Obligaţie de a face. Decizia nr. 1006/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1006/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 3385/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1006
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul contestator T. C. împotriva sentinței civile nr. 8946 din 20.12.2012, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații UM_ C. - Centrul Zonal D., C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, C. de Contestații P. din C. Ministerului Apărării Naționale, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul contestator T. C., lipsind intimații UM_ C. - Centrul Zonal D., C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, C. de Contestații P. din C. Ministerului Apărării Naționale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că prin încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2013 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, a pus în discuție excepția perimării recursului.
Recurentul contestator T. C. a solicitat admiterea excepției puse în discuție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 8946 din 20.12.2012 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a UM_ și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât.
A respins acțiunea precizată și completată, formulată de contestatorul T. C., în contradictoriu cu intimatele C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, C. DE CONTESTAȚII P. DIN C. MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității și prematurității:
Instanța a constatat că împotriva deciziei emise de C. de pensii sectorială, pensionarul poate face contestație la C. Centrală de Contestații in termen de 30 de zile in conformitate cu prevederile art. 149 din legea 263/2010, iar împotriva Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații pensionarul poate face contestația la instanța de judecată în termenul de 30 de zile prevăzut de art . 150 din Lg 263/2010.
Această procedură este obligatorie potrivit art. 149 alin. 2 din legea 263/2010. În speța de față s-a constatat că în raport de data comunicării deciziilor, contestatorul le-a contestat în termenul legal la C. Centrală de Contestații, astfel că a parcurs procedura prealabilă impusă de dispozițiile citate.
Prin urmare, excepțiile prematurității și inadmisibilității sunt nefondate.
Asupra excepției lipsei calității procesual pasive a UM02403, instanța a apreciat că excepția este întemeiată întrucât într-un litigiu având ca obiect contestarea deciziei de recalculare a pensiei, fostul angajator nu justifică într-o asemenea speță calitatea procesual pasivă. Susținerea contestatorului că i-a gestionat dosarul nu are relevanță atâta timp cât față de acest intimat nu a formulat o pretenție concretă.
Asupra excepției de lucru judecat raportat la decizia nr 2514/2005, s-a constatat că prin emiterea deciziilor de recalculare a pensiei nu se încalcă puterea de lucru judecat întrucât măsurile de recalculare sunt dispuse în baza unor dispoziții legale stabilite prin acte normative declarate constituționale. Prin urmare această excepție este neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a avut calitatea de cadru militar și a beneficiat de pensia de serviciu, acordată conform Legii nr.164/2001.
După . Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pensia de serviciu a devenit pensie în înțelesul legii 19/2000, fiind emisă o decizie în acest sens care, ulterior, a fost revizuită în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2011 și au fost emise deciziile nr._ din 15.12.2012 și din 8.02.2012 și din 22.02.2012 de către C. Sectorială de P. a M. ( contestate în cauză).
Deciziile au fost contestate și în condițiile art.22 alin.1 din Anexa 3 la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2011, la C. de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar prin răspunsul nr. P 6064 /21.03.2012, contestația fiind respinsă.
Conform prevederilor Legii nr. 119/2010, pensiile de serviciu ale militarilor, alături de alte pensii serviciu, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 așa cum a fost modificată și completată ulterior. Recalcularea acestora s-a realizat prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000 și respectându-se metodologia stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 735/21.07.2010.
Astfel, potrivit art. 1 lit. a, b din Legea 119/2010 „Pe data intrării in vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii in interesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si Alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;
În art. 3 alin 3 se prevede că „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”.
Potrivit art. 4 alin 1 lit. a „Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile in evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b)”.
Conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri", prin determinarea stagiilor de cotizare și punctajelor medii anuale, pe baza veniturilor realizate lunar de către beneficiari și stabilirea cuantumului fiecărei pensii (art. 2).
Prin deciziile contestate, contestatorului i s-a recalculat punctajul anual realizat pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar, depuse după stabilirea pensiei, și, ca urmare fiind emisă în aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2011 nu poate face obiectul unei verificări de către instanță decât sub aspectul respectării prevederilor acestei ordonanțe, neputând fi cenzurate alte elemente avute în vedere la stabilirea pensiei, prin Legea nr. 119/2010 .
În speță însă, criticile contestatorului împotriva deciziilor nr._ din 15.12.2012 și din 8.02.2012 și din 22.02.2012 vizează modul de stabilire a pensiei (cu încălcarea Constituției, a Protocolului 1 la CEDO, invocate ca temei al cererii), care însă s-a realizat prin decizia de pensie emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, când pensiile ocupaționale ale militarilor au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat neîntemeiat acest capăt de cerere .
În raport de dispozițiile legale interne, incidentă în cauză, așa cum au fost redate mai sus, s-a analizat dacă în speță au fost respectate dispozițiile art. 1 Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (invocate de contestator ca temei al acțiunii) și, în raport de acestea, dispozițiile art. 20 din Constituție, sens în care instanța a constatat că:
Curtea Europeană a reținut constant în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale, respectiv pensia, constituie un drept patrimonial .
În acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (în hotărârea pronunțată în Cauza Muller contra Austriei, 1972), a subliniat faptul că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, “acest text nu poate fi interpretat in sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie .”.
De asemenea, într-o altă speță, Curtea a statuat că dreptul la pensie „nu poate fi interpretat ca garantând beneficiarului primirea unei pensii de o anumită valoare (Dumanovski v. FYROM). Prin urmare, statele au dreptul de a modifica suma plătită, in acord cu o politică economică rezonabilă".
Curtea a mai considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii prin modificări corespunzătoare ale legislației. D. din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare (Kechko contra Ucrainei) .
De asemenea, Curtea nu exclude dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi care să reglementeze drepturi ce decurg din vechea legislație. Dimpotrivă statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu, modificările legislative fiind în competența de apreciere a statului ( în speță, intervenția statului s-a făcut prin lege, așa cum cere art. 1 din Protocolul adițional).
Pe de altă parte Curtea a stabilit că dacă scopurile avute în vedere sunt justiția socială și bunăstarea economică a statului, aceste scopuri sunt considerate legitime.
În ce privește principiul proporționalității acesta presupune existența unui echilibru just între scopul vizat și mijloacele folosite și există acest echilibru dacă persoana nu trebuie să suporte o sarcină excesivă.
În materie de pensie, Curtea acceptă chiar reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării articolului 1 al Protocolului nr. 1 (T. c. Suediei; Jankovic c Croația* Lenz c. Germaniei e - Domalewski c. Polonia* etc).
Aceeași a fost interpretarea pe care a dat-o Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în motivarea deciziei de inadmisibilitate pronunțată la 07.02.2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. L. G. impotriva României (nr._/11,_/11,_/11,_/11,_/11), prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale in pensii in sistemul public, in temeiul Legii nr. 119/2010.
În concluzie, C.E.D.O. susține că, în anumite condiții, un drept la pensie poate fi asimilat dreptului de proprietate, dar nu se poate garanta dreptul la un anumit cuantum al pensiei, acesta putând crește sau scădea in funcție de „politica economica rezonabilă" a unui stat.
Față de aceste considerente instanța, a constatat că deciziile nr._ din 15.12.2012, din 8.02.2012 și din 22.02.2012 emise de către C. Sectorială de P. a M. au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, prevederile ce au stat la baza recalculării pensiei, fiind declarate constituționale prin deciziile nr. 871/28.06.2010 și nr. 873/28.06.2010 ale Curții Constituționale. Măsura recalculării pensiei de serviciu cuvenită reclamantului a fost una legala, ea producându-și efectele doar de la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010.
Din aceste considerente, instanța a apreciat și faptul că nu se încalcă principiul puterii de lucru judecat invocat de contestator prin raportare la decizia nr 2514/2005 a Curții de Apel C., întrucât măsura recalculării pensiei așa cum s-a arătat mai sus, a fost dispusă în baza unor dispoziții legale cuprinse în acte normative declarate constituționale. De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art 20 ale anexei 3 la OUG nr. 1/2011 " Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii".
Totodată, contestatorul mai critică faptul că prin deciziile din 8.02.2012 și 22.02.2012 i s-a mai majorat câte puțin pensia, însă așa cum rezultă din adresa nr._/2012, fila 59, revizuirea treptată a pensiei s-a datorat transmiterii succesive a înscrisurilor care conțin date și elemente noi, care nu au fost avute în vedere la revizuirea anterioară, în acest sens sunt și dispozițiile OUG nr. 1/2011.
Cât privește cererea de valorificare a perioadei cât a prestat activitate ca profesor, instanța a constatat atitudinea oscilantă a contestatorului în soluționarea acestui capăt de cerere, astfel la 28.09.2012 renunța la soluționarea acestui capăt de cerere, ca ulterior, în concluziile scrise, să reitereze acest petit. Însă, pe fond, așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar s-a constatat că pentru valorificarea acestei perioade, contestatorul nu a formulat o cerere expresă în acest sens, cerere care să fie depusă la C. de P. Sectorială, motiv pentru care acest capăt de cerere este neîntemeiat. Mai mult decât atât, în contestațiile înaintate către C. Centrală nu a criticat deciziile emise prin prisma acestui fapt.
În concluzie sintetizând cerea formulată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a UM_ și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât și pe fond a respins acțiunea precizată și completată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul T. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Verificând actele de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 25.04.2013, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct.2 C.p.civ. pentru lipsa părților.
Se constată că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 248 C.p.civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.p.civ perimarea se poate constata și din oficiu.
Instanța, în baza art.248 și urm C.p.civ., urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurentul contestator T. C. împotriva sentinței civile nr. 8946 din 20.12.2012, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații UM_ C. - Centrul Zonal D., C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, C. de Contestații P. din C. Ministerului Apărării Naționale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Jud.fond M.A.C.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 24.06.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 645/2014. Curtea... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
