Salarizare. Medici nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu.
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 6 din Cap. II al Anexei II al Legii nr. 330/2009 şi art. 3 alin. 6 din Cap. II al anexei III al Legii nr. 284/2010, medicii nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, vor fi salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcţie de 40% din tariful orar aferent salariului de bază şi numărul de ore cât asigură garda la domiciliu , text ce trebuie interpretat în sensul că salarizarea se face pentru numărul de ore cât asigură garda la domiciliu şi nu doar pentru chemările de la domiciliu din cadrul orelor de gardă la domiciliu, asigurate.
Prin sentinţa nr.5663/18.09.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 5660/63/2013, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul G. G.- A, în contradictoriu cu pârâtul I.M.L. Craiova.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a contravaloarea a 954 ore de gardă la domiciliu asigurate în lunile martie, aprilie, mai, august, septembrie, octombrie şi decembrie 2010, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
A fost obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul este angajat al pârâtului în funcţia de medic legist, având încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Prin Dispoziţia nr. 4/01.01.2010 a IML Craiova, astfel cum a fost modificată prin Dispoziţia nr. 12/15.03.2010 s-a dispus ca începând cu data de 01.02.2010, medicii şefi de laboratoare de Prosectură Medico - Legală şi Medicină Legală vor întocmi şi înainta la fiecare început de lună calendaristică, directorului IML Craiova tabele cu programarea efectuării următoarelor activităţi:
- permanenţă prin ore de gardă la sediul IML, din zilele de sâmbăta şi sărbătorile legale - în aceste zile garda se desfăşoară între orele 8 - 20;
- permanenţă prin chemări de la domiciliu ale medicilor, în celelalte perioade de timp în care nu există program de lucru cu publicul.
Potrivit graficului Serviciului de Permanenţă pentru lunile martie, aprilie, mai, august, septembrie, octombrie, decembrie 2010 şi a foilor colective de prezenţă pentru lunile martie, aprilie, mai, august, septembrie, octombrie, decembrie 2010 reclamantul a asigurat în acest interval un număr de 954 de ore de gardă la domiciliu.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 6 din Cap. n al Anexei n al Legii nr. 330/2009 medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, vor fi salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcţie de 40% din tariful orar aferent salariului de bază şi numărul de ore cât asigură garda la domiciliu.
Instanţa nu a reţinut apărările pârâtului din întâmpinare potrivit cărora, în conformitate cu dispoziţiile art. 48, alin. 2 din Ordinul nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, se consideră ore de gardă numai orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 77, teza I din Legea nr. 24/2000, "ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului", iar potrivit dispoziţiilor art. 78 din aceeaşi lege trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
Or, cât timp Legea nr. 330/2009 în Anexa n , Cap. n, art. 6, alin. 6 prevede că vor fi salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcţie de 40% din tariful orar aferent salariului de bază şi numărul de ore cât asigură garda la domiciliu, medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, fără a condiţiona dreptul de a primi contravaloarea orelor de gardă la domiciliu asigurate de prestarea efectivă a orelor de gardă în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu, este evident că dispoziţiile art. 48, alin. 2 din Ordinul nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar sunt în contradicţie cu prevederile Legii cadru mai sus invocate.
în acest caz, nerespectarea ierarhiei actelor normative are ca sancţiune neaplicarea prevederilor din actele normative cu o forţă juridică inferioară, atunci când acestea contravin unor norme cuprinse în acte normative ierarhic superioare.
Din statele de plată depuse la dosar şi din întâmpinare rezultă că reclamantului i-au fost plătite doar orele de gardă prestate efectiv la sediul 1ML, iar nu gărzile asigurate prin chemări de la domiciliu.
Prin urmare, pârâtul nu a acordat şi nu a plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractului individual de muncă”.
în acest fel, a produs reclamantului un prejudiciu material, constând în contravaloarea a 954 ore de gardă prin chemări de la domiciliu asigurate în perioada indicată în acţiune, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 253 din Codul muncii, potrivit cărora „angaj atomi este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angaj atorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâtul I.M.L Craiova, susţinând că neîntemeiat instanţa de fond a admis cererea reclamantului deoarece potrivit art. 48 alin. 2 din Ordinul nr. 870/2004, se consideră ore de gardă numai orele efectiv lucrate în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu.
Dispoziţiile art. 6 alin. 6 din Secţiunea a 2-a a Anexei 11 a Legii nr. 330/2009, invocate de către reclamant, sunt interpretate într-o manieră favorabilă acestuia, nu în sensul legii.
în sensul acestor dispoziţii legale, se plătesc doar urgenţele prin chemări de la domiciliu, considerându-se ore de gardă numai orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu.
Orele de gardă prestate efectiv la sediul IML i-au fost plătite în conformitate cu dispoziţiile legale, iar cele în care medicul a stat la domiciliu său, fără a fi chemat în vederea îndeplinirii vreunei activităţi, nu sunt considerate ore de gardă, ele neputând fi remunerate.
Instanţa de fond nu a avut în vedre adresa nr. nr. 537/08.11.2010 prin care Ministerul Sănătăţii a comunicat că Institutul de Medicină Legală Craiova nu poate salariza medicii pentru garda la domiciliu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 Anexa II, art. 6 alin. 6, întrucât acest drept nu a fost acordat în decembrie 2009, iar Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aproba prin Ordinul nr. 870/2004, nu prevede această modalitate de organizare a serviciului de gardă.
Curtea a respins apelul, ca nefondat, motivând următoarele:
Criticile formulate împotriva sentinţei sunt netemeinice şi nelegale, Curtea constatând că instanţa de fond, urmare a analizei complete a probatoriului administrat, a dat o corectă interpretare atât a situaţiei de fapt cât şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Astfel, din foile de prezenţă colectivă şi a graficului Serviciului de Permanenţă, aferente lunilor martie - decembrie 2010, rezultă că intimatul reclamantul a asigurat un număr de 954 ore gardă la domiciliu, stare de fapt necontestată de către apelantul pârât.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 6 din Secţiunea a 2-a a Anexei II din Legea nr. 330/2009 „Medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă prin chemările de la domiciliu, vor fi salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domicihu cu un venit determinat în funcţie de 40% din tariful orar aferent salariului de bază şi numărul de ore cât asigură garda la domiciliu.”
Susţinerea apelantului pârât în sensul că, intimatul reclamant este îndreptăţit numai la plata pentru orele efectiv desfăşurate în perioada de garda în unitatea sanitară, sunt neîntemeiate, deoarece prin dispoziţiile sus menţionate, nu este condiţionată, acordarea sporului de 40% din tariful orar aferent salariului de bază, de prestarea orelor cât asigură garda la domicihu, în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu.
Acordarea sporului de 40% pentru perioada în care medicul asigură garda la domiciliu este prevăzută şi în dispoziţiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 6 din Cap. II al anexei III al Legii nr. 284/2010 „medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţă medicală de urgenţă, prin chemări de la domicihu, vor fi salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domicihu cu un venit determinat în funcţie de 40% din tariful orar aferent salariului de bază şi numărul de ore cât asigură garda la domicihu.”
Dispoziţiile din art. 3 ahn. 6 din Cap. II al anexei III al Legii nr. 284/2010, sunt clare, în sensul că, medicii sunt salarizaţi pentru numărul de ore cât asigură garda la domicihu şi nu doar pentru chemările de la domicihu din cadrul orelor de gardă la domicihu asigurate.
Prestarea orelor de gardă la domicihu de către reclamant s-a făcut potrivit Dispoziţiei nr. 4/01.01.2010, modificată prin Dispoziţia nr. 12/15.03.2010, intimatul reclamant fiind înscris în tabelele cu medicii nominalizaţi pentru efectuarea gărzilor prin chemări de la domicihu, în această perioadă.
Actele emise de Ministerul Sănătăţii, respectiv Ordinul nr. 870/2004 şi adresa nr. 53747/08.11.2010, conform cu care nu pot fi considerate ore de gardă, decât orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a făcut chemarea de la domicihu, nu au forţă probantă în cauză, având forţă juridică inferioară, Legii nr. 330/2009 şi Legii nr. 284/2010.
Curtea constată că, anterior, cu putere de lucru judecat, a fost soluţionată o chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, având ca obiect, salarizarea pentru perioada, ianuarie, martie, aprilie şi iunie 2011, în care reclamantul din prezenta cauză a asigurat garda la domicihu, prin decizia nr. 6576/13.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 12932/63/2012.
în considerarea celor prezentate Curtea a constatat că apelul este nefondat şi în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, a fost respins, apelantul pârât fiind obligat, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată, către intimatul reclamant.
(Decizia nr.280/04 Februarie 2014 Secţia l-a Civilă, rezumat judecător Paula Păun)
| ← Depăşirea termenului legal de contestare a deciziei de... | Suspendarea contractului individual de muncă dispusă de... → |
|---|
