Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 17-06-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 9074/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2573/2014
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
******
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI TÂRGU JIU, împotriva sentinței civile nr. 525 din 11 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant ȘIȘIROI R. și intimatul pârât C. NAȚIONAL S. HARET, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care instanța apreciind cauza în stare de soluționare a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 06.12.2013, sub nr._, reclamantul Șișiroi R. a chemat în judecată pârâții C. Național „S. Haret” Tg.J. și C. L. Tg.J., solicitând instanței obligarea pârâtului la reîncadrarea salarială pentru perioada 01.09._11, în temeiul dispozițiilor Legii 330/2009, având în vedere drepturile salariale cuvenite potrivit Legii 221/2008, conform sentinței 1487/19.04.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, precum și obligarea pârâtului C. Național „S. Haret” Tg-J. să-i plătească diferențele dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele efectiv încasate începând cu data de 01.09.2010 și până la data de 13.05.2011, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, precum și obligarea pârâtului C. L. Tg-J. să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi salariale.
Prin sentința civilă nr. 525 din 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Tg.J., invocată de C. L. Tg.J..
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei septembrie 2010 – octombrie 2010 invocată din oficiu și, în consecință, s-a respins acțiunea cu privire la pretențiile menționate, fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Șișiroi R., în contradictoriu cu pârâții C. Național „ S. Haret” Tg.J. și C. L. Tg. J..
A fost obligat pârâtul C. Național „S. Haret ” Tg. J. să emită o nouă decizie de reîncadrare a reclamantului începând cu data de 01.11.2010 și până la data de 13.05.2011, care să aibă în vedere drepturile cuvenite în baza Legii nr.330/2009, Legii 284/2010 și Legii 285/2010, coroborate cu Legea 221/2008.
A fost obligat pârâtul C. Național „S. Haret” Tg. J. să calculeze si să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele deja acordate pentru perioada 01.11.2010 – 13.05.2011, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul C. L. Tg. J. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorj a constatat și reținut următoarele aspecte:
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, a analizat cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Tg.J., invocata de acest pârât.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
Reclamantul, în calitate de profesor, prin cererea formulată, a chemat în judecată pârâtul C. L. Tg.J. pentru ca acesta sa fie obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului in urma aplicării Legii nr.221/2008, pentru perioada 01.09._11.
In acest sens s-a reținut că, în baza art.13 din O.U.G. nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în H.G. nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din H.G. nr. 2192/30.11.2004 privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995 prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În conformitate cu disp. art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, și, în baza art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Prin Legea educației naționale nr.1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.02.2011, s-a abrogat Legea 84/1995 .
Conform prevederilor art. 104 alin. 2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Așadar, consiliul local este cel în măsura sa aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ, deci excepția lipsei calității procesuale a Consiliului L. Tg.J., invocată de acesta, s-a respins.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei septembrie 2010 – octombrie 2010, invocata din oficiu, instanța a reținut că potrivit art.166 din Codul muncii (în forma în vigoare până la data de 30 aprilie 2011), respectiv art. 171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate. Aceeași regulă privind prescripția dreptului la acțiune in cazul solicitării unor drepturi salariale este prevăzută de art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii in forma in vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii republicat.
Data la care erau datorate drepturile salariale reclamantului este data la care angajatorul avea obligația de a plăti salariul.
Potrivit anexei la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.86/2005,data plății salariilor pentru angajații din cadrul Ministerului Educației Naționale si a instituțiilor publice subordonate este data de 14 a lunii următoare celei pentru care se plătește salariul.
Pretențiile reclamantului sunt solicitate începând cu data de 01.09.2010, iar acțiunea a fost introdusa la data de 06.12.2013, astfel că, pentru drepturile aferente perioadei septembrie 2010 – octombrie 2010, dreptul la acțiune este prescris.
In consecință, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile reclamantului aferente perioadei septembrie 2010 – octombrie 2010, invocata din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul s-a pensionat la data de 01.09.2010 conform înscrierilor din carnetul de muncă (filele 6-11 din dosar) și este și în prezent cadru didactic al unității școlare pârâte, C. Național „ S. Haret” Tg. J. ca profesor încadrat cu normă parțială conform adeverinței 1500/05.12.2013 (fila 5 din dosar).
Ordonanța de Guvern nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008 a stabilit valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000, utilizat ca valoare de referință pentru stabilirea drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământ menționat în anexele nr. 1.2, 2 și 3 ale ordonanței.
De la data de 1 ianuarie 2010, potrivit art. 30 alin.3 din Legea nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător transelor de vechime în muncă si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. De asemenea, art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 prevedea că personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor cu personalul din luna decembrie 2009.
Prin Decizia nr.11/2012, obligatorie pentru instanțele judecătorești în ceea ce privește problemele de drept dezlegate, potrivit dispozițiilor art. 330 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: „(...) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar si ale art.30 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat in funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, aprobata cu modificări prin Legea nr.221/2008,,. Deci, personalului didactic i s-au recunoscut drepturile rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008, si după data de 01.01.2010.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin Legea nr.285/2010. Dispozițiile art.1 alin.2 din acest act normativ prevăd că, de la data de 1 ianuarie 2011, se va acorda salariul brut, sporurile aferente și celelalte elemente care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, majorate cu 15%. De asemenea, dispozițiile art.1 alin.3 din Legea nr.285/2010 prevăd modalitatea de stabilire a cuantumului brut al drepturilor salariale, statuând în acest sens că la calculul drepturilor salariale se va tine seama de gradul, treapta profesională, vechimea in munca, vechimea in funcție sau, după caz, in specialitate, dobândite in condițiile legii, până la data de 31 decembrie 2010.Deci, drepturile salariale ale reclamantului cuvenite in luna decembrie 2009 se mențineau si după data de 1 ianuarie 2011.
Astfel, la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului, începând cu data de 01.11.2010 și până la data 13.05.2011, trebuia sa se tina seama si de drepturile rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008.
Potrivit prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar, conform prevederilor art. 269 din Legea 53/2003 – Codul muncii, respectiv art. 253 din Codul muncii republicat, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care aceasta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
S-a mai retinut că, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii (în forma în vigoare anterior datei de 30 aprilie 2011), respectiv art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, se impune actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății, pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea valorii drepturilor bănești datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligat pârâta C. Național „ S. Haret ”să emită o nouă decizie de reîncadrare a reclamantului, începând cu data de 01.11.2010 și până la data de 13.05.2011, în temeiul dispozițiilor Legii 330/2009, Legii 284/2010 și Legii 285/2010, având în vedere drepturile salariale cuvenite potrivit Legii 221/2008; a obligat unitatea școlară să calculeze si să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele deja acordate pentru perioada 01.11.2010 – 13.05.2011, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și a obligat C. L. Tg. J. la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI TÂRGU JIU, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 - (1) „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
S-a precizat că, C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg și din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, a menționat apelantul, C. local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță, unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora."
În același sens, erau și prevederile legislației anterioare și anume: Conform art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Potrivit acestor prevederi legale, C. local are rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ. În condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și sporurile cerute de reclamant, C. local le distribuie către acesta în același cuantum.
Mai mult, conform art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Din prevederile de mai sus, apelantul consideră că obligația de alocare revine fiecărei unități de învățământ, C. local distribuind aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, menționează apelantul, C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu-i incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, arată apelantul, C. L. al Municipiului Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură, etc.
S-a mai precizat că, nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a mai arătat, nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și instituția apelantului, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, a arătat instanței de judecată imposibilitatea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și era conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum erau ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilea la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995.
În raport de normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar erau: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ avea obligația să-și întocmească bugetul propriu (art.8).
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezentau autorității administrației publice locale în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale (art. 16 ). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartiza sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunica bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate ( art.18 ).
Și în Legea nr. 1/2011 se regăsesc dispoziții similare. Astfel potrivit art. 104 - (1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale; (2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora; (5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Art. 110 - (1) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de către fiecare unitate de învățământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se aprobă și se execută conform legii.
De asemenea, HG. Nr. 1395/2010, prevede că finanțarea cheltuielilor cu salariile stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar. (2)Standardele de cost pe elev/preșcolar se determină, pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul de elevi, de limba de predare, de alți indicatori specifici de învățământ și de mediul urban/rural. (3) Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Din toate aceste prevederi legale, reiese că apelantul are atribuții în ce privește finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Față de aceste considerente, se constată că apelul declarat de pârât este nefondat și se va respinge în baza art.480 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI TÂRGU JIU, împotriva sentinței civile nr. 525 din 11 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant ȘIȘIROI R. și intimatul pârât C. NAȚIONAL S. HARET.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2014.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L. M. L./23.06.2014
Tehnored. N.A./5 ex.
J. f. E. G.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 817/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 17-09-2014,... → |
|---|
