Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4885/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4885/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 5044/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4885/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
.x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant C. C., domiciliat în comuna O., ., împotriva sentinței civile nr.973/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.N.T.F.C. "C. CĂLĂTORI" S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. F., pentru apelant C. C., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că prin cererea de apel nu s-au propus probe noi, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea judecătorească în fața instanței de apel, motiv pentru care în baza art.482 raportat la 244 Noul Cod de proc.civ., și respectiv art.394 Noul Cod de proc.civ., constată terminată cercetarea judecătorească în apel și declară închise dezbaterile apreciind ca fiind în stare de soluționare cauza.
Avocat C. F., pentru apelant C. C., solicită admiterea apelului, schimbarea hotărâri și admiterea cererii de chemare în judecată, susținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este corectă neținând cont de clauzele din contractul colectiv de muncă, stabilindu-se un salariu mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nesolicitând cheltuieli de judecată, depune practică judiciară.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 973/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamant C. C., CNP_, domiciliat în comuna O., .,, în contradictoriu cu pârâta S. C. Călători SA- Revizia Vagoane C., cu sediul în București, .. 38, sector 1, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în perioada dedusă judecății, a fost salariat al pârâtei conform actelor adiționale la contractele individuale de muncă aflate la dosar.
Prin art. 41(1) al Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008 – 2010, au fost stabiliți coeficienți minimi de ierarhizare, pe categorii de salariați, cu valori cuprinse între 1 și 2.
La alin. 2 s-a prevăzut că acești coeficienți se aplică la „…salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi stabilit prin art.41, alin. 3 lit. a).”
Salariul de bază minim brut începând cu data de 01.01.2008 a fost stabilit la valoarea de 700 lei potrivit art.41, alin. 3 lit.(a) din contract.
Potrivit art. 41 alin. 3 (b): „ părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități si unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulat la art.41(3,a) pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. 1 din prezentul contract de muncă.”
În consecință, prin contract colectiv la nivel de ramură s-au stabilit coeficienți minimi de ierarhizare precum și salariul de baza minim brut.
S-a prevăzut totodată că acești coeficienți minimi de ierarhizare se aplică la salariul de bază minim brut respectiv.
Totodată, potrivit art. 41 alin. 3 (b), în negocierile colective la nivel de grup de unități și de unitate, părțile implicate urmează să pornească în stabilirea drepturilor de la cele doua valori minime stabilite prin contractul de muncă la nivel de ramură.
Fiind valori minime, stabilirea salariilor pentru diferitele categorii de salariați trebuie să plece de la aceste valori în sens crescător.
Reclamanții au beneficiat de aceste dispoziții până la sfârșitul anului 2010.
Din adresa nr.141/DDS/10.03.2011 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, rezultă că la data de 31.12.2010, Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și-a încetat valabilitatea, astfel că pentru anii 2011-2012 acest contract nu mai este valabil.
Astfel nu a putut fi reținută în cauză apărarea reclamantului în sensul prelungirii valabilității acestui contract potrivit dispozițiilor art.4 alin.2 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, conform cărora dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Contractul invocat fiind denunțat de una din părțile semnatare la data de 17.11.2010, nu mai produce efecte la data de 01.01.2011 astfel încât pretențiile reclamanților referitoare la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei, conform art.40 alin. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 01.01._12, vor fi respinse ca neîntemeiate.
Salarizarea personalului pârâtei începând cu anul 2011 s-a făcut în conformitate cu Contractul colectiv de muncă al S. C. Călători SA pe anii 2011-2012 care la anexa 1 prevede salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, suma de 600 lei.
Așa cum rezultă din actul adițional la CIM al reclamantului nr. 301/b/430/17.06.2011, acesta a avut în anul 2011 un salariu de bază lunar de 1395 lei. Pentru anul 2012 a fost încheiat actul adițional la CIM al reclamantului nr. 200/744//465/01.06.2012, acesta având în anul 2011 un salariu de bază lunar de 1431 lei, salariul de bază minim brut oferit de pârâtă fiind astfel superior nivelului salariului de bază minim brut pe țară.
Pentru toate aceste considerente a fost respinsă cererea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A considerat că acțiunea depusă prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu pe perioada 01.01._12, diferențe rezultate dintre salariul de încadrare calculate la un salariu de bază minim de 600 lei, dedus prin aplicarea formulei de calcul și a coeficienților de ierarhizare și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficiez calculate la salariul de încadrare avut, pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei I de salariale avute și sporurile aferente, în conformitate cu legislația muncii și ținând cont de Sentința civilă pronunțată de Tribunalul O. pentru perioada 2009-2010,este temeinică și legală pentru următoarele considerente.
Arată că pentru anii 2011 -2012 a fost negociat și încheiat un Contract Colectiv de Muncă între S. C. Călători SA și organizațiile sindicale reprezentative prin care li s-au acordat drepturi salariale, prime și alte sporuri.
Angajatorul a calculat drepturile salariale ignorând pragul minim de 700 de lei stabilit prin CCM la Nivel de R. Transporturi și pentru care instanța de judecată s-a pronunțat prin hotărâre definitivă, acordând dreptul de a i se calcula salariul de încadrare plecând de la valoarea de 700 lei cu respectarea formulei de calcul și a coeficienților de ierarhizare, calculând drepturi salariale cu aplicarea formulei de calcul și a coeficienților de ierarhizare plecând de la o valoare a salariului minim brut de 600 lei.
Conform art.7 alin.4 din CCM la Nivel de G. de Unități din transportul feroviar pe anii 2006 -2008 prelungit prin act adițional până la data de 20.06.2012, salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și formula de calcul din Anexa 1 și care constituie baza minimă pentru negocierile CCM la nivelul unităților componente ale grupului de unități feroviare.
A precizat că pârâta nu i-a acordat drepturile salariale plecând de la salariul minim brut de 700 lei cu respectarea coeficienților de ierarhizare și a formulei de calcul prevăzute în Anexa 1 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2011 - 2012. Mai mult prin Anexa 1 din CCM la nivel de unitate se stabilește, în mod abuziv, o bază minima de 600 lei încălcând dispozițiile CCM la nivel de ramură transporturi, dar și dispozițiile art.l din H.G.l 193/2010 si dispozițiile art.l din H.G. 1225/2011, potrivit cărora salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 lei respectiv 700 de lei.
Potrivit art. 38 din Codul Muncii „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."Prin acest articol legiuitorul a instituit o măsură de protecție a salariaților, ce constă în interdicția de a renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar angajatorul nu poate invoca în favoarea sa că există un act sau o tranzacție prin care s-au limitat drepturile salariale ori s-a renunțat la acestea.
Privitor la susținerea pârâtei că nu este parte semnatară a CCM la Nivel de R. Transporturi, a menționat că un contract colectiv la nivel de ramura este aplicabil tuturor angajatorilor din ramura respectiva, indiferent daca societățile sunt enumerate sau nu in anexa contractului colectiv la nivel de ramura, iar potrivit Codului Muncii prevederile CCM la Nivel de R. Transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Potrivit dispozițiilor art.238 alin.l din Codul al Muncii (valabil la acea dată), " contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în alin.3 al aceluiași articol prevede că " la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal."
Prin conținutul său, contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutățire a situației salariaților în raport cu prevederile legale, clauzele sale sunt subordonate legii si ca atare, pot da naștere numai unui regim juridic mai favorabil salariaților. Drepturile cuprinse în legislația muncii constituie un minim legal de la care niciodată nu se poate deroga în defavoarea lor.
De asemenea pentru perioada 2011- 2012 la dosarul cauzei există depus CCM 2011 -2012 în care sunt menținute aceleași drepturi salariale din anii anteriori, neputându-se negocia la un nivel inferior negociat în contractul colectiv de muncă 2009 - 2010.
A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată .
In drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 - 480 C.P.C.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Printr-e criticile formulate, apelantul a susținut nelegalitatea sentinței sub aspectul neacordării diferențelor salariale pretinse potrivit acțiunii înaintate.
Pentru a răspunde acestei critici, Curtea are în vedere faptul că prin contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în perioada dedusă judecății, respectiv CCM 2009-2010, înregistrat sub nr. 2572/04.06.2009 modificat și prelungit prin actul adițional 1708/21.04.2010, CCM 2011-2012 înregistrat sub nr. 43/24.03.2011 și CCM 2012-2014 înregistrat sub nr. 109/20.03.2012, s-a prevăzut că salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare si de formula de calcul din anexa 1, respectiv salariul de bază brut clasei 1 de salarizare în valoare de 600 lei x coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.
În contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2008-2010, la art.41 alin. 3 lit. a) se stipulează expres că salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Însă, CCM Unic la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008 s-a aplicat până la data de 31.12.2010, astfel că în perioada pentru care reclamantul a solicitat drepturile bănești, acest contract colectiv de muncă nu mai era valabil.
Această situație rezultă din adresa nr. 141/DDS/10.03.2011 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, care precizează că respectivul contract a fost denunțat de către Confederația Naționala a Patronatului Român, notificarea celorlalte părți semnatare fiind realizată la data de 17.11.2010.
În ceea ce privește contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, invocat ca temei al acțiunii precizate, Curtea constată că acesta a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și a produs efecte timp de 24 de luni, așa cum rezultă din cuprinsul art. 4 al contractului menționat.
Art.4 din CCM la nivel de grup de unități a fost ulterior modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008, art. 4 având următorul conținut:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Din modalitatea de redactare a textului, rezultă clar că prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 s-a produs o singură modificare a conținutului art. 4 din CCM, în sensul că a fost modificată numai perioada pentru care producea efecte contractul, respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Termenul de 48 de luni se calculează însă de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate.
Astfel, termenul de 48 de luni a început să curgă de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010, prin actul adițional nr. 4294/28.12.2010 părțile convenind ca perioada de valabilitate a aceluiași contract să fie prelungită până la 31.01.2011, rămânând nemodificate celelalte prevederi.
Prin urmare, nici CCM la nivel de grup de unități feroviare nu reprezintă un act juridic generator de drepturi pentru reclamant, de vreme ce a încetat să mai producă efecte la data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat.
De altfel, contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, astfel cum a fost modificat și prelungit prin actele adiționale precizate, a fost invocat de către reclamant în mod formal, din conținutul art. 9 alin. 4 lit. c din actul adițional nr. 370/20.06.2008, rezultând că salariul de bază minim brut la nivel de grup de unități, valabil de la 01.07.2008 pentru un program de lucru complet este de 570 lei, deci sub valoarea pretinsă de reclamant.
Pretențiile reclamantului nu se justifică nici din perspectiva teoriei dreptului câștigat.
Sentința nr.15 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, obligă angajatorul la plata diferențelor salariale potrivit salariului minim 700 lei pentru o perioadă anterioară decât cea dedusă judecății, respectiv 15.06.2009 – 31.12.2010, în baza CCM la nivel de ramură.
Instanța de judecată nu a statuat irevocabil asupra obligației angajatorului de a stabili, pe viitor, salariul reclamantului în raport de salariul de bază minim brut 700 lei, reclamantul câștigând acest drept doar pe perioada de timp în care CCM la nivel de ramură transporturi în baza căruia a fost recunoscut era în vigoare.
Nici susținerea referitoare la faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 38 Codul muncii nu poate fi primită, deoarece textul prevede că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, neputând fi extins și la drepturi de natură contractuală asupra cărora părțile sunt libere să negocieze.
In concluzie, singurul contract colectiv de muncă în vigoare și aplicabil este contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, preluarea acelor dispoziții din CCM la nivel superior privitoare la valoarea salariului minim brut de 700 lei, nemaiavând caracter imperativ pentru angajator, în sensul dispozițiilor art. 238 din C. muncii, părțile fiind libere să negocieze drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă superior, ajuns la termen.
Schimbarea sentinței nu se justifică nici din perspectiva prevederilor HG nr. 1193/24.11.2010 și HG nr. 1225/14.12.2011.
Astfel, potrivit art. 1 din HG 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, la alin. 2 al textului fiind prevăzut că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Referitor la anul 2012, HG nr.1225/2011 prevede că salariul de bază corespunzător clasei de salarizare trebuia calculat la salariul de bază minim brut de 700 lei lunar.
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă, cu claritate, că statul garantează în plată fiecărui salariat un salariu minim brut care să fie respectat de către angajatori, pentru un program complet de lucru, salariul ce poate fi acordat unui angajat cu contract individual de muncă neputând fi coborât sub valorile finale indicate de cele două acte normative.
În cauză, nu i se poate imputa angajatorului intimat nerespectarea acestei obligații legale, prin contractele colective de muncă la nivel de unitate fiind stabilită o altă formulă de calcul a salariului de bază, ce pornește de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare si care asigură apelantului un salariu de bază brut negociat superior salariului minim brut garantat pe țară, de cele două acte normative.
În nici un caz textele legale evocate nu permit aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate asupra valorii de referință prevăzută de HG 1193/2010 și HG nr. 1225/14.12.2011, aceasta neavând corespondent în salariul de bază corespunzător clasei 1 de salarizare din formula de calcul prevăzută de CCM.
Constatând că instanța anterioară a respectat limitele învestirii și a apreciat în mod corect că reclamantul nu este îndreptățit la diferențele salariale pretinse, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelant C. C., domiciliat în comuna O., ., împotriva sentinței civile nr.973/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.N.T.F.C. "C. CĂLĂTORI" S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2014.
Președinte, M. L. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
16.12.2014
Red.jud.I.M.
4ex/G.L.
J.F.C.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 817/2014.... → |
|---|
