Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 924/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 924/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 14976/95/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 924
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Judecător: I. M.
Grefier: A. Golașu
_
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. Județeană de Pensii Gorj împotriva sentinței civile nr. 518/10.03.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. E., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă D. E., lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, se constată încheiată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței criticate drept temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Gorj a admis contestația formulată de către reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Gorj.
A anulat decizia de pensie nr. 9922/05.09.2012, emisă de C. Județeană de Pensii Gorj.
A obligat pârâta C. Județeană de Pensii Gorj să emită o nouă decizie de pensie prin care să valorifice adeverințele nr.1656/19.05.2000 și nr.806/02.05.2006, eliberate de . J. și să calculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, de la data cererii de înscriere la pensie, respectiv 25.07.2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta D. E. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună modificarea deciziei nr. 9922/05.09.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, în sensul admiterii cererii de pensionare la limită de vârstă, valorificarea adeverințelor eliberate de . calcularea pensiei de la data depunerii dosarului de pensionare, respectiv 25.07.2012.
Prin sentința nr. 4500/01.10.2013, Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta D. E., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Gorj, a anulat decizia 9922/05.09.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, a obligat pârâta C. Județeană de Pensii Gorj să emită o nouă decizie de pensie prin care să se valorifice adeverințele nr. 1656/19.05.2000 și nr. 806/02.05.2006 emise de S.C. Citex S.A. Tg.J. și a obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele de pensie cuvenite raportat la data cererii de înscriere la pensie - 25.07.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană de Pensii Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a apreciat că recursul este fondat și în temeiul art.312 alin.5 Cod de procedură civilă, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ .
La rejudecare, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că prin decizia nr. 9922/26.10.2012 nu a fost valorificată perioada 01.02._00 cât reclamanta a lucrat ca fochist, deoarece în adeverința nr. 1656/19.05.2000 temeiul legal invocat nu este corect, iar din adeverința nr. 806/2006 nu au fost valorificate sporurile – program prelungit și Decretul nr. 46/1982, deoarece nu sunt sporuri cu caracter permanent, conform anexei nr.15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr.257/2011.
Referitor la adeverința nr. 1656/19.05.2000, s-a arătat că stagiul de cotizare consemnat nu poate fi valorificat în grupa a II – a de muncă, deoarece activitatea în meseriile avute de reclamantă nu este pretabilă încadrării în această grupă, C. Județeană de Pensii Gorj având în vedere prevederile art. 158 alin.2 din Legea nr. 263/2010, în sensul că adeverințele sunt valorificate, numai în situația în care au fost eliberate în baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001.
Cu privire la adeverința nr. 806/2006, s-a arătat că nu a fost valorificată, deoarece aceste sporuri nu sunt prevăzute în anexa nr.15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr.257/2011.
Prin sentința civilă nr. 518/10.03.2014, Tribunalul Gorj a admis contestația, a dispus anularea deciziei de pensie nr.9922/05.09.2012, emisă de CJP Gorj, obligând pârâta C. Județeană de Pensii Gorj să emită o nouă decizie de pensie prin care să valorifice adeverințele nr.1656/19.05.2000 și nr.806/02.05.2006, eliberate de .. J. și să calculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, de la data cererii de înscriere la pensie, respectiv 25.07.2012.
Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, prima instanță a reținut:
Prin cererea nr._/25.07.2012, reclamanta a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, iar prin decizia nr. 9922/26.10.2012, emisă de C.J.P. Gorj, a fost respinsă cererea de pensionare formulată de reclamantă, cu motivarea că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, nefiind valorificate adeverințele depuse de reclamantă, respectiv adeverința nr. 1656/19.05.2000 și adeverința nr. 806/2006 eliberate de S.C. CITEX S.A. Tg. J. .
Prin contestația de față, reclamanta contestă decizia de pensie nr. 9922/05.09.2012, emisă de C.J.P. Gorj, solicitând admiterea cererii de pensionare la limită de vârstă, valorificarea adeverințelor eliberate de S.C. CITEX S.A. Tg. J., respectiv adeverința nr. 1656/19.05.2000 privind perioadele în care a beneficiat de grupa a II-a de muncă și adeverința nr. 806/2006 privind sporul pentru program prelungit, sporul de fidelitate și sumele primite în baza Decretului nr. 46/1982 și calcularea pensiei de la data depunerii dosarului de pensionare, respectiv data de 25.07.2012.
Potrivit dispozițiilor art. 158 din Legea nr.263/2010:
„(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
(2) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.
La art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 se prevede că:
“(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă”.
În conformitate cu prevederile art. 126 din H.G. 257/2011, adeverințele se întocmesc conform modelului de la anexa 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhivă.
Conform dispozițiilor Ordinului 50/1990, instanța a reținut că încadrarea activității prestate de angajați în grupele de muncă reglementate anterior anului 2001 și eliberarea de adeverințe în acest sens constituie atributul angajatorilor.
Așadar, conform punctului 6 din Ordinul 50/1990:
„Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”
De asemenea, instanța a reținut că, potrivit art.1 din H.G. 1223/1990, „ personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969”.
La art. 2 din aceeași hotărâre se prevede că „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități”.
Prin urmare, textul de lege nu exceptează de la încadrarea în grupa II de muncă anumite categorii de persoane, în raport de funcțiile deținute de acestea, atributul nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa II de muncă, revenind consiliilor de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
În speță, reclamanta a depus la dosarul de pensie adeverința emisă de către angajator, respectiv adeverința nr. 1656/19.05.2000 eliberată de S.C. CITEX S.A. Tg. J., din care rezultă că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în perioada 01.09._91, fiind încadrată ca instalator, precum și în perioada 01.02.1991 – 23.03.2000, fiind încadrată ca fochist, în conformitate cu H.G. 1223/1990.
Potrivit art.126 alin.4 din H.G. nr.257/2011, pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.263/2010, „ Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. (1).”
Ori în speță adeverința nr. 1656/ 19.05.2000 a fost eliberată de S.C. CITEX S.A anterior Ordinului nr.590/2008 și îndeplinește condițiile de valabilitate prevăzute de lege, astfel că pârâta C. Județeană de Pensii Gorj trebuia să aibă în vedere adeverința și să valorifice perioadele menționate în această adeverință ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, angajatorul asumându-și responsabilitatea corectitudinii datelor la momentul eliberării.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și instanța de recurs, care a reținut că instanța de fond a obligat-o în mod corect pe pârâtă să procedeze la valorificarea acestei adeverințe.
De asemenea, C. Județeană de Pensii Gorj trebuia să valorifice la emiterea deciziei de pensie și adeverința nr. 806/2006 privind sporul pentru program prelungit, sporul de fidelitate și sumele primite în baza Decretului nr. 46/1982, pentru următoarele considerente:
Prin adeverința nr. 806/2006, eliberată de S.C. CITEX S.A. Tg. J., se atestă că reclamanta a lucrat în cadrul acestei unități și a beneficiat de program prelungit, cu o diferență de 20% față de salariul de încadrare, conform Legii nr. 57/1974, art. 71 alin. 4, în perioadele cuprinse intervalul de timp 01.04.1977 – 01.11.1990, fiind evidențiate aceste perioade în adeverință.
De asemenea, prin aceeași adeverință, se atestă faptul că reclamanta a beneficiat de spor de fidelitate de 10%, conform contractului colectiv de muncă, în perioada 01.06._96, iar în perioada 15.02.1982 – 30.04.1990 a primit o sumă fixă lunară de 190 lei, conform Decretului nr.46/1982, publicat în M.O. nr.17/15.02.1982.
S-a precizat că pentru sumele menționate s-a reținut și virat C.A.S., conform legislației în vigoare.
În anexa 15 din H.G. nr.257/2011, sunt prevăzute sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, fiind menționat la pct. V și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.
În speță, reclamanta a practicat program prelungit, beneficiind de o diferență de 20% față de salariul de încadrare, conform Legii nr. 57/1974, art. 71 alin. 4, în perioadele evidențiate în adeverința nr. 806/2006, eliberată de S.C. CITEX S.A. Tg. J..
Conform art. 71 alin.4 din Legea nr. 57/1974:
„ (1) Personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, are dreptul sa fie retribuit conform prevederilor alin. (2) și (3), dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.
(2) Munca prestată peste durata normală a zilei de lucru necompensată cu timp liber corespunzător se retribuie, pe lângă retribuția tarifară cuvenită conform reglementărilor în vigoare, cu un spor de 50% din retribuția tarifară pentru primele doua ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și de 100% pentru orele următoare.
(3) Sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal sau în alte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, este egal cu retribuția tarifară, dacă munca astfel prestată n-a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, potrivit legii.
(4) Personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5-25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru. ”
Așadar, instanța a reținut că acest spor la salariu, constând în diferența de 20% față de salariul de încadrare, este identic în conținut cu sporul pentru lucrul sistematic peste program, astfel că trebuia să fie luat în considerare la calculul pensiei reclamantei.
De asemenea, la pct. IV din aceeași anexă se menționează și „ alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat C.A.S.”
Prin decizia în interesul legii nr. 19/10.12.2012, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, Înalta Curte de Justiție și Casație a stabilit că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă și adeverințele eliberate de către unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Așa cum s-a reținut în decizia de mai sus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență(pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial, în sensul prevederilor art.1, paragraful 1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale (Hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Înalta Curte a statuat că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Totodată, Înalta Curte a precizat că acest mod de interpretare a normelor legale în materie nu va fi de natură să înlăture beneficiul art. 164 alin.2 și 3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că se prezumă că s-au plătit aceste contribuții pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Ori, principiile care au stat la baza organizări și funcționării sistemului public de pensii reglementat prin Legea 19/2000, între care și principiul contributitivtății se regăsesc și în prevederile Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (art.2)
Prin urmare, instanța a reținut că pentru sumele menționate în adeverința nr. 806/2006, eliberată de S.C. CITEX S.A. Tg. J., primite de către reclamant ca spor pentru lucrul în program prelungit, respectiv diferență de 20% la salariul de bază, ca spor de fidelitate și ca sumă fixe lunare, respective 190 lei lunar conform Decretului nr.46/1982, s-a achitat C.A.S., astfel că pârâta C. județeană de pensii Gorj trebuia să le valorifice la stabilirea pensiei, întrucât reclamanta a contribuit la sistemul public de pensii pentru toate aceste drepturi bănești de care a beneficiat.
De asemenea, instanța a reținut că reclamanta îndeplinea condițiile de pensionare la data formulării cererii de pensie, după cum urmează:
În conformitate cu prevederile art. 52 din Legea nr.263/2010, „pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.”
La art. 53 din Legea nr.263/2010 se prevede că:
(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(2) Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
Conform prevederilor art. 158 alin.1 din Legea nr.263/2010, „ perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale”.
Persoanele care au realizat un stagii de cotizare în condiții deosebite de muncă, au dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, conform prevederilor art. 55 alin.1 lit. a, tabelul I.
În speță, reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă 22 ani, 11 luni și 23 zile, conform adeverinței nr. 1656/19.05.2000 eliberată de S.C. CITEX S.A. Tg. J., astfel că beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani .
Așa cum rezultă din anexa 5 – Legea 263/2010, în luna iulie 2012, când reclamanta a formulat cerere de pensionare, pentru femei, vârsta standard de ieșire la pensie era de 59 ani și 4 luni, iar stagiul complet de cotizare este de 28 ani și 8 luni, ci nu vârsta standard de 60 ani și 7 luni, respectiv stagiul complet de cotizare de 30 ani și 7 luni menționate de către pârâtă în decizia contestată.
Prin urmare, scăzând din vârsta standard de 59 ani și 4 luni, prevăzută de lege, reducerea de care beneficia reclamanta, respectiv 5 ani, rezultă vârsta de 54 ani și 4 luni, pe care trebuia să o aibă împlinită reclamanta pentru a fi înscrisă la pensie pentru limită de vârstă.
Ori, așa cum se menționează și în decizia de pensie contestată, la data pensionării reclamanta avea împlinită vârsta de 55 ani și 9 luni.
Chiar dacă am lua în considerare vârsta standard de 60 ani și 7 luni menționată în decizia contestată, scăzând reducerea de 5 ani, ar rezulta vârsta de 55 ani și 7 luni, astfel că și în această situație reclamanta ar fi avut vârsta necesară, având împlinită vârsta de 55 ani și 9 luni la data pensionării.
În ceea ce privește stagiul complet de cotizare prevăzut de lege (28 ani și 8 luni), instanța a reținut că reclamanta a depășit acest stagiu, având un stagiu realizat mult mai mare, așa cum se menționează și în decizia contestată.
Așadar, la data formulării cererii de pensie reclamanta îndeplinea condițiile pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, atât în ceea ce privește vârsta, cât și în ceea ce privește stagiul de cotizare.
Față de considerentele expuse, instanța a admis contestația de față și a anulat decizia de pensie nr.9922/05.09.2012, emisă de C. Județeană de Pensii Gorj.
De asemenea, a fost obligată C. Județeană de Pensii Gorj să emită o nouă decizie de pensie prin care să valorifice adeverințele nr.1656/19.05.2000 și nr.806/02.05.2006, eliberate de S.C. CITEX S.A. Tg. J. și să calculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei de la data cererii de înscriere la pensie, respectiv 25.07.2012.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta C. Județeană de Pensii Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, în fapt, petenta prin cererea nr._/25.07.2012, solicita CJP Gorj acordarea pensiei pentru limita de vârsta motiv pentru care a fost emisa decizia nr. 9922/05.09.2012 prin care a fost respinsa cererea de inscriere la pensie.
Nemulțumită de aceasta decizie, petenta o contestă la Comisia Centrală de Contestații deoarece nu au fost valorificate adeverințele nr. 806/2006 si 1656/2000, motiv pentru care CJP Gorj a înaintat dosarul de pensionare la aceasta comisie, in vederea soluționării, cu nota de prezentare 3057/01.11.2012.
Urmare reverificării dosarului de pensionare a fost revizuita decizia contestata, in sensul ca in mod eronat a fost valorificata perioada 01.09._82, cât a încetat activitatea pentru creșterea copilului, conform poziției 7 din carnetul de munca, precum si faptul ca au fost corectate salariile de la 1.09.1978, 01.10.1980 si 01.07.1995.
Astfel a fost emisa decizia de revizuire nr.9922 /26.10.2012.
Instanța de fond, la pronunțarea sentinței, nu a avut in vedere faptul ca prin acesta decizie a fost revizuit stagiul de cotizare lucrat in grupa II de munca, respectiv 12 ani, 10 luni si 0 zile, față de 13 ani, 7 luni si 0 zile cat apare in decizia contestata.
Arată ca, atat prin decizia contestata cat si prin decizia nr.9922/26.10.2012, CJP nu a valorificat perioada 01.02._00 cat a lucrat ca fochist, deoarece aceasta meserie nu este pretabila incadrarii in grupa II de munca.
Din aceasta adeverința a fost valorificata perioada 01.09._91, ca fiind lucrata in II de munca, intrucat meseria de instalator avuta de petenta in aceasta perioada este pretabila încadrării in grupa superioara de munca.
In ceea ce privește adeverința nr. 806/2006, CJP Gorj nu a valorificat-o deoarece aceste sporuri sunt prevăzute in anexa 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin nr. 257/20.03.2011.
Învederează ca Hotărârea nr. 257/2011 are caracter normativ, fiind izvor de drept. Din punct de vedere material, hotărârea normativa este, ca si legea, un act juridic normativ prin care se creează, modifica sau sting pe cale generala si impersonala drepturi si obligații.
In conformitate cu anexa nr.15 din HG 257/2011: „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
•formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
• participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
• premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
• recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
• diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
• drepturile de autor;
• drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
• al treisprezecelea salariu;
• formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;
•formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;
•sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;
• indemnizațiile de muncă nenormată;
• compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982;
• alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Cu privire la sumele acordate conform Decretului 46/1982, instanțele de judecata s-au mai pronunțat si au respins acțiunile.
Având in vedere considerentele inserate, solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiata.
Intimata-reclamantă, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea, constată următoarele:
Prin decizia de casare s-au stabilit limitele rejudecării, și anume: „Tribunalul va analiza si se va pronunța motivat dacă, la data înscrierii la pensie, contestatoarea îndeplinea sau nu conditiile de pensionare, în raport de disp. art.52, 53, 55 alin.1 si art.17 alin1 din Legea nr.263/2010 si dacă sporurile din adeverinta nr.806/2006 eliberată de .. pot fi sau nu luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, urmând ca, în conformitate cu art.315 C.pr.civ., să fie avute în vedere dezlegările de drept date prin prezenta decizie de casare.”
Prin urmare, odată stabilite limitele rejudecării, care au fost respectate de sentința primei instanțe, motivele de recurs nu pot repune în discuție problemele de drept care au primit o dezlegare obligatorie și care se bucură de putere de lucru judecat, potrivit deciziei de casare.
Astfel, în primul ciclu procesual, Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica recurentei referitoare la valorificarea adeverinței nr.1656/19.05.2000 eliberată de .., cu privire la activitatea desfășurată de contestatoare în grupa a II-a de muncă.
Chiar dacă recurenta a apreciat că o parte din mențiunile care se regăsesc în această adeverință au fost deja avute în vedere printr-o decizie de revizuire ulterioară, prima instanță a obligat intimata la valorificarea adeverinței în integralitatea sa, urmând deci a fi luată în calcul și perioada de vechime în grupa a II-a de muncă pe perioada 1991-2000, cât timp s-a lucrat ca fochist, pe lângă perioada care este deja valorificată.
În niciun caz, nu se pune problema unei duble valorificări a adeverinței în discuție, ci numai de o valorificare a adeverinței în integralitatea sa.
În ceea ce privește sporurile care se regăsesc în adeverința nr. 806/2006, recurenta face o simplă trimitere la anexa nr.15 din HG 257/2011, fără a combate în mod expres reținerile primei instanțe care a considerat ca trebuie avute în vedere toate sporurile din respectivul act, prin aplicare a deciziei în interesul legii nr. 19/2012.
O excepție o reprezintă sumele acordate conform Decretului 46/1982, a căror simplă analiză, raportată la temeiul legal în baza cărora au fost acordate – temei legal la care fac trimitere și motivele de recurs - reiese că nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie:
„Retribuția în acord, sporurile, indemnizațiile, premiile, celelalte drepturi de retribuire, precum și orice alte drepturi și obligații care se determină, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției se stabilesc fără a se lua în considerare majorările de retribuție prevăzute la art. 1.
De asemenea, compensațiile acordate potrivit art. 3 nu se iau în considerare la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în funcție de nivelul pensiei.”
Pe cale de consecință, potrivit disp. art. 312 cpc, va fi admis recursul.
Va modifica în parte sentința în sensul că va respinge cererea de valorificare a sumei fixe de 190 lei primită conform Decretului 46/1982 menționată în adeverința nr. 806/02.05.2006.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. Județeană de Pensii Gorj împotriva sentinței civile nr. 518/10.03.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. E., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea de valorificare a sumei fixe de 190 lei primită conform Decretului 46/1982 menționată în adeverința nr. 806/02.05.2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 Iunie 2014.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. Golașu |
Red. AC
Tehnored. A.G. 16 iunie 2014
Jud. fond: A. B.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1064/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3333/2014.... → |
|---|
