul muncii rezultă că evaluarea prealabilă a salariatului se efectuează pentru a se stabili dacă acesta corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, echivalentul acesteia nefiind evaluarea anuală a performanțelor profesionale individuale.
Potrivit art.78 din Codul muncii „concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută”.
Având în vedere considerentele anterior expuse, se apreciază că măsura concedierii contestatorului în baza art.61 lit d Codul muncii a fost dispusă cu nerespectarea art.63 alin.2 Codul muncii care prevede obligativitatea evaluării prealabile a salariatului, după o procedură stabilită prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern, ceea ce în speță angajatorul nu a efectuat.
Așa fiind, s-a apreciat că hotărârea nr.16/31.01.2013 emisă de intimat este lovită de nulitate absolută.
Cât privește solicitarea contestatorului în sensul de a se constata nulitatea absolută a raportului de evaluare, s-a reținut că acest raport este subsecvent hotărârii de concediere și întrucât s-a constatat nulitatea absolută a acestei hotărâri, aceeași sancțiune se aplică și raportului menționat.
Referitor la susținerea contestatorului în sensul că hotărârea nr.16/31.01.2013 nu este motivată în fapt, s-a constatat că este nefondată, deoarece din cuprinsul hotărârii rezultă actele avute în vedere de intimat la luarea măsurii concedierii contestatorului, măsură dispusă urmare a obținerii calificativului „ nesatisfăcător ” la evaluarea performanțelor individuale.
De asemenea, a fost considerat nefondat și motivul referitor la inexistența contractului individual de muncă al contestatorului. În acest sens s-a reținut că prin dispoziția nr. 97/28.03.2005 emisă de directorul executiv al DGPDC M., începând cu data de 01.04.2005 contestatorul a fost încadrat în funcția de inspector specialitate III - director la CMAS Cujmir, urmare a declarării ca admis la concursul pentru ocuparea acestui post.
Ca urmare, a fost încheiat contractul individual de muncă între contestator și angajatorul C. Județean M. - DGPDC M. prin care începând cu data de 01.04.2005 acesta a fost încadrat pe durată nedeterminată în funcția de inspector specialitate III- director.
Prin hotărârea nr.29/24.02.2012 emisă de C. Județean M. s-a aprobat trecerea și funcționarea Centrului de Asistență Medico-Socială Cujmir în subordinea directă a Consiliului Județean, ca instituție publică cu personalitate juridică; prin aceeași hotărâre s-a prevăzut că activitatea de coordonare și îndrumare metodologică a C. Cujmir va fi asigurată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M., iar la art.5 din aceeași hotărâre s-a arătat că a fost numit contestatorul în funcția de director al C. Cujmir.
Prin urmare, s-a constatat că în anul 2005 contractul individual de muncă a fost încheiat între contestator ca director al C. Cujmir și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M., iar în februarie 2012, urmare a trecerii C. Cujmir în subordinea directă a Consiliului Județean M. și coordonării activității centrului de către DGASPC M., a rămas valabil contractul individual de muncă încheiat inițial, apreciindu-se că nu era necesară încheierea unui alt contract, cu atât mai mult cu cât atribuțiile pentru această funcție au fost prevăzute în fișa postului încheiată între contestator și Președintele Consiliului Județean M. – fila 86 dosar.
Împotriva sentinței a declarat apel intimatul C. JUDEȚEAN M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-au susținut următoarele:
Având în vedere petitul cererii introductive de instanță, respectiv anularea/constatarea nulității hotărârii Consiliului Județean M. nr. 16/31.01.2013, care este un act administrativ, consideră că Sentința nr. 3713/2013 este nelegală fiind pronunțată de o instanță necompetentă funcțional, respectiv de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în loc de secția de contencios administrativ și fiscal.
Hotărârea atacată este emisă de o autoritate a administrației publice locale, astfel cum apare calificată instituția consiliului județean în art. 24 și art. 87 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001. Prin urmare îndeplinește toate condițiile actului administrativ, astfel cum a fost el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe fond, a susținut că prima instanță de judecată în mod greșit a reținut că Hotărârea Consiliului Județean M. nr. 16/31.01.2013 este lovită de nulitate absolută, întrucât încetarea raporturilor de muncă ale contestatorului din funcția de conducere, de director al Centrului de Asistență Medico Socială Cujmir, în baza art. 61 lit. d din Codul Muncii, a fost dispusă cu nerespectarea art. 63 alin. 2 din Codul Muncii, respectiv nu a fost respectată procedura evaluării prealabile.
Calificativul „nesatisfăcător" este rezultatul evaluării prealabile a performanțelor profesionale ale contestatorului, ca urmare a analizei obiective a activității acestuia și a rezultatelor obținute prin raportare la atribuțiile prevăzute în fișa postului și a criteriilor de performanță stabilite prin Regulamentul privind evaluarea performanțelor profesionale individuale, ale personalului contractual, aprobat prin Dispoziția Președintelui Consiliului Județean M. nr. 486/2011, care constituie regulamentul intern potrivit art. 63 alin. (2) din Codul Muncii.
Prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, s-a stabilit expres dreptul angajatorului de a stabili obiectivele de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora, lăsând angajatorului posibilitatea de a stabili unilateral procedura de evaluare a performanțelor profesionale ale salariaților prin regulament intern. Practic, prin neîndeplinirea criteriilor și obiectivelor de performanță se consideră că salariatul este necorespunzător postului pe care îl ocupă.
Este adevărat că anterior modificării Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011, evaluării prealabile i se adăuga și cercetarea prealabilă, potrivit procedurii stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă, însă, în prezent cercetarea prealabilă este obligatorie numai dacă există un CCM aplicabil la nivel de ramură sau de unitate, ceea ce în speță nu este cazul.
Astfel, în mod eronat, prima instanță de judecată a reținut că evaluarea prealabilă a salariatului, prevăzută de art. 63 alin. 2 CM., nu a fost efectuată, făcând confuzie între evaluarea prealabilă a performanțelor profesionale individuale ale salariatului, reglementată prin Regulamentul intern al angajatorului, în speță, prin Regulamentul privind evaluarea performanțelor profesionale individuale, ale personalului contractual, aprobat prin Dispoziția Președintelui Consiliului Județean M. nr. 486/2011 și cercetarea prealabilă reglementată anterior modificării Codului Muncii, care presupunea parcurgerea procedurii prevăzute în CCM.
A considera că evaluarea performanțelor profesionale individuale ale salariatului, ce are la bază analiza gradului de îndeplinire a obiectivelor și a criteriilor de performanță raportat la atribuțiile prevăzute în fișa postului, nu constituie evaluarea prealabilă prevăzută de art. 63 alin. 2 din CM., este un nonsens, având în vedere că scopul evaluării performanțelor profesionale individuale este tocmai acela de a aprecia gradul de îndeplinire a obiectivelor și criteriilor de performanță stabilite pentru fiecare salariat, neîndeplinirea acestor criterii având drept consecință necorespunderea profesională a salariatului pentru postul pe care îl ocupă.
S-a arătat că în privința modului de apreciere a competențelor profesionale ale salariatului instanța nu poate interveni, angajatorul fiind cel în măsură să aprecieze, în funcție de întreaga activitate și performanțele salariatului său, controlului judecătoresc fiind supusă doar respectarea procedurii urmate în evaluare. Ori, în speță, procedura evaluării s-a realizat cu respectarea etapelor de evaluare, respectiv, completarea fișei de evaluare de către evaluator și interviul, în cadrul interviului au fost discutate și neregulile constatate de echipa de audit intern cu ocazia misiunii de audit privind organizarea și desfășurarea activității Centrului de Asistență Medico Socială Cujmir, activitate pentru care contestatorul, în calitatea sa de director al Centrului, răspunde în fața Consiliului Județean M. și a Președintelui acestuia.
Astfel, ca urmare a analizei obiective, în cadrul evaluării, a întregii activități a conducătorului Centrului de Asistență Medico Socială Cujmir, precum și a constatărilor echipei de audit intern, evaluatorul a constatat că intimatul contestator nu a îndeplinit criteriile de performanță pentru a putea ocupa în continuare funcția de Director al Centrului, neavând capacitatea de a coordona și de a organiza judicios activitatea instituției.
Intimatul contestator a depus întâmpinare prin care a susținut în esență că excepția de necompetență a fost respinsă de instanța de fond ca fiind tardiv formulată; că la nivelul angajatorului nu există reglementată prin CCM sau regulament procedura de evaluare aplicabilă în cazul art. 63 alin 2 din Codul muncii (care ar trebui să cuprindă o verificare scrisă, orală și practică a cunoștințelor, aptitudinilor și performanțelor profesionale) și apelantul nu a respectat aceste dispoziții legale, confundând această procedură cu cea de evaluare anuală a salariaților.
Prin decizia nr.226 din 6 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de intimatul C. JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 3713 din data de 04 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ /2012, în contradictoriu cu contestatorul A. C., cu domiciliul în comuna Cujmir, ..
S-a anulat sentința numărul 3713 din data de 04 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ /2012.
S-a fixat termen pentru judecarea procesului la 20 noiembrie 2013, ora 12,30.
Critica referitoare la competența de soluționare a litigiului de față, respectiv dacă acesta este un litigiu de dreptul muncii sau de contencios administrativ, nu poate fi primită.
Potrivit art. 130 din noul Cod de pr. civilă, excepțiile referitoare la competență, mai puțin cazul în care se invocă necompetența generală a instanțelor judecătorești, trebuie invocate de părți sau de judecător prin întâmpinare/ respectiv cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În speță critica formulată de apelantă nu vizează necompetența generală a instanțelor judecătorești. Astfel fiind, prima instanță a reținut corect tardivitatea invocării excepției de necompetență, câtă vreme nu a fost respectat termenul prevăzut de art. 130 Cod pr. civilă.
A fost considerată întemeiată, însă, critica ce privește reținerea de către instanța de fond a nulității hotărârii de concediere pentru nerespectarea procedurii, respectiv lipsa evaluării prealabile.
Potrivit art. 63 alin.2 din Codul muncii „concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern”. Prin art. 61 lit.d din Codul muncii este prevăzută necorespunderea profesională, ca temei al concedierii pentru motive care țin de persoana salariatului.
Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul muncii. Față de conținutul concret al normei legale menționate, redat mai sus, Curtea constată că a fost stabilită obligația angajatorului de a proceda la „evaluarea prealabilă a salariatului” înainte de a dispune concedierea.
În speță o astfel de evaluare a fost efectuată de apelantă la 30 ianuarie 2013. Decizia de concediere a fost emisă la 31 ianuarie 2013. Rezultă că evaluarea a fost prealabilă concedierii.
Nu prezintă relevanță în cauză aspectul că evaluarea s-a efectuat ca o evaluare la termen. Prin art. 63 alin. 2 din Codul muncii nu se specifică în sensul ca evaluarea să fie alta decât cea anuală (la termen). Astfel fiind, unde legea nu distinge nici judecătorul nu trebuie să o facă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Totodată, dispoziția legală analizată prevede ca evaluarea să se facă „conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern”, fără a se preciza că pentru această evaluare trebuie reglementată o procedură distinctă, diferită de cea prevăzută pentru evaluarea periodică.
Interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 63 alin.2 din Codul muncii duce la un formalism nejustificat, în condițiile în care se susține că atunci când se constată, cu ocazia evaluării periodice, că un salariat nu corespunde profesional angajatorul ar fi obligat să procedeze la o nouă evaluare.
În raport de cele expuse concluzia care se impune este aceea că în speță apelanta a respectat procedura prevăzută de art. 63 alin2 din Codul muncii, respectiv a procedat la încetarea raporturilor de muncă ale intimatului din funcția de director după ce în prealabil l-a evaluat pe intimat.
Astfel fiind, sentința apelată a fost considerată nelegală. S-a dispus anularea ei și rejudecarea pricinii de către instanța de apel, pentru a da posibilitatea părților să își expună punctul de vedere cu privire la soluția care se impune a fi pronunțată pe fondul litigiului, în funcție de restul aspectelor deduse judecății, de măsura în care acestea au fost sau nu analizate de prima instanță, dar și de prevederile art. 481 Cod pr civilă prin care s-a reglementat principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Rejudecând pricina Curtea constată că se impune a fi respinsă contestația, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Deși s-a menționat expres în decizia de anulare a sentinței că este necesar ca părțile să formuleze susțineri privind efectele pe care le au în cauză dispozițiile art 481 Cod pr. civilă, nu au fost formulate astfel de susțineri/apărări de niciuna dintre părți. Contestatorul a formulat susțineri doar cu privire la legalitatea raportului de evaluare.
Potrivit art. 481 Cod pr. civilă „apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.” Interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale este strâns legată de prevederile art. 477 din același cod.
Potrivit art. 477 Cod pr. civilă ”instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Devoluțiunea va opera cu privire la la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.”
În speță împotriva sentinței a declarat apel numai pârâtul C. Județean M., criticând sentința pentru faptul că a fost anulată hotărârea nr. 16/31.01.2013. Contestatorul nu a formulat cerere de completare a sentinței (sau apel incident) referitor la faptul că prin dispozitivul sentinței instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa de constatare a nulității absolute a raportului de evaluare.
În aceste condiții, rejudecarea fondului în apel este limitată la ceea ce s-a apelat expres prin motivele de apel formulate de pârât. Astfel fiind și întrucât obiectul litigiului nu este indivizibil se impune a se respinge contestația formulată în cauză de către contestatorul A. C.. Criticile formulate împotriva hotărârii nr. 16/31.01.2013 au fost găsite neîntemeiate, o parte prin sentință și altă parte prin decizia pronunțată în apel; criticile formulate împotriva raportului de evaluare nu mai pot fi analizate întrucât s-ar aduce atingere prevederilor art. 477 și 481 Cod pr. civilă.
În temeiul art 480 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul A. C., cu domiciliul în comuna Cujmir, ., în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în totalitate.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B./06.02.2014
Tehn. M.D. 4 ex.
Jud.fond: N.M.M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2269/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
