Acţiune în constatare. Decizia nr. 2559/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2559/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 13521/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2559
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - R. M.
Judecător - A. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 2 iunie 2014, privind judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul în C., ..80, județ D. împotriva sentinței civile nr. 513 din 5 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatul reclamant MURSA M., domiciliat în C., .. 21, ..2, .,având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părtilor au avut loc în ședința publică de la data de 2 iunie 2014, au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată, când instanța, în baza art. 396 al.1 N.C.P.C., a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 9 iunie 2014 și ulterior pentru data de 16 iunie 2014.
În urma deliberărilor, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 513 din 5 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/63/2013, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâta ., jud.D..
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte în perioadele13.08._78 și 29.03.1980 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.27.pct.34, pct.51, pct.69, pct 79 și pct.160
A fost obligată unitatea să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte . în perioadele 13.08._78 și 29.03.1980 – 01.04.2001 așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat în Secția Apanaj Electric în meseria de electrician, montator, reglator aparate electrice..
Reclamantul a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în perioadele 13.08._78 și 29.03.1980 – 01.04.2001 în procent de 100% din programul de lucru, conform Anexa 2 Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.27.pct.34, pct.51, pct.69, pct 79 și pct.160, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens.
Pentru perioada dedusă judecății, din declarația martorului T. D., rezultă că reclamantul a avut funcția de electrician montator transformatoare, activitate ce presupunea operații de lucru cu materiale dăunătoare sănătății (praf de sticlă și de mică, aliaje de lipit cu Cu-Ag, cositor, plumb ,etc) și în urma cărora rezultau noxe și prafuri dăunătoare sănătății.
Tot din declarația martorului, care a fost coleg de muncă cu reclamantul, având aceeași meserie și în cadrul aceluiași atelier, reiese faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
De asemenea, așa cum rezultă din proba cu înscrisuri administrată în cauză, respectiv din Fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2 nr. 16/02 întocmita la data de 17.02.2010 (fila 23), reclamantul a fost diagnosticat cu Discopatie lombară, faza a IV –a de etiologie profesională.
Mai mult decât atât, din biletele de ieșire din spital reiese că reclamantul a fost internat de-a lungul timpului în Spitalul Clinic Județean de Urgență C. la Secția de Medicina Muncii, fiind diagnosticat cu bronșită și pneumopatie datorită substanțelor chimice, emanațiilor de gaze, fumuri și vapori precum și în Spitalul Clinic Municipal Filantropia C. Clinica Medicală I și II cu diagnosticul de ciroză hepatică.
Din probele administrate rezultă că încadrarea în grupe de muncă de către pârâtă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Tribunalul a făcut și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectivă și rezonabilă. Prin urmare s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a art.14 din Convenție, combinat cu art.1 din Protocolul nr.1.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat în anexa 5 la contractul colectiv de muncă din anul 1992 nu prezintă relevanță, întrucât Ord. nr.50/1990 invocat de acesta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis cererea, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 13.08._78 și 29.03.1980 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Anexa 2 Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.27.pct.34, pct.51, pct.69, pct 79 și pct.160 în procent de 100% și a obligat pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință în acest sens, obligația revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta consideră că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, deoarece instanța nu a ținut cont de actele depuse la dosar și nici nu a luat în considerare apărările sale făcute prin întâmpinare.
În motivarea apelului său, pârâta a arătat că reclamantul-intimat Mursa M. a chemat în judecată S.C. E. S.A. pentru a fi obligată unitatea să-i acorde acestuia grupa II-a de muncă pe perioadele 13.08._78 SI 29.03._11, admițând cererea.
Pârâta solicită să se observe că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul-intimat a solicitat să se constate că și-a desfășurat activitatea în condiții care se încadrează în grupa a II-a de muncă, precizând punctele 27, 34, 51, 69 și 79 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990.
Totodată, a motivat instanța că având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, activitatea acestuia se încadrează în grapa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct.27, 34, 51, 69 și 79 din Ordinul 50/1990.
Pârâta susține că sunt total greșite aprecierile instanței deoarece un electrician montator reglor aparate electrice, în activitatea sa, nu se ocupă cu confecționarea garniturilor din plăci de azbest, activitate continuă; polizarea pieselor din metale; nu lucrează cu vopseluri din miniu de plumb (s-a folosit în E. foarte rar miniu de plumb în vopsitorii; face degresări chimice cu solvenți organici sau soluții alcaline, activitate continuă ori impregnări ale hârtiei cu lacuri preparate cu rășini sau solvenți toxici, el are activitatea sa de montaj și reglare aparatelor electrice construite în Fabrica de Aparataj Electric conform comenzilor contractate, fără să execute operații caracteristice unor salariați cu alte calificări.
Mai arată apelanta pârâtă că în întâmpinare a arătat că activitatea de electrician montator reglor aparate electrice nu se regăsește în nicio poziție din anexa 2 a Ordinului 50/1990, E. încadrând la grupa a II-a de muncă personalul (lăcătuș, electrician) care lucrau efectiv în anumite locuri de muncă ce au fost încadrate în grupe de muncă ori numai dacă aceștia deserveau locuri de muncă încadrate la grupe de muncă, făcându-se aplicarea punctului 3 din ordin.
Așa cum rezultă și din anexa cu locurile de muncă încadrate la grupe de muncă din fabrica Aparataj Electric (locația AUCHAN-ul de astăzi) ce se află la dosar, ateliere încadrate la grupe de muncă au fost în număr de 12, reclamantul-intimat nelucrând în aceste locuri de muncă.
Din probele administrate de unitate, instanța a constatat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil (de către cine?...), care inechitate când unitatea a încadrat salariații din atelierele Fabricii Aparataj Electric la grupe de muncă, mai puțin cei care au lucrat în locuri de muncă normale și au prestat activități ce nu se regăsesc în Ordinul 50/1990, sau o fi vorba de echitatea instanței?
In nici o poziție din Ordinul 50/1990 nu se găsește activitatea de electrician montator reglor aparate electrice, iar motivarea instanței că nu s-a făcut într-un mod inechitabil nici aceasta nu este prevăzută în Ordinul 50/1990. Ordinul 50/3 990 la poziția 4 arată că încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a. muncii.
Totodată, activitatea prestată de reclamantul-intimat nu se regăsește în nici una din situațiile cuprinse în anexa a doua a ordinului, fie direct, fie prin asimilare, iar stabilirea încadrării unei persoane în grupa de muncă, consideră pârâta că se realizează în concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de muncă în care salariatul își desfășoară activitatea, ori instanța de fond a făcut o analiză generală prin raportare mai mult la faptul că și alți colegi au fost încadrați la grupe de muncă, fără să arate în concret care au fost operațiile executate de reclamantul-intimat ce fac parte din cele descrise la anexa II 27, 34, 51, 69 și 79 din anexa 2 a Ordinului 50/1990.
Pentru aceste motive, în temeiul art..480 (2), solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacată și rejudecând pricina în fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile prevăzute de art. 466 - 482 C. proc. civ.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca în temeiul art.480 alin.l N.C.P.Civ. respingerea apelului declarat de .. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr.513/05.02.2014 a Tribunalului D..
In motivare, a aratat că și-a desfășurat activitatea în condiții grele de muncă, lucrând cu materiale toxice și periculoase pe bază de rășini epoxidice, plăci și fibre de azbest, sulf negru de fum, soluții foarte toxice și periculoase cum ar fi vopsele cloroprenice, tricloretilena ,hexaflorura de sulf, fosfați, sodă caustică.
Datorită acestor substanțe toxice și extrem de periculoase pentru organism, acesta a fost diagnosticat de Clinica de Medicina Muncii cu boala profesională ,, BRONȘITA CRONICA « de etiologie profesională, având ca agent cauzal gaze, vapori iritanți, rășini epoxidice și ,, DISCOPATIE LOMBARA faza IV de etiologie profesională, iar ca vechime care a provocat boala 36 ani ( anexând buletine BP 2 nr.15/02 și 16/02), ulterior starea sa de sănătate agravându-se fiind diagnosticat și cu ciroză hepatică stadiu avansat, datorita toxicității substanțelor cu care acesta și-a desfășurat activitatea.
La dosarul cauzei au fost depuse acte, precum: fișa de risc profesional, buletine de măsurători, fiind audiat și martorul T. D. care a fost coleg cu reclamantul și a confirmat că acesta a lucrat în condiții extrem de grele și cu materiale toxice, foarte dăunătoare sănătății.
Prin Sentința nr. 513/05.02.2013, instanța de fond, în speță Tribunalul D., a admis acțiunea și a constatat că activitatea desfășurată de intimatul reclamant se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100 %, obligând apelanta pârâtă să-i
elibereze acestuia o adeverință.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală ținând cont de toate probatoriile administrate în cauză, analizând activitatea desfășurată de intimat, aceasta regăsindu-se în punctele prevăzute de Ordinul 50/1990.
Instanța a menționat faptul că din probele administrate în cauză rezultă faptul că
încadrarea în grupe de muncă de către pârâta s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare iar alții au obținut pe cale judecătorească, în acest sens a făcut și aplicarea jurisprudenței CEDO, care în cauza B.adecis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Prin urmare s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,combinat cu art. 1 din Protocolul 1.
Referitor la motivele de apel, solicită instanței să le respingă deoarece acestea contrazic situația de fapt, în sensul că se motivează faptul că intimatul reclamant nu ar fi lucrat cu substanțe toxice ca rășini epoxidice, azbest, tricloretilenă, solvenți,etc. și nu ar fi desfășurat activitățile descrise in acțiunea introductivă, iar activitatea desfășurată de acesta nu corespunde punctelor din Ordinul nr.50/1990 ( 27,34,51,69,79,160) fapt neadevărat, deoarece așa cum a arătat prin actele depuse la dosarul cauzei acesta a lucrat într-un mediu extrem de nociv, care i-a distrus sănătatea iar apelanta pârâta nu face altceva decât să inducă instanței o altă stare de fapt, nicidecum realitatea.
. Consideră intimatul că apelul nu este motivat în fapt și în drept, apelanta - pârâtă invocând la modul general ca motive de apel dispozițiile art. 466 - 482 Cod procedură. Civilă, de asemenea nu aduce probe noi în dovedirea celor susținute, invocând actele de la fond, acte care au fost avute în vedere de către instanță atunci când a admis acțiunea .
Susține apelanta – pârâtă prin motivele de apel că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că locul de muncă al reclamantului precum și funcția pe care o îndeplinea nu se încadrau în condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990 și de aceea nu s-a făcut încadrarea acestuia în grupe de muncă de către unitate, că noxele de la locul de muncă al intimatului-reclamant nu erau depășite, insa în toate biletele de ieșire din spital în urma internării acestuia sunt menționate substanțele toxice care i-au cauzat bolile profesionale: rășini, gaze și vapori iritanți.
Pentru toate aceste motive, solicită ca în temeiul art. 480 al. 1 respingerea apelului S.C. E. S.A. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței.
In drept și-a întemeiat întâmpinarea pe art. 205- 208 N.C.P.Civ.
Apelul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente :
Examinând sentința în raport de criticile formulate și probele administrate în dosar Curtea constată că în mod greșit prima instanță a constat că, în perioada menționată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, activitatea desfășurată în funcția de electrician montator – Secția Apanaj Electric, se încadrează în grupa a II a de muncă potrivit anexei II, pct.34 din Ordinul nr.50/1990.
Critica apelantei privind aplicarea greșită a dispozițiilor din Ordinul nr.50/1990 este fondată.
Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat expres începând cu data de 01.04.2001, dată de la care a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, prin care s-a schimbat regimul juridic al încadrării activității în condiții deosebite sau speciale de muncă. Se constată astfel, că, cel puțin pentru intervalul 01.04._09, actul normativ invocat ca temei al cererii de chemare în judecată nu mai era în vigoare, fiind nelegală aplicarea ultraactivă a acestuia.
Pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 însă actul normativ a fost în vigoare, astfel că o eventuală constatare a existenței unor condiții de încadrare în grupele I sau a II-a de muncă poate face obiectul analizei instanțelor de judecată.
Potrivit art. 2. din Ordinul nr.50/1990, in grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. II.
Potrivit art. 3. beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Așa cum se observă din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de muncă, în sensul că activitățile, locurile de muncă și categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului. In acest sens, Ordinul a stabilit prin art. 1, 2 si 3 modalitatea de stabilire si încadrare in grupele de munca. In consecință, dacă prin art. 1 si 2 s-au prevăzut în mod expres locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale, beneficiare de grupe de muncă, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora în una din situațiile cuprinse în anexe, prin art. 3 s-a prevăzut posibilitatea ca și alți salariați care nu se regăsesc expres în una din situațiile din anexe, să fie beneficiare a unei grupe de muncă, prin asimilare, ca urmare a prestării efective a muncii in una din situațiile cuprinse in anexe.
Această asimilare se realizează indiferent de numărul salariaților și din categoria profesională din care face parte.
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că activitatea intimatei a îndeplinit condițiile de încadrare în grupa a II a de muncă fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Stabilirea încadrării unei persoane in grupa de munca se realizează in concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de munca in care fiecare salariat își desfășoară activitatea.
Beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de munca, indiferent de profesia, locul de munca sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.
In raport de prevederile mai sus menționate se constată că pentru stabilirea încadrării unui salariat în grupa de muncă, unitatea sau instanța de judecată chemată să soluționeze conflictul de muncă are obligația să verifice îndeplinirea condițiilor legale de către salariat prin raportare la situația concretă în care acesta și-a desfășurat activitatea sub aspectul operațiilor efectuate, condițiilor specifice, locului de munca, timpului efectiv lucrat la locurile de munca incluse in grupe, pentru întreaga perioada in care se solicita beneficiul grupei de munca.
Instanța de fond, admițând acțiunea, nu a făcut o analiza in fapt si drept a situației concrete a salariatului reclamant, prin raportare la modul in care acesta îndeplinea condițiile legale mai sus menționate, realizând o analiza generala, prin raportare mai mult la faptul că alți colegi de ai reclamantului au fost încadrați în grupa de muncă, fără să arate în concret care au fost operațiile executate de reclamant în toată perioada în litigiu, ce fac parte din cele arătate în anexa II, pct.34 Ordinul nr.50/1990 și justifică încadrarea în grupa a II a de muncă.
Declarația martorilor audiați în cauză, nu poate fi considerată a fi relevantă, întrucât și acesta are un interes în recunoașterea grupei de muncă, după cum descrierea condițiilor de muncă este mult prea generală pentru a fi valorificată ca o probă pertinentă.
Curtea constată că la unitatea angajatoare s-a urmat procedura de încadrare în grupa a II a de muncă, intimatul nelucrand in atelierele, respectiv locurile de munca incadrate de catre aceasta la grupe de munca, conform anexei 5 la contractul colectiv de munca din anul 1992.
Instanța de fond greșit a reținut că nu are importanță acest fapt, atâta timp cât art. 6 din Ordinul nr.50/1990 prevede că nominalizarea persoanelor în grupe de muncă se face, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în baza art. 480 Cod procedură civilă apelul va fi admis și schimbată sentința în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta ., cu sediul în C., ..80, județ D. împotriva sentinței civile nr. 513 din 5 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatul reclamant MURSA M., domiciliat în C., .. 21, ..2, .,având ca obiect acțiune în constatare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2014.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.R.M.
Thn.MC/4 ex.
Data red.18.06.2014
j.f. R.S. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 429/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 668/2014.... → |
|---|
