Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1303/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1303/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 10423/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.1303/2014
Ședința publică de la 10 aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- M. M.
Judecător- E. S.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în numele membrilor de sindicat C. D. M., G. G. G. și V. L., împotriva sentinței civile nr.154 din 16 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul M.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala G. D., cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel, apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, după care:
Curtea, luând act de solicitarea apelantei, de judecare a cauzei în lipsă, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.154 din 16 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M. având CUI_, cont bancar nr. RO42CECEMH0131RON0093455 deschis la CEC BANK, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în numele membrilor de sindicat C. D. M. CNP_, G. G. G. CNP_ și V. L. CNP_ în contradictoriu cu pârâta Școala G. D., cu sediul în . având CUI_ și cont bancar nr. RO 38 TREZ__ deschis la Trezoreria Vânju M..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanții C. D. M., G. G. G. și V. L. - reprezentati în prezentul litigiu de U. S. Libere din Învățământ, în temeiul art.28 din Legea 62/2011 a dialogului social, este personal didactic, iar în anul 2010 au desfășurat activitate la pârâta Școala G. D., conform adeverințelor emise de unitatea școlară pârâtă.
Prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat să fie obligată pârâta la plata actualizată a premiului anual aferent anului 2010, drept prevăzut de art.25 din Legea nr. 330/2009.
Instanța a constatat că în urma soluționării recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea 285/2010, raportat la art.25 din Legea 330/2009, referitor la acordarea premiului anual pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar, Înalta Curte de Casației și Justiție prin Decizia nr. 21/18.11.2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 37/16.01.2014, a admis recursul și a constatat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anul pentru anul 2010 prevăzut de art.25 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Astfel s-a reținut că, cu privire la art.8 din Legea 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 115/2012 și 257/2012, stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă începând cu anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariu/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Referitor la natura premiilor în bani acordate angajaților s-a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, legiuitorul fiind în drept, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Față de faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a mai reținut că aceste dispoziții de lege prevăd modalitatea prin care statul urmează să își execute această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Referitor la natura juridică a premiului anual Înalta Curte a reținut că prin decizia nr. 414 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale s-a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
Așa fiind, s-a concluzionat că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011, modificându-se numai forma de executare a obligației de plată a acestui premiu, acesta fiind inclus în majorarea salarială din anul 2011 conform art.8 din Legea 285/2010.
Decizia în interesul Legii nr.21/18.11.2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.37/16.01.2014 .
Potrivit art.517 alin.4 Cod proc. Civ. „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.”
Având în vedere dispozițiile Deciziei nr.21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că acțiunea este neîntemeiată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel U. S. Libere din Învățământ M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 au fost incluse în creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2011 personalului din sectorul bugetar conform dispozițiilor art.8 din Lg.285/2010.
A invocat dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, a susținut că natura juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite, că nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat.
S-a arătat că potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii total diferite de cele care sunt avute în vedere la acordarea premiului anual aferent anului 2010 ( perioada de timp lucrată în anul 2010 și desfășurarea unei activități profesionale corespunzătoare).
S-a susținut că, în baza art. 8 din Legea nr. 285/2010, membrul de sindicat a fost privat de dreptul său de a primi premiul anual aferent anului 2010, fiindu-i încălcat dreptul fundamental al acestuia la respectarea bunului, consacrat de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
S-a făcut referire la jurisprudența C.E.D.O. în materie.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Premiul anual a fost reglementat prin Legea nr.330/2009 care la art.25 (1) prevede că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. La alin. (2) se arată că pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate iar la (3) că premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor. Potrivit alin.(4) al aceluiași articol, plata premiului anual se face pentru întregul personal salarizat potrivit acestei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legea recunoștea în principiu salariaților ale căror drepturi salariale erau stabilite potrivit acestor dispoziții, beneficiul premiului anual, a cărui cuantificare se realiza la finele anului 2010, când în raport de prestația fiecăruia salariat pe parcursul anului se putea stabili dacă este persoană îndreptățită să primească acest premiu și care este cuantumul drepturile salariale aferente acestui premiu.
La data de 31.12.2010 a intrat în vigoare Legea nr.285/2010 care la art. 8 menționează că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetari.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a schimbat destinația sumelor corespunzătoare premiului anual, înainte ca apelantul să dobândească calitatea de persoană îndreptățită la acest premiu, deci înainte de a se naște dreptul de a primi premiul anual aferent anului 2010. Ulterior a intrat în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009.
În raport de aceste precizări, Curtea constată a fi nefondate susținerile apelantului referitoare la calitatea sa de titular al acestui drept la expirarea anului 2010.
Ca urmare, apelantul, la data intrării în vigoare a Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010, nu era beneficiarul unui drept actual și nu deținea un bun în sensul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, pentru a intră sub sfera de protecție a art. 1 alin. (1) din Primul Protocol Adițional la Convenție.
Soluția de respingere a cererilor având ca obiect obligarea angajatorului de a achita premiul anual pentru anul 2010 a fost confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/2013, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 37 din 16 ianuarie 2014 și este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Instanța supremă a arătat care este soluția adoptată de Curtea Constituțională în materia aplicării art. 8 din Legea nr. 285/2010, făcând referire la deciziile nr. 115/2012 și 257/2012, prin care s-a stabilit că textul pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Referitor la natura premiilor în bani acordate angajaților s-a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. S-a arătat că premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, însă dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, Curtea Constituțională a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale la dreptul de proprietate privată. Nu a fost reținută nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.
În motivarea deciziei pronunțate asupra recursului în interesul legii s-a arătat că modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă și că se impune interpretarea dată de Curtea Constituțională referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului. S-a reținut că premiul anual nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, dată fiind modificarea legislativă, iar orice analiză a includerii premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Concluzia care se impune este aceea că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în numele membrilor de sindicat C. D. M., G. G. G. și V. L., împotriva sentinței civile nr.154 din 16 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul M.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala G. D., cu sediul în .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
M. M. E. S.
Grefier,
F. I.
Red.jud. M.M.
Teh.F.I./4 ex./15.04.2014
Jud. fond L.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 580/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
