Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 643/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 2893/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 643/2014
Ședința publică de la 31 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- A. M.
Judecător- S. P.
Judecător- R. M.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 24 martie 2014, privind judecarea recursului declarat de reclamanta C. SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., împotriva sentinței civile nr.7885 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. D., P. E., B. M. C., N. C., F. D., V. I., G. P., C. I., D. T. și F. M. C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 martie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și instanța în conformitate cu prevederile dispozițiilor art.260 Cod pr.civ. a amânat pronunțarea la data de 31 martie 2014.
Curtea, deliberând pronunță următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.7885 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției invocate de pârâți.
S-a respins acțiunea precizată de reclamant C. SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. cu sediul în C.,.. 17,județul D. în contradictoriu cu pârâții D. D., cu domiciliul în C.,., P. E., cu domiciliul în C., .,B. M. C.,cu domiciliul în C.,. . . județul D., F. D., cu domiciliul în C., . E, ., ., C. I.,cu domiciliul în C.,.. 22, .. 1, ., D. T., cu domiciliul în C.,.. 76 .,județul D.,F. M. C..cu domiciliul în C.,., . . județul D..
S-a luat act de renunțarea la judecata cererilor formulate de reclamantă împotriva pârâților S. M.,cu domiciliul în C.,. 22, ., V. I., cu domiciliul în C.,. E . ., N. C. cu domiciliul în C.,.,județul D. și G. P.,cu domiciliul în C.,. 6, ..
A fost obligată reclamanta la plata a câte 1000 lei către fiecare dintre pârâții N. C., C. I., D. T. și S. M. reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel,Tribunalul a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției s-a constatat că:
Potrivit art. 283 (actual art. 268) alin 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii trebuie interpretate raportat la art. 270 (actual 254) alin 1 Codul Muncii potrivit căruia salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Recuperarea amenzilor provenite din procese verbale de contravenție neachitate și valoarea AST aferente trebuie recuperate în termenul prevăzut de lege de către salariații unității abilitați în acest sens, conform atribuțiilor se serviciu. Abia de la data scadenței acestor obligații fapta angajatului este considerată culpabilă și producătoare de prejudiciu angajatorului, ceea ce îi dă acestuia dreptul(corelativ) de a solicita repararea sa.
Astfel a rezultat că, prescripția dreptului angajatorului la repararea pagubei pricinuite de salariat începe să curgă de la data producerii prejudiciului și anume data înscrierii prejudiciului în evidențele contabile ale societății, care – potrivit documentului încheiat de curtea de conturi – a fost 31.12.2008 ( cel puțin pentru o parte dintre acesta).
Începând cu această dată, reclamanta a avut la dispoziție 3 ani pentru recuperarea debitului evidențiat în contabilitate, de la salariații cu atribuții în recuperarea lui.
Cererea fiind formulată la data de 20.01.2011 s-a constatat că termenul de prescripție a fost respectat de reclamantă.
Excepția inadmisibilității a rămas fără obiect, având în vedere precizarea formulată de reclamantă, precum și renunțarea la judecată a acesteia față de pârâta N. C. care invocase excepția.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
În perioada 09.02.2009 –31.03.2009 a fost efectuat de către Camera de Conturi D. un control privind evoluția patrimoniului public și privat al statului la DRDP C., rezultatele fiind menționate în procesul verbal de constatare nr. 6055/03.04.2009 precum și decizia nr. 7/30.04.2009 .
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că în evidența contabilă a DRDP C. era înregistrată la 31.12.2008 suma de 3.648.601, 79 lei reprezentând taxe aferente autorizațiilor speciale de transport stabilită prin procese verbale de contravenție și neîncasată până la 31.12.2008.
În evidența extrabilanțieră au fost înregistrate un număr de 127 procese verbale de contravenție care fie nu au fost contestate, fie au fost menținute de către instanțele de judecată, însă nu s-a urmărit executarea lor, nefiind încasată nici valoarea amenzilor, nici valoarea AST aferente, în total 105.020, 63 lei la SDN C.. Această sumă, alături de TVA aferentă, nu au fost înregistrate în evidența contabilă bilanțieră .
S-a constatat că au fost încălcate prevederile art. 11 din Legea contabilității nr. 82/1991 și s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea acestora, precum și clarificarea stadiului în care se află procesele verbale de constatare a contravențiilor în care sunt înscrise taxele aferente autorizațiilor speciale de transport și elaborarea unor proceduri de lucru privind circuitul proceselor verbale de constatare a contravențiilor.
Concluzionând, în ceea ce privește procesele verbale de contravenție și AST aferente acestora s-a constatat că, deși constituiau titluri executorii, fie nu au fost inițiate măsuri de executare în cadrul termenului de prescriere, fie nu au fost înregistrate în evidența contabilă bilanțieră, ci doar în cea extrabilanțieră (drepturi și obligații, precum și unele bunuri care nu pot fi integrate în activele și datoriile entității).
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 270 (actual art. 254) Codul Muncii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat, fapta ilicită și personală a salariatului în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului unității angajatoare, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Urmare a raportului de control, reclamanta s-a îndreptat împotriva pârâților F. M. D., D. T., C. I. și F. D. susținând că o parte din prejudiciul constatat a fost produs de aceștia, ca urmare a nerespectării prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind procedura de comunicare a proceselor verbale de contravenție, iar ceilalți pârâți se fac vinovați de neinițierea măsurilor legale de recuperare a cval. amenzilor și AST corespunzătoare.
Conform fișelor de post pârâții F. M., D. T., C. I. și F. D. (controlori trafic, respectiv "șef echipaj mobil") răspund pentru modul de întocmire a proceselor verbale de contravenție și AST, cu respectarea legislației în vigoare (filele 35, 40 respectiv 49 – vol II).
Procesele verbale de contravenție întocmite de cei patru pârâți (conform anexelor întocmite de reclamantă) au fost într-adevăr în mod greșit comunicate salariatului societății amendate contravențional pentru lipsa AST, însă în condițiile în care procesele verbale respective nu au fost contestate în instanță, astfel că modul defectuos de îndeplinire a sarcinii de serviciu nu a produs un prejudiciu direct . Diminuarea patrimoniului s-a produs ca urmare a neîncasării, în termenele de prescripție, a sumelor conținute de aceste procese verbale sau, ca urmare a nerespectării legii contabilității privind înscrierea în contabilitate a soldului reprezentând valoarea acestora.
Fapta celor patru pârâți putea conduce la sancționarea disciplinară, dacă se constata că au încălcat dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul comunicării proceselor verbale de contravenție, dar în lipsa unui prejudiciu direct produs de aceștia asupra patrimoniului reclamantei, nu poate fi atrasă răspunderea patrimonială.
În ceea ce îi privește pe pârâții B. M. și D. D. s-a reținut că:
Pârâta B. M. avea ca sarcină de serviciu pentru funcția de "șef serviciu EMCATR" evidența zilnică, cronologică și sistematică a c/val AST și a proceselor verbale de contravenție, răspunzând de respectarea circuitului proceselor verbale și urmărind soluționarea acestora în instanțe sau circumscripții fiscale (filele 6-12).
Pârâtul D. D., având funcția de "șef serviciu AVTR, avea ca obligație și coordonarea activității depuse de agențiile de control și încasare, trebuind să se preocupe de creșterea eficienței controlului și a veniturilor proprii ale C. SA (fila 58).
Niciunul din cei doi pârâți nu au între atribuțiile specifice funcției sau chiar generale obligația de a demara procedurile legale de recuperare a c/val amenzilor contravenționale și AST aferente.
A rezultat astfel că pentru cei doi pârâți nu se probează încălcarea unei atribuții de serviciu, a faptei cauzatoare de prejudiciu săvârșită în legătură cu munca lor și, implicit, a vinovăției lor.
Singurul pârât care ar avea atribuții în acest sens este P. E., care în calitate de "șef birou juridic" a avut obligația de a lua măsuri pentru recuperarea creanțelor prin obținerea titlurilor executorii și de coordonare a executării acestora (fila 145).
Cu toate acestea, conform Instrucțiunilor de Funcționare a EMCATR, la cap IX se prevede în mod clar că "procesele verbale de constatare a contravențiilor (copie) vor fi predate decadal către Serviciile AVTR serviciului contabilitate pentru înregistrare, conform Legii contabilității nr. 82/1991 … în conturi în afara bilanțului".
Exemplarul roșu al facturilor emise de AVTR trebuie predate Serviciului Financiar (persoanei împuternicite pentru control financiar preventiv), care – la rândul său - va informa în scris, zilnic, serviciul AVTR cu privire la sumele încasate și de încasat.
De asemenea "serviciul Contabilitate va prezenta lunar, în scris, situația clienților neîncasați" .
La nivelul unității reclamante, nu există reglementări cu privire la activitatea esențială, cea de urmărire și încasare a sumelor provenite din titlurile executorii.
După cum s-a constatat și prin actul de control al Curții de Conturi (care stă la baza promovării prezentei acțiuni) nu au existat evidențe ale stadiului în care s-au aflat procesele verbale de constatare a contravențiilor în care sunt înscrise taxele aferente autorizațiilor speciale de transport pentru că nu au fost elaborate proceduri de lucru privind circuitul acestora.
Abia în cursul anului 2009, prin adresa nr._/17.09.2009 (fila 685) emisă de C. s-a stabilit modul de urmărire a circuitului proceselor verbale emise începând cu luna ianuarie a anului 2009, evidența lor extracontabilă urmând a se efectua prin responsabili desemnați in acest sens, in colaborare cu oficiul juridic si Departamentul AVTR din cadrul DRDP C., iar procedura de urmărire și încasare a acestora fiind realizată de persoane din compartimentul economic.
Cu toate acestea, evidența si urmărirea PVCC-urilor emise până la 31.12.2008 a rămas in continuare organizată în cadrul DRDP Central.
Implicit, prin această adresă s-a recunoscut că până in luna ianuarie 2009 nu erau stabilite atribuții clare pentru salariați ai reclamantei privind circuitul proceselor verbale de contravenție.
Conform raportului, cu privire la "înregistrarea, urmărirea și încasarea veniturilor din taxa pentru AST stabilite prin procesele verbale de contravenție" s-a produs mai degrabă o încălcare a legii contabilității, toate sumele menționate nefiind înscrise în evidențele contabile pentru a fi urmărite și recuperate .
În lipsa unor prevederi clare si coerente a sarcinilor și atribuțiilor concrete în urmărirea acestor creanțe nu se poate imputa pârâților, culpa altor entități, care exercită acte specifice contabilității sau, mai ales, de management al firmei .
Pe de altă parte, plecând de la actul de control, cu actele prezentate reclamanta nu a oferit nici un element din care să rezulte cum s-a calculat sau determinat suma pretinsă în sarcina fiecărui pârât în parte( B. M. și D. D.), respectiv în sarcina pârâtului P. E..
S-a constatat astfel că unitatea reclamantă nu a făcut dovada vinovăției fiecărui salariat în parte, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și personală a salariaților și prejudiciu, dar nici a caracterului de certitudine a prejudiciului, pentru a atrage răspunderea patrimonială a acestora în temeiul art. 270 Codul Muncii și, pentru considerentele expuse a fost respinsă acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
În condițiile art. 246 Cod de procedură civilă instanța a luat act de renunțarea la judecata cererilor formulate de reclamantă împotriva pârâților S. M., V. I., N. C. și G. P..
Față de dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă a fost obligată reclamanta să achite cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse către pârâții N. C., C. I., D. T. și S. M..
Opinia asistenților judiciari a fost conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta C. SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C.,criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta susține că, în perioada 09.02-31.03.2009, a fost efectuat,de către Camera de Conturi D., controlul privind evoluția patrimoniului public si privat al Statului la DRDP C., iar in urma acestor verificări s-a constatat ca in evidenta contabila a DRDP C. era înregistrata la 31.12.2008 in contul de ordine si evidenta 8038.01 - 05- „Alte valori in afara bilanțului" suma de 3.648.601,79 lei reprezentând taxe aferente autorizațiilor speciale de transport.
Ca urmare a acestui control a fost întocmit de către Camera de Conturi D. procesul-verbal de constatare nr. 6055/03.04.2009 precum si Decizia nr. 7/30.04.2009, documente cu caracter administrativ prin care s-a dispus ca DRDP C. sa clarifice stadiul in care se afla procesele verbale de constatare a contravențiilor in care sunt înscrise taxele aferente autorizațiile speciale de transport menționate in contul de ordine si evidenta 8083.01-05- „Alte valori in afara bilanțului" precum si stabilirea întinderii prejudiciilor si dispunerea masurilor prevăzute de lege pentru recuperarea acestora.
DRDP C. a dispus masuri de verificare a stadiului in care se afla procesele-verbale de constatare a contravenției in care sunt înscrise taxele aferente autorizațiilor speciale de transport menționate in contul de ordine si evidenta 8083.01-05- „Alte valori in afara bilanțului» si s-a constatat ca procesele verbale menționate in Anexa nr. l nu au fost urmărite si încasate, rezultând astfel un prejudiciu in suma de 142,412,37 lei care este imputabil astfel:
În ceea ce privește salariatul D. D. - Sef Serviciu AVTR, acesta se face vinovat de producerea unui prejudiciu DRDP C. in suma de_.93 lei reprezentând contravaloare autorizații de transport aferente perioadei nr. 2003-2005.
P. procesul-verbal întocmit de auditorii Camerei de Conturi D. s-a reținut ca acesta a trimis către EMCATR Drobeta Turnu Severin, Tîrgu J., Râmnicu V. si Slatina, adresa nr .2272/17.07.2003 împreuna cu anexele nr. l si nr.2.,iar conform acestei adrese, reprezentanții SDN Drobeta Turnu Severin, SDN Tg J., SDN Râmnicu V. si SDN Slatina trebuiau sa înainteze spre executare procesele-verbale de contravenție întocmite in temeiul OG 43/1997 către Circumscripțiile Fiscale Județene, urmând ca acestea sa încaseze odată cu amenda contravenționala si contravaloarea autorizațiilor speciale de transport.
Aceste autorizații speciale de transport aplicate prin procesele-verbale de contravenție reprezentau venituri proprii ale C., urmărirea si încasarea lor revenind C. SA si nu organelor fiscale.
In urma acestei adrese, SDN Drobeta Turnu Severin, SDN Tg.J., SDN Râmnicu V. si SDN Slatina nu au mai înaintat către Oficiul Juridic din cadrul DRDP C., in vederea executării silite, procesele verbale de contravenție care reprezentau titluri executorii.
P. acțiunea sa, salariatul D. D. a încălcat prevederile OG 43/1997 si OG 2/2001 si atribuțiile de serviciu, deoarece așa cum s-a arătat, contravaloarea autorizațiilor speciale de transport revenea DRDP C. si nu organelor fiscale. DRDP C. fiind pusa in situație de a nu putea recupera contravaloarea AST-urilor de la contravenienți ca urmare a neinițierii masurilor legale de recuperare.
Astfel, salariatul D. D. si-a încălcat atribuțiile de serviciu, potrivit fisei postului, acesta avea sarcini precise de a asigura buna desfășurare a activităților agențiilor de control si încasare, echipajelor mobile si control trafic. De asemenea, salariatul D. D. avea obligația de a transmite angajaților din subordine toate reglementările privind desfășurarea activității conform legilor în vigoare si de a urmări punerea in aplicare si respectarea acestora, sarcini prevăzute de fisa postului si încălcate de salariatul D. D..
În ceea ce privește salariatul P. E.-Șef Serviciu Juridic acesta se face vinovat de producerea unui prejudiciu DRDP C. in suma de 59.138,40 lei reprezentând contravaloare autorizații speciale de transport aferente perioadei 2003-2005.
P. procesul-verbal întocmit, auditorii Camerei de Conturi D. au reținut faptul ca salariatul P. E., in calitate de Sef Birou Juridic nu a luat masările de executare silite pentru recuperarea contravalorii autorizațiilor speciale de transport menționate in procesele verbale de contravenție.
Astfel, în cazul PVC-urilor împotriva cărora au fost formulate plângeri contravenționale conform OG 2/2001, iar pentru sentințele ramase definitive si irevocabile, salariatul in cauza nu a întreprins masurile de executare silita pentru recuperarea contravalorii autorizațiilor speciale de transport rezultând un prejudiciu de 59.138,40 lei.
Salariatul P. E., Sef Birou Juridic in cadrul DRDP C., avea sarcini clare si precise înscrise in fisa postului, astfel potrivit acesteia avea obligația de a „controla calitatea datelor, informațiilor, lucrărilor primite in vederea executării sarcinilor de serviciu", si de a „formula in termenul legal acțiuni, întâmpinări, recursuri la organele jurisdicționale". Acesta nu a luat masuri de executare silita pentru recuperarea contravalorii autorizațiilor speciale de transport menționate in procesele-verbale care au fost atacate in termen cu plângere contravenționala si au fost câștigate definitiv si irevocabil in instanța de către DRDP C.. Paratul nu a întreprins masuri de recuperare a sumelor de bani rezultând din aceste titluri executorii, astfel prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu salariatul P. E. a provocat un prejudiciu in valoare de 59.138,40 lei.
In ceea ce privește salariatul C. I. - controlor trafic in cadrul EMCATR SDN C. -DRDP C. acesta se face vinovat de producerea unui prejudiciu in suma de 710,84 lei reprezentând contravaloarea autorizației speciale de transport aferenta proceselor-verbale emise in trafic către șoferii contravenientei.
Deși contravenientul era persoană juridică, salariatul C. I. în calitate de agent constatator a comunicat procesul-verbal in trafic conducătorului auto care nu era reprezentantul legal al contravenientului, prin această faptă fiind încălcate dispozițiile OG 2/2001 privind legalitatea comunicării proceselor-verbale de contravenție. Astfel in cauza de față contravenientul persoana juridica nu a luat cunoștință de procesul verbal de contravenție si prin urmare nu a beneficiat de dreptul de a formula plângere in termenul legal.
In ceea ce privește salariatul D. T. - controlor trafic, acesta se face vinovat de producerea unui prejudiciu in suma de 1929.16 lei reprezentând contravaloarea autorizației speciale de transport aferenta proceselor-verbale emise in trafic către șoferii contravenientei.
Deși contravenientul era persoana juridica, salariatul D. T. in calitate de agent constatator a comunicat procesul-verbal in trafic conducătorului auto care nu era reprezentantul legal al contravenientului, prin aceasta fapta fiind încălcate dispozițiile OG 2/2001 privind legalitatea comunicării proceselor-verbale de contravenție. Astfel în cauza de față contravenientul persoana juridică nu a luat cunoștință de procesul verbal de contravenție si prin urmare nu a beneficiat de dreptul de a formula plângere in termenul legal.
In ceea ce privește salariatul F. M. C. - controlor trafic, acesta se face vinovat de producerea unui prejudiciu in suma de 13.757 lei reprezentând contravaloarea autorizației speciale de transport aferenta proceselor-verbale emise in trafic către șoferii contravenientei.
Deși contravenientul era persoana juridica, salariatul F. M. C., in calitate de agent constatator, a comunicat procesul-verbal in trafic conducătorului auto care nu era reprezentantul legal al contravenientului, prin aceasta fapta fiind încălcate dispozițiile OG 2/2001 privind legalitatea comunicării proceselor-verbale de contravenție. Astfel in cauza de față contravenientul persoana juridica nu a luat cunoștință de procesul verbal de contravenție si prin urmare nu a beneficiat de dreptul de a formula plângere in termenul legal.
In ceea ce privește salariatul F. D. - controlor trafic se face vinovat de producerea unui prejudiciu in valoare de 12.757,17 reprezentând c/v AST.
Deși contravenientul era persoana juridica, salariatul F. D. in calitate de agent constatator a comunicat procesul-verbal in trafic conducătorului auto care nu era reprezentantul legal al contravenientului, prin aceasta fapta fiind încălcate dispozițiile OG 2/2001 privind legalitatea comunicării proceselor-verbale de contravenție. Astfel in cauza de fata contravenientul persoana juridica nu a luat cunoștință de procesul verbal de contravenție si prin urmare nu a beneficiat de dreptul de a formula plângere in termenul legal.
Astfel, salariații C. I., D. Tomită, F. M. C. si F. D. se fac vinovați de producerea de prejudicii DRDP C. prin încălcarea prevederilor OG 2/2001 si a atribuților de serviciu, întrucât aceștia au întocmit mai multe PVCC unor contravenienți persoane juridice si le-au comunicat in trafic, conducătorilor auto, care nu aveau calitatea de reprezentant legal al contravenientelor. Procedura de comunicare a PVCC nu a fost respectată de către salariați, contravenienții persoane juridice neputând lua cunoștința de existenta respectivelor PVCC-uri.
Angajații in funcția de controlor trafic aveau, conform art. 6 din Fisa Postului anumite responsabilități printre care:
- „angajatul răspunde de modul cum efectuează controlul asupra traficului rutier de marfa si a modului cum tratează si aplica reglementările in vigoare
- răspunde de evidenta si urmărirea documentelor emise pe circuitul intern pana la rezolvare"
De asemenea, la art. 7 din Fisa Postului sunt enumerate atribuțiile angajatului. Astfel, acesta „trebuie să își însușească in toata integritatea legislația ce reglementează activitatea de control, respectiv prevederile OG 43/1997 si OG 2/2001 precum si alte legi si reglementari noi din domeniul de activitate"
Aceste atribuții au fost indicate in mod vădit prin nerespectarea legii si a Instrucțiunilor de funcționare a echipajelor mobile de control si autorizare a transporturilor rutiere, producând prejudicii instituției angajatoare.
De asemenea, salariaților D. D., B. M. si P. E. le este imputabilă suma de 36.764,39 proporțional cu salariul net al fiecăruia deoarece nu au demarat procedura legala de recuperare a contravalorii autorizațiilor speciale de transport.
Concluzionând, a solicitat admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentinței instanței de fond prin obligarea pârâților la acoperirea prejudiciului produs DRDP C..
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile prev. de art.299-316 Cod pr.civ.
La data de 21.02.2014, intimații pârâți C. I. și D. T. D., au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a interpretat corect actele deduse judecății, neschimbând natura și înțelesul acestora, pronunțându-se asupra tuturor mijloacelor de apărare și dovezii administrate de părți, ce au fost hotărâtoare în dezlegarea pricinii, cauza fiind soluționată cu respectarea principiilor ce guvernează procesul civil.
În esență, se arată că, din analiza motivelor de recurs, formulate de reclamantă, se desprinde fără dubiu faptul că, la baza acestora nu se regăsește nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței recurate, fiind neîndoielnic faptul că, sentința este una legală și temeinică, întrucât din observarea întregului”tablou conflictual”se constată fără dubiu lipsa vinovăției intimaților pârâți precum și lipsa oricărei încălcări a obligațiilor de serviciu, adică lipsa abaterii disciplinare imputabile.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
In conformitate cu dispozițiile art 270 alin. 1 din Codul muncii (actualmente art. 254 alin 1) „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor”
Din analiza prevederilor acestui text rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond:
a)calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba;
b)fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa;
c)prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
d)raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
e)vinovăția (culpa) salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială. Lipsa oricăreia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
Calitatea de salariați a intimaților nu se pune la îndoială, raportul juridic fiind dovedit cu înscrisurile la dosar . Se impune așadar, examinarea celorlalte condiții pentru antrenarea răspunderii.
Prejudiciul ce se solicita a fi reparat a fost descoperit în urma unui control al Camerei de Conturi D.,care, autoritate de maximă specializare, conchide că „…în timpul controlului nu a putut fi clarificat stadiul în care se află un număr de 210 procese verbale în valoare totală de 640.460,16 lei…”(pagina 10 din Decizia nr.7/30.04.2009
In vederea intrării în legalitate, organul de control, printre alte măsuri stabilește:
-clarificarea stadiului în care se află procesele verbale de constatare a contravențiilor în care sunt înscrise taxele aferente autorizațiilor speciale de transport…
-elaborarea unor proceduri de lucru privind circuitul proceselor verbale de constatare a contravențiilor.
Se constata, așadar, că atât la nivelul unității cât și în reprezentarea organului constatator nu au existat norme și reguli stricte, materializate în sarcini și obligații prevăzute în fișele posturilor, care să protejeze împotriva unui eventual prejudiciu, și această stare de fapt nu se datorează exclusiv sau în special salariaților pârâți.
Pe de altă parte, se retine că organul de control a constatat încălcarea prevederilor art.11 din Legea contabilității nr. 82/1991. Norma are următorul conținut:”Deținerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise”
Situația dedusă judecății nu privește o „deținere” și nici”efectuarea „unor operațiuni” astfel că trimiterea la această normă este neîntemeiată. In cauză este vorba despre înregistrarea, urmărirea și încasarea unor venituri, care, până la a ajunge în situația de a fi deținute, trebuie parcurse celelalte etape, respectiv înregistrarea, urmărirea și încasarea.
Lipsa unor prevederi clare și coerente materializate în sarcini și atribuții concrete, în realizarea acestor proceduri, stare de fapt, de altfel, constatată de organul de control a făcut ca respectivele valori să nu fie „deținute” și, în consecință, să nu intre în patrimoniul societății.
In general, pârâților li se reproșează nerespectarea acelor atribuții privind înregistrarea, încasarea si urmărirea veniturilor din taxe pentru autorizații speciale de transport stabilite prin procese verbale de contravenție însă, se ignoră un aspect deosebit de important, legat de circuitul unei autorizații speciale de transport.
Circuitul acestei autorizații, așa cum a fost prezentat instanței de fond, de la momentul nașterii obligației de plata a acesteia, în urma întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției de către controlorul de trafic si până la încasarea efectivă a contravalorii sale, implică parcurgerea mai multor etape, pârâții având sarcini economice si juridice limitate numai până la un anumit nivel, astfel că atribuțiile din fisa postului sau contractul individual de muncă pretinse a fi fost încălcate de salariații pârâți nu implicau sarcini clare in respectarea cărora se putea evita crearea prejudiciului.
Circuitul procesului verbal de contravenție, pe care salariații și-l imaginează prin interpretarea personală a Instrucțiunilor de funcționare a echipajelor mobile de control și autorizarea a transporturilor rutiere(E.M.C.A.T.R.) aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Agenției Naționale a Drumurilor, pct.5.( „procesele verbale de constatare a contravențiilor (copie) vor fi predate decadal de către serviciul A.V.T.R. serviciului contabilitate pentru înregistrare conform prevederilor legii contabilității nr. 82/1991, în ordine cronologică și sistematică, în conturi și în afara bilanțului”) nu cuprinde activitatea esențială, respectiv cea de urmărire și încasare a sumelor.
Cum unitatea reclamantă nu a făcut dovada vinovăției fiecărui salariat și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și personală a salariatului și prejudiciu, acțiunea a fost in mod corect respinsă. Dacă fișa postului este incompletă sau confuză, culpa aparține altor entități mai ales că, potrivit art. 40 alin 1 din Codul muncii,angajatorul este cel care exercită actele de management al firmei
Starea de fapt reținută de organul constatator dovedește nu acte și fapte materiale generatoare de prejudicii în sarcina salariaților ci deficiențe majore de management, în special în ceea ce privește funcția de control intern și evaluare.
In consecință, având în vedere disp. art. 312 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
In baza art. 274 Cod pr. Civ. va fi obligată recurenta la cheltuieli de judecată, în cuantum de 500 lei către intimatul pârât C. I. și 600 lei către intimatul pârât D. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C. SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., împotriva sentinței civile nr.7885 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. D., P. E., B. M. C., N. C., F. D., V. I., G. P., C. I., D. T. și F. M. C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Obligă recurenta la plata sumelor de 500 lei către intimatul pârât C. I. și 600 lei către intimatul pârât D. T., reprezentând cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. R.M.
Teh.F.I./2 ex./1.04.2014
Jud. fond D.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
