Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Hotărâre din 14-04-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 14124/63/2013
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1351/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător R. M.
Grefier G. Ț.
*******************
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul R. I., împotriva sentinței civile nr. 208 din 21.01.2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: apelantul reclamant R. I. lipsind: intimata pârâtă C. Județeană de Pensii D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Curtea pune în discuția părții invocarea prin motivele de apel a excepției de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 1, alin. 3, art. 1, in 5 și art. 53 din Constituția României, art. 14 din CEDO referitoare la interzicerea discriminării, legea 341/200A_art. 4 (4) și art. 5 (1), lit. m, coroborat cu art. 4 (2).
Apelantul reclamant R. I. arată că înțelege să renunțe la excepția de neconstituționalitate formulată prin motivele de apel.
Curtea constatând că nu mai sunt cererii de formulat și excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune conluzii asupra apelului.
Apelantul reclamant R. I., a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2013 reclamantul R. I. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii D. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la plata indemnizației reparatorii pe anii 2012 și 2013, conform art. 4 al 4 din Lg 341/2004,obligarea pârâtei să recunoască prevederile art. 1 al 3 din Constituția României, art. 1 al 5 din Constituția României și art. 53 din Constituția României.
Prin sentința civilă nr. 208 din 21.01.2014, pronunțată de Tribunalul D., a fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul R. I. cu domiciliul în C.,.,.. 1, . în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. cu sediul în C.,.. 14,județul D..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Reclamantul R. I. este beneficiar al calității de " luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 – remarcat pentru fapte deosebite" conform art. 3 al 1 lit. b pct. 3 din Lg 341/2994.
In această calitate reclamantul a beneficiat de drepturile prevăzute la art. 4 al 4 și art. 5 din Lg 341/2004.
Astfel, potrivit art. 4 al 4 reclamantul a beneficiat de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata.
Prin art. 18 din Lg 283/2011 de aprobare a OUG 80/2010 s-a prevăzut că " în anul 2012 indemnizațiile prevăzute la art. 4 al 4 din….Lg 341/2004 cu modificările și completările ulterioare,nu se acordă".
In cererea de chemare în judecată reclamantul fără a invoca excepția de neconstituționalitate în raport de disp. art. 1 al 3, art. 1 al 5 și art. 53 a susținut că prin neacordarea indemnizației prevăzute de Lg 341/2004 s-a creat o discriminare,comparativ cu celelalte categorii de revoluționari.
Art. 18 din Lg 283/2011 a avut în vedere indemnizațiile prevăzute de art. 4 al 4 din Lg 341/2004,aplicându-se tuturor persoanelor care intră în categoria de luptător remarcat pentru fapte deosebite,astfel că sub acest aspect nu se poate reține existenta unei discriminări.
Împrejurarea că pentru celelalte categorii de persoane reglementate la art. 3 din Lg 341/2004 s-au menținut drepturile prevăzute la art. 4 nu este de natură a crea vreo discriminare,din moment ce titlurile respective s-au acordat diferențiat în funcție de implicarea fiecărei categorii în Revoluția din decembrie 1989.
Calitatea de luptător remarcat pentru fapte deosebit s-a acordat peroanelor care în perioada 11 – 25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au constituit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar,și le-au apărat până la data judecării dictatorului".
Înlăturarea dispoziției art. 4 al 4 din Lg 341/2004 prin Lg 283/2011 este în conformitate cu dispozițiile art. 58 al 1 din Lg 24/2000 republicat conform cărora "după . unui act normativ pe durata existentei acestuia pot interveni diferite evenimente),cum sunt modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea".
Prin urmare, un act administrativ poate face obiectul unor modificări legislative,în cazul de față legiuitorul a avut în vedere reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
De asemenea,în anul 2013 prin art. 9 din OUG 84/2012 s-a prevăzut că prevederile art. 15,18,19,20 ale art. II din OUG 80/2010 aprobată cu modificări și completări prin Lg 283/2011 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Prin urmare,pârâta C. Județeană de Pensii D. a aplicat aceste dispoziții legale.
Totodată, potrivit Deciziei nr. 1325/2008 a Curții Constituționale instanțele judecătorești nu au competente să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat și încălcarea art 14 din CEDO, care prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție,trebuie să se facă fără nici o deosebire bazată în special pe sex,rasă,culoare,limbă,religie,opinii politice sau orice alte opinii, apartenențe la o minoritate națională,avere,naștere sau orice alte situații.
Conform practicii CEDO, statele dispun de o marjă de apreciere pentru reglementarea politicilor sociale," dată fiind cunoaștere directă a propriei societăți și a nevoilor sale", astfel că autoritățile naționale sunt în principiu cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile publice( F. contra României).
Față de cele reținute,instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul R. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în fapt, este inadmisibil cum procedează intimata pârâtă - acordând indemnizații revoluționarilor nevalidați de MO nr. 7/04.01.2005, iar instanța de fond susține că nu e discriminare dacă cei aflați în plată sunt în afara legii. Or, potrivit legii 341/2004, la nivelul țării sunt validați un nr. de 1266 de persoane, restul încalcă această lege. Instanța de fond refuză să oblige intimata să respecte și să aplice legea, pronunțându-se netemeinic și nelegal în cazul meu, discriminându-mă.
A mai arătat că este discriminat pe motiv că este singura categorie socială căreia i s-au tăiat toate drepturile pentru a scoate țara din criză.
A mai menționat că se simte discriminat fiindcă și-a riscat viața și libertatea în 1989 față de alte categorii de revoluționari, instanța de fond a refuzat să se pronunțe pe faptul că sunt categorii de revoluționari în plată care nu sunt validați de M.O. nr. 7/04.01.2005, monitor aprobat prin decretul nr. 1.168 din 15 decembrie 2004, în baza Legii 341/2004, alt monitor aprobat în baza legii 341/2004 nu există.
Revoluționarii nevalidați primesc indemnizație în prezent, iar cei validați nu primesc indemnizație - aceasta reprezintand discriminare, iar instanța de fond nu dorește să se facă dreptate
In drept, a invocat excepția de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 1, alin. 3, art. 1, in 5 și art. 53 din Constituția României, art. 14 din CEDO referitoare la interzicerea discriminării, gea 341/200A_art. 4 (4) și art. 5 (1), lit. m, coroborat cu art. 4 (2).
În drept, apelul se întemeiază pe dispozițiile art. 304-din C. Pr. Civ și a solicitat judecarea în lipsă, în temeiul prevederilor art. 242 (2) din C. Pr. Civ.
Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, se constata ca apelul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Conform art.3 alin. 1 din Legea nr. 341/2004, pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri:
a) Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;
b) Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989:
1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;
2. Luptător Reținut - atribuit celor care au fost reținuți de forțele de represiune ca urmare a participării la acțiunile pentru victoria Revoluției;
3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14 - 25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14 - 22 decembrie 1989.
Apelantul, incadrat in prevederile art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3 din Legea nr. 341/2004, a beneficiat, pana in anul 2011, de o indemizatie lunara calculata conform art. 4 alin. 4 din acelasi act normativ, respectiv prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
Ulterior, prin Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, s-a prevazut, in cuprinsul art. 18, faptul ca in anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
De asemenea, indemnizațiile respective nu se acordă nici în anul 2013, in acest sens fiind dispozitiile art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 283/2011.
Astfel fiind, rezulta ca in mod corect intimata a sistat plata indemnizatiilor aferente anilor 2012 si 2013, dispozitiile legale precitate impunand adoptarea unui astfel de comportament, respectarea legii fiind obligatorie cata vreme aceasta este in vigoare si nu a fost declarat neconstitutionala.
Pe de alta parte, in aplicarea actelor normative sus mentionate, intimata nu ar fi putut constata existenta vreunei discriminari in raport cu alte categorii de persoane care in continuare beneficiaza de indemnizatii acordate in temeiul Legii nr. 341/2004, dupa cum nici instanta de judecata nu poate refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe motiv ca sunt discriminatorii, relevanta sub acest aspect fiind decizia nr. 1325/2008 a Curtii Constitutionale la care instanta de fond a facut trimitere in mod corect.
Faptul ca o prevedere dintr-un act normativ cu putere de lege este sau nu contrara Constitutiei nu poate face obiectul analizei instantelor judecatoresti, Curtea Constitutionala fiind singura autoritate competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii unor prevederi legale, conform legii proprii de organizare.
Pe cale de consecinta, pretinsa incalcare a disp. art. 1 alin. 3, art. 1 alin. 5 si art. 53 din Constitutie, neconstatata insa de Curtea Constitutionala, nu legitimeaza actiunea ce face obiectul prezentei cauze, intimata actionand fara culpa, in aplicarea dispozitiilor legale ce au impus sistarea indemnizatiilor acordate unora dintre participantii la Revolutie.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul R. I., împotriva sentinței civile nr. 208 din 21.01.2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, R. M. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.R.M./15 Aprilie 2014
Tehn. 4ex/G.Ț
Jud.fond.C.P.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3864/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3704/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
