Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 667/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 667/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 10335/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 667/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător M. C. –Președinte Instanță
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. M. S., cu domiciliul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 7721/04.12.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. „D. FILISANU” cu sediul în orașul Filiași ., județul D., având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, apelul a fost declarat în afara termenului legal.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității apelului și lasă cauza în pronunțare cu privire la această excepție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.7721 de la 04.12.2013 a admis cererea formulată de reclamantul S. M. S., domiciliat în municipiul C., ., județul D., având CNP:_, împotriva pârâtului L. T. "D. FILISANU", cu sediul în Orașul Filiași, ., județul D., a obligat pârâtul L. T. „D. FILISANU" să plătească reclamantului, dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr.4364/2013 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data formulării prezentei cereri și până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul unității școlare pârâte, calitate în care a solicitat în instanță obligarea pârâtei la plata unor drepturi cuvenite și neacordate.
Prin sentința civilă nr.4364/15.05.2013 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea reclamantului, s-a dispus obligarea unității școlare pârâte să calculeze acestuia, drepturile rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 și să-i plătească diferențele salariale dintre drepturile efectiv încasate și cele cuvenite conform prevederilor Legii 221/2008 de aprobare a OG nr.15/2008, pentru perioada 01.01._11, sume reactualizate in raport de data flecarei scadente lunare până la data plații efective.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să plătească dobânda legală aferentă drepturilor bănești stabilite prin sentința civilă nr.4364/2013 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ începând cu data nașterii dreptului și până la stingerea efectivă a creanțelor.
Conform art. 166 alin.4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamantă. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare .
Instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamantei, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art.1531 NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Având în vedere dispozițiile art.278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil (respectiv art. 1530 și urm. din NCC).
Prin urmare, daunele interese datorate salariatei reclamante constau în dobânda legală, care curge de la data punerii în întârziere, adică de la data formulării cererii de chemare în judecată de acordare a dobânzii.
În consecință, pentru motivele expuse, instanța a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta unitatea școlară să plătească reclamantului dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile irevocabile nr.4364/2013 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data formulării prezentei cereri și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. M. S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului la calcularea și plata dobânzii legale aferente sentinței nr.4364/2013 pronunțată în dosarul nr._/63/2013 de Tribunalul D., începând cu data nașterii dreptului și până la stingerea efectivă a creanțelor stabilite prin această sentință.
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la calcularea și plata dobânzii legale aferentă sentinței pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, începând cu data nașterii dreptului și până la stingerea efectivă a creanțelor.
Potrivit Hotărârea Curții (camera a treia) din 18 aprilie 2013, a Curții Europene de Justiție de la Luxemburg, pronunțată în cauza C-565/11 (I.), dobânda legală pentru taxa de poluare este datorată de la data plății acesteia ( data nașterii dreptului) și până la data restituirii efective a acesteia.
In raport de obiectul acțiunii formulate, și anume obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale pentru executarea cu întârziere a unor hotărâri judecătorești, sentința pronunțată de tribunal este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ., în privința stabilirii datei de la care s-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la sumele de bani neachitate, stabilite prin sentința civilă nr.8871/2012 pronunțată de Tribunalul D. Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012.
De regulă, o obligație stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie de debitor, în caz contrar putându-se recurge la executare silită, potrivit art. 371" și urm. din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, în principiu, o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare numai dacă a rămas definitivă ori a devenit irevocabilă și a fost urmată de procedura învestirii cu formulă executorie, învestirea fiind necesară pentru a se conferi hotărârii judecătorești forța executorie. Hotărârea executorie de drept constituie prin ea însăși titlu executoriu, astfel că, prin voința legiuitorului, o asemenea hotărâre poate fi pusă în executare din momentul pronunțării.
Caracterul exigibil al unei creanțe este dat de momentul la care creditorul unei obligații poate cere în mod legal debitorului executarea obligației sale.
Astfel, este evident faptul că o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească devine exigibil numai în momentul în care hotărârea devine executorie fie prin învestirea cu formulă executorie, fie prin recunoașterea caracterului executoriu prin lege, exigibilitatea fiind astfel confirmată prin conferire caracterului executoriu hotărârii judecătorești.
Art. 3712 alin.2 și 3 Cod pr.civilă permite organului de executare, la cererea creditorului, într-o procedură necontencioasă, să actualizeze valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, atât în situația în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități, sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul, cât și în situația în care titlul nu conține nici un fel de mențiune, nefiind acordate, cum este cazul în speță. În această din urmă situație, potrivit art. 3712 alin .3 Cod pr.civilă, în cazul în care prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, iar acesta nici nu cuprinde vreun criteriu în baza căruia creanța săpoată fi actualizată, organul de executare va proceda la actualizarea creanței în funcție de rata inflației.
Textul sus citat are ca premisă existența unei întârzieri în executarea unei hotărâri judecătorești, întârziere ce, în mod evident, creează creditorului un prejudiciu care trebuie reparat. Această obligație de reparare a prejudiciului datorat executării cu întârziere este specifică materiei executării unei hotărâri judecătorești, nefiind aplicabile regulile din materie contractuală potrivit cărora este necesară punerea în întârziere a debitorului pentru ca acesta să datoreze despăgubiri în forma sus menționată.
Altfel spus, executarea unor creanțe rezultate dintr-o hotărâre judecătorească nu este supusă punerii în întârziere, însăși hotărârea ținând loc de notificare.
Mergând pe ideea admisibilității cumulului dobânzii legale cu rata inflației, această nouă acțiune în repararea prejudiciului, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitată în termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, termen ce începe să curgă de la data când hotărârea judecătoreasca constituie, potrivit legii, titlu executoriu, respectiv de la data pronunțării de către prima instanță, în materia litigiilor de munca.
Pe de altă parte, cum plata unei sume de bani poate avea efect întrerupător de prescripție doar în condițiile în care este voluntară și se referă la chiar debitul pretins prin cererea de chemare în judecată, nu se poate aprecia că în cauză termenul de prescripție al acestei noi acțiuni a fost întrerupt prin achitarea sumelor prevăzute în titlurile executorii inițiale, fiind vorba despre o altă prescripție și anume cea a executării.
Această din urmă cerere nu poate constitui o formă prin care debitorii sunt puși în întârziere, căci necesitatea existenței acestei manifestări de voință este cerută doar în materie contractuală, răspunderea civilă contractuală, condițiile angajării acesteia, respectiv acordarea de despăgubiri fiind reglementate de Codul Civil la efectelor obligațiilor, respectiv în cadrul art.1073-1090.
Astfel fiind, cu respectarea regulilor privind termenul de prescripție, dobânda legală pentru executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești poate fi solicitată și acordată chiar la data când aceasta era executorie, respectiv de la data pronunțării de câtre prima instanță în cadrul litigiilor de muncă, nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului.
De altfel, inexistența acestei condiții se deduce din chiar disp. art. 371J alin. 3 Cod pr.civilă care permit organului de executare, în cazul în care prin hotărâre nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, aceasta cuprinde suficiente criterii, să procedeze la actualizarea creanței la simpla cerere a creditorului și fără a fi necesară încunoștințarea în vreun fel a debitorului în privința căruia se presupune că are cunoștință de conținutul titlului executoriu și de obligativitatea respectării sale.
Dispozițiile din Codul Muncii permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului și în consecință sunt aplicabile dispozițiile art.1088 din Codul Civil (respectiv art. 1530 si următoarele din NCC).
Prin urmare, daunele interese constau în dobânda legală, care curge de drept, fără punere în întârziere, de ladata scadenței drepturilor salariale, potrivit contractului de muncă, întrucât obligația de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită în contractul de muncă.
Astfel, dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâtul fiind în întârziere conform art.1079 (1523 NCC) cod civil și 161 Codul Muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
In drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466-482 C..
La termenul din data de 06.03.2014 Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivități introducerii apelului declarat de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, asupra excepției tardivității introducerii apelului, invocată din oficiu, care va fi analizată cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, Curtea reține următoarele.
Potrivit prevederilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 și 186 din Noul Cod proc. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelantul a primit sentința primei instanțe la data de 16.12.2013, conform dovezii de comunicare aflată la fila 25 din dosarul de fond, astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de apel, calculat potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 pct. 2, alin. 2 NCPC, a expirat la 30.12.2013.
În condițiile în care cererea de apel a fost depusă la data de 13.01.2014, conform ștampilei aplicate pe plicul în care a fost expediată, iar apelantul nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința ei, Curtea, urmează să admită excepția tardivității și, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, să respingă apelul ca tardiv formulat.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele de nelegalitate care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 din Noul Cod proc. civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv, apelul declarat de reclamantul S. M. S., cu domiciliul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 7721/04.12.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. „D. F.”, cu sediul în Filiași, ., județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. S. O. |
12.03.2014
Red.jud.M.C.
4 ex/AS
j.f.D.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 479/2014.... → |
|---|
