Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1161/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1161/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 3056/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1161
Ședința publică de la 03 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât M. Justiției împotriva sentinței civile nr. 1593 din 25.03.2014, pronunțată de T. D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. M. A. și intimații pârâți T. D. și C. de A. C., având ca obiect drepturi bănești.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen și că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare recursul de față.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 06.02.2013, reclamanta C. M. A. a chemat în judecată pârâții M. Justiției, C. de A. C., T. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să calculeze și să îi plătească dobânda legală aferentă creanței stabilite prin sentința civilă nr. 2433/16.06.2009 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 2381/10.04.2008 pronunțată de T. D. în dosarul nr._/63/2007 și sentința 3233/06 05 2008 pronunțată de T. D. în dos. nr._/63/2007 începând cu data la care hotărârile au devenit executorii, pe toată perioada întârzierii,atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate, și până la data plății integrale a acestor sume.
Prin sentința nr. 2804 din data de 21 martie 2013, pronunțată de T. D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta C. M. A., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, C. de A. C., T. D..
S-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamantă a contravalorii dobânzii legale calculate începând cu 06.02.2013 până la data achitării integrale a sumelor de bani neachitate, stabilite prin sentința nr.2381/10.04.2008( dosar_/63/2007), sentința nr. 3233/06.05.2008 (dosar_/63/2007), sentința nr.2433/16.06.2009, astfel cum a fost modificată prin decizia 7317/10.12.2009 a Curții de A. C.(dosar_ ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. JUSTITIEI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr..7379 pronuntata de C. de A. C. in sedința publică de la 04 Iulie 2013 s-a admis recursul, s-a casat sentința civilă și s/a trimis cauza spre rejudecare la T. D..
Dosarul a fost inregistrat sub nr._ .
La data de 27.02.2014 reclamanta si-a precizat cererea in senul că solicită obligarea pârâtilor la plata dobânzilor legale de la data la care hotărârile au devenit executorii si pana la data plătii integrale a acestor sume.
T. D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 1593 din 25.03.2014 a admis in parte cererea precizată de reclamantă, a obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală cuvenită pentru creantele stabilite prin sentintele nr. 2433/16.06.2009 a Tribunalului D.-Sectia Conflicte de Muncă pronuntata in dosarul nr._ astfel cum a fost modificată prin decizia 7317/10.12.2009 a Curții de A. C.(dosar_ ), sentinta 2381/10.04.2008 pronuntata in dosarul nr._/63/2007 si sentinta nr. 3233/06.05.2008 pronuntata in dosarul nr._/63/2007 de la data formulării prezentei cereri 06.02.2013 si până la data plătii efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr.2433/16.06.2009 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ irevocabilă prin dec.7317/10 12 2009 a Curții de A. C. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, au fost obligați pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu data de 01 07 2004 și până la data de 12 11 2009, sume ce vor fi actualizate de la data nașterii dreptului la data plății efective .
Prin sentința nr. 3233/06 05 2008 pronunțată de T. D. în dos. nr._/63/2007, irevocabilă, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în cuantumurile nete calculate de expert, precum și în continuare, sume ce vor fi actualizate de la data întocmirii raportului de expertiză și până la data plății efective.
Prin sentința nr. 2381 /10 04 2008 pronunțată de T. D. în dos.nr._/63/2007, irevocabilă, au fost obligați pârâții la plata diferențelor de drepturi bănești rezultate din aplicarea indexării prev. de art.1 din OUG nr.10/2007 pentru anul 2007, din premiul anual prev. de art.18 din OUG nr.27/2006 și prima de concediu prev. de art.24 ind.1 din OUG nr.27/2006, reactualizate și cu dobânda legală în cuantumul net determinat de expert.
Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamant.
Referitor la punerea in întârziere a pârâtilor s-a constatat că aceasta a avut loc la data promovării litigiilor anterioare in care s-au pronuntat respectivele hotărâri. Pentru daunele-interese rezultate din neexecutarea obligatiilor (executarea cu întârziere) nu mai este necesară o nouă punere in întârziere, legea neprevăzând o asemenea conditie.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamantă este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentințelor judecătorești indicate anterior, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, dobânda legală și actualizarea având natură juridică diferită.
In acest sens s-a pronuntat si ICCJ . interesul legii prin Decizia nr.2 în dosarul nr.21/2013 în sensul că în aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă, cere să se constate că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât și susține că în speță sunt incidente dispozițiile Decretului 167/1958.
Arată că reclamanții au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-au invocat dispoz. OUG nr.71/2009, s-a arătat că în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
Au fost citate dispoz. art.1489 alin.1 C.civ., art.1535 cod civil, s-a arătat că Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației și dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
S-a susținut că în mod greșit prima instanță a acordat dobânda legală solicitată începând cu data promovării acțiunii, deci practic o dobândă penalizatoare.
Astfel, prima instanță trebuia să observe că în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Față de temeiul invocat de reclamant, respectiv art. 1084 și art. 1088 Codului civil de la 1864, arătă că aceste texte nu sunt incidente întrucât creanțele nu sunt ajunse la scadență.
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Prin OUG nr. 71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, sa se realizeze după o procedura de executare eșalonata pe o perioada inițiala cuprinsa intre 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei si a procentelor de creanța aferente perioadelor respective.
Reclamanta a înaintat ordonatorului de credite titlurile executorii respective, pana in prezent efectuându-se plăti parțiale, potrivit eșalonărilor legale, așa cum a reținut prima instanță.
Pentru partea de creanța rămasa neachitata, reclamanta a solicitat acordarea de dobânzi in prezenta cauza.
Se retine totodată ca sumele prevăzute in titlu executoriu reprezintă drepturi salariale(sporuri), datorate de către angajator . de timp si neachitate de către acesta.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat(anterior art.161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii republicat(anterior art.166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță sunt aplicabile sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dispozițiile din noul cod civil, invocate de recurent, nu sunt aplicabile în speță.
Astfel, art. 6 Cod civil conține dispoziții privind aplicarea în timp a legii civile, însă textul stabilește reguli generale în materie, aplicabile chiar și actelor normative viitoare, în măsura în care acestea nu vor conține dispoziții exprese privind succesiunea legilor în timp.
Cât privește aplicarea în timp a NCC în raport de reglementările anterioare, trebuie avute în vedere dispozițiile corespunzătoare din Legea 71/2011. Prin norme tranzitorii legea de punere în aplicare a NCC stabilește expres, ca regulă, ultraactivitatea legii civile vechi, pe perioada de timp determinată, pentru procesele pe rol, după cum se stabilește și legea aplicabilă efectelor viitoare ale altor situații juridice trecute.
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, așa cum rezultă din art. 6 alin 2 NCC, art. 3 din Legea 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.
Art. 6 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, raporturile din vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Legea 71/2011 conține și norme speciale care se abat de la această ultimă regulă, iar din interpretarea dispozițiilor art. 111, 112, 114 din lege rezultă că prevederile noului cod civil referitoare la plata dobânzilor, punerea în întârziere nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod.
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenta, fiind afectate de un termen suspensiv, ca urmare a reglementarii unei proceduri speciale de executare, C. retine următoarele:
Reclamanta isi desfăsoară activitatea in cadrul autoritatilor parate, in baza unui raport de muncă, generator de drepturi si obligații, printre drepturile de care beneficiază fiind si dreptul la salariu cu toate componentele sale, reglementat legal si cu scadenta lunara.
Ca urmare a nerespectării parțiale a acestei obligații de către autoritatea angajatoare, in sensul neplății lunare a sporurilor legale, reclamanta a formulat acțiune in justiție in vederea valorificării dreptului de creanța respectiv.
Instanța de judecata investita cu aceasta acțiune, constatând ca reclamanta este titularul unui drept de creanța care îndeplinește condițiile de exercitare, printre care si cerința de a fi un drept actual, respectiv faptul ca exista o datorie ajunsa la scadenta, exigibila, a admis acțiunea si a obligat parații la plata sumelor respective.
Prin urmare drepturile salariale respective sunt ajunse la scadenta, exigibilitatea creanței fiind constata de către instanța de judecata prin hotărârea judecătoreasca respectiva.
Prin OUG 71/2009 si L.230/2011 a fost stabilita procedura de executare a titlurilor executorii, in sensul plații eșalonate a sumelor deja stabilite prin hotărâri judecătorești.
In concluzie, prin cele doua acte normative nu a fost afectata exigibilitatea creanțelor respective, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv in luna de plata a dreptului salarial, legiuitorul dispunând doar cu privire la eșalonarea la plata a unor titluri executorii.
Creanțele reclamantei constatate prin hotărâri judecătorești isi păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonata doar punerea in executarea a hotărârii judecătorești.
In consecința, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia in condițiile in care a operat actualizarea in funcție de rata inflației, nu se mai justifica si dobânda legala, C. retine următoarele:
Prin neexecutarea integrală a creanței la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățite reclamantele pentru neexecutare integrală a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În raport de argumentele expuse mai sus, C. constată că prin obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului ci se asigură repararea integrală a prejudiciului si acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
In ceea ce privește motivul de recurs privind data de la care se datorează dobânda, instanța apreciază că așa cum rezulta atât din OUG 71/2009, cat si din redactarea L230/2011, prin cele doua acte normative nu a operat o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, ci s-a instituit o procedura de plata eșalonata a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești, ceea ce nu echivalează cu recunoașterea insasi a dreptului ce se prescrie.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești, respectiv o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditori, pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
Deci pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanta are titlu executoriu iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor, respectiv art..1073 Cod civil și art.1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții C. reține că reclamanta, în calitate de creditor, este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin actele normative menționate mai sus a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
În condițiile în care în speță debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prev.de art.1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept așa cum prevăd disp. art.1088 alin.2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Criticile recurentului privind respingerea acțiunii ca fiind prescrisă apar astfel ca nejustificate, cât timp dobânda nu s-a acordat de la data când drepturile salariale au devenit exigibile.
Instanța are în vedere și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2 din 2014, dată în soluționarea recursului în interesul legii, citată și de tribunal, astfel că toate criticile formulate în legătură cu exigibilitatea creanței, posibilitatea cumulului dobânzii cu reactualizarea creanței și îndreptățirea reclamantei la acordarea dobânzii se impun a fi prescrise și din perspectiva motivelor susținute de instanța supremă în cuprinsul deciziei arătate.
Apreciind ca legală și temeinică sentința atacată, conform art. 312 cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. Justiției împotriva sentinței civile nr. 1593 din 25.03.2014, pronunțată de T. D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. M. A. și intimații pârâți T. D. și C. de A. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.G.I.
Jud.fond C.Uncheașu
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 7.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 233/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2968/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
