Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4247/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4247/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1690/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4247/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
******
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de N. M., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva deciziei civile nr. 2971 din 01 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII PENSII, cu sediul în București, ., sector 2 și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns revizuenta N. M., prin avocat T. D., lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat următoarele:
- cererea de revizuire a fost motivată;
- prin serviciul registratură, intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., a depus întâmpinare;
- s-au atașat dosarele de fond, după care;
Instanța, a comunicat apărătorului revizuentei, întâmpinarea depusă de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D..
Avocat T. D. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, a încuviințat proba cu înscrisuri.
Avocat T. D., a depus un set de înscrisuri, constând în declarație a numitului P. C. A., sentința nr. 3080/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul D. și decizia nr. 969/09.02.2010, pronunțată de Curtea de Apel C., ambele în dosarul nr._, 2 fișe de post privind pe revizuentă și copia citației comunicată revizuentei în acest dosar pentru termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra cererii de față.
Avocat T. D., pentru revizuenta N. M., a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința civilă nr. 1061 din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea precizată, formulată de contestatoarea N. M., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII din cadrul CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE,
S-a anulat decizia nr._/01.04.2013 și hotărârea nr. 5345/29.07.2013, emise de pârâte și a obligat pârâta C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a adeverinței nr. 261/LJ/24.11.2008, emisă de S.C. OLMEC S.A. C., în ce privește activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă în perioada 01.10._92.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 2971 din 01 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C., s-a admis apelul formulat de apelantele intimate C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații Pensii și C. Județeană de Pensii D..
S-a schimbat în tot sentința civilă nr. 1061 din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul că s-a respins contestația.
S-a respins apelul formulat de apelanta contestatoare N. M. ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel C. a constatat și reținut următoarele aspecte.
Cu privire la apelul formulat de apelantele intimate C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații Pensii și C. Județeană de Pensii D. s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, „beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II”.
Textul art. 3 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin. Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „locuri de muncă”, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă. Dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
Din cuprinsul adeverinței nr. 261/LJ/24.11.2008 emise de ., rezultă că temeiurile juridice ale încadrării în grupa a II-a de muncă sunt: „art. 2 din decretul – Lege nr. 68/1990, HG nr. 1223/1990 și art. 3 alin. 2 din ordinul nr. 50/1990 – anexa II, emis de M.M.O.S, completate cu scrisoarea M.M.P.S._/1991”. Este de observat faptul că în cuprinsul adeverinței nu este menționat vreun punct al Anexei II din Ordinul nr. 50/1990, care să precizeze vreun loc de muncă sau activitate specifică grupei a II-a de muncă și care să justifice aplicarea art. 3 alin. 2, respectiv încadrarea în grupa a II-a de muncă prin asimilare a activității desfășurate de contestatoare. Sub acest aspect, adeverința este lacunară, fiind omis a se preciza la care anume punct din anexa nr. II se face trimitere pentru ca art. 3 alin. 2 să justifice încadrarea activității contestatoarei în grupe de muncă.
În ceea ce privește HG nr. 1223/1990, acest act normativ a prevăzut:
Art. 1 - Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.
Art. 2 - Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
În cauza de față, actul de nominalizare l-a reprezentat Hotărârea nr. 13/05.11.1990 adoptată în ședința Consiliului de administrație, prin care s-au aprobat categoriile de încadrare și funcțiile, locurile de muncă și cuantumul de acordare pentru încadrarea în grupe de muncă. În anexa nr. 1 la hotărârea Consiliului de administrație, depusă la fila 8 din dosarul primei instanțe, sunt nominalizate funcțiile ocupate de contestatoare, respectiv aceea de impiegat auto (în perioada 01.10._78 contestatoarea a ocupat funcția de impiegat auto) și economist (în perioada 01.04._92 contestatoarea a ocupat funcțiile de economist și economist principal). Funcția de planificator ocupată de contestatoare în perioada 01.06._80 nu se regăsește în această anexă cuprinzând lista funcțiilor care se încadrează în grupa a II-a de muncă .
Pentru perioada 01.04._92 când contestatoarea a ocupat funcții de economist și economist principal, există neconcordanțe între mențiunile din adeverința nr. 261/LJ/24.11.2008 emise de . și cele din anexa la Hotărârea nr. 13 a Consiliului de administrație. În anexa în care sunt nominalizate funcțiile, este prevăzut expres faptul că în cazul economiștilor se încadrează în grupa de muncă pentru „activități specifice desfășurate la subunitățile de execuție și deservire”, mențiune care se încadrează în dispozițiile generale ale art. 1 din HG nr. 1223/1990, care se referă la activitatea efectivă pe șantier. În cuprinsul adeverinței însă se menționează expres faptul că activitatea de economist desfășurată de contestatoare s-a desfășurat și pe șantier și la sediu. Concluzia logică ce se desprinde este aceea că în cuprinsul adeverinței trebuia menționat expres și detaliat ce procent din programul de lucru ca economist și economist principal s-a desfășurat în condiții propriu-zise de șantier. Menționarea procentului de 100% este în mod evident eronată, atât față de specificul funcției, cât și față de mențiunile exprese în sensul că activitatea s-a desfășurat și la sediu.
Sintetizând, adeverința invocată cuprinde mențiuni neconcordante față de cele ale procesului-verbal din 05.11.1990 menționat ca temei al nominalizării în grupa de muncă, nu este menționat procentul concret din activitate desfășurat în șantier, este cuprinsă și perioada în care contestatoarea a desfășurat activitatea de planificator, ce nu se regăsește menționată în procesul-verbal al Consiliului de administrație. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că refuzul apelantelor intimate de a lua în considerare adeverința nr. 261/LJ/24.11.2008 emise de . sub aspectul încadrării în grupa a II-a de muncă este justificat.
Este greșită susținerea instanței de fond în sensul că adeverința invocată este un document valabil emis de angajator în limitele atribuțiilor sale de nominalizare a activităților în grupe de muncă, iar apelantele intimate aveau posibilitatea să conteste valabilitatea adeverinței, respectiv să solicite anularea acesteia.
Casele teritoriale de pensii au atât dreptul, cât și obligația de a verifica legalitatea documentelor emise de angajatori și care au consecințe juridice asupra stabilirii pensiilor. Acesta este sensul reglementării exprese de la art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora :”adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”. Condiția existenței unor documente verificabile presupune astfel și verificarea concordanței acestor documente cu mențiunile din adeverințe.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că apelul formulat de intimate este fondat, motiv pentru care a fost admis ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 din codul de procedură civilă a schimbat sentința atacată, în sensul respingerii contestației.
Cu privire la apelul formulat de contestatoare, a fost respins pentru considerentele expuse mai sus. Câtă vreme adeverința nr. 261/LJ/24.11.2008 emise de . nu poate fi avută în vedere sub aspectul încadrării în grupa a II-a de muncă pentru a se valorifica o vârstă standard de pensionare redusă, rezultă că sunt temeinice constatările Casei Județene de Pensii D. privind neîmplinirea de către contestatoare a vârstei standard de pensionare. În aceste condiții, nu poate fi analizată data de la care contestatoarei i s-ar cuveni drepturile de pensie.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare, în baza art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, apelul formulat de contestatoare a fost respins.
Împotriva deciziei civile nr. 2971 din 01 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C., a formulat cerere de revizuire N. M..
Prin motivele cererii s-au arătat următoarele:
Instanța de apel a modificat în totalitate soluția instanței de fond și a respins contestația revizuentei motivat de faptul că există inadvertențe între conținutul adeverinței nr.261/LJ/24.11.2008 eliberată de . prin care se atestă că revizuenta beneficiază de grupa II de muncă pentru perioada 1977-1992 lucrată în cadrul acestei unități și mențiunile din carnetul de muncă și că unele din funcțiile ocupate de aceasta nu se regăsesc printre cele prevăzute de legislația în vigoare, respectiv HG nr. 1223/1990 și Ordin nr.50/1990.
Critică această soluție întrucât consideră că nu poate fi reținută culpa revizuentei în modul defectuos în care se completează și ulterior eliberează aceste adeverințe și ca atare, nu sunt temeiuri pentru ca dreptul acesteia de a beneficia de această facilitate la pensionare(grupa II de muncă) să fie anulat datorită unor cauze exterioare și străine voinței revizuentei.
Revizuenta a precizat că, adresându-se unității deținătoare de arhivă(întrucât . a fost între timp radiată conform Legii nr.85/2006) a aflat că arhiva fostei unități angajatoare a fost preluată de mai multe unități desemnate ca deținătoare legale de arhive, acestea desfințân-du-se la rândul lor una câte una, ultimele adeverințe valabile purtând data de aprilie 2014.
Această împrejurare, s-a precizat, i-a devenit cunoscută revizuentei însă abia după ce a intrat în posesia deciziei Curții de Apel C. și a văzut motivarea acesteia, ceea ce a determinat-o să ia legătura cu deținătorul de arhivă pentru a obține o adeverință în sensul celor reținute de instanța de apel.
Astfel, a obținut în data de 13.10.2014 adeverințele nr.126 și 127/LJ/30.04.2014 pe care le-a anexat la prezenta prin care se explică detaliat modalitatea prin care s-a făcut încadrarea în grupa II de muncă, funcțiile deținute de revizuentă, perioadele respective, condițiile de lucru și faptul că pentru perioadele respective unitatea angajatoare a achitat contribuția corespunzătoare la fondul de asigurări sociale.
S-a solicitat să se constatate că mențiunile din prezentele adeverințe sunt în conformitate deplină cu înscrisurile din carnetul de muncă(existent la dosarul cauzei) ceea ce le conferă totală credibilitate, realitate și legalitate, fiind completate și cu precizarea achitării contribuțiilor aferente, ceea ce respectă principiul de bază al legislației pensiilor publice și anume acela al contributivității.
De asemenea, s-a solicitat a se constata că aceste adeverințe constituie înscrisuri noi în lumina dispozițiilor art.509 pct.5 din C. întrucât revizuenta nu a avut cunoștință despre existența acestora, fiind eliberate pentru întreg personalul de unitatea deținătoare de arhivă dar reținute de aceasta, constituind astfel o împrejurare mai presus de voința revizuentei, care a împiedicat-o să intre în posesia lor, să le folosească și să le prezinte instanței sau intimatei - C. de Pensii D..
A solicitat reanalizarea prezentei cauze sub aspectul mențiunilor cuprinse în noile înscrisuri pe care le-a depus, ținându-se cont și de practica judiciară depusă la instanța de fond prin care însăși instanța Curții de Apel C. a admis contestațiile colegilor revizuentei de birou privind aceeași speță, respectiv acordarea grupei II de muncă.
Intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
Cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art 509 pct.5 cod procedură civilă ,revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii ,s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În cauză ,revizuienta invocă în susținerea cererii sale două înscrisuri :adeverința nr.127/30.04.2014 și nr.126/30.04.2014 emise de către NICK IMPEX SRL C. .
Una din condițiile pentru admisibilitatea revizuirii impuse de codul de procedură civilă este ca înscrisul nou invocat ,să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere ,fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică ,fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Dovada conduitei obstrucționiste a părții adverse sau a împrejurărilor mai presus de voința părților care au împiedicat înfățișarea acestor înscrisuri pe durata desfășurării procesului în fond îi incumbă revizuientului și se concretizează în dovedirea demersurilor efectuate prin care s-a încercat obținerea acestora.
În cauză această dovadă nu a fost realizată ,Curtea apreciind că cele două înscrisuri puteau fi procurate și depuse la dosar prin diligența părții interesate.
În consecință,având în vedere aceste considerente,nefiind îndeplinite condițiile cerute de art 509 al.1 pct 5 cod procedură civilă,cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de N. M., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva deciziei civile nr. 2971 din 01 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII PENSII, cu sediul în București, ., sector 2 și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.M.L./24.11.2014
Tehnored.N.A./5 ex.
J. apel M.P.P., C. S.
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1668/2014.... → |
|---|
