Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1238/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1238/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 6876/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1238/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător O. C. G.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. T. REGIONALA CF C. PENTRU MEMBRII DE SINDICAT C. G., G. I., S. M., STEVIE I. R., CHIVARAN V. C., cu domiciliul ales în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 6359/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. N. DE CAI FERATE CFR SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și C. N. DE CAI FERATE CFR SA - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOTARE, INTRETINERE SI REPARTII, cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelantul reclamant, avocat G. A. F., iar pentru intimatele pârâte, consilier juridic B. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, reprezentantul apelantului reclamant, depune la dosar în original și în copie, cereri formulate de reclamanți, privind renunțarea la judecarea capetelor de cerere privind salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010.
Consilier juridic B. T., pentru intimate, precizează că, nu se opune, după care, Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Avocat G. A. F., pentru reclamantul S. T. - REGIONALA CF C. PENTRU MEMBRII DE SINDICAT, solicită să se ia act de cererile de renunțare formulate în nume propriu de apelanții reclamanți, iar pe fondul cauzei, pune concluzii de admitere a apelului și anularea sentinței Tribunalului D., conform motivelor formulate, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic B. T., pentru intimatele pârâte, solicită respingerea apelului ca nefondat, conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr. 6359/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins acțiunea precizată formulata de reclamantul S. T.- REGIONALA CF C., pentru C. G., G. I., S. M., Ș. I.-R., C. V.-C., in contradictoriu cu parații C. N. de Cai Ferate CFR SA și C. Naționala de Cai Ferate CFR SA-Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Intretinere si Reparatii C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția invocata de parata, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere privind acordarea salariului suplimentar pe anul 2009, având în vedere data depunerii acțiunii la instanță – 01.04.2013, instanta a respins-o deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 al. 1 lit. c codul muncii, potrivit cărora, pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen în limita căruia a fost formulată acțiunea, întrucât conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură (art. 43), salariul suplimentar aferent anului 2009 se plătea până la finele primului semestru al anului următor și anume 30.06.2010.
Cu privire la cererea de renunțare la judecata unor capete de cerere, s-a retinut ca este formulată si semnata de către avocat, pentru sindicat, insă sindicatul nu face dovada, la rândul său, că a primit împuternicire autentica în acest sens de la salariați.
În temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, sindicatul are chiar calitate procesuală activă, iar nu numai o calitate de mandatar (alin.3), însă în temeiul unei împuterniciri scrise din partea salariatului (alin.2). Dacă la exercitarea dreptului la instanță este necesară dovadă scrisă, având în vedere și principiul simetriei formelor, la renunțarea la judecată, act de dispoziție cu efecte energice, se impune prezentarea unui înscris prin are salariatul își manifestă acordul în acest sens.
Mai mult, dispozitiile art. 406 alin 2 coroborate cu dispoz. art. 85 alin 1 din NCPC stabilesc fara exceptie ca cererea de renuntare se face personal sau prin mandatar, cu procura speciala, iar daca actul procesual se face prin reprezentant conventional - cum este cazul sindicatului, acesta are nevoie de o procura speciala, cea prevăzuta la art. 85 nefiind suficienta.
În speță, avocatul reclamantului nu a făcut această dovadă scrisă (chiar și înscris sub semnătură privată din partea salariatului, pentru sindicat) a împuternicirii date pentru a efectua acest act de dispoziție.
Prin urmare, instanța a respins cererea de renunțare la judecată.
Pe fondul cauzei:
În ceea ce privește salariul suplimentar pe anul 2009 și 2010, instanța a constatat că, în conformitate cu art. 30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități s-a prevăzut acordarea unui salariu suplimentar astfel: „pentru munca desfășurata in cursul unul an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, in baza hotărârii Consiliului de Administrație, luata cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
Textul a fost preluat și de contractul colectiv încheiat la nivelul unității cu o modificare, sintagma "vor beneficia" fiind înlocuită de " poate primi" cu referire la personalul societății.
Din întregul text al art. 30 din ambele contracte colective rezultă însă o condiție pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Reclamantul pretinde că în situația diferențelor ce rezultă din cele două texte ale contractelor colective se aplică direct dispoziția din contractul colectiv la nivel de grup de unități, dispoziția din contractul aplicabil la nivel de unitate fiind inferioară .
Sub acest aspect, instanța a apreciat că potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare în perioada vizată în cererea de față) clauzele cuprinse în contractele negociate cu încălcarea dispozițiilor art. 8 din lege sunt lovite de nulitate care se constată la cererea părții interesate de către instanța competentă.
Astfel, în situația în care clauzele unui contract colectiv de muncă sunt considerate inferioare celor negociate în contractul colectiv încheiat la nivel superior, partea interesată poate cere în instanță să se constate nulitatea sa. După obținerea unei hotărâri în acest sens, trebuie demarată renegocierea clauzei, pe parcursul căreia clauzele anulate se înlocuiesc cu prevederile favorabile cuprinse în lege și/sau contractele colective de muncă, după caz.
Din coroborarea dispozițiilor prevăzute de art. 8 și art. 24 din Legea nr. 130/1990 rezultă, în opinia instanței, că doar în situația în care un anumit drept nu a fost prevăzut în contractul colectiv încheiat la nivel inferior sau nu există încheiat un astfel contract, se poate aplica direct dispoziția inclusă în contractul încheiat la nivel superior, nu și în situația în care această clauză există, dar nu este pusă în acord cu cea favorabilă salariatului. În această ultimă situație, așa cum prevede art. 24 din Legea nr. 130/1996, clauza trebuie mai întâi anulată de către instanța competentă .
Este adevărat că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 130/1996 clauzele negociate în contractele colective de muncă constituie legea părților, însă prioritate are contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate are prioritate fiind negociat de partenerii sociale conform specificului activității din fiecare unitate în parte.
În speță, partenerii sociali au negociat acordarea unui salariu suplimentar și a ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului prin inserarea unor clauze în acest sens în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Însă, tot în urma unei negocieri a ambilor parteneri sociali acordarea lor a fost condiționată de constituirea unor fonduri speciale (pentru salariul suplimentar) sau a de existența unui buget ( în cazul ajutoarelor aferente sărbătorilor menționate anterior).
În cazul ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului s-a menționat clar prin actele adiționale încheiate la contract colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate pentru anii 2009 și 2010 că nu se acordă (art. 64).
Instanța a apreciat că și aceste condiționări reprezintă "legea părților", cu atât mai mult cu cât clauzele respective puteau fi contestate în condițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996, însă nu pot fi înlocuite direct de prevederile mai favorabile conținute de contractele colective încheiate la nivel superior .
De altfel și în art. 43 alin. 3 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 " la nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere …și la al 13 - lea salariu se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia paritară din unitatea respectivă."
Ca urmare, în contextul in care pârâta nu a avut buget de venituri si cheltuieli si nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi in anii 2009, precum si plați restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., instanța de fond a considerat ca nu exista obligația plații salariului suplimentar aferent solicitat de reclamant.
Cu privire la ajutoarele materiale de Paste, C. și Ziua Feroviarului pentru anul 2010, așa cum s-a menționat și anterior, în actele adiționale încheiate la contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în 2009 și 2010 – în art. 64 – s-a convenit, că începând cu 01.01.2009 nu se mai acordă.
Așa cum s-a reținut constant în practica judiciară a tribunalului în soluționarea cererilor întemeiate pe aceleași dispoziții din contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și la nivel de ramură transporturi feroviare, în situația în care o societate economică constată că nu se poate încadra în buget și nu mai poate îndeplini obligațiile asumate prin CCM, aceasta are posibilitatea de a renegocia cu sindicatele contractele respective.
În aceste condiții, s-a constatat ca obligația pârâtei de a plați ajutoarele materiale de Paste, C. și Ziua Feroviarului nu mai exista începând cu anul 2009 .
In ceea ce priveste capetele de cerere privind plata de daune interese, constand in actualizarea sumelor pe care le solicita reclamanta si dobanda legala, si ca toate drepturile salariale solicitate sa fie calculate si platite conf art 41 alin 3, lit a din CCM Unic la nivel de ramura Transporturi pe anii 2008-2010, conform principiului de drept ,,accesorium sequitur principale", instanta le-a respins.
Pentru aceste considerente, si in raport si de practica instantei superioare, toate aceste cereri au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. T. REGIONALA CF C. PENTRU MEMBRII DE SINDICAT C. G., G. I., S. M., STEVIE I. R., CHIVARAN V. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare apelului, s-au învederat următoarele:
Referitor la respingerea cererilor de renunțare depuse în numele salariaților reprezentați, S. T. - REGIONALA CF C., prin reprezentantul ales Av. Gatejescu A. F. a menționat apelantul, faptul că salariații reclamanți au mandatat organizația sindicală în baza Legii 62/2011 să acționeze în judecată în vederea recuperării drepturilor salariile, aplicabile fiind în cauză dispozițiile art. 28 și astfelconsideră că înmod greșit instanța de fond a respins cererea de renunțare.
A menționat de asemenea apelantul că la data întocmirii procurii notariale prin care organizația sindicala era mandatată să împuternicească reprezentantul convențional să renunțe la judecata exista acordul expres al salariaților de a renunța la judecarea celor două capete de cerere menționate.
Prin prevederile CCM încheiat la nivel de grup de unități s-a creat o obligație fermă a acordării unor drepturi salariale, nu doar o posibilitate de acordare a acestora.
De asemenea, faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de Administrație al societății de acordare a acestor drepturi nu poate fi interpretat în sensul solicitat de recurentă, ca inexistența dreptului, deoarece existenta sa rezultă dinclauzele contractuale în discuție, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestora și nicidecum acordarea sau neacordarea lor.
Din modul de redactare a prevederii art.30 contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități se observă că acesta nu instituie o facultate, ci o obligație în sarcina angajatorului care este condiționată de conduita angajatorului la locul de muncă.
Apelantul susține că în speța dedusă judecății nu s-au administrat probe din care să rezulte ca reclamanta intimata nu a avut o conduită corespunzătoare la locul de muncă sau că ar fi fost sancționată în perioada de referință.
Conform dispozițiilor art. 243 Codul muncii, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parte.
Apărările apelantei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot întregi voința comună a părților reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilită a fondului de salarii.
Revenind la dispozițiile art. 243, alin.1, lit, b Codul muncii, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, impunându-se părților ca și legea, astfel că executarea obligațiilor care rezultă din acesta este prevăzută sub sancțiunea atragerii răspunderii părții care se face vinovată de neîndeplinirea acestuia.
Prin art. 40, alin.2 Codul muncii» raportat la art.155 si 243 Codul muncii și art.41, alin. 5 din constituție se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil și contractelor individuale de muncă, existența sau inexistenta resurselor financiare neputând avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.
Referitor la drepturile salariale solicitate prin acțiunea introductivă, apelantul mai învederează faptul că în data de 07.04.2011, la solicitarea societății angajatoare s-a încheiat un protocol prin care se recunoaște expres existența drepturilor aferente Premierii de Ziua Feroviarului, Primei de P., Primei de C. și Salariul Suplimentar șipropune federațiilor sindicale reprezentative o modalitate amiabila de eșalonare a plății acestor drepturi având ca scop evitarea procedurii de executare, convenție care dovedește existența dreptului fapt recunoscut de angajator.
Apelantul mai învederează faptul că în materia litigiilor de muncă în cazul conflictelor de munca derivate din nerespectarea dispozițiilor Contractelor Colective de Muncă pentru perioada când la nivelul unității intimate nu exista o reglementare proprie erau aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar care este contractul colectiv de muncă imediat superior,
In acest sens sunt aplicabile dispozițiile art. 247 Codul Muncii care stabilesc în mod expres că în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de munca, se aplică contractu1 colectiv de muncă la nivel superior.
In concluzie nu se poate susține că pentru perioada în discuție ar exista un vid contractual între părți, contractele încheiate ia nivel de grup de unități aplicându-se în conformitate cu prevederile art.11, alin.1, lit.b din Legea nr.130/1996 tuturor salariaților care pac parte din acel grup.
Referitor la salariul suplimentar pentru anul 2009 si 2010:
In conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de grup de unitați din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional până la data de 28.12.2010 se prevăd la articolul 30, paragraf (1) următoarele: "Pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații imitaților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Același lucru este stipulat și de Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010, unde, la articolul 43, paragraf (2), punctul a) se prevede: "Alte venituri sunt al 13-lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anulai precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor."
Referitor la ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010 și sărbătorilor de P. pentru anul 2010 și de asemenea, premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010):
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități dintransportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional până la data de 28.12.2010 se prevăd la articolul 71 următoarele;
"In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; (.,.).
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare;"
Apelantul solicită ca instanța să observe la paragrafele enunțate mai susexpresiile „vor primi”, „va fi acordat”, "vor mai beneficia” și „se va acorda” au un caracter imperativ neacordând angajatorului posibilitatea de a le omite.
Precizează de asemenea apelantul, că în calitate de angajator, pârâta nu i-a acordat aceste drepturi salariile, încălcând astfel prevederile art.40, alin.2, litera c) dinvechiul Cod al Muncii (valabil la acea dată), potrivit căruia: "angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
Potrivit dispozițiilor articolului 238, aliniat 1, din vechiul Cod al Muncii (valabil la acea dată), "contractele colective de muncă nupot conține clauze care să stabilească drepturi la unnivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar aliniatul 3 al aceluiași articol prevede ca la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Mai mult, în cadrul Contractului Colectiv de Munca al societății angajatoare valabil pentru perioada 2009-2010, la articolul 2, aliniat (2) este prevăzut faptul că "Părțile se obligă ca la negocierea CCM să nu susțină și să nu promoveze clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior sau prin legislație"", iar aliniatul (7) prevede că” Prevederile prezentului contract .colectiv de muncă se vor adapta prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel superior, acolo unde vor adapta prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse sau ale căror clauze nu se regăsesc incluse”.
Ținând cont de dispozițiile art. 241, aliniat 1, litera c) din vechiul Cod al Muncii (valabil la acea dată), pentru perioada dedusă judecății "clauzele contractelor colective de muncă produc afecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel".
Potrivit articolului 3, aliniat (1) din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 prelungit prin act adițional până la data de 23.12.2010, (contract la nivel superior contractului colectiv de muncă încheiat la societatea angajatoare) clauzele acestui CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă (,,..) șide asemenea, părților le revine obligația de a respecta prevederile din respectivul contract colectiv de muncă.
Apelantul a mai solicitat instanței să observe totodată că semnatar al acestui Contract Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 și al actului adițional de prelungire a valabilității până la data de 28.12.2010, este și societatea pârâtă care are în subordine directă Sucursala C..
Potrivit articolului 3, aliniat 1 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 (contract la nivel superior Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar), clauzele acestui CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați la unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
De asemenea solicită instanței să se observe totodată Anexa 5 la acest CCM în care sunt nominalizate unitățile la care se aplică acest contract colectiv de muncă, unde la poziția 2 se regăsește societatea, pârâtă CNCFR CFR SA București, cea care are în subordine directă CREIR C..
A menționat că potrivit art.7, aliniat 2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Ca atare, pentru perioada dedusă judecății, contractul colectiv de munca încheiat de societatea angajatoare pentru perioada 2009-2010 și înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București nu trebuia să conțină clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior și anume Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 și Contractului Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
În aceste condiții, pârâta avea obligația să îi acorde salariul suplimentar pentru anul 2009 si 2010 și ajutorul material cu ocaziasărbătorilor de C. pentru anul 2010 și sărbătorilor de Paste pentru anul 2010 și de asemenea, premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010,
Totodată, s-a solicitat faptul că articolul 2, aliniat (8) din CCM al societății angajatoare, articolul 5, paragraf (6) din Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, ca si articolul 5, aliniat (6) din Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 prevăd același lucru și anume că, "încazul în care părțile își încalcă obligațiile lor prevăzute în prezentul contract, neexercitarea de către partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere legal executarea întocmai sau, după caz prin echivalent bănesc a obligațiilor respective, nu înseamnă ca ea a renunțat la acest drept al său".
De asemenea, articolul 38 din Codul Muncii stipulează că "Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile prevăzute prin lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele Noul cod de procedură civilă.
Prin cererile depuse în ședința publică, prin reprezentant, reclamanții au învederat instanței că renunță la judecarea capetelor de cerere privind salariul suplimentar pe anul 2010, precum și la ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pe anul 2010.
Apelul este fondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că sindicatul are calitate procesuală activă, conferită în baza unui mandat ( împuternicire scrisă ) din partea salariaților. Prin urmare, actul de dispoziție al renunțării la judecată trebuie să rezulte în mod expres din conținutul unui mandat special dat de salariați sindicatului, care, la rândul său, poate împuternici în acest sens apărătorul ales.
În speță, s-a făcut dovada că sindicatul a împuternicit în mod expres apărătorul să renunțe la judecarea unor capete de cerere din acțiune, prin încheierea de autentificare nr. 4578/13.09.2013 întocmită de BNP „ Consens”, însă nu și a faptului că salariații ar fi mandatat sindicatul pentru efectuarea acestui act de dispoziție.
În ceea ce privește salariul suplimentar pe anii 2009, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar și art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi.
Art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi enumără la „alte venituri” al 13-lea salariu, fără a preciza condițiile în care se acordă sau dacă este unul și același cu salariul suplimentar.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
Or, în contextul în care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009, Curtea consideră că nu exista obligația plății salariilor suplimentare aferente, solicitate de reclamanți.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, părțile contractante au convenit de comun acord că „salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
Cu privire la susținerea apelantului în sensul că salariații nu ar putea renunța la aceste drepturi, Curtea reține că art. 38 din Codul Muncii instituie această interdicție doar în cazul drepturilor recunoscute prin lege, în sensul de act normativ nu și de lege a părților cum este cazul unui contract colectiv de muncă.
Acest principiu al renunțării la plata unor drepturi negociate printr-un contract este de altfel de esența negocierii, părțile putând oricând să negocieze în sensul renunțării sau stabilirii unor drepturi.
În ceea ce privește plata primei/premierii de Ziua Feroviarului, a ajutorului de P., și de C. se rețin următoarele:
Potrivit art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Se precizează în continuare că de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an.
De asemenea, pentru ziua Feroviarului, clauzele contractuale dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Prin urmare, nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație.
Caracterul de „drept condițional” sau drept supus anumitor condiții permite completarea prevederilor din contractul care stipulează aceste drepturi cu cele existente în contractul încheiat la nivel inferior, de unitate.
În contractul încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a stipulat în art. 62 că plata primei de Ziua Feroviarului, a ajutorului de Paști și de C. se vor acorda începând cu anul 2010, după care prin act adițional, părțile au convenit de comun acord ca drepturile mai sus-menționate să nu fie acordate pentru anul 2010.
Susținerea apelantului în sensul că acțiunea sa este întemeiată pe dispozițiile din CCM la nivel de ramură nu are relevanță.
Potrivit art. 247 din Codul Muncii, în vigoare în anul 2009-2010, în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Interpretând per a contrario aceste prevederi rezultă că atunci când la nivelul angajatorului există un CCM, se aplică acesta și nu cel încheiat la nivel superior.
Cât privește pretinsa recunoaștere de către pârâtă a drepturilor respective prin protocolul din 07.04.2011, este de observat că prin acel protocol se face vorbire de drepturile câștigate prin hotărâri judecătorești, și modul de plată al acestora.
În privința cererilor de renunțare formulate ulterior apelului cu privire la salariul suplimentar pe 2010 și ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010, instanța urmează să constate că în faza procesuală a apelului s-a complinit lipsa împuternicirii mandatarului special de către reclamanți, astfel că se va face aplicarea dispozițiilor art.406 alin.5 NCPC, potrivit cărora se va admite apelul, se va anula în parte sentința, în sensul că se va lua act de renunțarea reclamanților la capetele de cerere privind plata salariului suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material pentru C. 2010.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul S. T. REGIONALA CF C. PENTRU MEMBRII DE SINDICAT C. G., G. I., S. M., STEVIE I. R., CHIVARAN V. C., cu domiciliul ales în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 6359/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. N. DE CAI FERATE CFR SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și C. N. DE CAI FERATE CFR SA - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOTARE, INTRETINERE SI REPARTII, cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect „drepturi bănești”.
Anulează în parte sentința civilă în sensul că ia act de renunțarea la capetele de cerere având ca obiect salariul suplimentar 2010 și ajutorul material C. 2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, D. S. O. |
Red.Jud.M.P.
Thn.Red.DO/5ex./11.04.2014
Jud.fond – M.I.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 643/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 763/2014.... → |
|---|
