Desfacerea contractului de muncă. Respectarea cerinţei preavizului prin emiterea unei notificări emisă de către administratorul judiciar după data deschiderii procedurii insolvenţei.
| Comentarii |
|
Tribunalul Gorj prin sentinţa civilă nr.4452 de la 26.09.2013 a respins cererea formulată de reclamanta T.S.M., în contradictoriu cu pârâta SC P.E.E.H. HIDROELECTRICA SA Bucureşti, str. Constantin Nacu nr.3 , sector 2.
Pentru ase pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanta T..S.M. a fost angajată a SC PEEH Hidroelectrica SA îndeplinind funcţia de economist.
Prin sentinţa civilă nr.7222 din 20.06.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr.22456/3/2012 s-a dispus admiterea cererii debitoarei SC PEEH Hidroelectrica SA şi deschiderea procedurii generale a insolvenţei.
Prin decizia nr.808 din 06.02.2013 reclamanta a fost concediată în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin.l din Legea 53/2003 şi art.86 alineat 6 din legea nr.85/2006, desfiinţarea locului de muncă dispunându-se având în vedere situaţia specială în care se afla societatea pârâtă, respectiv starea de insolvenţă, fapt ce a determinat aprobarea unei noi structuri organizatorice cu scopul eficientizării activităţii, reducerii costurilor şi ieşirii societăţii din starea de insolvenţă.
în acest sens, în cadrul procedurii de insolvenţă s-a aprobat un plan de organizare unul dintre obiectivele propuse fiind „renegocierea contractului colectiv de muncă, restructurarea personalului societăţii şi a organigramei. Structura de personal şi organizarea internă”. Prin decizia nr.57 din 16.01.2013 a SC Hidroelectrica SA s-a aprobat noua structură organizatorică a SH Tg-Jiu, cu un număr total de 261 posturi faţă de 286 posturi cât existau anterior, cu consecinţa disponibilizării unui număr de 18 persoane şi reducerea a 7 posturi vacante.
Conform dispoziţiilor art. 86 alin. 6 din Legea 85/05.04.2006 actualizată privind procedura insolvenţei „Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare”.
Reclamanta a susţinut că nu se impunea concedierea sa, nefiind respectat niciun criteriu la luarea acestei măsuri, astfel: deşi s-a invocat ca principal motiv al reorganizării şi al desfiinţării anumitor posturi insuficienţa fondurilor, prin concedierea reclamantei şi a celor doi economişti şi menţinerea celor trei posturi de inginer, nu s-a urmărit această finalitate, având în vedere că salariile inginerilor erau mult superioare salariului reclamantei şi ale economiştilor.
Prin urmare, toate criteriile menţionate de reclamantă nu au fost însă avute în vedere, chiar dacă ar fi întemeiate, în condiţiile în care, raportat la dispoziţiile art. 86 alin. 6 din Legea 85/05.04.2006, singura condiţie impusă de lege este aceea a acordării preavizului de 15 zile şi nu de 20 zile cât consideră aceasta. Nu se poate aplica prin analogie termenul de preaviz de 20 zile prevăzut de codul muncii, atât timp cât în Legea nr.85/2006 (care este una specială şi ale cărei norme derogă de la legea generală în materie) se prevede în mod expres termenul de 15 zile. Un astfel de termen putea fi luat în calcul doar în situaţia în care legea specială nu prevedea durata preavizului, ceea ce nu este cazul de faţă.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, principalul temei legal al emiterii deciziei de concediere îl reprezintă prevederile art. 86 alin. 6 din Legea 85/2006, prevederi care derogă de la normele generale de dreptul muncii şi prin care se menţionează în mod expres că angajatorul nu are obligaţia respectării procedurii concedierii colective prevăzută de art.68-72 codul muncii, dată fiind situaţia specială în care se află societatea în cauză. Condiţie impusă de lege este aceea a acordării preavizului de 15 zile, condiţie care a fost îndeplinită în speţa dedusă judecăţii, reclamantei fiindu-i comunicată la data de 17.01.2013 notificarea de preaviz la concediere nr.6827 din 16.01.2013 (filele 18-19 din dosar), contractul de muncă încetând începând cu data de 08.02.2013, fiind aşadar respectat termenul de preaviz acordat.
în plus, aşa cum rezultă din organigrama valabilă începând cu data de 16 ianuarie 2013, postul reclamantei a fost eliminat ca urmare a desfiinţării compartimentului „Contracte”, cele două posturi de economist din acest compartiment fiind astfel suprimate.
în aceste condiţii, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 65 alin. 2 din Codul Muncii au fost respectate, desfiinţarea postului fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă, determinată de necesitatea reorganizării societăţii pârâte, dată fiind situaţia economică dificilă în care aceasta se afla.
Tribunalul a apreciat, astfel, că decizia de concediere a fost legală şi temeinică, motiv pentru care a respins acţiunea formulată de reclamanta T.S.M. în contradictoriu cu pârâta S.C. P.E.E.H. Hidroelectrica S.A.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta T.S.M.
în motivarea apelului a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe două excepţii invocate în acţiunea astfel cum a fost precizată.
Arată că decizia este lovită de nulitate întrucât angajatorul, reprezentat de administratorul judiciar, a încălcat dreptul la informare şi consultare în caz de concediere colectivă, instituit ca drept fundamental de art.27 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi în Directiva nr.98/59/CE.
La nivelul Hidroelectrica, în luna februarie 2013, au fost concediate 152 de persoane, din totalul de aproximativ 5000 de salariaţi.
în baza dispoziţiilor Constituţiei României, ale art.4 şi 5 din Noul cod civil şi ale Directivei 98/59/CE, angajatorul avea obligaţia imperativă de a iniţia procedura de informare şi consultare cu reprezentanţii salariaţilor şi cu autoritatea publică competentă - Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă-anterior emiterii deciziilor.
în cazul concedierilor ce au avut loc în luna februarie 2013 la nivelul Hidroelectrica, trebuia iniţiată o procedură de informare aşi consultare cu reprezentanţii salariaţilor, în speţă cu Sindicatul Hidroelectrica HIDROSIND. DE asemenea, trebuia asigurată procedura de informare şi consultare a autorităţii competente, în speţă a Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Consideră că, întrucât Directiva 98/59/CE nu stabileşte termene exacte pentru îndeplinirea acestei obligaţii (doar termenul minim de cel puţin 30 de zile anterioare emiterii deciziilor, prevăzut la art.4), în speţă erau aplicabile dispoziţiile Contractului Colectiv de Muncă de la nivelul societăţii şi ale art.69 Codul muncii.
Prin deciziile de concediere, se recunoaşte încălcarea dreptului la informare şi consultare, invocându-se dispoziţiile art.86 alin.6 din Legea 85/2006. Salariaţilor nu le poate fi opusă această prevedere din legislaţia internă, întrucât drepturile lor fundamentale sunt garantate la nivelul Uniunii, în caz de conflict având prioritate norma europeană.
Decizia de concediere este lovită de nulitate întrucât a fost semnată de o altă persoană decât cea prevăzută de dispoziţiile art.49 din Legea 85/2006. Societatea Hidroelectrica se afla la momentul emiterii deciziilor în perioada de observaţie. Potrivit art.49 din Legea 85/2006 „pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar dacă debitorul a avut o cerere de reorganizare, în sensul art.28 a(l) h şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Apreciază că în realitate, administratorul judiciar a dispus măsura denunţării unilaterale a unui număr de 151 de contracte individuale de muncă, încălcând flagrant condiţia impusă de art.86 din legea 85/2006, de creştere la maxim a averii debitorului.
Se impunea ca, pentru respectarea dispoziţiilor art.76 Codul muncii, deciziile de concediere să fie motivate sub aspectul necesităţii desfiinţării fiecărui post în parte, prin raportare la cauza reală şi serioasă a desfiinţării postului şi la procentul de maximizare a profitului, luând în considerare obligaţia angajatorului de a despăgubi salariaţii concediaţi cu un număr de 12 până la 48 de salarii.
Numai în acest mod, instanţa de judecată ar fi putut să cenzureze realitatea măsurii aplicate şi legalitatea sa. în realitate, prin aceste concedieri, administratorul judiciar nu a dorit altceva decât să facă presiuni asupra salariaţilor, având în vedere că aceştia, în calitate de creditori ai societăţii, s-au opus de la început intrării în insolvenţă.
Angajatorul avea obligaţia să analizeze posibilitatea reangajării salariaţilor a căror posturi au fost desfiinţate la nivelul întregii societăţi, reorganizarea trebuind să se facă în raport cu întreg personalul angajat.
în lipsa aplicării criteriilor, în lipsa dificultăţilor economice care să impună concedierea coroborat cu cauza imorală a creşterii veniturilor administratorului judiciar din aplicarea măsurii, concedierea nu a determinată de o cauză reală şi serioasă.
Se impunea ca, pentru respectarea dispoziţiilor aart.76 din Codul muncii, deciziile de concediere să fie motivate sub aspectul necesităţii desfiinţării fiecărui post în parte, prin raportare la cauza reală şi serioasă a desfiinţării postului şi la procentul de maximizare a profitului, luând în considerare obligaţia angajatorului de a despăgubi salariaţii concediaţi cu un număr de 12 până la 48 de salarii.
Din observarea înscrisurilor care au precedat reorganizarea unităţii angajatoare şi deciziilor de concediere se poate observa cu uşurinţă că nu a fost în vedere nici un fel de criteriu de selecţie privind concedierea personalului. SE mai susţine că lista cu salariaţii ce urmau să fie disponibilizaţi a fost stabilită de conducerea sucursalei Tg.Jiu împreună cu liderul de sindicat.
Consideră că dispoziţiile art.86 (6) din legea nr.85/2006 prin care se permite administratorului judiciar derogarea de la anumite prevederi din Codul muncii, nu înseamnă că acesta poate să dispună desfacerea contractelor de muncă după bunul plac, fără să se ţină cont de nici un criteriu legal şi, în cazul de faţă, de un acord esenţial.
Consideră că motivarea sentinţei recurate în prezenta cauză s-a făcut după metoda copy-paste după sentinţa nr.4191/05.09.2013 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2650/95/2013.
în drept invocă prevederile art.466-480 Noul Cod procedură civilă.
Solicită admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Analizând apelul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul amplu al deciziei nr. 941/8.02.203, emisă de SC Hidroelectrica SA după deschiderea procedurii insolvenţei în baza hotărârii Tribunalului Bucureşti din data de 20.06.2012, rezultă că indisponibilizarea contestatorului s-a dispus în contextul ansamblului de măsuri adoptate de Administratorul judiciar, determinate de necesităţi de ordin managerial, pentru o mai eficientă organizare a activităţii, reducerea unor costuri, măsuri menite să ducă la redresarea activităţii şi ieşirea societăţii din starea de insolvenţă.
Ca temei de drept s-au invocat prevederile art.65 alin.(l) din Codul Muncii şi art.86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.
Prin chiar actul de sesizare a instanţei - contestaţia înregistrată la data de27.02.2013, contestatoml recunoaşte că s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă, în urma concedierii colective din februarie 2013.
Conform înscrisurilor depuse la dosar şi în special organigramele şi listele disponibilizaţilor de la filele 136-139, rezultă că procesul de reorganizare a societăţii s-a desfăşurat în lunile ianuarie -februarie 2013, în cursul acestuia fiind concediaţi 151 salariaţi.
Prin urmare, a avut loc o concediere colectivă, în condiţiile prevăzute de art.68 din Codul muncii, şi ţinând seama că aceasta a fost ulterioară deschiderii procedurii de insolvenţă, sunt incidente normele speciale, derogatorii de la prevederile Codului Muncii, prevăzute în Legea nr.85/2006.
Astfel, art.86 alin.(6) din actul normativ menţionat, dispune că după deschiderea procedurii insolvenţei, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se face de urgenţă, de către administratorul judiciar, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă, singura condiţie impusă de text fiind aceea a acordării preavizului de 15 zile lucrătoare.
Cerinţa preavizului a fost respectată în speţă, prin emiterea notificării nr.6827/16.01.2013, comunicată contestatorului în 17.01.2013, termenul de preaviz începând să curgă de la data de la această dată. principalul temei legal al emiterii deciziei de concediere îl reprezintă prevederile art. 86 alin. 6 din Legea 85/2006, prevederi care derogă de la normele generale de dreptul muncii şi prin care se menţionează în mod expres că angajatorul nu are obligaţia respectării procedurii concedierii colective prevăzută de art.68-72 Codul muncii, dată fiind situaţia specială în care se află societatea în cauză. Condiţie impusă de lege este aceea a acordării preavizului de 15 zile, condiţie care a fost îndeplinită în speţa dedusă judecăţii.
După cum rezultă din conţinutul deciziei, la luarea măsurii concedierii reclamantei au fost avute în vedere, printre altele: hotărârea prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva Hidroelectrica SA; situaţia specială în care se află societatea, insuficienţa fondurilor necesare plăţii datoriilor; raportul cu privire la cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă precum şi nota de fundamentare a măsurilor ce trebuie adoptate în vederea reorganizării societăţii inclusiv în ceea ce priveşte crearea unei structuri organizatorice eficiente şi de natură a reduce costurile; măsurile dispuse de administratorul judiciar privind aprobarea unei noi structuri organizatorice a societăţii; decizia administratorului judiciar prin acre s-aui impus transformări şi/sau desfiinţări de posturi.
Prin urmare, toate criteriile menţionate de reclamantă nu au fost însă avute în vedere, chiar dacă ar fi întemeiate, în condiţiile în care, raportat la dispoziţiile art. 86 alin. 6 din Legea 85/05.04.2006, singura condiţie impusă de lege este aceea a acordării preavizului de 15 zile
In concluzie, decizia contestată a fost emisă cu respectarea condiţiilor prevăzute de legea specială, dispoziţiile art.76 din Codul muncii, invocate de apelant reprezentând norma generală, a cărei aplicare este înlăturată de incidenţa prevederilor derogatorii, cuprinse în Legea insolvenţei.
Prin urmare apelul declarat de contestator este nefondat şi urmează să fie respins, conform art.480 alin. 1 Cod procedură civilă. (Decizia civilă nr. 404 de la 13 - Secţia al -a civilă, rezumat judecător Ionela Vîlculescu)
| ← Concediere. Calificarea procedurii de concediere ca fiind... | Admisibilitatea acţiunii în răspundere patrimonială... → |
|---|
