Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 25-03-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 3320/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 943/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător M. P.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorul D. I., cu domiciliul în comuna Schitu, ., împotriva sentinței civile nr. 1709/23.10.2013, pronunțată de tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în S., ., județul O., având ca obiect „contestație decizie de concediere”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelantul contestator, avocat S. P., iar pentru intimata .,consilier juridic C. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea în baza art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească în apel și acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Avocat S. P., pentru apelantul contestator, susține oral motivele invocate în cererea de apel în raport de care, pune concluzii de admiterea acesteia, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea contestației.
Consilier juridic C. E., pentru intimata ., solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția I Civilă, reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâta . a formulat contestația împotriva deciziei nr. 546/20.05.2013 emisă de pârâtă, prin care s-a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului, s-a constatat că prin această decizie au încetat efectele deciziei nr. 548/31.05.2012 prin care s-a dispus reîncadrarea sa pe postul deținut anterior, urmând ca decizia nr. 346/07.04.2011 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă să-și păstreze efectele juridice. S-a dispus, de asemenea, recuperarea sumelor pentru perioada nelucrată cuprinsă între 07.04.2011 – 31.05.2012.
Sancțiunea respectivă a fost aplicată susținându-se că în data de 11/12.02.2011 reclamantul ar fi fost surprins de camera de supraveghere în timp ce sustrăgea deșeu de cupru de la depozitul de elemente de aliere din secția turnătorie.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație și cerere de strămutare dosarul fiind înregistrat ulterior la Tribunalul Argeș.
Prin sentința civilă nr.924/24.05.2012, Tribunalul Argeș a anulat decizia nr. 346/07.04.2011 și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii și a obligat pârâta . să-i plătească o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat și actualizat, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă și plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
Prin decizia nr.548/31.05.2012, pârâta . pus în aplicare sentința civilă nr. 924/2012 și a reintegrat contestatorul pe postul deținut anterior și i-a plătit acestuia o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat și actualizat, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Pârâta a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.924/2012, iar Curtea de Apel Pitești a casat această sentință și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Prin sentința nr.7115/2013 Tribunalul Argeș a respins contestația formulată de reclamant, considerându-se temeinică și legală sancțiunea aplicată.
Conducerea . baza acestei sentințe a emis decizia nr.546/20.05.2013, pe care o consideră nelegală și netemeinică .
S-a arătat că măsura concedierii s-a luat înainte ca sentința prin care s-a respins contestația să rămână irevocabilă, iar împotriva acestei sentințe înțelege să a formuleze recurs.
Temeiul de drept, respectiv art. 250 Codul Muncii, invocat în decizie, se referă la modul cum se stabilește sancțiunea disciplinară și nicidecum la sancțiunea ce poate fi aplicată în astfel de situații, care este stabilită în art. 61 lit. a coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f Codul Muncii, ceea ce echivalează conform art.252 alin.1 lit.d Codul Muncii cu lipsa temeiului în drept, fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei contestate.
Anterior emiterii deciziei nu s-a făcut cercetarea disciplinară prealabilă cu tot ceea ce presupune această procedură în conformitate cu art. 251 Codul muncii, ceea ce trage în baza acestui articol nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
În decizie nu au fost menționate termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care decizia poate fi contestată, ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere în conformitate cu art. 252 alin. 2 lit. e și f Codul Muncii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 62 alin. 2 și 3, art. 63, 77, 78, 79, 80, 264, 266-268, 250, 251 și 252 Codul Muncii .
În dovedirea contestației s-au depus la dosar înscrisuri.
. depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.546/20.05.2013 prin care a fost pusă în aplicare sentința civilă nr.7115/7 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ *.
Susținerea contestatorului potrivit căreia decizia nr.546/20.05.2013 reprezintă o decizie de concediere, este neîntemeiată, deoarece . emis decizia nr. 546/2013 pentru a fi pusă în aplicare măsura dispusă prin sentința nr.7115/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Sancțiunea de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă a fost aplicată contestatorului prin decizia nr. 346/07.04.2011.
Prin sentința civilă nr.7115/2013 pronunțată în dosarul nr._ * a fost respinsă contestație formulată de D. I., considerând ca fiind temeinică și legală sancțiunea aplicată.
Prevederile art. 252 alin. 2 Codul muncii R se refer strict numai la elementele care în mod obligatoriu să fie cuprinse în decizia prin care se dispune aplicarea sancțiunii disciplinare.
În cazul deciziei contestate, prevederea de la art. 250 Codul Muncii R. nu este invocat ca temei de drept al desfacerii contractului individual de muncă.
Acesta este un drept al angajatorului de a pune din nou în aplicare o sancțiune disciplinară dispusă inițial de acesta printr-o decizie de sancționare, care a fost menținută de instanța de judecată prin respingerea contestației, instanța considerând temeinică și legală sancțiunea aplicată.
Decizia contestată a fost emisă pentru a pune în aplicare sentința Tribunalului Argeș și nicidecum pentru sancționarea unei alte fapte săvârșite de către contestator.
Prin sentința civilă nr.1709 din 23 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, s-a respins contestația formulată de contestator.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr.346/07.04.2011, contestatorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, în condițiile prevăzute de art. 61 litera a coroborat cu art. 264 alin 1 litera f din Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 924 din 24.05.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată împotriva deciziei de concediere nr. 346/2011.
Pe cale de consecință, pârâta a pus în aplicare această hotărâre, emițând în acest sens, decizia nr.548 din 31.05.2012,
Totodată, împotriva sentinței civile nr.924/24.05.2012, pârâta . recurs, care a fost admis de Curtea de Apel Pitești, sentința fiind casată și trimisă spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr.7115 din 07.05.2013, Tribunalul Argeș a respins contestația formulată de contestator împotriva deciziei de concediere nr. 346/07.2011, iar prin decizia 2792 din 28.08.2013, Curtea de Apel Pitești a respins recursul formulat de contestator, menținând hotărârea de respingere a contestației.
Cu alte cuvinte, instanța de recurs a dispus desființarea actelor de executare săvârșite în temeiul sentinței nr. 924/2012 și, în consecință, trebuia restabilită situația existentă înainte de punerea în executare a acesteia, prin întoarcerea executării, deci desființarea reintegrării în muncă a salariatului și restituirea drepturilor salariale acordate de angajator
În această situație nu era necesar ca pârâta să emită o nouă decizie de concediere care să fie întemeiată pe hotărârea irevocabilă dată în favoarea sa de către instanța de recurs ci trebuia să dispună numai mențiunile necesare pentru evidențele sale privind salariații.
Prin urmare, decizia nr.546/2013 contestată în prezenta cauză, nefiind o decizie de desfacere a contractului de muncă, nu trebuie să cuprindă mențiunile expres prevăzute de art. 252 din Codul Muncii și nici nu presupune efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Potrivit considerentelor expuse, și având în vedere faptul că în legislație nu este prevăzută o anumită formă pentru emiterea, de către angajator, a unei decizii de punere în aplicare a unei măsuri dispuse de o instanță de judecată, astfel încât, în cazul nerespectării acestei forme să intervină sancțiunea nulității, tribunalul urmează să respingă, ca neîntemeiată, contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că sentința civilă prin care s-au menținut efectele juridice ale deciziei nr. 546/2013, emisă de intimat, ă este nelegală, pentru următoarele argumente:
Temeiul în drept, respectiv art.250 din Codul Muncii invocat în decizie se referă la modul cum se stabilește sancțiunea disciplinară și nicidecum nu se referă la sancțiunea ce poate fi aplicată în astfel de situații, care este stabilită în art.61 lit.i coroborat cu art. 264 alin.1 lit.f din Codul Muncii, ceea ce echivalează conform art.252 alin.2 lit.d C. muncii cu lipsa temeiului de drept, fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei contestate.
Anterior emiterii deciziei nu s-a făcut cercetarea disciplinară prealabilă, potrivit art. 251 din C. muncii, ceea ce atrage în baza acestui articol nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
In decizie nu au fost menționate termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care decizia poate fi contestată, ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere în conformitate cu art. 252 alin 2 lit e și f . C. muncii.
Susține contestatorul că instanța de fond a respins contestația în mod nelegal și neîntemeiat, cu motivația că Tribunalul Argeș a respins contestația sa împotriva deciziei de concediere nr. 346/07JOII, iar Curtea de Apel Pitești a respins recursul formulat de acesta.
Or, în primul rând instanța de fond a pierdut din vedere aspectul că această decizie care formează obiectul prezentului dosar a fost emisă de intimată înainte de formularea recursului și deci înainte de soluționarea recursului la care face referire instanța de fond.
În consecință, nu instanța de recurs a dispus desființarea actelor săvârșite în baza sentinței 924/2012, care a fost casată si după rejudecare s-a respins de fapt contestația sa prin sentința 7115/07.05.2013 a Tribunalului Argeș.
Instanța de fond este în eroare bazându-si motivarea pe decizia instanței de recurs, aceasta decizie nu era pronunțata la momentul emiterii de către intimata a deciziei 546/2013 contestată în prezentul dosar.
Instanța trebuia să raporteze motivarea sa la situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii deciziei de concediere și nicidecum la fapte sau acte emise ulterior acestei date.
Mai mult decât atât nu au fost în cauză efectuate acte de executare ca să se poată vorbi de o întoarcere a executării, reîncadrarea contestatorului și plata drepturilor salariale făcându-se de intimată de bunăvoie fără a fi nevoie să apeleze la vreo formă de executare silită.
De altfel, acesta este și raționamentul pentru care intimata a emis decizia de concediere întrucât fiind reangajat de aceasta nu putea să fieconcediat, fără o decizie în condițiile art. 61, 62 și urm din C. muncii și 247-252 C. muncii.
Prin urmare, decizia contestata trebuia să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 252 Codul Muncii, fiind implicit necesară cercetarea disciplinară prealabilă.
Nici ultimul considerent al instanței nu este întemeiat, întrucât nu este vorba de o decizie de punere în aplicare a unei hotărâri, întrucât prin sentința 7115/07.05.2013 nus-a dispus concedierea sa, ci respingerea contestației sale, și deci nefiind vorba de o punere în aplicare a unei hotărâri de concediere, era în mod vădit necesară emiterea unei decizii de concediere.
In concluzie, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea contestației.
In drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 si urm. N.cod de procedură civilă. Intimata . a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile.
Apelul este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 7115/7.05.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, prin care a fost respinsă contestația formulată de contestator împotriva deciziei nr. 346/7.04.2011 de desfacere disciplinară a contractului de muncă, emisă de intimata ..
Susținerea apelantului conform căreia decizia a fost emisă de angajator anterior rămânerii irevocabile a hotărârii, deși corectă, nu este de natură să afecteze de nelegalitate actul emis de angajator, întrucât hotărârea judecătorească mai sus menționată este definitivă și executorie de drept de la data pronunțării, potrivit art. 274 Codul Muncii, astfel că intimata avea obligația de a o pune în executare chiar anterior soluționării căii de atac.
Pe de altă parte, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 7115/7.05.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respins prin decizia civilă nr. 2792/28.08.2013 a Curții de apel Pitești, astfel că efectele deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă au fost confirmate în mod irevocabil.
Tribunalul a apreciat în mod just că decizia nr. 546/2013 nu este o decizie de desfacere a contractului de muncă, ci doar un act prin care s-a constatat că actele de executare săvârșite în baza sentinței civile nr. 924/2012 a Tribunalului Argeș trebuie desființate, cu consecința repunerii părților în situația anterioară .În considerarea acestui caracter juridic, decizia contestată nu trebuia să conțină, sub sancțiunea nulității, elementele obligatorii prevăzute de art. 252 Codul Muncii, și nici nu trebuia precedată de procedura cercetării prealabile.
De altfel, în cuprinsul deciziei nr. 546/2013 se menționează în mod expres că de la data emiterii acesteia, decizia nr. 346/7.04.2011 își va produce efectele juridice, constând în desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Or cauza juridică a contestației formulată de angajat împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă a constat tocmai în nerespectarea de către angajator a condițiilor de fond și de formă ale acestei măsuri, susținerile sale fiind considerate neîntemeiate, cu consecința respingerii în mod irevocabil a contestației.
Criticile formulate de apelantul reclamant sunt neîntemeiate, sentința Tribunalului fiind legală și temeinică, astfel că apelul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art. 480 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul D. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.1709/23.10.2013, pronunțată de tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ., sediul în S., ., județul O., având ca obiect „contestație decizie de concediere”.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014.
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. P. | |
Grefier, D. S. O. |
Red.jud.I.C.G.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.27.03.2014
j.f. M.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 605/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 804/2014.... → |
|---|
