Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4879/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4879/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 17211/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4879/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelant U. D. C., cu sediul în C., ., nr. 13, județul D. și apelant M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, . nr.28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2611/30.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. C., cu domiciliul în localitatea Dr.Tr.S., . nr 3, . 1, . și domiciliul ales pentru comunicare la Cabinet Avocat – Acrivopol B. din C.,. 121,județul D., și intimat M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în localitatea București, ., sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile sunt declarate și motivate în termenul legal, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, reține pricina spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 2611/30.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în localitatea București, ., sector 5 și, în consecință respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale, ca neîntemeiată.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2010 – 23.12.2013, astfel că va respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2010 – 23.12.2013.
S-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității dreptului la acțiune.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamant C. C. cu domiciliul în localitatea Dr.Tr.S., . nr 3, . 1, . și domiciliul ales pentru comunicare la Cabinet Avocat – Acrivopol B. din C.,. 121,județul D., în contradictoriu cu pârât U. D. C., cu sediul în C., ., nr. 13, județul D.,pârât M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, . nr 28-30, sector 1, pârât M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București,., sector 5.
S-a obligat pârâții unitatea școlară și M. Educației Naționale să calculeze și să plătească reclamantului, proporțional cu activitatea desfășurată, diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, începând cu 24.12.2010 până la 13.05.2011 sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective.
S-a obligat unitatea școlară pârâtă să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidența REVISAL, cu privire la salariul astfel cuvenit și calculat.
S-a obligat pârâtele unitatea școlară și M. Educației Naționale să plătească reclamantului 150 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a admis-o constatând că este întemeiată, deoarece între minister si cadrele didactice nu există raporturi juridice de muncă și nu există obligația acestui pârât cu privire la calculul și plata drepturilor salariale ori la efectuarea mențiunilor în evidența Revisal.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a respins-o, deoarece acest minister are calitatea de ordonator principal de credite, cu atribuții în dimensionarea cheltuielilor de personal din învățământul universitar de stat; chiar dacă instituțiile de învățământ superior stabilesc bugetele de venituri și cheltuieli, acestea sunt supuse aprobării Ministerului Educației și, prin urmare, se justifică legitimitatea sa procesuală pasivă în cauză.
În ce privește excepția tardivității cererii, instanța a reținut că este o excepție de procedură, sancțiunea care intervine în cazul nerespectării unui termen procedural, conform art. 185, alin. 1, teza I C.p.c., fiind decăderea.
Deși pârâta U. din C. a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, temeiurile de drept invocate în sprijinul excepției reglementează de fapt prescripția ca sancțiune ce intervine în cazul neexecutării în termenul de 3 ani în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor ( art. 171, alin. 1 din Codul muncii), respectiv în cazul neformulării cererii în vederea soluționării unui conflict de muncă în termen de 3 ani, de la data nașterii dreptului la acțiune ( art. 268, alin. 1, lit. c din Codul muncii).
Cum, în speță, termenul de 3 ani în care poate fi introdusă acțiunea având ca obiect drepturi salariale neacordate este un termen de prescripție, termen reglementat de art. 268, alin. 1, litera c din Codul muncii, instanța a respins excepția tardivității formulării acțiunii, ca neîntemeiată.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, s-a reținut că acțiunea ce vizează calculul și plata drepturilor salariale pretinse de reclamantă pe o perioadă începând cu data de 01.01.2010 se situează în afara termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului, prevăzut de dispozițiile art. 268 alin.1 lit.c din Codul muncii, iar față de data formulării cererii, 24.12.2013, se constată prescris dreptul material la acțiune referitor la drepturile salariale aferente perioadei 01.01._10, cu consecința respingerii acțiunii pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei s-a constatat:
Reclamantul este salariat al unității de învățământ pârâte, în calitate de personal didactic auxiliar.
La data de 01.01.2010, unitatea a procedat la reîncadrarea întregului personal, inclusiv a reclamantei, reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta / aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă prin aplicarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:
"Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de conținutul normei citate a rezultat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege ( fapt consfințit și prin hotărârile pronunțate de instanțe referitoare la legea 221/2008).
În consecință, nu s-a pus problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare Ia salariile de bază ale acestora Ia aceeași dată de referință.
În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, s-a apreciat că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de următoarele argumente:
Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituțională a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca act normativ modificator al Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii.
Aprecierile Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională; nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.
Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire la unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.
În consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Mai mult, drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, s-a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De menționat că în acest sens s-a pronunțat ICCJ prin Decizia 11/2012 privind recursul in interesul legii care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008.
În ce privește salariile pentru anul 2011 instanța a reținut că au continuat să fie calculate greșit deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel potrivit art. 1 din legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum s-a arătat fuseseră greșit stabilite.
Începând cu 13.05.2011 a intrat însă în vigoare legea 63/2001 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
D. acest considerent drepturile solicitate vor fi acordate până la 13.05.2011.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor în registrul REVISAL, această obligație este stabilită în sarcina angajatorului prin HG nr.500/ 2011 privind registrul general de evidență a salariaților(Art. 4) potrivit căruia:
"1) Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează:
a)la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză;
b)elementul prevăzut la art. 3 alin. (2) lit. g) se completează și pentru contractele individuale de muncă deja înregistrate, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;
c)elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. h) se înregistrează în registru în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data suspendării;
d)elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. i) se înregistrează în registru la data încetării contractului individual de muncă/la data luării la cunoștință a evenimentului ce a determinat, în condițiile legii, încetarea contractului individual de muncă;
e)pentru salariații detașați, angajatorul de bază completează perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea, anterior începerii detașării.
(2)Orice modificare a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), c)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 de zile lucrătoare prevăzut la art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, republicată. Excepție fac situațiile în care modificările se produc ca urmare a unei hotărâri judecătorești sau ca efect al unui act normativ când înregistrarea în registru se face în ziua în care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoștință de conținutul acestora.
D. fiind faptul că este o obligație ce derivă din hotărâre judecătorească, în aplicarea art.4 alin 2 teza a IIa, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga U. din C. să facă mențiunile în registrul salariaților cu privire la drepturile salariale cuvenite reclamantului în baza prezentei hotărâri.
Față de cele arătate mai sus, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții U. din C. și M. Educației Naționale să calculeze și să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, pentru perioada 24.12._11, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamant, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
A obliga pârâta U. C. să facă mențiunile în registrul Revisal cu privire la drepturile salariale cuvenite reclamantului în baza prezentei hotărâri.
Conform prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta U. din C. și pârâtul M. Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta U. din C.:
Instanța de fond, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice nu a ținut cont de legislația aplicabilă speței. Potrivit Lg. 500/2002 și HG 208/2005, HG 34/2009 coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Se apreciază că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă rezultând tocmai din atribuțiile acestui minister la nivelul întregului stat privind bugetul statului și alocarea sumelor necesare ordonatorilor principali de credite și instituțiilor din subordine atât în ceea ce privește necesarul curent pentru desfășurarea activității cât mai ales în ceea ce privește alocarea de credite necesare plății sumelor stabilite prin titluri executorii, în acest sens concluzionându-se că apelul este admisibil întrucât instanța de fond a greșit admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Al doilea motiv se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond a acordat reclamantului diferența de drepturi pe perioada 01.12._11.
Se invocă dec. ÎCCJ nr. 11/2012 pronunțată în recurs în interesul legii.
Se apreciază că instanța poate acorda reclamantului doar drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor salariale doar pentru perioada 01 ian._10 și nu până la . legii 63/2011 încălcându-se astfel decizia mai sus menționată, în cuprinsul acesteia menționându-se că personalul didactic din învățământ trebuie să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor salariale stabilite prin OG 15/2008, aprobată cu modificări prin Lg.221/2008 și în acest sens apelul este admisibil.
În ultimul motiv de apel se susține faptul că instanța de fond a încălcat legea prin obligarea acestei instituții de a efectua mențiunile în registrul Revisal.
Se apreciază că evidențierea acestor mențiuni se poate realiza legal doar la momentul plății către persoana în cauză a ultimei tranșe din drepturile salariale stabilite prin titlul executoriu.
Se invocă dispoz. OUG 71/2009, Lg.230/2011 și OUG 92/2012.
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe prev. art. 466 C.P.Civilă.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate iar pe fond respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală.
Apelantul pârât M. Educației Naționale ( fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) critică soluția instanței de fond, în sensul dezlegării date excepției lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are raporturi juridice de muncă cu cadrele didactice, Legea nr. 1/2011 indicând faptul că are calitate de angajator instituția de învățământ superior.
Se mai învederează faptul că nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat, finanțarea de bază acordându-se sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. Educației Naționale să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept invocă dispoz. art.466 C.pr.civilă, Lg. 84/1995, și Lg. 53/2003.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză constată că apelurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Cât privește apelul pârâtei U. din C. se constată că prima critică vizează doar data până la care au fost stabilite a fi acordate diferențele de drepturi salariale – 13.05.2011, în loc de 31. 12.2010, necontestindu-se prin urmare îndreptățirea reclamantului la plata acestor drepturi, ci doar perioada mai mare de stabilirea acestor drepturi ce contravine în opinia recurentei deciziei nr. 11/2012 a ÎCCJ.
Este adevărat că prin decizia 11/2012 a ÎCCJ privind recursul in interesul legii s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008.
Totodată salariile pentru anul 2011, corect a arătat instanța de fond că au continuat să fie calculate greșit, deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel potrivit art. 1 din legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Începând cu 13.05.201 a intrat însă în vigoare legea nr. 63/2001 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
Față de cele expuse, drepturile solicitate trebuie acordate până la data de 13.05.2011.
Prin urmare, această critică este nefondată.
Cea de-a doua critică privind faptul că Ministerul Finanțelor Publice ar avea calitate procesuală pasivă și ca atare în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a acestui minister, este de asemenea neîntemeiată.
Curtea reține că obiectul acțiunii l-a constituit plata unor drepturi salariale, decurgând din contractul individual de muncă și deci calitate procesuală pasivă nu pot avea decât părțile acestui contract și anume salariatul și angajatorul, precum și ordonatorul de credite.
M. Finanțelor nu are nici una din aceste calități și, deci, nu poate avea nici calitate procesuală pasivă în cauză.
Așa cum a arătat instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, de către parlament, rectificarea bugetară urmând aceeași procedură, conform principiului simetriei actelor juridice.
De asemenea, potrivit art. 28 din același act normativ, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legilor bugetare pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și rolul de administrator al bugetului statului prin repartizarea sumelor către ordonatorii principali de credite, neavând atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat.
D. această perspectivă, critica apelantei sub acest aspect este nefondată.
Ultima critică vizând nemultumirea apelantei cu privire la obligarea sa de a efectua mențiunile corespunzătoare în evidența REVISAL este de asemenea nefondată, instanța făcând o corectă aplicare a dispoz. art. 6 și urm. din HG 500/2011 și privind raportul general de evidență a salariaților și a art. 34 și 40 Codul muncii.
Oricum, Curtea constată că instanța de fond nu a stabilit o dată fixă, un termen pentru efectuarea mențiunilor în REVISAL, un termen de executare propriu-zis, ci în condițiile legii, ulterior plăților ( eșalonat), urmând să se efectueze aceste înscrieri.
Tribunalul a obligat în mod generic să se facă aceste înscrieri în REVISAL nestabilind o dată, un termen și o modalitate în acest sens, iar criticile Universității din C. privesc lipsa calității procesuale pasive în acest caz.
Prin urmare, apelul promovat de către pârâta U. din C. este nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de M. EDUCATIEI NAȚIONALE, Curtea constată că acesta nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator, ci în virtutea atribuțiilor sale privind finanțarea învățământului universitar de stat și aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de învățământ superior de stat.
Edificatoare sunt în acest sens atât dispozițiile din Legea nr. 84/1995 invocate de recurent, aplicabile în cauză până la data intrării în vigoare a Legii nr.1/2011, care a abrogat expres această lege, cât și disp. art.223 din Legea nr.1/2011.
Astfel potrivit art. 169 - (1) din Legea nr.84/1995, finanțarea învățământului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puțin 4% din produsul intern brut. (2) Sistemul de finanțare a învățământului asigură descentralizarea gestionării fondurilor și permite implicarea comunităților locale în alocarea de resurse financiare suplimentare pentru învățământ. (3) Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice. Veniturile obținute din aceste surse se gestionează și se utilizează integral la nivelul instituției, fără vărsăminte la bugetul de stat și fără afectarea alocațiilor de la bugetul de stat.
(4) Fondurile alocate învățământului se repartizează instituțiilor de învățământ superior și inspectoratelor școlare. Inspectoratele școlare distribuie fondurile primite fiecărei unități de învățământ din teritoriu prin ordonatorii terțiari de credite subordonați. Pentru alocarea de fonduri către instituțiile de învățământ superior de stat, ministrul învățământului ia în considerare propunerile avansate de Consiliul Național de Finanțare a Învățământului Superior, care funcționează cu statut consultativ, în special pentru finanțarea externă. Consiliul Național de Finanțare a Învățământului Superior formulează și propuneri privitoare la criteriile și mecanismele de acordare a burselor și a altor forme de sprijin financiar.
Dispozițiile art.169 alin.4 din lege, reglementează așadar atribuția recurentului prin ministrul învățământului în alocarea fondurilor către instituțiile de învățământ superior.
Împrejurarea că instituțiile de învățământ superior au autonomie, nu constituie un argument în susținerea acestei excepții invocate de recurent întrucât, disp. art.92 din Legea nr.84/1995 prevăd că în plan financiar, autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare a fondurilor alocate de la bugetul public național sau provenite din alte surse potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu M. Învățământului.
Potrivit dispozițiilor alin.1 din Legea nr.1/2011, instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii. (2) Veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe bază de contract, pentru finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară, realizarea de obiective de investiții, fonduri alocate pe bază competițională pentru dezvoltare instituțională, fonduri alocate pe bază competițională pentru incluziune, burse și protecția socială a studenților, precum și din venituri proprii, dobânzi, donații, sponsorizări și taxe percepute în condițiile legii de la persoane fizice și juridice, române sau străine, și din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare.
Aceste dispoziții coroborate cu cele ale art.20 și 21 din Legea nr.500/2002 conferă recurentului calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
HG nr.536/2011, act normativ invocat de asemenea de recurent în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, reglementează expres la art.5 alin.1 atribuțiile recurentului, însă la alin.2 se menționează că acesta exercită și atribuțiile prev. în Legea nr.1/2011, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 Cod pr. civ. se vor respinge ca nefondate, ambele apeluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelant U. D. C., cu sediul în C., ., nr. 13, județul D. și apelant M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, . nr.28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2611/30.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. C., cu domiciliul în localitatea Dr.Tr.S., . nr 3, . 1, . și domiciliul ales pentru comunicare la Cabinet Avocat – Acrivopol B. din C.,. 121,județul D., și intimat M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în localitatea București, ., sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2014.
Președinte, M. L. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M.
6ex/G.L.
J.F.R.S.G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
