Admisibilitatea acţiunii în răspundere patrimonială promovată de angajator. Condiţia existenţei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
| Comentarii |
|
Cu privire la condiţia existenţei unei fapte ilicite producătoare de prejudicii, s-a reţinut că aceasta trebuie să fie săvârşită de angajat în legătură cu munca sa. Caracterul ilicit al faptei s-a apreciat prin raportare la obligaţiile de serviciu care îi reveneau salariatului, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a creat prejudiciu ce se cere a fi reparat. Pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului faţă de angajator este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii de fapt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul suferit şi vinovăţia salariatului.
Tribunalul Olt prin sentinţa civilă nr.35 de la 23.01.2014 a admis acţiunea formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Olt, cu sediul în Slatina, strada Aleea Oltului, Judeţul Olt, CUI 1590120, Cod fiscal 13767618, în contradictoriu cu pârâtul D.M, a obligat pârâtul la plata sumei de 16.218,03 lei, reprezentând daune-interese pentru prejudiciul material produs reclamantei.
A obligat pârâtul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu titlu preliminar, se impune precizarea că, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Or, instanţa de recurs a statuat prin decizia nr. 8847/10.10.2013 că „în calea de atac promovată de reclamant instanţa de control judiciar (...) nu poate pune în discuţie aplicarea prevederilor art. 211 lit. c din Legea 62/2011 a dialogului social”, apreciind astfel că reclamantului i s-ar crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Potrivit art. 315 alin. 4 Cod procedură civilă, la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător. Art. 296 Cod procedură civilă consacră tocmai principiul non reformatio în pejus, prevăzând expres că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Prin urmare, având în vedere disp. art. 315 alin. 1 şi 4 Cod procedură civilă, chiar dacă instanţa de fond ar aprecia că, în speţă, data naşterii dreptului la acţiune este cea prevăzută de art. 211 lit. c din Legea nr. 62/2011, nu poate repune în discuţie problema prescripţiei, întrucât această problemă de drept a fost dezlegată de instanţa de recurs prin decizia nr. 8847/10.10.2013.
Pe fondul cererii deduse judecăţii, s-a reţinut că potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii republicat, „salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.
Astfel, pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului faţă de angajator este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii de fapt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul suferit şi vinovăţia salariatului.
Analizând prima condiţie şi anume cea a calităţii de salariat instanţa a constatat că pârâtul a fost angajat ca pădurar în cadrul Ocolului Silvic Caracal, conform contractului individual de muncă nr. 65/23.05.2007 (f. 14-16) şi actelor adiţionale la acesta. Raporturile de muncă au încetat la data de 07.07.2009, prin desfiinţarea postului ocupat de pârât.
Din cele mai sus expuse s-a constatat că este întrunită prima condiţie a răspunderii patrimoniale şi anume calitatea de salariat a pârâtului în cadrul angajatorului păgubit.
Cu privire la condiţia existenţei unei fapte ilicite producătoare de prejudicii, s-a reţinut că aceasta trebuie să fie săvârşită în legătură cu munca sa. Caracterul ilicit al faptei s-a apreciat prin raportare la obligaţiile de serviciu care îi reveneau salariatului D.M. , sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a creat prejudiciu ce se cere a fi reparat.
Potrivit fişei postului (f. 17-19 dosar iniţial), pârâtul D.M. avea printre atribuţii şi pe aceea de a urmări respectarea integrităţii fondului forestier şi răspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp precum şi de neregulile constatate în cantonul său. De asemenea răspundea de orice înstrăinare sau prejudicii aduse arboretelor, plantaţiilor, semănăturilor directe, regenerărilor naturale, terenurilor de cultură şi fâneţelor, construcţiilor de orice fel, semnelor topografice şi amenajistice aflate în perimetrul cantonului său.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că pârâtul nu şi-a îndeplinit corespunzător aceste atribuţii în timpul efectuării controalelor, prin nota de lichidare întocmită la data de 03.08.2009 (f.22) recunoscându-şi vinovăţia privind tăierile ilegale din fondul forestier - delicte silvice - luându-şi angajamentul de plată a sumei de 31.933,86 lei. Rezultă că este îndeplinită şi această condiţie.
Raportat la condiţia producerii unui prejudiciu, din înscrisurile depuse la dosar s-a reţinut că s-a efectuat un control de fond în perioada 14.04. - 27.04.2009, în cantonul 7 Ulmet, titular canton fiind pădurarul D.M., ocazie cu care s-a constatat că s-au produs tăieri ilegale de arbori.
Conform actului de control de fond nr. 3690/20.08.2009 (f.27), încheiat cu ocazia predării-primirii cantonului nr. 7 de la pădurarul D.M. la pădurarul D.F., control executat la data de 06.08.2009, cu ocazia predării-primirii gestiunii cantonului 7 Ulmet, s-a constatat un volum de arbori tăiaţi ilegal de 22,226 m.c. în valoare de 16.218,03 lei.
Din actul intitulat „carnet de marcare - inventariere” (f.28-29 dosar iniţial) rezultă că la data predării-primirii cantonului 7 de la pârât către pădurarul Docu Florin, s-a făcut reconstituirea arborilor tăiaţi în delict, respectiv 45 arbori, aspect confirmat de pârât prin semnătură.
Având în vedere cele mai sus menţionate, coroborate cu concluziile raportului de expertiză, instanţa a constatat că prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiunilor din fişa postului s-a produs o pagubă în cuantum de 16.218,03 lei, fiind îndeplinită şi condiţia legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
Prin urmare, s-a constatat că sunt îndeplinite toate cerinţele răspunderii patrimoniale, iar pârâtul nici nu a invocat, nici nu a probat existenţa vreunei cauze exoneratoare de răspundere.
Pe cale de consecinţă, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 16.218,03 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului material produs acesteia.
în baza art. 274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a pârâtului căzut în pretenţii, instanţa l-a obligat către reclamantă şi la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul D.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cu privire la fondul cauzei apreciază ca nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale.
Prejudiciul calculat prin Raportul de expertiză se datorează unor cauze obiective şi nu vinovăţiei pădurarului, căruia nu i se poate reţine vreo culpă în producerea acestuia.
Deşi reţine printre condiţiile existenţei răspunderii patrimoniale şi pe aceea a vinovăţiei salariatului, instanţa a omis să analizeze îndeplinirea acestei condiţii, concentrându-si argumentaţia doar asupra obligaţiilor de pază prevăzute în fişa postului pădurarului.
în speţă, consideră ca nu se poate reţine vinovăţia pădurarului cu privire la lipsa unui număr de arbori, doar avându-se în vedere obligaţia sa de pază prevăzută în fisa postului, ci trebuia dovedit faptul că lipsa arborilor se datorează cert, neefectuării corespunzătoare a pazei şi nu altor cauze obiective.
Este adevărat că, în raport de dispoziţiile art. 2 din Regulamentul de pază a fondului forestier „Paza fondului forestier dintr-un canton se execută şi se asigură de către pădurarul titular de canton printr-o supraveghere permanentă, luând măsuri speciale în locurile în care se înregistrează frecvent tăieri ilegale de arbori, păşunat neautorizat, incendii sau alte fapte ce contravin regimului silvic”, iar potrivit art. 6 lit.a),,Pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care îşi desfăşoară activitatea de pază a cantonului şi are în principal următoarele atribuţii:
a) apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori şi a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcţiilor, instalaţiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieţilor şi lăstarilor, precum şi a oricăror fapte ilegale;
în acelaşi timp, insa, analizând dispoziţiile Regulamentului de paza a ului forestier, se constata că există şi alt personal silvic, cu atribuţii în domeniul pazei pădurii în sarcina căruia se creează răspundere legală pentru pagubele ce se aduc fondului forestier.
Dacă, la nivelul unui canton paza pădurii se execută şi se asigură de pădurar, la nivelul districtului (mai multe cantoane componente), sarcina organizării, coordonării şi controlului activităţii de pază al pădurilor revine Şefului de District care, la rândul său, poartă răspunderea pentru pagubele ce se aduc fondului forestier ca urmare a neluării măsurilor ce sunt stabilite prin atribuţiile de serviciu.
Astfel, Şeful de district, are printre atribuţiile principale „organizează, coordonează şi controlează permanent activitatea de pază desfăşurată de către pădurarii din subordine, având în principal următoarele atribuţii:
a) organizează, coordonează şi controlează activitatea de pază desfăşurată de către pădurarii titulari de canton din raza sa de competenta, purtând răspunderea, în solidar cu pădurarul, pentru pagubele ce se aduc fondului forestier ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu;
b) organizează patrulări şi controale la punctele fixe constituite pentru asigurarea pazei pădurilor şi a legalităţii provenienţei şi circulaţiei materialului lemnos;
c) participa la patrulări de pază, organizate de ocolul silvic sau de alte organe abilitate, acţionând în vederea depistării faptelor şi făptuitorilor care aduc prejudicii fondului forestier;
d) solicită sprijin de specialitate în organizarea pazei pădurilor, de la unităţile de poliţie şi jandarmi; (art.7).
Totodată, pe aceeaşi linie există atribuţii şi pentru Şeful ocolului silvic, care „răspunde de organizarea şi desfăşurarea activităţii de pază a fondului forestier pe care îl are în administrare sau pentru care ocolul silvic prestează servicii silvice, având următoarele atribuţii:
a) ia măsuri pentru asigurarea integrităţii fondului forestier administrat de ocolul silvic şi a celui pentru care acesta asigura servicii silvice;
b) ia măsuri pentru asigurarea cu continuitate a pazei fondului forestier administrat de ocolul silvic şi a celui pentru care acesta asigura servicii silvice;
c) organizează arondarea cantoanelor şi stabileşte pentru titularii acestora, prin fişele posturilor, atribuţiile specifice activităţii de pază;
d) ia masuri pentru întocmirea planului acţiunilor de paza şi al controalelor de fond şi parţiale şi urmăreşte îndeplinirea acestora, potrivit prevederilor prezentului regulament;
e) coordonează şi controlează activitatea personalului cu atribuţii de paza din subordine;
g) acţionează în colaborare cu structurile locale de politie, jandarmerie şi Garda de Mediu, în baza planurilor comune, pentru prevenirea, constatarea şi sancţionarea infracţiunilor şi contravenţiilor silvice;
j) analizează lunar activitatea de paza, precum şi modul de soluţionare a actelor încheiate în cazul constatării săvârşirii de contravenţii şi infracţiuni silvice, stabilind măsurile care se impun; (art.8)
în mod simplist, reclamanta consideră că numai pădurarul poartă răspunderea, prin interpretarea singulară a dispoziţiilor art. 6 lit. a din regulament, potrivit cărora pădurarul apără integritatea fondului forestier.
Ori, problema pazei fondului forestier este una deosebit de complexă, motiv pentru care legiuitorul prin dispoziţiile codului silvic şi regulamentul de paza fondului forestier a creat numeroase obligaţii şi în sarcina altor persoane cu funcţii de răspundere, Şeful de district precum şi Şeful de ocol care, conform dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Regulament, răspund pentru organizarea, coordonarea şi controlul activităţii de pază.
Tocmai de aceea, legiuitorul, prin dispoziţiile art. 9 din H.G. 1076/2009 a creat o răspundere legala pentru toate persoanele cu atribuţii de serviciu pe linia pazei fondului forestier, acestea urmând a răspunde „în solidari’ cu pădurarul titular de canton silvic, astfel „Pagubele produse fondului forestier naţional, cauzate de neîndeplinirea, totala sau parţiala, a atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, se imputa celor responsabili, în solidar cu pădurarul titular de canton silvic, precum şi cu alte persoane cu atribuţii pe linie de pază, potrivit fisei postului.
Potrivit dispoziţiilor art. 34 din Codul silvic „Prefecţii, consiliile judeţene şi locale, precum şi unităţile de politie şi jandarmerie, potrivit atribuţiilor ce le revin în temeiul legii, au obligaţia de a sprijini acţiunile de paza a fondului forestier”.
în speţa, deşi reclamanta susţine că la controalele de fond efectuate în cursul anului 2009 în Cantonul aflat în paza pădurarului D.M. s-au constatat, în mod sistematic, volume mari de material lemnos tăiat ilegal, ce nu a fost justificat de către acesta din urma, ceea ce dovedeşte faptul ca se cunoşteau problemele pe linie de paza din Cantonul 7 Ulmet care, avea o suprafaţa mare de 447 hectare fiind înconjurat de numeroase localităţi şi străbătut de numeroase drumuri şi căi de acces care favorizau sustragerile de material lemnos, reclamanta nu a făcut dovada ca şeful de district sau şeful de ocol au acordat sprijinul necesar conform dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Regulamentul de pază, nefiind depuse, în acest sens documente din care sa rezulte organizarea de patrulări de paza în vederea depistării faptelor şi făptuitorilor care aduceau prejudicii fondului forestier, acţiuni care sa fi fost efectuate în colaborare cu structurile locale de Politie, Jandarmerie şi Garda de mediu, în baza unor planuri comune, pentru prevenirea constatarea şi sancţionarea infracţiunilor şi contravenţiilor silvice sau din care sa rezulte ca a fost solicitat sprijin de specialitate în organizarea pazei pădurilor, de la unităţile de politie şi jandarmi.
Din analiza dispoziţiilor Regulamentului de paza a pădurilor rezulta ca problema pazei Fondului forestier este una deosebit de complexa şi ea nu este rezolvata doar prin încadrarea şi responsabilizarea pădurarului, căruia i se încredinţează spre paza Cantonul Silvic, ci, Legiuitorul a instituit atribuţii pe linia pazei Fondului forestier în sarcina şefului de district şi a şefului de ocol care prin acţiunile organizate şi controlate de către aceştia complinesc activitatea unei singure persoane-pădurarul în afara celor 8 ore de servici/zi şi 40 ore/săptămână, în care efectuează paza şi pentru care este remunerat, în baza Contractului Individual de Muncă.
Ori, în speţa, personalul Silvic susmenţionat nu a luat nicio măsură în sensul obligaţiilor impuse în sarcina sa şi s-a rezumat doar la efectuarea controalelor periodice de constatare a delictelor silvice, după ce acestea s-au produs, cu consecinţa imputării valorii în sarcina pădurarului, ci nu au întreprins nicio acţiune, în sensul obligaţiilor impuse de lege, în vederea depistării faptelor şi făptuitorilor care au adus prejudicii fondului forestier.
Dispoziţia prevăzută de art.7 lit.a din Regulamentul de Pază obliga Şeful de district sa organizeze, coordoneze şi controleze activitatea de Paza desfăşurata de către pădurarii titulari de canton din raza sa de competenţă, purtând răspunderea, în solidar cu pădurarul, pentru pagubele ce se aduc Fondului forestier ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Mai mult, în opinia sa, prejudiciul reţinut în sarcina pădurarului constând în lipsa materialului lemnos în volum de 22,226 mc, şi valoare de 16.218,03 lei nu a fost corect determinat şi nici nu este cert.
Astfel, în urma restructurării Direcţiei Silvice Olt, postul de pădurar titular al Cantonului 7 Ulmet a fost desfiinţat, iar începând cu data de 07.07.2009 a încetat raportul de munca al pădurarului D M.
Acest fapt a impus predarea cantonului sau către pădurarul D.F. scop în care a fost efectuat un control de predare-primire efectuat de către şeful de district P.C., Actul de control fiind înregistrat la nr. 2883 din 03.07.2009.
Analizând sentinţa necurată prin prisma criticilor invocate şi apărărilor formulate, în raport de disp. art. 3041 şi art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, recurentul nefăcând o încadrare în drept a motivelor sale de recurs, recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Criticile pe fond, ce vizează, în principal, lipsa vinovăţiei salariatului, precum şi faptul că nu ar fi trebuit luate în considerare Raportul de expertiză întocmit şi actul de control, nu pot fi primite întrucât, potrivit dispoziţiilor procedurale (art. 3041 raportat la arz. 292 alin.l Cod procedură civilă), părţile nu pot invoca în calea de atac mijloace de apărare şi dovezi, altele decât cele invocate în faţa primei instanţe.
Curtea constată că, faţă de dispoziţiile art. 2 din Regulamentul de pază a fondului forestier „Paza fondului forestier dintr-un canton se execută şi se asigură de către pădurarul titular de canton printr-o supraveghere permanentă, luând măsuri speciale în locurile în care se înregistrează frecvent tăieri ilegale de arbori, păşunat neautorizat, incendii sau alte fapte ce contravin regimului silvic”, iar potrivit art. 6 lit.a)„Pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care îşi desfăşoară activitatea de pază a cantonului.
Pornind de la analiza acestor responsabilităţi şi a faptelor săvârşite, aşa cum rezultă din economia dosarului, prima instanţă a reţinut şi incidenţa art. 254 alin. 1 din Codul muncii republicat, potrivit cu care „salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lof’.
Astfel, instanţa de fond a analizat dacă sunt întrunite condiţiile care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului faţă de angajator reţinând că pârâtul a fost angajat ca pădurar în cadrul Ocolului Silvic Caracal, conform contractului individual de muncă nr. 65/23.05.2007 (f. 14-16) şi actelor adiţionale la acesta. Raporturile de muncă au încetat la data de 07.07.2009, prin desfiinţarea postului ocupat de pârât, deci a avut calitatea de salariat în cadrul societăţii angajatoare păgubite, constatând astfel îndeplinirea primei condiţii.
Cu privire la condiţia existenţei unei fapte ilicite producătoare de prejudicii, s-a reţinut că aceasta trebuie să fie săvârşită în legătură cu munca sa. Caracterul ilicit al faptei s-a apreciat prin raportare la obligaţiile de serviciu care îi reveneau salariatului D M, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a creat prejudiciu ce se cere a fi reparat.
în acest context, instanţa a analizat atribuţiile ce reveneau salariatului, aşa cum rezultă ele din fişa postului, reţinând corect că, potrivit fişei postului (f. 17-19 dosar iniţial), pârâtul D M avea printre atribuţii şi pe aceea de a urmări respectarea integrităţii fondului forestier şi răspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp precum şi de neregulile constatate în cantonul său. De asemenea răspundea de orice înstrăinare sau prejudicii aduse arboretelor, plantaţiilor, semănăturilor directe, regenerărilor naturale, terenurilor de cultură şi fâneţelor, construcţiilor de orice fel, semnelor topografice şi amenajistice aflate în perimetrul cantonului său.
Ansamblul materialului probator administrat în cauză a relevat faptul că recurentul de faţă nu şi-a îndeplinit corespunzător aceste atribuţii în timpul efectuării controalelor, prin nota de lichidare întocmită la data de 03.08.2009 (f.22, dos. fond) recunoscându-şi vinovăţia privind tăierile ilegale din fondul forestier - delicte silvice - luându-şi angajamentul de plată a sumei de 31.933,86 lei. în cauză s-a administrat şi proba expertizei tehnice de specialitate, astfel că, având în vedere şi concluziile raportului de expertiză, în mod just, în conformitate cu ,materialul probator şi în raport de normele legale incidente, instanţa a constatat că prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiunilor din fişa postului s-a produs o pagubă în cuantum de 16.218,03 lei, fiind îndeplinită şi condiţia legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
în considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 c. pr. civilă, recursul nefiind fondat, urmează a fi respins, iar sentinţa va fi menţinută ca legală şi temeinicăfDecizia nr. 824/2014 - Secţia a I -a civilă, rezumat judecător Florica Diaconescu).
| ← Desfacerea contractului de muncă. Respectarea cerinţei... | Nulitatea deciziei de sancţionare a salariatului. Absenţa... → |
|---|
