Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 763/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 5869/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 763/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul pârât C. L. R., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.5247/10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. M., domiciliat în Tg. J., . C, județul Gorj, intimații pârâți L. T. „C. Ș.”, cu sediul în comuna R., . și P. R., cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât P. M., reprezentat de avocat B. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față:
Avocat B. A. pentru intimatul pârât P. M., a solicitat respingerea apelului ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M., Gorj împotriva pârâților L. T. „C. Ș.”, R., . și C. L. R., a obligat pârâtul L. T. „C. Ș.” Bîlta să plătească reclamantului contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta Tg.J. – Bîlta, dus-întors, pentru perioadele mai 2012, septembrie 2012, octombrie 2012, noiembrie 2012, decembrie 2012 și februarie 2013, sume actualizate la data plății efective, a obligat pârâtul C. L. R. să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești solicitate.
A respins cererea cu privire la pretențiile aferente perioadelor aprilie 2012, iunie 2012, iulie 2012, august 2012, ianuarie 2013, martie 2013, aprilie 2013, ca neîntemeiată.
A obligat pârâții L. T. „C. Ș.” Bîlta și C. L. R. la plata către reclamant a câte 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul este angajat al Liceului T. C. Ș., în funcția de profesor, conform adeverinței nr. 952/13.05.2013 emisa de unitatea școlara pârâtă (fila 4 din dosar).
In aceasta calitate, reclamantul solicită obligarea unității de învățământ L. T. C. Ș. la plata cheltuielilor de transport aferente 01.04._13, cuvenite si nedecontate, suma care să fie actualizată cu indicele de inflație la data plătii.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.108/2007, a adresat conducerii școlii cerere de decontare a cheltuielilor de transport, deoarece domiciliază într-o altă localitate decât cea în care-și are sediul instituția de învățământ la care activează. Art.104 alin.3 din legea nr.128/1997 stabilește dreptul personalului didactic din unitățile de învățământ de stat care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul de a beneficia de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. Același text de lege stabilește posibilitatea ca, în situația în care nu există mijloace de transport în comun pe această rută (între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ) să se deconteze contravaloare a 7,5 litri benzină Premium la 100 km parcurși dacă transportul de face cu autoturismul proprietate personală, iar în situația în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, acestuia i se va deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun.
În speța de față, după cum rezultă din relațiile comunicate prin adresa nr.4848/04.11.2013 emisă de Autoritatea Rutieră Română – Agenția ARR Gorj (fila 40 din dosar), pentru ruta R. – Tg.J. și Tg.J. – R., cuprinsă în traseele Tg.J. – Sănătești – Valea M. și Tg. J. – Răchiți – Valea M., operatorul de transport . deține licențe de transport.
Reclamantul s-a aflat astfel în situația prevăzută de teza a II-a art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997, în sensul că pe ruta în discuție existau mijloace de transport în comun, însă acesta a preferat să circule cu autoturismul proprietate personală (aspect relevat de cererile adresate instituției de învățământ si bonurile fiscale privind achiziționarea de combustibil), astfel încât urmează să i se deconteze contravaloarea abonamentului lunar pe mijlocul de transport în comun existent pe ruta respectivă.
Obligația de acordare a cheltuielilor de transport este în sarcina unității de învățământ (decontarea contravalorii călătoriei se obține prin depunerea cererilor la consiliul de administrație al unităților de învățământ, potrivit dispozițiilor art.104 alin.3 litera a din Legea nr.128/1997) în considerarea calității acesteia de angajator.
În sarcina consiliului local deoarece, potrivit dispozițiilor art.104 alin.31 din Legea nr.128/1997 consiliul de administrație al unității de învățământ propune lunar spre aprobare consiliului local drepturile bănești
În speța de față, conform actelor depuse de reclamant la dosarul cauzei, respectiv cererile înregistrate la unitatea de învățământ sub nr. 1082/31.05.2012, 2442/01.11.2012, 2090/04.10.2012, cererea formulată la data de 28.02.2013, cererea formulată la data de 29.11.2012 și cererea formulată la data de 21.12.2012, reclamantul și-a îndeplinit obligația de a depune la unitatea de învățământ, solicitarea de decontare a cheltuielilor efectuate cu transportul de la domiciliu la unitatea de învățământ unde lucrează și retur în perioadele mai 2012, septembrie 2012, octombrie 2012, noiembrie 2012, decembrie 2012 și februarie 2013.
De asemenea, instanța a constatat că, pentru perioadele aprilie 2012, iunie 2012, iulie 2012, august 2012, ianuarie 2013, martie 2013, aprilie 2013, reclamantul nu a făcut dovada solicitării decontării cheltuielilor de transport la unitatea de învățământ angajatoare, motiv pentru care a respins cererea cu privire la pretențiile aferente acestei perioade.
Astfel, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei și văzând dispz. Legii 1/2011 și Instrucțiunilor 2/2011 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M., a fost obligat pârâtul L. T. „C. Ș.” Bîlta să plătească reclamantului contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta Tg.J. – Bîlta, dus-întors, pentru perioadele mai 2012, septembrie 2012, octombrie 2012, noiembrie 2012, decembrie 2012 și februarie 2013 și a obligat C. L. R. să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
A respins cererea cu privire la pretențiile aferente perioadelor aprilie 2012, iunie 2012, iulie 2012, august 2012, ianuarie 2013, martie 2013, aprilie 2013, ca neîntemeiată.
În temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii în forma in vigoare pentru perioada in litigiu, valoarea reprezentând cheltuielile de transport va fi actualizată la data plății pentru a se acoperi în acest fel prejudiciul creat în patrimoniul reclamantului prin lipsa din acest patrimoniu a sumei în discuție în perioada cuprinsă între momentul la care era datorată (sfârșitul lunii pentru care s-au efectuat aceste cheltuieli de transport) și momentul plății efective. În temeiul dispoz. art. 453 alin. 1 și 455 Cod de procedură civilă a obligat pârâții L. T. „C. Ș.” Bîlta și C. L. R. la plata către reclamant a câte 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât C. L. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul a susținut că instanța de fond nu a făcut verificările dacă sumele solicitate de către reclamant instanței de judecată, au fost solicitate în prealabil Consiliului L. R. și dacă aceste sume de bani au făcut obiectul vreunei solicitări prealabile din partea reclamantului. Așadar, în situația în care acest lucru era solicitat de către instanța de judecata, i se punea la dispoziție toate solicitările formulate de către L. T. „C. Ș.” R. cu privire la cheltuielile de transport.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a fost obligat să acorde reclamantului contravaloarea transportului de la domiciliu la locul de muncă și retur pentru perioada mai 2012, septembrie 2012-decembrie 2012 și februarie 2013.
. aspect, potrivit art.105 din Legea nr.1/2011 alin.1, finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat.
A..2 al aceluiași articol prevede că finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli:" f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii:
Totodată art.106 din același act normativ condiționează realizarea finanțării complementare de existența unui contract de management încheiat între Directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității.
Or, în ceea ce privește unitățile de învățământ de pe raza comunei R., nu există încheiat un contract de management pentru asigurarea finanțării unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care apreciază apelanta că acțiunea este lipsită de temei.
Nefiind încheiat un astfel de contract, nu se poate asigura finanțarea pentru cheltuielile complementare prevăzute de textul de lege enunțat mai sus, dat fiind faptul că anterior nu au fost stabilite condițiile minime necesare acordării unor astfel de sume.
In drept, și-a întemeiat apelul pe prevederile art.466 si următoarele din Codul de procedura civilă, pe cele ale Legii nr.1/2011.
Apelul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de cadru didactic la L. T. „C. Ș.” R. și, neavând locuință în localitatea unde-și desfășoară activitatea, se deplasează zilnic cu mijloace de transport în comun. În raport de această situație și de dispozițiile art. 104 alin.3 din legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, modificată prin Legea 223/2005, reclamantul avea dreptul să i se deconteze cheltuielile de transport, de către administrația publică locală.
Potrivit art. 104 alin.3 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, așa cum a fost modificat și completat prin Legea 223/11 iulie 2005, personalul didactic din mediul rural care nu are locuință și căruia nu i se poate oferi locuința corespunzătoare în localitatea unde are postul i se va deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, la locul de muncă. Același text de lege, arată că în situația în care nu există mijloace de transport în comun, cadrului didactic i se va deconta contravaloarea a 7,5 l benzină premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. Decontarea costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor autorităților administrației publice locale și ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Având în vedere cele arătate, se constată ca fiind neîntemeiate susținerile formulate de apelant, în sensul lipsei calității procesuale pasive, de vreme ce dispozițiile Legii nr.128/1997 modificată stabilesc că decontarea costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic.
Întrucât obligația derivă din lege, este nerelevanta în cauză și împrejurarea că apelantul nu are fonduri alocate pentru decontarea acestor cheltuieli.
Și susținerea apelantului referitoare la împrejurarea că reclamantul nu a solicitat locuință este nerelevantă, în condițiile în care îi revine obligația de a oferi o locuință corespunzătoare și acesta nu a făcut dovezi privind existența unor astfel de locuințe la nivelul localității.
Reclamantul a solicitat decontarea cheltuielilor de transport consiliului de administrație al școlii, care le-a transmis Consiliului L., astfel cum prevăd dispozițiile art. 104 din Legea nr. 128/1997 modificată, fiind așadar urmată procedura prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 Cod pr.civilă, va fi respins apelul ca nefondat.
Văzând și art.453 Cod pr.civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul pârât C. L. R., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.5247/10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. M., domiciliat în Tg. J., . C, județul Gorj, intimații pârâți L. T. „C. Ș.”, cu sediul în comuna R., . și P. R., cu sediul în ..
Obligă apelantul la 1150 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant P. M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2014.
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
31.03.2014
Red.jud.I.V.
6 ex/AS
j.f.EGheju
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
