Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 170/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 24345/63/2012*
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 170
Ședința publică din data de 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de contestatorul S. I., împotriva sentinței civile nr. 6254/07.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. Județeană de P. D., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul contestator, lipsind intimata pârâtă..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că s-a depus în termen procedural întâmpinare cu exemplar pentru comunicare, după care, instanța a procedat la comunicarea întâmpinării, pentru a cărei observare recurentul nu a solicitat un nou termen de judecată.
Nefiind cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părții prezente.
Recurentul contestator a solicitat admiterea recursului și modificare sentinței în sensul admiterii contestației, invocând excepția puterii de lucru judecat, intimata emițând două decizii de debit nr._, cea din 30.11.2011 (anulată prin admiterea recursului de Curtea de Apel C. și anularea deciziei) și cea din 28.11.2012 .
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 14.12.2012 a fost înregistrată contestația formulată de S. I., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de P. D., împotriva deciziei nr_/28.11.2012 emisă de intimată prin care s-a constituit debitul de 1866 lei în sarcina contestatorului ce urma să fie recuperat prin rate succesive din veniturile acestuia .
În subsidiar a solicitat plata diferenței indemnizației reparatorii pentru anul 2011, respectiv diferența de la 1836 lei la 2022 lei.
Prin sentința civilă nr.2252/07.03.2013 Tribunalul D. a admis contestația și a anulat decizia nr._ din 28 .11. 2012 emisă de intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. DE P. D.. susținând că, motivarea instanței de fond privind existența unui vid legislativ nu este de natură să dea caracter de legalitate unor măsuri arbitrare și a aplicării corecte a legii.
Prin decizia civilă nr.6672/18.06.2013 Curtea de Apel C., în temeiul art. 304 pct. 4 raportat la art. 312 alin. 5 din codul de procedură civilă Curtea a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.
La data de 19.09.2013 dosarul a fost înregistrat în rejudecare la Tribunalul D. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 6254/07.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestator S. I., domiciliat în C., ., ..1, ., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE P. D., cu sediul în C., .. 14.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut:
Modalitatea de calcul a indemnizației reparatorii este reglementată prin Legea 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, care la art.4 alin.4 stabilește ca indicator de referință salariul mediu brut aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
În raport de aceste dispoziții legale, indemnizația reparatorie pentru anul 2010, până în luna iulie 2010, când a intrat în vigoare Legea nr.118/2010, a fost stabilită folosind salariul mediu brut aferent anului 2010.
În luna iulie 2010, a intrat însă în vigoare Legea nr.118/2010, care la art.14 alin.1, lit.d prevedea că:
„De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% următoarele drepturi: (…) d) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.”
Așadar, începând cu luna iulie 2010, în baza prevederilor art. 14 din Legea 118/2010, cuantumul acestei indemnizații a fost redus cu 15%.
Pentru anul 2011, se aplică prevederile art. 10 alin.1 din Legea 285/2010 cu următorul conținut:
“ Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010”.
Cum art.14 din Legea nr.118/2010 are în vedere la lit.d și indemnizația lunară reparatorie de care reclamantul beneficiază, se reține că, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010, începând cu data de 01.01.2011, indemnizația acestuia se determină potrivit unui alt algoritm de calcul decât cel prevăzut de art. 4 din Legea 341/2004, algoritm ce folosește salariul mediu brut aferent anului 2010 (în raport de acesta fiind determinată indemnizația aflată în plată în luna octombrie 2010) si nu indicatorul de referință din anul plății, cum dispune Legea 341/2004.
Dispozițiile art. 10 din Legea 285/2010 au caracter special si derogatoriu, dovedind voința legiuitorului de a deroga de la norma generală, Legea 341/2004, prin stabilirea unui mod de calcul a indemnizației distinct pentru anul 2011. Legea nr.285/2010 trebuie aplicată, cu prioritate, față de orice alt act normativ, atunci când vine vorba de modul de calcul în anul 2011 al salariilor, indemnizațiilor sau altor drepturi bănești care fac obiect de reglementare al acestei legi speciale.
Astfel, decizia contestată nr._/28.11.2012 emisă de intimată, prin care s-a constituit debitul de 1866 lei în sarcina contestatorului, este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs contestatorul S. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
I. Excepții invocate: In temeiul art. 1200 alin ( 4 ) și următoarele din Codul Civil și art. 164-166 din Codul Civil, a invocat următoarele excepții de ordine publică opozabile prezentei cauze:
A. Excepția autorității/puterii de lucru judecat.
Pârâta C. de P. D., considerând nemotivat și abuziv, că în periodele 01.02._11, 01.05._11, 01.10._11, a obținut prin muncă venituri salariale mai mari decât salariul mediu brut pe economie, condiție suspensivă, conform art. 4 alin ( 4 ) din Legea nr. 341/2004, pentru acordarea indemnizației reparatorii, a emis două decizii de debit pentru returnarea sumelor achitate sub forma indemnizației reparatorii:
- Decizia de debit nr._, emisă la data de 30.11.2011, pentru returnarea sumei de_ lei, reprezentînd contravaloarea indemnizației reparatorii achitate de pârâtă în perioada 01.02._11, 01.05._11 ;
- Decizia de debit nr._, emisă la data de 28.11.2012, pentru returnarea sumei de 1866 lei, reprezentînd contravaloarea indemnizației reparatorii achitate de pârâtă în 01.10._11 ;
A arătat că a contestat la instanța competentă, Tribunalul D., Decizia de debit nr._, emisă la data de 30.11.2011, cauza făcând obiectul dosarului nr._, și prin Sentința nr. 1828, pronunțată de instanța sus-menționată, în ședința publică din data de 26 aprilie 2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr._, pronunțată de instanța Curții de Apel C., în ședința publică din data de 29 octombrie 2012, a admis cauza și a anulat Decizia de debit nr._, emisă ia data de 30.11.2011.
Pârâta C. de P. D., în executarea Sentinței nr. 1828/2012, a emis Decizia de Anulare nr._, emisă la data de 06.02.2013, prin care s-a anulat Decizia de debit nr._, emisă la data de 30.11.2011.
Deși avea cunoștiință de faptul că instanța se pronunțase pe Decizia de debit nr._, emisă la data de 30.11.2011, considerând-o neîntemeiată, nemotivată și nelegală, încurajată de faptul că în alte cauze a avut câștig, pârâta expediază Decizia de debit nr._, emisă la data de 28.11.2012, pentru returnarea sumei de 1866 lei, reprezentînd contravaloarea indemnizației reparatorii achitate de pârâtă în 01.10._11, transmițând adrese de blocare a conturilor și a salariului până la achitarea sumei de 1866 lei.
In această situație s-a văzut obligat să conteste, la aceiași instanță, Decizia de debit nr._, emisă la data de 28.11.2012,cauza făcând obiectul dosarului nr._, invocând verbal faptul că s-a mai judecat odată, pe aceaiași Decizie de debit, aferentă unor alte perioade și am avut câștig de cauză, instanța Tribunalului D., prin Sentința nr. 2252, pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2013, mi-a admis contestația și a anulat Decizia de debit nr._, emisă la data de 28.11.2012.
Împotriva Sentința nr. 2252, pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2013, a formulat recurs pârâta C. de P. D., iar Curtea de Apel C., fără să îl citeze, neavând cunoștiință de autoritatea de lucru judecat mai sus-invocată, indusă în eroare de recurenta pârâtă, care a probat faptul că în alte cauze a avut câștig la aceiași instanță, prin Decizia nr. 6672/18.06.2013, a admis recursul și a trimis cauza la rejudecare, susținând că în cauză sunt opozabile și prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă.
Indusă în eroare de pârâtă, eu nefiind prezent, instanța Tribunalului D., a respins contestația, cu evidenta încălcare a prevederilor art. 1200 alin ( 4 ) și următoarele din Codul Civil și art. 164-166 din Codul Civil, care prevăd că nimeni nu poate fi acționat în judecată pentru a ceas i cauză având aceiași obiect.
Este vorba de același act juridic, respectiv Decizia de debit nr._. emisă în perioade diferite. în temeiul aceleiași norme de drept, părțile sunt aceleși, respectiv subsemnatul contestator - reclamant și C. de P. D., intimat pârât.
Nu poate o instanță de judecată, ca în aceiași cauză, având același obiect, între aceleași părți, inițial să admită contestația pentru ca apoi să o respingă.
Instanța de fond a încălcat totodată prevederile art. 129 din Codul de Procedură Civilă, privind rolul activ al judecătorului privind stăruința în dezlegarea pricinii, ca urmare a analizei oricărui aspect invocat de părți,în mod deosebit când există putere de lucru judecat.
B. Excepția neexecutării unei hotărâri judecătorești.
În fundamentarea excepției autorității/puterii de lucru judecat, pârâta, deși avea cunoștiință de faptul că instanța se pronunțase pe Decizia de debit nr._, emisă la data de 30.11.2011, considerând-o neîntemeiată, nemotivată și nelegală, încurajată de faptul că în alte cauze a avut câștig, pârâta expediază Decizia de debit nr._, emisă la data de 28.11.2012, pentru returnarea sumei de 1866 lei, reprezentînd contravaloarea indemnizației reparatorii achitate de pârâtă în 01.10._11, transmițând adrese de blocare a conturilor și a salariului până la achitarea sumei de 1866 lei.
Pârâta C. de P. D., avea cunoștință de Sentința nr. 1828/2012, deoarece în executarea ei a emis Decizia de Anulare nr._, la data de 06.02.2013, prin care s-a anulat Decizia de debit nr._, emisă la data de 30.11.2011.
Cu toate acestea pârâta pune în executare Decizia de debit nr._, emisă la data de 28.11.2012, pentru returnarea sumei de 1866 lei, reprezentînd contravaloarea indemnizației reparatorii achitate de pârâtă în 01.10._11.
Pe fondul cauzei, a arătat că este posesor a! certificatului doveditor preschimbat . - S, nr. 00277al titlului de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 si in temeiul lui si al prevederilor art. 4 alin ( 4 ) și art. 5 alin (1 ) lit m din Legea nr. 341/2004 beneficiez de indemnizație reparatorie, și am constat nu doar_/30.11.2012 dar mai ales algoritmului de calcul, al indemnizației reparatorii prevăzută de art. 4 și 5 alin ( 1 ) lit.m, din Legea nr. 341/2004 șireținerea a 5,5% din cuantumul total al indemnizației reparatorii, cu titlul de C.A.S.S, reținută de pârâtă în mod ilegal, sunt în evidentă contradicție cu prevederile legale.
Problema de drept ce poate rezolva pricina este evident algoritmului de calcul, al indemnizației reparatorii prevăzută de art. 4 și 5 alin (1) lit.m, din Legea nr. 341/_.
Norma specială instituită prin art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, este considerată, fără temei de drept, ca fiind o normă generală, și atribuirea unei legi temporare caracterul și puterea unei norme de drept speciale, respectiv cea institută de prevederile Legii nr. 287/2010. Totodată, nu există norme de drept exprese de modificare a algoritmului de calcul, prevăzut de art. 4 și 5 alin ( 1 ) lit.m, din Legea nr. 341/2004, ci doar a uneia deductive cu, evident grad sporit de relativitate, ce lasă loc de interpretare ce nu corespunde prevederilor Legii nr. 24/2000.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâtei sumele reținute prin injusta aplicare a prevederilor Legii nr. 341/2004.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului li menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală. Referitor la excepția puterii de lucru judecat a solicitat să fie respinsă, argumentând că între cele două cauze nu există identitate de obiect, întrucât în cele două litigii au fost contestate decizii de debit diferite, care privesc sume și perioade diferite.
Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște, conform reglementărilor în vigoare la data promovării litigiului, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
În speță recurentul reclamant a invocat autoritatea de lucru judecat sub forma excepției, precizând că părțile s-au mai judecat anterior pentru același lucru, în dosarul nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 1828/26.04.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel C. (decizia_/29.10.2012).
Hotărârile menționate sunt depuse la dosar la filele 20 – 24 din dosarul de fond din primul ciclu procesual. Din analiza acestora Curtea constată că, întradevăr părțile s-au mai judecat. În litigiul respectiv recurentul a contestat o deciziei de debit (în cuantum de_ lei) emisă de intimată pentru recuperarea indemnizației susținute ca fiind încasată necuvenit pentru o perioadă de șapte luni anterioare datei de 01.10.2011.
În litigiul de față este contestată o decizie de debit (în cuantum de 1866 lei) emisă de intimată pentru recuperarea indemnizației susținute ca fiind încasată necuvenit în luna octombrie 2011.
Cele două litigii au obiect diferit, respectiv decizii de debit diferite ca dată a emiterii, pentru sume de bani diferite, calculate ca fiind achitate/încasate necuvenit în perioade diferite. Astfel fiind nu ne aflăm în ipoteza excepției autorității de lucru judecat, cum în mod just a susținut intimata prin întâmpinare.
Cu toate acestea, cele statuate în litigiul anterior prezintă relevanță în litigiul de față, sub forma unei prezumții de lucru judecat.
Atât în litigiul anterior cât și în litigiul de față s-a susținut de către intimată că au fost emise decizii de debit deoarece greșit s-a acordat recurentului indemnizația reparatorie prevăzută de Legea nr. 341/2004 întrucât în perioadele menționate în decizii recurentul a realizat venituri mai mari decât salariul mediu brut pe economie.
Referitor la salariul mediu brut pe economie intimata a susținut că acesta a fost în anul 2011 de 1836 lei în timp ce recurentul a susținut că acesta a avut un cuantum de 2022 lei. Prin sentința civilă 1828/26.04.2012 pronunțată în litigiul anterior, sentință irevocabilă, acest aspect al litigiului a fost tranșat în sensul că în mod greșit intimata, pentru emiterea deciziei de debit, s-a raportat la salariu mediu brut de 1836 lei, aplicabil în anul 2010, întrucât valoarea salariului mediu brut în anul 2011 a fost de 2022 lei, conform Legii nr. 287/2010.
Dezlegarea aspectului menționat, privind valoarea salariului mediu brut în anul 2011, în litigiul anterior purtat între aceleași părți se constituie într-o veritabilă prezumție de lucru judecat în litigiul de față, împiedicând instanța să procedeze la o mouă analiză a acestei chestiuni.
Întrucât potrivit actului depus la dosar de intimată (fila 14 dosar fond - primul ciclu procesual) în luna octombrie 2011 recurentul a avut venituri în cuantum de 1886 lei iar nivelul acestora este sub valoarea salariului mediu brut prevăzut de lege, Curtea constată că în mod greșit a fost emisă decizia de debit; veniturile obținute de recurent în luna octombrie 2011 nu au depășit valoarea salariului mediu brut pe economie, caz în care beneficia de indemnizația reparatorie prevăzută de Legea 341/2004.
În raport de cele expuse, în baza art. 312 Cod pr. civilă, se impune a fi admis recursul. Va fi modificată sentința în sensul admiterii contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul S. I., împotriva sentinței civile nr. 6254/07.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. Județeană de P. D..
Modifică sentința civilă în sensul că admite contestația.
Anulează decizia nr._/28.11.2012.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
P. B. C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red.jud. PB / 10.02.2014
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. fond IS V.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3333/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2931/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
